4,482 matches
-
s-a declarat mulțumit și a corectat nota. Mai târziu, arbitrul l-a întrebat pe student de ce a încercat să-l ia peste picior pe profesor. După ce a mai oferit câteva soluții la această problemă, tânărul a spus: „M-am săturat de felul în care cursul acesta de fizică îmi înăbușă creativitatea. Am vrut să arăt că sunt și alte moduri, la fel de corecte, de răspuns la întrebarea aceea.” La pagina 351 sunt prezentate câteva variante de răspuns. 3. Tendința evaluării fiecărei
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
făcut la spitalul penitenciar de toate: chirurgie, interne, infecțioase, neuropsihiatrie... Și ați fost eliberat cu decretul din 1964? Da. În 14 august ’64. Cum v-ați reintegrat după eliberare? Am lucrat ca medic la Zau3. După unșpe-doișpe ani, m-am săturat de Zau și-am bătut-o pe directoare la cap să m-aducă să fiu mai aproape de familie. Și-ntr-o zi mă cheamă și-mi spune: „No”, zice, „mă, Îți apreciez munca, că știu că ești un bun organizator
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
bucătar-cofetar la un regiment american din Germania Occidentală și știa mii de rețete și Îmi spunea: „Măi, hai că Încep o rețetă cu cartofi”. Și zicea, zicea, zicea, până Îmi lăsa gura apă și Îi spuneam: „Oprește-te, că mă săturai! ... Că leșin dracu’ de foame aicea”... Era un artizan desăvârșit... Am stat cu el și Îmi vorbea mult despre Nietzsche, pe care-l adora, și Îmi spunea povești din lumea mare... El a fost la Gherla și după aia a
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
adus un hârdău cu arpacaș. Cel mai bun arpacaș să știți c-a fost În Jilava... Era făcut cu subproduse de-ăstea: cu buze, cu urechi... Era gustos... nemaipomenit. Așa..., și cu bucata-aia de mămăligă, am mâncat de ne-am săturat... Pe la două noaptea a venit și ne-a luat hârdău’. Noi i-am mulțumit, el iar ne-a Înjurat... Dar acum ne-a venit poftă și de fumat... Aveam țigări, da’ cum să facem? Dom’le, bat iar În ușă
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
patimi sau trădător țării, ca să o tăgăduiască. Noi, cari nu aveam altă ambițiune decât de a trăi liberi ca cetățeni români în patria noastră, și a vedea onoarea, viața și averea fiecăruia garantate prin instituțiunile țării; noi, cari ne-am săturat de a vedea că datoriile Statului sporesc în aceeași proporțiune în care sporesc și dările ce ne sunt im puse, suntem nu numai în tot dreptul a vă cere vindecarea răului, dar suntem totodată în pozițiunea cea mai favorabilă, pentru
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
fost scoși din învățămînt. Profesorul I.D.L. e fiul unei familii cu nouă copii. Maică-sa - pe care o venerează - s-a măritat la 15 ani. A dus-o - îmi spune - „greu-greu”. În copilărie n-a știut niciodată dacă s-a săturat. „Mîncam zece dintr-o oală cu fasole. Cînd se termina, ne ridicam de la masă, și gata!” Nici acum, deși universitar, n-o duce bine. Într-o zi a stat paisprezece ore (de la 6 la 20) la rînd să cumpere carne
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
discuția. Roxana mai are însă un supliment de comentariu: „Cînd vreți să vă dați exemplu, voi, cei mari, gîndiți-vă mai întîi ce-ați realizat!” *Înainte de a ieși pe ușă, A. a slobozit gîndul care o nemulțumea de dimineață: „M-am săturat de traiul ăsta: rupe ața, înnoadă ața”! Cu această stare de spirit se duce în niște clase și mai dezolante decît casa în care locuim. *Lucru mai puțin obișnuit, m-am întreținut îndelung, pe o alee de lîngă stadion, cu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a dreptul nefiresc. I-am și spus-o. Iar el mi-a răspuns: „Coane Costică, ăstuia nici nu știi cînd i se tulbură zațul și te trezești că strigă la tine, așa că trebuie să fiu prudent. Crede-mă, m-am săturat de certuri, de scandaluri, deja simt că nu stau prea bine cu inima”. Însă nu numai grija pentru propria-i inimă îl face să se comporte așa, ci și curiozitatea nestăpînită de a afla, primul, spuma de zvonuri pe care
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
au schimbat?...” Pornind de la această constatare a amenințat: „în luna mai, celui care va pleca din redacție îi iau întîi 10%, apoi 20%, apoi îl dau afară!” Cel vizat sînt eu. Uneori mă întreb de ce n-o face? M-am săturat cît mă latră. Hîrîiala asta îmi provoacă un dezgust de o rară intensitate. După ce intru pe poarta redacției, cînd ajung în dreptul bazinului cu salcie din mijlocul curții, simt crampe la stomac, de parcă mi s-ar trezi un ulcer. Urc treptele
