5,013 matches
-
simplu frumoase. Remarcabil este la Amélie Nothomb nu faptul că scrie autobiografic, ci că ilustrează prin romanele ei o viziune modestă a literaturii. Limbajul, simplu, are muchiile strunjite cu perseverență Încăpățânată, o geometrie elementară dar reprodusă până la manierism: este o scriitoare clasicistă care a nimerit În plină globalizare, o Madame de Lafayette exilată la Dacca și New-York, cineva pentru care forma este cea căre dă identitate conținutului. Deși Îi era la Îndemână, Amélie Nothomb nu pedalează pe realismul literaturii ei mai
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Romain Gary, apoi Patrick Modiano și Jean-Marie Gustave Le Clézio - semne că tranziția palinodică și ablutivă a literaturii franceze se Încheie. Abia acum se face simțită influența lui Samuel Beckett, scriitorul paradigmatic al declinului modernității occidentale. Prin el, printr-o scriitoare excepțională a anilor 1980 care-i continuă viziunea - Marie Redonnet -, intrăm Într-o perioadă de convalescență a literaturii, a omului care se predă, dar nu moare, ceea ce m-am hotărît să numesc literatura de apartament, a unei antropologii comode, moi
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Interiorul ca apartament se resoarbe, În anii 1990, la Tanguy Viel, Christian Gailly sau Laurent Mauvignier, sau la Jean Rouaud, la al doilea Jean-Philippe Toussaint, cel de după anul 2000, la Antoine Volodine sau, parțial, la Dominique Noguez, la foarte multe scriitoare cu sau fără nostalgii libertine (la drept vorbind, mai degrabă timide) pînă la a fi conținut de trup și memorie: un trup al memoriei Își arată carnea albă, neagră sau roșie În poze adumbrite, ori o memorie a trupului urgentă
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
chiar și-așa, artificial, spațiul caloric vede renăscînd un personaj mult mai aproape, cu toate măsurile de precauție luate pentru a nu fi confundat, de cel al reprezentării „realiste”. Paralel, Însă, cu literatura de douzeci de grade, Marie Redonnet este scriitoarea care trebuie considerată, prin romanele, nuvelele și piesele ei, prima autoare a literaturii cu temperatură pozitivă. Cu atît mai mult cu cît literatura ei nu pare să vină din nici o tradiție feministă, de nicăieri și rămîne atipică atît pentru tot
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
că, În atari condiții, nu-mi rămînea decît să mă Întorc spre prezent, și În mod Întîmplător spre viitor, care nu figura decît ca o prelungire plată a prezentului.” (trad. mea). În 2002, musca apare Într-o „nuvelă fantastică” a scriitoarei de origine japoneză Linda Lê (Autres jeux avec le feu) pe filiera unei tradiții absurd-minimaliste, Între Bulgakov, Daniil Harms și benzile desenate: „un scriitor care Își alesese o muscă pentru a-i fi muză moare sacrificat de către ea și colegele
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
cu un roman alcătuit dintr-o singură frază, Comédie classique. Există apoi un grup de prozatori de la editura Minuit, care a publicat romanul de debut al lui Emmanuel Adely, specializați În monolog interior: Jacques Serena, Laurent Mauvignier, Tanguy Viel. CÎteva scriitoare: Lydie Salvayre, Christine Angot, o „autoficționalistă” contestată și admirată În egală măsură de critică, Emmanuelle Bayamack-Tam, al cărei roman Pauvres morts se Înrudește și tematic cu cel al lui Emmanuel Adely sau Anne Garréta, al cărei roman Sfinx Întrebuințează În
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
fraze scurte și adecvate, care mențin textul viu. Meditația asupra forței (oarbe, nocive) a iubirii este continuată în romanul Buruieni de dragoste (1936), o prelucrare a unui episod autobiografic notoriu în epocă - o relație, eșuată în scandal public, cu o scriitoare. Accentul reconstituirii nu cade pe dezvăluirea unei mistificări literare (de care era bănuită fosta prietenă), ci pe drama omului care are nefericirea de a se îndrăgosti de cine nu trebuie și de a nu se putea vindeca. Ca fermecat cu
CREVEDIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286492_a_287821]
-
nu constituie (cum se întâmplă deseori) nucleul unui posibil roman, ci sunt ele însele monade de sine stătătoare, ce surprind cu o maximă acuitate momentul de frângere a unui echilibru ce nu-și dovedise până atunci prin nimic fragilitatea. Meritul scriitoarei este acela de a sintetiza, în doar câteva pagini, existența unui personaj, cu toate dramele, nostalgiile și ratările lui, de a releva tragedia unui destin, mascată, de cele mai multe ori, sub aparențe calme, deseori chiar fericite, într-un cuvânt de a
CRISTESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286507_a_287836]
-
liric dominant, avertizează asupra transfigurării, meditației, zborului dincolo de realitate, în versuri totdeauna muzicale. Ele par să rimeze fără justificări formale, dar cele două arte frecventate de C. îi dau știința și instinctul de a intercala la locul potrivit cuvântul melodios. Scriitoare bilingvă, ea compune poeme și în engleză, fiind, de asemenea, autoarea unei antologii, A Canvas of Poems (1993), care adună bune traduceri ale poeților de limbă română din Israel. Propriile sale poezii sună la fel de bine în engleză. Dintre cele adunate
CAROL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286119_a_287448]
-
la București Facultatea de Istoria și Teoria Artei din cadrul Institutului de Arte Plastice „N. Grigorescu”. Debutează în 1975, în „România literară”, și editorial în 1980, cu volumul de versuri Hipermateria, sub pseudonimul Magdalena Ghica, pe care îl va folosi, ca scriitoare, în perioada 1980-1989. A fost muzeograf la Muzeul Național de Artă, apoi cercetător științific la Institutul de Istoria Artei (unde a funcționat și ca director între 1992 și 1994). A mai fost director al Departamentului Arte Vizuale în Ministerul Culturii
CARNECI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286117_a_287446]
-
civil în diferite servicii ale armatei. Din 1956 până în 1963 face închisoare politică la Aiud și Periprava. Debutează în 1928 în revista „Vraja”, și editorial în 1931, cu volumul Flori de spini. Colaborează cu versuri, articole, cronici literare la „Revista scriitoarelor și scriitorilor români”, „Universul literar”, „Viața literară”, „Azi”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Meșterul Manole”, „Arta” ș.a. A mai semnat cu pseudonimele V. Olteanu, V. Jianu, Virgil Călugăru, V. Cariopol, Vicar, Rac. Ceea ce intrigă cel mai mult la poezia lui C. este
CARIANOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286108_a_287437]
-
versuri în „Astra Maramureșului”, „Brașovul literar și artistic”, „Crainicul”, „Condeiul”, „Convorbiri literare”, „Cosinzeana”, „Gând și slovă oltenească”, „Gazeta de Transilvania”, „Herald”, „Hyperion”, „Izvod”, „Luceafărul literar și critic”, „Luceafărul”, „Munca literară și artistică”, „Ogorul”, „Porunca vremii”, „Ramuri”, „Ritmuri”, „Răsăritul” (Chișinău), „Revista scriitoarelor și scriitorilor români”, „Raza literară”, „Sfarmă-Piatră”, „Secolul”, „Tribuna tineretului”, „Universul”, „Universul literar”. Scoate volumele Simfonii de seară (1926), Calea sângelui. 1916-1917 (1929), Acorduri (1930), Draperii negre (1932), Caietul cu simfonii (1935), Cântece din sat (1941). O culegere din epigramele și
CAZACU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286150_a_287479]
-
din 1970, la Editura Dacia). Debutează în 1967, în revista „Steaua”, cu o povestire semnată V. Bențe. Debutul editorial are loc în 1981, cu romanul Jocuri de copii, semnat cu pseudonimul Oana Cătina, format din prenumele celor două fiice ale scriitoarei și utilizat ulterior cu consecvență. Publică, în anii ’80 și ’90, mai multe romane, într-un ritm destul de susținut. Romanele scrise de C. sunt asemănătoare între ele prin tematică, viziune și modalitate narativă. Mediul social investigat este de regulă cel
CATINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286142_a_287471]
-
rurală - din deceniile postbelice (medici, cercetători, juriști, studenți ș.a.). Incursiunile în lumea satului dintr-un trecut mai apropiat sau mai îndepărtat sau chiar din prezentul marcat de modernizare nu sunt extinse cantitativ, dar oferă pasaje dintre cele mai realizate literar. Scriitoarea nu a urmărit însă să traseze o „frescă”: romanele ei sunt mai degrabă intimiste (chiar dacă atent și pertinent inserate în tabloul social și în istoria contemporană), fiind focalizate asupra câte unui destin sau, mai des, asupra unui grup de destine
CATINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286142_a_287471]
-
percepute un sensibil progres în stăpânirea meșteșugului de prozator, un spor cert de autenticitate, o modulare tot mai adecvată a tonului. Albastrele ninsori (1989) și Umbra rotitoarelor povești (1991) vădesc, sub aceste raporturi, un net câștig de calitate literară. Romanele scriitoarei pot fi situate, în poziții mereu ascendente, pe o scară valorică imaginară care ar duce de la formula prozei populare sentimental-„pilduitoare” la formula, de mare rafinament, care exaltă intimitatea, cotidianul prozaic și derizoriul, trimițând la semnificații esențiale descoperite îndărătul aparentei
CATINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286142_a_287471]
-
care cuprinde traduceri din opera lui V. Alecsandri, M. Eminescu, I. Negruzzi, D. Bolintineanu, Th. Șerbănescu, Al. Candiano-Popescu, G. Crețeanu, C. Conachi ș.a., a avut, comparativ cu tot ceea ce se întreprinsese până atunci în acest domeniu, un mare răsunet. Renumele scriitoarei și lucrările ei - nota T. Maiorescu - „au contribuit să ne facă mai bine cunoscuți și mai bine judecați în Germania și Austria”, prin transpunerile din poezia românească declanșându-se „o întreagă mișcare critică literară relativă la viața noastră intelectuală, adică
CARMEN SYLVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286113_a_287442]
-
Autoare a unei opere care a fost tradusă în franceză, italiană, spaniolă, olandeză, daneză, rusă, maghiară etc. și despre ale cărei merite au scris o serie de personalități române și străine, C. S. nu a fost recunoscută pe deplin ca scriitoare română. La un secol de la nașterea ei, era încă văzută ca necesară „o dreaptă încadrare atât în literatura germană, căreia îi aparține prin limbă și formațiune, cât și în literatura română, de care e legată adesea prin temă și uneori
CARMEN SYLVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286113_a_287442]
-
încadrare atât în literatura germană, căreia îi aparține prin limbă și formațiune, cât și în literatura română, de care e legată adesea prin temă și uneori prin substanță” (D. Caracostea). Cum era de așteptat, în mod oficial opera reginei și scriitoarei au fost date uitării în anii regimului totalitar din România. SCRIERI: Vârful cu dor (Rumänische Ballade), București, 1879; Vârful cu dor, tr. M. Eminescu, în M. Eminescu, Poezii postume, București, 1905; Sappho, Leipzig, 1880; Hammerstein, Leipzig, 1880; Stürme, Bonn, 1881
CARMEN SYLVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286113_a_287442]
-
biografic, ieșeancă de-a lungul întregii vieți. Nostalgia traiului patriarhal, profunzimea trăirilor, liniștea care acoperă furtunile din adâncuri, contemplarea anotimpurilor și a viețuitoarelor fac parte din alchimia sufletească a spațiului care l-a dat pe M. Sadoveanu. Umorul gentil al scriitoarei a fost deseori apropiat de cel al lui G. Topîrceanu. O altă componentă a stilului său este feminitatea firească (căpătând astăzi o patină a timpului), needulcorată, poeta declarându-se, în același timp, o adversară a încercării de a scrie literatură
CAZIMIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286152_a_287481]
-
de dragoste și de poezia pentru copii. Distanța mare în timp dintre debutul în revistă și cel editorial face ca acesta din urmă să nu constituie un început propriu-zis din punctul de vedere al evoluției stilistice. Pe de altă parte, scriitoarea și-a păstrat unitatea de stil și viziune de-a lungul întregii sale opere. Tematica predilectă include dragostea, natura, biografia personală. Versurile sunt totdeauna fluente, imaginile grăitoare. Nefiind tradiționalistă decât în sensul larg al cuvântului (subiecte clasice, formă clasică), scriitoarea
CAZIMIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286152_a_287481]
-
scriitoarea și-a păstrat unitatea de stil și viziune de-a lungul întregii sale opere. Tematica predilectă include dragostea, natura, biografia personală. Versurile sunt totdeauna fluente, imaginile grăitoare. Nefiind tradiționalistă decât în sensul larg al cuvântului (subiecte clasice, formă clasică), scriitoarea nu este nici modernistă sau simbolistă, oricum nu cu intenție, chiar dacă elemente disparate ale acestor trei orientări pot fi decelate în opera ei. Motivul scrierii de poezie rămâne unul personal, singura tendință exterioară (acceptată în volumul din 1961, Partidului de
CAZIMIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286152_a_287481]
-
vacanțe din copilărie). Un alt volum de poezii, Licurici. Cronici fanteziste și umoristice (1930), conține un alt fel de versuri (ca subiect, nu ca stil) - adică răspunsuri și replici la diferite articole din reviste interesate să afle unde își petrece scriitoarea vacanța, dacă semnătura ei este pseudonimul unui bărbat etc. Tonalitatea versului se schimbă sensibil în volumul de Poezii din 1939, apărut la doi ani de la moartea lui G. Topîrceanu, de care o lega o profundă afecțiune. Tristețea nu mai este
CAZIMIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286152_a_287481]
-
în mare parte, sursele de inspirație. Amintirile din prima copilărie plutesc într-o atmosferă fabuloasă, în care copilul este un personaj care „piere” în prima zi de școală (A murit Luchi..., 1942). Poate mai puțin obișnuite pentru imaginea comună despre scriitoare sunt schițele cu structură tradiționalistă, care povestesc „durerile ascunse”, tragediile tăcute ale vieții la țară: boli, crime, sărăcie, muncă, indiferență a funcționarilor față de țărani (Din întuneric). Interesantă este aici mai ales perspectiva diferită asupra unui loc celebru: Mirceștii lui V.
CAZIMIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286152_a_287481]
-
Ministerul Culturii Naționale și al Cultelor. În 1927 C. editează revista școlară „Amicii culturii”, unde îi apare și prima poezie; adevăratul debut are însă loc în 1928, în „Arhivele Olteniei”. Semnează și A. Craiov, Figaro, Ky-Res-Ku (Jiji). Colaborează la „Revista scriitoarelor și scriitorilor români”, „Gândirea”, „Convorbiri literare”, „Universul literar”, „Revista Fundațiilor Regale”, „România literară” ș.a. Între 1933 și 1935, scoate revista „Litere”. Sporadic a scris și articole culturale, proză scurtă, epigrame. În 1939 îi apare volumul de versuri Finister, pentru care
CHIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286204_a_287533]
-
Carte de dragoste (1935), romanul Logodna (1940), studiul Alexandru Călinescu, poet al tristeții (1937) și, în colaborare cu Virgil Chirnoagă, o cărticică pentru copii ( Poveste c-un pitic, doi oameni din Lună și-o împărăție). De asemenea, a tradus din scriitoarea italiană Antonia Pozzi (Cuvinte, 1941). Stabilindu-se la București în 1942, C. se va dedica exclusiv criticii literare. Invalid de război, se stinge prematur, în urma unui accident. O selecție din critica sa apare postum, sub titlul Basoreliefuri (1977). Alte două
CHIRNOAGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286212_a_287541]