17,708 matches
-
însă spuneam că această idee aparține lui Iisus din Nazaret, care devenise deja cunoscut prin Ierusalim, primeam doar priviri tăioase și remarci răuvoitoare. Apoi am început încet, încet, să înțeleg ceea ce voia să spună El, căci dincolo de pildele care le rostea descopeream mereu altceva mai surprinzător și mai profund cu ajutorul explicațiilor sale. -Dă-mi un exemplu, îl îndemnă Gamaliel. -Am să vă spun o întâmplare și nu o pildă. E vorba de una din femeile care îl însoțeau împreună cu ucenicii. Era o
ANCHETA( FRAGMENT DIN ROMAN) FEMEIA PĂCĂTOASĂ de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 909 din 27 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363883_a_365212]
-
și al Consiliului științific al Institutului de Cercetări „Acad. Ion Haulică”. De asemenea, este nelipsit din paginile revistelor lieterare și de Cultură din România, cu studii și articole remarcabile, îndeosebi în revista „Flacăra lui Adrian Păunescu”. Cuvântările Acad. Nicolae Dabija rostite la Congresele de la Alba Iulia, ale Spiritualității Naționale, sunt apreciate în mod cu totul deosebit, nu numai prin erudiția conținutului, ci, mai ales, prin spiritual lor analitic, mobilizator și creator de proiecte, menite să determine materializarea idealurilor și aspirațiilor naționale
NICOALE DABIJA, UN EXPONENT DE MARE PRESTIGIU AL LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 919 din 07 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363924_a_365253]
-
stabilit în 1864). Acesta și-a susținut cu tenacitate (și cu argumente serioase) poziția chiar în Camera Legiuitoare în sesiunea mai-iunie 1862, determinându-l pe Mihail Kogălniceanu - conducătorul și coordonatorul național al reformei - să ia atitudine în două discursuri celebre, rostite pe această temă în 25 mai și 18 iunie 186225. Așadar, acțiunea conservatorilor, a foștilor mari boieri și aliații, susținătorii sau “imitatorii” lor din Oltenia, conjugată cu puternice forțe boierești din Muntenia și Moldova, a reușit să întârzie cu peste
DR. MITE MĂNEANU, BOIERII ŞIREFORMELE DE MODERNIZARESTATULUI NAŢIONAL DIN TIMPUL DOMNIEI LUI ALEXANDRU IOAN CUZA(1) de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 917 din 05 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363929_a_365258]
-
și, mai ales, deloc atrăgătoare. Însă gândul acesta o traversează pentru o fracțiune de secundă doar, fiindcă atenția i se îndreaptă din nou către cel mic. - Cum te cheamă, puiule? Bineînțeles că știe cum îl cheamă; vrea să-l audă rostindu-și numele. - Alin!, țipă el bucuros că intervenția străinei l-au salvat de la o lungă repriză de reproșuri. - Eu sunt Alina!, îi întinde străina mâna, ca unui adult, iar când el își pune palma mică peste a sa, simte străbătând
EROARE de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363935_a_365264]
-
și spirituale. Exersată din copilărie și mai departe pentru formarea personalității și a identității adultului, ea ocupă locul cel mai important în viața omului. Munca este o condiție a existenței, dar și o dovadă a sănătății noastre fizice și sufletești. Rostim rugăciuni pentru sănătate, ne dorim sănătate pentru a putea munci. Omul harnic este pregătit în orice moment pentru muncă. Astfel el ajunge să fie mulțumit și să se bucure de ceea ce a realizat, iar momentul cel mai fericit este tocmai
„MUNCA ESTE LEGEA LUMII MODERNE ... ” de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 914 din 02 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363958_a_365287]
-
tinerilor această posibilitate, nu ajută la reducerea șomajului. Unii tineri se angajează pe posturi care nu corespund studiilor făcute, calificării lor, alții nu găsesc nici astfel de posturi. Cuvântul „Job” s-a internaționalizat, a ajuns un cuvânt prețios și este rostit ca o rugăciune de către tinerii veșnic în căutarea lui. Poate ar fi momentul unei reevaluări serioase și grabnice a situației și găsirea tot atât de grabnică a soluției? Societatea modernă a suferit o mare schimbare și este necesară găsirea soluțiilor, cu scopul
