4,632 matches
-
să-i dai fiecăruia Paștile când le cere, chiar dacă nu le merită. În rest-zicea-lasă-l să-și rupă el singur, gâtul. Doamne feri!” Dar iată că nici în Dacia 1310, Mihai-omul meu de hârtie, Mihai de Gulești-nu mă părăsea nici în ruptul capului. Fie cămi fugea gândul la fiecare trăsătură a lui în parte, fără să pornesc de la un anume citat din nuvela lui Alexandru Ivasiuc, fie că, profitând de tăcerea celor din jur, chiar în autobuz sau în tren, îmi desfăceam
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
zgomot dubios. Ce faceți, porumbeilor? se aude îndată Roji cântând intenționat cuvintele. Scriem-răspund eu mai mult neatent la întrebare. Scrieți, că nu vă întrerupe nimeni - răspunde bibliotecara. Nu mai avem mult - replic, în timp ce Iozefina își pansa cu batista, prin ciorapul rupt, rana sângerândă. Tremura de durere icnind cu lacrimi în ochii roșii, iar obrajii îi ardeau. Îi dictez o replica din ultima scenă: < Mihai (în timp ce cornul sună prelung și din depărtare îi răspunde altul): Domnii mei, e un trist și stupid
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Într-un cuvânt, Relia era cu totul și cu totul alt fel de femeie decât Iozefina. În primul rând, mai puțin senzuală, lucru care se putea vedea de la o poștă. Nu aș fi discutat cu Relia despre Iozefina nici în ruptul capului, niciodată, dacă ea însăși nu m-ar fi provocat într-o zi, după revenirea acasă de la o cabană din munți, unde petrecuserăm de un 23 August (dacă nu mă înșel la cabana Podragu din Munții Făgăraș). N-aș fi
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
locuitorii săi. Când căpitanul își termină țigara, azvârli mucul în nisip, salută plictisit santinela și închise ușa, se auzi zgomotul făcut de zăvorul greu. Luminile se stinseră una după alta și peste campament și oază se așternu tăcerea; o tăcere ruptă doar de foșnetul frunzelor de palmier agitate de ușoara boare și de schelălăitul unui șacal înfometat. Gacel se înveli în pătură, își sprijini capul pe șa, aruncă o ultimă privire spre barăci și vehiculele parcate în rând într-un garaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Dar nimeni nu avea să-l condamne pentru ceva ce până la un punct părea normal pe acele meleaguri. Patrule care dispăreau pentru veșnicie erau multe, căci era de-ajuns o greșeală a călăuzei, o pană de motor sau un ax rupt pentru ca o simplă expediție de rutină să devină o tragedie, fără șanse de supraviețuire. De fapt, pe asta se miza, când erau trimise la Adoras toate scursorile din cazărmile și pușcăriile din țară. în mod logic, nici unul din oamenii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
fi explodat, se apropia periculos de liniuța celor cincizeci de grade, iar coroanele palmierilor stăteau atât de neclintite, încât puteai crede că nu sunt reale, ci doar pictate pe cer. Cu gura deschisă, cu fețele acoperite de sudoare, vlăguiți și rupți ca niște păpuși fără viață, oamenii sforăiau, răpuși de arșiță, incapabili până și să sperie muștele ce ajungeau să li se așeze pe limbă, în căutarea unui strop de umezeală. Cineva visă scurt cu glas tare, aproape un soi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
destituit, a plecat în Elveția, unde strânsese o mică avere, și după două zile l-a călcat un camion cu răcoritoare. Ridicol! în câteva luni a ajuns, din „Viceregele deșertului“, pacientul unui spital acoperit de zăpadă, unde-și plânge picioarele rupte. — Soția lui e cu el? — Da. — Atunci, nimic nu mai are importanță, spuse targuí-ul. Se iubeau. I-am spionat mai multe zile și o știu bine. Anuhar-el-Mojkri îl aprobă cu convingere. — Era un ticălos, un politicastru fără scrupule și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Nineta, fumând ca de obicei, calmă, nu vărsa lacrimi și se întreba care dintre purtătorii de sicriu îi va lua locul mortului, că doar n-o fac ei pe groparii televizați doar de amorul artei. Eu nu pricepeam nici în ruptul capului cum Dumnezeu poți lua locul unui mort, dar admiram atitudinea eroică a Ninetei care, în fața morții, iată, nu se dădea bătută, nu lăcrima, nu se văicărea. Și-n vreme ce ninetistele vorbeau despre eroul mort ca despre Făt-Frumos din lacrimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