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
să-l refuz pe X, redactorul”), să se automotiveze („N-avem încotro: trebuie să-i dăm Cezarului ce-i al Cezarului”) ori să gîndească rău despre cei ce „se lasă greu”: „Fac mofturi - îmi zicea ieri-alaltăieri Sp. - pentru că s-au săturat de lins”. Care-s foloasele? Pentru unii contează „încrederea pe care le-o acordă partidul” (echivalentă cu o evidențiere, bună pentru acum și pentru cîndva), pentru alții onorariul, din păcate tot mai scăzut. Pot totuși cumpăra o pereche de ciorapi
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
aș fi îndemnat-o „să ridice steagul”, aș fi mințit-o că poate mai mult, că se apreciază greșit. De data asta însă n-am fost capabil de așa ceva. Pur și simplu, am plecat ochii și am tăcut. M-am săturat să mă ocup cu „întreținerea focului”. *Pentru „voalări” e bună, iată, și engleza: El: Ai nevoie de mine? Ea: To night, maybe! *Întîlnire neașteptată, în dreptul Arhivelor, cu Sandu Rușinoiu, fost coleg de facultate. Figură exotică, de maur, pare puternic ca
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
beciul Securității e întrebat de un altul, aflat mai de dinainte acolo, ce-a făcut. «Am spus că mi-e foame!» « Ia te uită ce capricioși au devenit, domnule!», se miră acela. «Eu, din contră, am spus că: M-am săturat!»” Al treilea banc se referă la întîlnirea dintre Vanea și Azorel (variantă a celui cu Laika și Grivei) și discuția lor pe tema schimbării. N-a terminat bine Sp. și a venit Cs. ca să-i „dedice”, chipurile, lui Carmen, „bancul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Rămas „acasă”, Sp. se întoarce împotriva lui G., care a plecat la Slobozia, împreună cu Cs., S.A. și Nanianu: „Aș prefera să fie corect, nu să mă întreb, de fiecare dată cînd vin la redacție, în ce toane e. M-am săturat de «cucurile» și de «goangele» lui. Nu realizezi - mă întreabă - că a transformat revista într-un instrument de promovare a intereselor personale? Uită-te, acum, cu ce insistență îi cultivă pe cei de la Institutul de Teatru, unde urmează să-și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mai e difuzată în Cuba, unde erau expediate o sută optzeci de mii de exemplare. De ce? Cubanezii, opinie exprimată în „Granma”, consideră că, prin articolele publicate în cei patru ani de glasnost, sovieticii „se privează de istoria lor”. S-au săturat de astfel de articole care propagă „ideea că trebuie refăcută istoria pornind de la zero”. Bineînțeles, redacția nu acceptă criticile „colegilor” cubanezi și le întorc vorba cum că ei sînt cei „rău informați în problemele ideologice și istorice”. „Nu, noi nu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de caise. Acum nu mai face, căci nu are zahăr. Și bunica ne făcea dulceață de nuci, dar acum nici dânsa nu ne mai face, căci rația de zahăr ce o primește de abia îi ajunge pentru ceai. M-am săturat și de carnea de pui, căci puii ce-i cumpără bunica când stă la coadă sunt tare jigăriți. Mi-e dor de o friptură din carne de porc, dar bunica nu poate sta toată noaptea la coadă, căci e bătrână
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
și să-și caute libertatea și liniștea în țări străine, departe de patria mamă. Am vrea să amintim pe această cale că nu numai șoferii au plecat, ci toți care au avut un prilej și toți cei care s-au săturat de conducerea din țară, de bunăstarea oamenilor care este trâmbițată la tot pasul de presă, radio și TV. în ultima perioadă s-au făcut niște scumpiri astronomice la unele produse, chiar cu trei sute la sută, și cu toate acestea tot
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
și gradul de civilizație tot mai scăzut la care am ajuns. Credem că și noi, femeile din România, avem dreptul la o viață civilizată, nu numai la muncă și sacrificii. Doamnă Ceaușescu, De ce nu vreți să înțelegeți că ne-am săturat de atâtea minciuni și a ne scula la ora 3-4 dimineața pentru a sta la cozi și pe urmă a merge la lucru, de a ieși de la lucru și a alerga de la o coadă la alta, pentru a mai prinde
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