„MUNCA ESTE LEGEA LUMII MODERNE ... ” de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 914 din 02 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363958_a_365287]
-
a retrăi în preajma a ceea ce a fost odată, un fel de alean, sau nostalgie, sau mai degrabă o dorință puternică când copil fiind scruta “ intens printre castani/ Când seara se lăsa albastră”, așteptând mama “Neliniști de copil strângeam,/ Făr`a rosti niciun cuvânt ... La tine-n brațe mă trezeam,/ Șoptind:”mamă, miroși a vânt. “(Dor ). Dar, și prenumele poetului, Dorian, poate să ne conducă spre o derivație de la DOR, însă, mai degrabă este denumirea populației stabilită în Pelopones, în Grecia insulară
DORUL CA SENTIMENT AL ADUCERILOR AMINTE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364022_a_365351]
-
că mutul reprezintă pe cel ales de geto-daci să le fie mesager către zeul lor Zamolxis. Din clipa când era ales, tânărul care urma să fie aruncat cu pieptul in sulițe, I se comunicau dorințele oamenilor, iar el nu mai rostea nici un cuvânt, rămânând “mut” (ca să păstreze secretul ). Mutul poartă o traistă în care se găsesc plante cu efect magic și terapeutic, ca și la steag (pelin, usturoi, frunze de nuc). Călușul se joacă în curțile gospodarilor mai cu stare, sau
CĂLUŞUL, DANS TERAPEUTIC STRAVECHI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364021_a_365350]
-
se travestește în femeie gravidă etc. La acest spectacol participă tot satul. Bineînțes că ei fac tot felul de referiri la păcatele ori proastele obiceiuri ale celor din comunitatea respectivă, care se cunosc între ei, recunosc cu ușurință și aluziile rostite de personajele create ad-hoc, spre amuzamentul și veselia tuturor. De altfel, în special în lumea satului umorul, rîsul de altul a fost totdeauna o metodă de ținere în frâu sau de îndreptare pentru mulți. Urmează apoi o masă comună, mare
CĂLUŞUL, DANS TERAPEUTIC STRAVECHI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364021_a_365350]
-
sfiesc sau au rețineri să spună „te iubesc”, nu înseamnă că acestia nu sunt capabili a iubi sau că nu o fac în mod constant, prin limbajul trupului. Cuvântul <iubire> este la fel de important precum cuvântul Dumnezeu, adică nu-l putem rosti la fiecare cinci minute, în orice context, ca pe „bună ziua”. Unul dintre momentele în care tinerii consideră că au descoperit iubirea, este de cele mai multe ori, atunci când spun că s-au îndrăgostit la prima vedere, ori în urma unor aventuri cu vreo
DESPRE IUBIRE de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1138 din 11 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364047_a_365376]
-
amintim și uităm și uităm e ceva luminând în sufletul meu e goana e vremea spre faldul plăcerii e rece e lună sunt stele mai plouă mai stă trupul nopții l-am frânt pe genunchi a trecut nebunia în alb rostește-mă-n sângele tău cu limba de rune din patima dragostei insemnele orei au adormit pe sărutul genunchiului tău ascuns în amurgul unei luni nupțiale cu ofrande din vechiul ofir adoarme-mă înlăuntrul luminii ca să înmugurim în ierburi albastre peste
ADOARME-MĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364064_a_365393]
-
purtându-l ca pe un trofeu valoros... - Și, Adrian? El ce face, când mai vine acasă? Ne este dor de el...Când era acasă, orice ar fi fost, făcea ce făcea și venea pe la noi... Îmi era de mare ajutor, rosti îngândurat tatăl Emanuelei, după ce mâncă o bucată aproape fierbinte de plăcintă.... Aveam bază mare pe el, acum sunt singur. Este destul de greu... - Hmm! Singur zici... Și eu ce mai sunt aici, domnule? Cantitate neglijabilă? Interveni Emanuela, făcând pe supărata, dar