fel de fiare aiurite, scaune de care erau legate curele și niște becuri care nu trimiteau lumină din tavan, ci de pe pereții laterali. Ai văzut, ai văzut sala de fitness, mucosule? mă întrebau vecinii. Eu, care nu pricepeam nici în ruptul capului ce-i cu trăsnaia aceea de fitness, despre care mă iscodeau ei, îi priveam cu aerul insului depozitar de mari mistere, nu ziceam ba sau da, îi ocoleam ca și cum n-aveam timp de palavre cu oricine și mă dădeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
al umanității". Urma invariabilul zece. Colegele noastre se simțeau aiurea din două motive. Cel mai mult erau deranjate de privirile de pitico-pedofil ale insului, dar și pentru că aveau aproape toate numai note de zece, în vreme ce noi, băieții, care învățam pe rupte, trăgeam eroic de poalele unui cinci. Supărat nevoie-mare din cauza faptului că nu pot avea la latină nici măcar o singură notă mai mare decât la muzică, dacă uităm de acel zece rătăcit, l-am întrebat pe Brăcinariu, cu mare respect: "Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
și i-am zis-o. Era gluma pe care, vă imaginați, dacă o știam până și eu, nu mai râdea nimeni din cartier, ascultând-o... Americanii au pregătit un spion pentru ruși. Ajunge spionul yankeu la Moscova, bea votcă pe rupte, dansează cazacioc în draci, vorbește rusește ca rușii, și totuși rușii l-au dibuit că-i spion american. Cum?... Mucoșii din clasă, tăcere de mormânt. Erau din cartierul meu. Doamna, navetistă de centru, departe de glumele răsuflate ale mahalalei... Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
suplimentare. A tăcut mult timp, văzându-și de treaba lui, dar la plecare m-a întrebat: "Lady, dar omul acela despre care mi-ai vorbit, cu dansul și muzica în loc de sex, este întreg la minte?"... Am râs din nou pe rupte. Tot Antu mi-a mai spus că știe despre mine că-s divorțată, lucru de neînțeles în civilizația lor. Dar mai crede și ce i-au auzit urechile pe care le-a ciulit pe la miliardarii de aici pentru că el mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
mereu, de ajunseseră ăștia de-o cunoșteau ca pe una de-a lor, dar ea altceva voia și era mereu supărată pe unul nu pe un copac, din câte am înțeles, ci pe un domn care nu voia, nici în ruptul capului, s-o cunoască, deși, între noi fie vorba, avea ce învăța de la ea, cea care mă educase pe mine de mă aprecia toată lumea. Venea apoi supliciul de neocolit. Când punea tata ochii pe mine, în felul său drăgăstos, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Următoarea săptămână vin și cu găina lui Bloom, Marcel se bucură că prietenul lui a intrat din nou pe fir cu sacrificiul de pasăre. Dar când Marcel îmi zice Zetule, ori sunt găinile pe cale de dispariție, ori evreii pleacă pe rupte, de nu știu eu, îmi dau seama că Marcel a mirosit afacerea, mă dau la fund și nu mai trec prin Calea Călărașilor, tresar la orice cucurigu mai acătării și nu mai mănânc multă vreme carne de pasăre. Și când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
averile și bucatele, lăsându-i numai cu trupurile, iar dresurile ce le-au avut, toate le-au rupt și le-au călcat în glod, fără numai un ispisoc ce s-a găsit de la Vasile voievod (Lupu n.n.), dar și acela rupt și stricat, fără pecete și fără mătasă... Drept aceea,... am dat sfintei mănăstiri Hlincea satul Frățileni de pe apa Prutului, în ținutul Iași, cu bălți de pește, și cu vad de moară în apa Prutului, și cu loc de fânațe, și
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
lucrurile fuseseră schimbate în alte locuri. În majoritatea, pur și simplu, nu mai era nimic. Văzându-i nedumerirea, l-au întrebat: ceai rămas așa dezolat? Păi...Nici un păi! N-ai văzut că toate erau vechi, murdare, unele ponosite și aproape rupte? Dar, acum, ce mă fac fără ele? Lasă, că n-ai să mori. Câte ceva îți aducem, de la magazine, noi-nouțe, iar altele, ți le vei reface, pe parcurs. Ei, gata, pa! Că o să ne cam prindă noaptea pe drum. După plecarea
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