închisori. Ctitorită de Nicolae Mavrocordat între 1717 și 1723, așezată la marginea Bucureștiului, popas în drumul spre Constantinopol, mânăstirea Văcărești era hărăzită, potrivit hrisovului ei de întemeiere, ca străinii să i primească, pe goi să-i îmbrace, flămânzii să-i sature, bolnavii să-i caute, pe cei din temnițe să-i cerceteze cu milă. Sediu al celebrei biblioteci a Mavrocordaților, inegalabil ansamblu de arhitectură, singurul păstrat integral alături de cel de la Hurezi, cu o biserică de proporții monumentale, cu două rânduri de
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
neajutorați, alimente nu se găsesc, cheltuielile pentru locuințe în perioada iernii sunt foarte mari, iar noi nu-i putem ajuta cu nimic. Ne-au întreținut o perioadă, dar deja nu mai putem să-i privim în ochi, căci s-au săturat și ei de noi. Suntem complet epuizați și cu greu suportăm privirile celor care ne adăpostesc, dar ce să facem? Nu putem ierna pe stradă. Nu găsim niciun serviciu, deoarece suntem scoși din toate drepturile de aici suntem pe nicăieri
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
de fapt, În urma publicării comentariului la Matei Iliescu. După apariția textului („Jurnalul duratei inefabile”, În Luceafărul, seria Virgil Teodorescu), primisem un surprinzător telefon de la o necunoscută. O extraordinară cititoare, am Înțeles prompt, de ale cărei inteligente remarci nu mă mai săturam. Era o admiratoare a lui Radu Petrescu și mă invita, peste două săptămâni, la o „serată” intimă, Între amici ai lecturii. Aveam să Întâlnesc, În anii următori, În apartamentul de pe strada Sf. Constantin, de lângă Cișmigiu, nu doar pe Dina și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
și Yowa mă plonjaseră Într-un trecut de care mă despărțeam greu. Interlocutoarea accelerase tangajul meu reluat Între acolo și aici, atunci și acum. Mă bucuram, fără reținere, de această voce vie, prietenă, risipitoare cu umorul, sensibilă, sceptică, nu te săturai s-o asculți. Întâlnirea de câteva zile la New York, În modestul hotel Belvedere, de pe strada 48, unde locuiam și unde Închiriase și vizitatoarea o cameră, a fost fracturată de „Întârzierile” Gabrielei și de o anume intensitate aventuroasă de care se
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
frunte cu Moța și Marin, să-i străbată teritoriul cu trenul, în drum spre Spania însângerată. O răsturnare în țară a situației politice, printr-o mișcare de mase, era posibilă arborând steagul antiregalist și nu cel progerman, căci lumea se săturase de crimele lui Carol al II-lea, dar încă nu știa poziția nouă germană. Dar echipa care jurase credință idealurilor românești și plecase cu atâta abnegație și entuziasm spre țară, era acum sfărâmată. Era poate o voință, de dincolo, care
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
pașnic pe pajiștea de un verde crud de parcă se lăsau purtate de vânt. Păreau atât de liniștite, încât dădeau impresia că vor să mediteze. Respirația lor era silențioasă ca ceața dimineții, iar când pășteau, nu scoteau nici un sunet. Când se săturau de iarbă proaspătă, își strângeau picioarele sub ele în cea mai deplină tăcere și apoi trăgeau un pui de somn. Primăvara a trecut, vara s-a sfârșit, iar lumina diafană anunța primele adieri ale vântului de toamnă care învolburau apele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
alea? Paznicul se opri din cioplitul unui obiect mic și rotund care arăta ca un ic sau un cep și strânse așchiile și rumegușul de pe masă. — Visele vechi sunt vise vechi și gata. Du-te la bibliotecă și o să te saturi de ele. Ia-le pe cele care-ți plac și studiază-le cu atenție. Paznicul inspectă obiectul proaspăt făcut, se declară mulțumit de ascuțișul vârfului și-l puse pe un raft din spatele lui. Mai erau acolo încă vreo douăzeci de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
coș. Habar n-aveam ce era înăuntru, dar îmi imaginam că nu putea fi ceva obișnuit. Câtă bătaie de cap! După ce am scăpat de jumătate din folie, am văzut iar niște ziare. Era cu siguranță ceva înfășurat în ele. Mă săturasem de atâta despachetat, așa că m-am dus la bucătărie și am luat o cutie de Coca-Cola din frigider. M-am așezat pe marginea patului și am băut-o pe-ndelete. Apoi mi-am tăiat o unghie. Între timp s-a apropiat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]