4,770 matches
-
La acest nivel, al lumii scufundate în absoluta nedeterminare a posibilului, interioritatea inaparentă unifică două mișcări opuse în aparență, căci într-acolo se coboară prin trupul transparent în nelumea începutului, în "eternul timp interior" sau în "adâncul vast cât lumea" scăldat "în lumina-naltă a marelui azur"14. Dar de acolo, de pe pragul cel mai de jos al adâncului germinant, se urcă pe "cărare prin lăstare de lumină", pe "pârtii către rai"; "ajunge ochii să ridici,/ Și-un plai de aburi
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ce se vede ("lumina-naltă a marelui azur" sau "pur azur de duh"49) se aude ("asculți cum auie, prin goluri, toată/ Eternitatea-n scoica unei zile"50) și se adulmecă ("înalta mireasmă de azur"51), deschide o perspectivă extatică, scăldată în lumina frumosului originar 52. Dacă iubirea este "o nouă lumină pentru lume", lumina - iradiind din inima în care "arde acest lăuntric soare" - transformă totul în "frumusețe atotcotropitoare"53, dar ceea ce luminează ca frumusețe strălucește de la început, țâșnind din izvorul
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
formei. Se revarsă acum, în forma nou creată, imagini care ies din ascundere, nu se arată însă decât pe fundul apei secate, în peisajul uscat al dispariției: Când va seca izvorul, va fi un prund întins/ Cu păsări ce se scaldă în nisip/ Și se izbesc în lespezile calde/ Ne vom schimba la suflet și la chip/ Și ne vom depărta ca să se scalde". Imaginea păsărilor se scaldă pe fondul inaparent care o pune în lumină, apare în miezul dispariției, așa cum
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
peisajul uscat al dispariției: Când va seca izvorul, va fi un prund întins/ Cu păsări ce se scaldă în nisip/ Și se izbesc în lespezile calde/ Ne vom schimba la suflet și la chip/ Și ne vom depărta ca să se scalde". Imaginea păsărilor se scaldă pe fondul inaparent care o pune în lumină, apare în miezul dispariției, așa cum schimbarea imprimă pe suflet și pe chip semnul departelui, pecetea evanescenței elocvente. Ceea ce dispare din vedere apare în vederea imaginii; doar ea rămâne vizibilă
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Când va seca izvorul, va fi un prund întins/ Cu păsări ce se scaldă în nisip/ Și se izbesc în lespezile calde/ Ne vom schimba la suflet și la chip/ Și ne vom depărta ca să se scalde". Imaginea păsărilor se scaldă pe fondul inaparent care o pune în lumină, apare în miezul dispariției, așa cum schimbarea imprimă pe suflet și pe chip semnul departelui, pecetea evanescenței elocvente. Ceea ce dispare din vedere apare în vederea imaginii; doar ea rămâne vizibilă în forma poemului care
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
hermeneuticii. Pe de altă parte, fenomenologia însăși nu se poate constitui fără o presupoziție hermeneutică" (Paul Ricœur, Eseuri de hermeneutică, Editura Humanitas, București, 1995, p. 36). 16 Necunoaștere revelatoare ("ce multe tărâmuri nu te cunosc/ ce multe ape nu te scaldă"), întrucât ea înseamnă o smulgere din cunoașterea exterioară, o descojire și o golire treptată a straturilor realului, până la ceea ce se dă ca de sine cunoaștere "a miezului din gol" (Alegerea sâmburelui, în Sorin Mărculescu, Carte singură, ed. cit., p. 172
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ciroză, ascită, insuficiență hepatică și chiar cancer de colon și rect. iar În vezica urinară provoacă hematurie, cistite și cancer renal. În alte zone naturale, boala prezintă o anumită formă de dermatită, numită „pruritul Înotătorului”, Întâlnită la persoane care se scaldă În lacuri și iazuri În care trăiesc melci, parazitați de vermii trematozi. Tratamentele se execută ca la malarie. 12. STRONGILOIDIAZA Este o boală parazitară a intestinelor, provocată de un nematod mic din specia Strongyloides stercoralis sau Anguillula intestinalis. Masculul are
Tratat de medicină naturistă/volumul I: Bolile aparatului digestiv by Constantin Milică, Camelia Nicoleta Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91766_a_92300]
-
Atât de scurtă e șederea lor în deschiderea vitală că n-au timp decât de celebrat: fiecare clipită le aniversează pe toate celelalte deja scurse, fiind prin urmare exploziv de festivă; în curând, din ele nu vor rămâne pe trunchiurile scăldate în sonuri decât delicate învelișuri transparente, în care vidul atinge înalte grade de puritate. Lui Rică, procurarea mijloacelor de producție pentru lansarea în comerțul ambulant nu-i ridică probleme majore: tava din tablă de sub ghiveciul unui palmier ce străjuia parcarea
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