ÎN MÂNA DESTINULUI...(5) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362713_a_364042]
-
fată... Te-a căutat cineva la telefon, de mai multe ori... Insista, era agitată... Era o femeie și voia doar cu tine să vorbească... A spus să o suni. - Cine? întrebă Emanuela speriată, devenind lividă la față cu fiecare cuvânt rostit de mama ei... Cine a sunat? - Nu mi-a spus numele, maică..., deși am întrebat-o... Doar repeta să o suni. Emanuela puse mâna tremurând pe telefon și o sună pe Simona, gândindu-se că s-a întâmplat ceva acasă
ÎN MÂNA DESTINULUI...(5) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362713_a_364042]
-
ciudată. - Dezbracă-te!, am insistat lovind-o din nou. Impactul a făcut-o să se destindă brusc, țâșnind fără veste pe lângă mine, pe ușă spre scările pe care de-abia urcasem. - Mă-tii tăi de curvă!, am mai apucat să rostesc înainte de a mă repezi după ea. - Săriți! Mă omoară!, strigă ea în vacarmul general. Doi hăndrălăi încercară să se interpună. Se clătinau mai mult decât mine, fapt ce mi-a ușurat mult să-i dobor. Nici n-am văzut când
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
cuprins-o pe după umeri și i-am spus: - Ursula, mă auzi? S-a întors brusc, cu gesturi feline și m-a privit întrebător. - M-ai botezat. Nu-ți mai aduci aminte?, am încercat eu să-i reamintesc cele întâmplate am rostit eu pe nerăsuflate. - A, tu erai?, îmi spuse ea absentă, arătându-mi cu un gest un fotoliu. M-am așezat. Nu mai știam ce să cred. Mi-a întins o cupă de șampanie. Am luat-o fără să mă grăbesc
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
să plesnească. - Ha, ha, ha!, izbucni ea în râs de sub cearceaful ce-i mai acoperea coapsele! Mi-am tras pantalonii și am țâșnit în picioare cu bustul dezgolit, repezindu-mă ca turbat asupra individului. - Ușurel, băiatule!, mai apucă el să rostească, înainte de a-i închide gura cu dosul mâinii. A căzut. Din colțul gurii o pată sângerie se lățea tot mai mult. Refuză să se ridice. - Nenorocitule, crezi că tatuajul îți dă drepturi suplimentare?, bolborosi el cu greutate, amețit. Eram gata
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
pentru că sunt femeie. În realitate, voi bărbații o faceți ori de câte ori aveți chef. Ei, uite, eu femeia îmi permit să fiu ca voi pentru că am puterea, fiindcă-mi dă mâna! Simțeam că mă sufoc. - Îmi vine să-ți dau palme!, am rostit gata s-o și fac. - Ha, ha, ha! Iată bruta! Iată animalul care nu acceptă altă putere decât pe-a sa. N-ai decât s-o faci, dar nu vei mai fi fericit. Te vei căi. Mai bine iubește-mă
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
bicicleta pe care o capturase de la Johannes von Eben. Rușii se bolunjiseră cu totul. Voiau revoluție. Nu mai ascultau de ofițeri. - Măi generale, îi zise căpitanul Ignat cu o nedisimulată răceală, parcă ne spuneai că „Pe aici nu se trece”, rosti el influențat de zurba rusească. - Domnule căpitan, îți interzic să fii obraznic și să răstălmăcești spunerea mea de acum o sută de ani! Acum vor trece strănepoții noștri pe bicicletă!, preciză generalul Eremia Grigorescu, așezat pe marginea sarcofagului din care
GHEORGHE NEAGU [Corola-blog/BlogPost/362735_a_364064]
-
bicicleta pe care o capturase de la Johannes von Eben. Rușii se bolunjiseră cu totul. Voiau revoluție. Nu mai ascultau de ofițeri.- Măi generale, îi zise căpitanul Ignat cu o nedisimulată răceală, parcă ne spuneai că „Pe aici nu se trece”, rosti el influențat de zurba rusească.- Domnule căpitan, îți interzic să fii obraznic și să răstălmăcești spunerea mea de acum o sută de ani! Acum vor trece strănepoții noștri pe bicicletă!, preciză generalul Eremia Grigorescu, așezat pe marginea sarcofagului din care
GHEORGHE NEAGU [Corola-blog/BlogPost/362735_a_364064]
-