formând un fel de torța, si la lumină ei caută cel mai bun mod de a coborî, cu riscuri minime, până în locul în care zăcea agresorul. Încă mai respiră. Avea o rană mare la cap și probabil mai multe coaste rupte, dar nu trebuia să ai cunoștințele de medicină ale lui Hinói Tefaatáu ca să ajungi la concluzia că puternică lovitură nu putea fi totuși suficientă pentru a sfârși cu viața unui asemenea monstru. Tapú Tetuanúi îl cerceta cu atenție. I se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
trebui să aibă o canoe ascunsă pe undeva, remarcă prietenul său. O fi scăpat cu ajutorul ei. — Când? În timpul zilei n-a traversat nici o barcă laguna, stii bine. Gărzile n-au văzut pe nimeni. Și, în ciuda puterii lui neobișnuite, cu piciorul rupt i-ar trebui ore întregi ca să iasă din râpă aia. Încă e pe insulă, adaugă. Bag mâna-n foc pentru asta. O rază de speranță îi lumină ochii lui Vetéa Pitó. Ar fi fantastic dacă am reuși să-l prindem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
în stare s-o facă. Învârți în aer, ca pe un păi, ghioaga uriașă și începu hotărât ascensiunea, oprindu-se din când în când pentru a cerceta urmele lăsate de rănit în trecerea să, constând în dare de sânge, crengi rupte, pietre desprinse și urme de picior în pământul reavăn. Tapú Tetuanúi și Vetéa Pitó îl urmară cu oarecare șovăire, iar cel dintâi întorcea mereu capul, ca și cum s-ar fi temut că dintre tufișuri să nu se ivească, din clipă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Mașina dispare, lăsînd în urma sa un fuior de colb, care, încet, încet se liniștește. Cum conduc ăștia îți poți rupe gîtul, mormăie Gheorghe. Rămas singur, lăsat baltă de amicul său, Gheorghe chiar că avea o vagă dorință în chestia cu "ruptul gîtului". Calcă apăsat și un zîmbet răutăcios deconspiră gîndurile singuraticului drumeț. O să ajungă cu o oră mai devreme, ei și? Îl găsesc deja băut și fără cinci lei. Unde mai pui că se poate să și... Țîncul ăla știe să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
pa și pusi. Dar la mine nu te gîndești? Ești obligat, Dinule. Omenia obligă. De ce, mă rog, ți l-am făcut eu? Căprioara pleacă și Dinu aleargă. Doctorul tocmai se cinstea cu un vin roșu, împreună cu un amic. Are piciorușul rupt spune acesta. Lasă-l la mine, am eu grijă... Eu mă grăbesc. Du-te, Dinule! Băiatul reface drumul pe întuneric. Are vedenii și mereu se vede urmărit de căprioară. Zînica plînge și ea cînd aude povestea. O să-l cresc eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
strădania. Peste o lună Simion a dat colțul și Vasile ținea de sfoara care cobora sicriul în groapă. Ploua mărunt și Banditu' alunecă și cade în groapă peste sicriu. Banditul la bandit trage, șușotea lumea. Tot schilodit, cu o coastă ruptă, Vasile are și el ceva de spus. Și cu datoria cum rămîne, jigodia dracului? Moartea lui Simion Bratu a surprins pe toată lumea din sat și nu numai. Cel mai afectat era, cu siguranță, Simion Bratu Jr., profesor mare la București
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
mai repede la iaz, acolo nu mai este rogoz și am să mă spăl, gîndea Adela grăbind pasul. La un moment dat, rogozul a devenit mai blînd și nici așa de înalt nu mai era. O gîscă cu un picior rupt se chinuia să fugă înspre iaz. Nu mi-ar strica așa o pleașcă în oala mea, se repede Adela spre gîscă. Pe măsură ce fugea după orătanie se lăsa întunericul și nu mai vedea aproape nimic. Se împiedică de un corp și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
se afle în vorbă. Se descurcă ele. Mă refer la... Sînt tinere... Păi, la asta ne referim și noi, rîd amicii. Ce, parcă noi vom rămîne sfinți acolo? Vasile este înțepat drept în inimă. El n-ar fi acceptat în ruptul capului să facă schimb cu... Eu nu pot pleca. Eu sînt mulțumit la mine în țară, cu ce mi-o da Dumnezeu. Dacă ne aranjăm pe acolo, te chemăm și pe tine. Vasile nu s-a îmbătat deloc. Era așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
mai striga spre oglindă "stricato!". Doar că acum nu i se mai pare "un capăt de țară". Cu Botsubțire este altceva Dacă treci pe lîngă Plopii fără soț, în zadar privești spre geamurile care strălucesc, că nu vei vedea în ruptul capului vreo domniță care tocmai este în curs să îmbrace cămașa de noapte. Cel mult poți da peste un zdrahon care te poate întîmpina cu deloc ospitaliera propoziție: Ce te holbezi, băi dobitocule? La o astfel de interpelare nu poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]