golite din birourile arhitecților lui Ian, campania împotriva letargiei se desfășura pe două fronturi, așa încât nu numai obiectele, ci și subiecții se cereau îmboldiți înspre rolurile lor obișnuite, pe malul simțitor, semănat cu ochi, al vizibilității. Canalul prin care transparența scălda lumea trebuia dragat astfel ori de câte ori Marea Nordului își revărsa peste uscat, la altitudine, prinosu-i pneumatizat și opac de umiditate. Ian își convocase ortacii la o ședință de lucru rutinieră, de care îi mai despărțea doar vreun sfert de ceas. Fusese înștiințat
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
e vorba de salt, vegetativul poate fi mai sprinten decât hărăbaia copleșită de inerție comportamentală a somaticului. De remarcat în special că, între a jura să perseverezi și a înjura apar conivențe clandestine. În apele deloc limpezi în care se scălda, se poate spune că Rică schiță același gest de încleștare cu adversitatea ca Olandezul zburător - desigur, într-o versiune caricaturală a lui, unită cu originalul doar printr-o vastă despărțitură; dar unită. Bântuit de-o confuzie între început și sfârșit
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
en. iodine); irid(o)- "iris" (cf. gr. iris, iridos, ϊρις, ϊριδος s.f. "curcubeu, haloul unei stele"; lat. Iris, -idis s.f. zeița Curcubeului): ro. iridiu (cf. fr. iridium 192; en. radioiridium); irigo- "irigație" (cf. lat. irrigo,-are vb. "a uda, a scălda"); iteo- "salcie" (cf. gr. itea, ίτέα, -ας s.f. "salcie"); -ită "inflamație" (cf. gr. -(i)tis, -τις sufix. nominal); iugum - "jug" (cf. lat. iugum,i, s.n. "jug; pereche (fig.); balanță; constelație): NA jugum; iuncti(o) - legătură (cf. lat. iunctio, -onis s.f.
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
să pui lucrurile la punct. Nici în legătură cu cât talent crezi că are sau nu are cineva, nici cu comentariile discutabile dintr-un text ori altul. Ce este indecent în cazul de față este altceva. Și anume: impostura în care se scaldă distinsul diarist. Însemnările sale poartă data de „Duminică, 7 octombrie 1984”. Cum eu părăseam România abia pe 24 iulie 1985, adică după nouă luni de la însemnările diaristului, acel „acum, când este exilat” al Domniei sale vorbește de la sine despre potlogăria la
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
universitar nu l-ar putea dobândi nici măcar într-o viață de trudă. Că farfuria ta e plină, când blidul celor mai mulți e zilnic gol e una. Dar că ții cu tot dinadinsul să scoți ochii tuturor cu bunăstarea în care te scalzi e semnul unei gândiri profund mitocane. Devenit un fel de Makarenko de Pipera, strategul îi citește zilnic celui luat sub contract spre (re)educare din enciclica papală Rerum Novarum, prin care Papa Leon al XIII-lea lansa creștin-democrația. Se spune
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
mai ferea așa, 'ntr-o doară, se lăsa iară prinsă Când pentru a se zbate, când dându-se învinsă! Tânărului, acest joc amoros i se pare "inedit, tineresc și încântător", până în seara în care, atras de fățarnica noastră într-un salon scăldat de razele lunii, își pierde cu totul stăpânirea. Pe neașteptate, se ivește fratele mai mare al fetei. Impunător și solemn, acesta îi aduce la cunoștință că, potrivit legii, trebuia ori s-o ia în căsătorie pe fată, ori să-i
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
familie protestantă, își recunoscuse în Corydon, în 1922, iar apoi în Dacă sămânța nu moare, în 1924, preferința pentru bărbați. În aceste vremuri suprarealiste, dragostea trebuie să fie "nebună" sau deloc. Tineretul masculin, constată nu fără amărăciune Maurice Sachs, se scaldă într-o atmosferă de destrăbălare și demistificare. "I s-a spus: nu există decât poezie și revoltă, Rimbaud, îngerii și demonii. A fost îndemnat să agațe crucifixe în closete (așa face suprarealismul), să fumeze opiu (așa face Cocteau), să se
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
adoptiv". Bab își petrece vacanțele cu aceeași bună-dispoziție. Așa procedează și la Trouville, în vara anului 1947, unde tânăra îl seduce cât ai bate din palme pe un oarecare Jean, de 16 ani, ca și ea. Cu acesta, fata se scaldă în bikini, "sare în mijlocul valurilor", merge la pescuit de crabi, se întrece la alergat. Joacă volei pe plajă și hoinărește, cum cântă Montand, călare pe bicicletă, pe drumurile înguste de țară. Jean, foarte îndrăgostit și sentimental, nu întârzie să-i
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
nesigură între puritanismul străbunilor noștri și începuturile pornografiei publice" pe care o reprezintă anii '40. Madona aceasta evreică este profund marcată de rigorismul moral al mamei sale, de dezgustul profund pentru sex și pentru trup al acesteia. Însă ea se scaldă în egală măsură în atmosfera postbelică, identificându-se cu sex-simbolurile, cu bombele sexy etalate pretutindeni, în reviste și pe ecrane. Aceste două imagini pe care le are despre ea însăși fecioară înzăuată și "fata desfrânată unsă cu toate unsorile" nu