aud vocile interioare, chiar cred că, fără o adevărată justiție, societatea ar ajunge la un iremediabil colaps. Tot așa, doctorii de acest fel, incomozi și ei pentru societatea de azi, chiar cred în jurământul lui Hippocrate pe care l-au rostit imediat după terminarea facultății ; nu se prefac că cred. Cu siguranță, jurământul lui Hippocrate este singurul lor crez. Prin urmare, e ușor de dedus că profesorii care-și aud vocile interioare, puțini, câți au mai rămas la nivel național, constituie
7 (FĂRĂ NICIUN TITLU) de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362800_a_364129]
-
care mă obligă să continui cu destoinicie tot ceea ce Domnul Hristos a săvârșit la Golgota”. Emoționantul moment a reunit în rugăciuni și îndemnuri de sfântă mulțumire numeroși credincioși din Oradea, Ianoșda, Salonta, Avram Iancu, Mădăras și Homorog. Rugăciunea lui Moise rostită în Psalmul 90 a adus în inimile tuturor vibrația mântuirii: „Anii vieții noastre se ridică la șaptezeci de ani, iar pentru cei mai tari, la optzeci de ani, și lucrul cu care se mândrește omul în timpul lor nu este decât
„VETERAN” NONAGENAR PE FRONTUL EVANGHELIEI de SORIN PETRACHE în ediţia nr. 2278 din 27 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362845_a_364174]
-
ar fi urcat într-o secundă pe cel mai depărtat deal: - Sunt scriitoooor, băăăi! Scriitooor! Și scandă apoi bucuros, mai liber ca oricând: ”Scri-i-tor! Scri-i-tor! Scri-i-tor!” Cei de pe margine, în mod intenționat, preluară imediat scandarea cuvântului pe care Solomon îl rostea cu mare mândrie zâmbind a izbândă: - Scri-i-tor! Scri-i-tor! Scri-i-tor! - scanda mulțimea acompaniind ritmul din palme, în timp ce matahala se apropia cu pași lenți și apăsați, ca un gâde spre victimă, cu ochii însângerați. Fiecare pas al lui Jery ridica tonul celor
PEISAJ CU CORBI (SCHIȚĂ) de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 2189 din 28 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362801_a_364130]
-
ce, vorba poetului, „gândea în basme și vorbea în poezii”. Din când în când făcea câte un gest discret spre părțile dorsale, pentru a alunga o senzație a cărei prozaică origine nu o putem aici aminti. Nu ne reținem să rostim un cuvânt însă despre asistenta profesorului, plina de nuri fiică a lui Virgil Birou, tânăra Veturia Birou, cu ochi albaștri și zulufi castanii, încât unii o vedeau înfățișare aievea a personajelor feminine din miturile și poveștile despre care cu dânsa
MĂ SIMT CROCANT de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1699 din 26 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/362951_a_364280]
-
găsit de cuviință să ne onoreze cu prezența lor. Se mai aflau de față, în Aula Magna a Universității, Gheorghe Tohăneanu, Deliu Petroiu, Lucia Jucu-Atanasiu, Ștefan Munteanu și mai mulți dintre foștii asistenți. Nu știu cine a venit cu ideea de a rosti eu în numele colegilor cuvintele de bună revedere cu această ocazie. Nu fusesem avertizat, nu mă pregătisem câtuși de puțin și mă vedeam silit să țin un spici în fața elitei Facultății de Filologie a Universității din Timișoara și a rectorului acesteia
MĂ SIMT CROCANT de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1699 din 26 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/362951_a_364280]
-
cu lumea de cântec ce ai construit-o. Scenele și oamenii îți vor simți lipsa, iar muzica ta va urma parcursul firesc către eternitate. Drum bun, rară floare de liliac, Ana Barbu!”. Cuvântul s-a oprit, nu mai poate fi rostit decât cu silabe și cu noduri, pe când lacrimile se revarsă peste digul ochilor tristei mame, tristelor fiice, zdrobitei familii a sa de acasă, ce-o va aștepta zadarnic să se întoarcă din zarea coborâtă dedesubtul pământului de unde numai Ana nu
ANA BARBU SUFLET LUPTAT DE CRUZIMILE BOLII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362984_a_364313]