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
pat, deși eu îl vedeam ca pe un om puternic, chiar prea voin ic, fără speranță de a se face bine. O amiază nefericită de decembrie, 1932. Ultimele neguri ale norilor se ridicau de pe piscurile munților din apropiere. Zările se scăldau între negru și alb, fără deslușire. Prin perdeaua densă a fulgilor de zăpadă care continuau să se așeze, la o grosime de mai bine o jumătate de metru, în liniștea aparentă a zilei, eu îmi vedeam de - ale mele. Se
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
Mamaia. Un bărbat îndesat, roșcovan, cu o chelie strălucitoare și ochelari cu ramă subțire, se oprise în dreptul meu, privind ziarul pe care tocmai îl lăsasem pe nisip pentru a profita cu ochii închiși de una din razele de soare ce scăldau în acest august plin de toane, litoralul. Desigur, domnule. Soția mea l-a căutat toată dimineața la chioșcurile de ziare, dar nu l-a mai găsit. Din ce oraș veniți? Din București. Ah, sunteți româncă? Mă scuzați, am crezut că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
orice sultan, iubea femeile și avea nenumărate. Într-o seară, după o zi călduroasă și obositoare, sultanul s-a așezat pe malul unui lac să se odihnească. Soarele se lăsa către Apus. Și lacul, nisipul, arborii, cerul, lumea întreagă se scăldau în culorile asfințitului. Sultanul a fost cuprins deodată de o fericire atît de intensă, în fața acestei frumuseți copleșitoare, încît l-a chemat la el pe marele vizir și a dat poruncă să publice o lege prin care, din ziua aceea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
Precum minunea din fața noastră: Salim Alihmanov avea patru neveste și patruzeci de concubine. La cîțiva pași de noi, se află foișorul din care își alegea, în fiecare dimineață, femeia favorită pentru ziua aceea, cîntărind din priviri trupurile goale ce se scăldau în lacul de la picioarele lui. Și totuși, bătrînul Emir a ridicat această construcție ciudată amestec de magnificență orientală cu măiestrie occidentală, al începutului de veac XX pentru una singură din cele patru neveste. Întreg haremul locuia aici, dar bogăția și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
în diferite ore ale zilei pentru a surprinde transformările peisajului sub acțiunea luminii. Același fragment este repetat din perspective diferite pentru a surprinde clipa în care verdele copacilor devine transparent, roșul rămâne în pete separate ce marchează umbrele, totul este scăldat într-o lumină filtrată uneori, iar alteori deplină. Se simt în peisajele sale gestul pictural, alegrețea pensulației ce trădează exaltarea în fața momentului. Este evidentă prețuirea clipei și extragerea duratei din efemer. Adam Bălțatu se înscrie pe linia acelora care nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
Europa Nouă", adică, vezi bine, progresistă și cu simțul realității. În Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei ne-am certat, ca la ușa cortului, pe chestiunea aceasta a intervenției în Irak; era în ianuarie 2003. Noi, deputații români din Adunare, am scăldat-o, dar autoritățile de la București au fost nevoite să includă România în "Noua Europă", adică să sprijine America și aliații săi cei mai apropiați. A fost pasul cel mai important spre viitoarea noastră prezență militară în Irak. Voiam cu orice
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
-o în grajd, ea făcând fițe, nedorind să fie închisă, pusă la iesle... deși odată ajunsă acolo, începea să rumege lent, meditativ, fânul proaspăt... O înjurau, strecurând propuneri licențioase, chiar pe Profira care râdea larg, cu dinții albi, cu strungăreață, scăldați de o salivă abundentă... Înjurau chiștoacele de țigări „Plugare“, lățite în câte un scuipat gros, măturându-le, ca să fie pietrișul curat în fața haltei prin care treceau doar marfare și, arareori, trenuri mixte, staționând un minut... (Iar taică-meu, cu chipiu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
intuițiile eroinei : moartea violentă, rituală, este creatoare ; ea continuă viața și chiar o sporește, în timp ce o moarte naturală nu face altceva decât să încheie ceea ce era deja consumat (p. 113). Întunericul de care se teme Ifigenia nu amenință făpturile excepționale, scăldate pe vecie în lumină, precizează savantul Eliade : eroii trec în moarte întregi, adică păstrându-și memoria și personalitatea și „infernul” lor nu e subteran, întunecat, rece, ci o pajiște vrăjită de lumina soarelui (lumina singură dă contur, face ca lucrurile
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]