4,690 matches
-
și să le trimită acasă pentru reparații fără să afecteze capacitatea operațională a forțelor aeronavale din care proveneau. În bataia atacurilor "kamikaze" au fost puse distrugătoarele și navele mici care aveau capacitatea de a susține avarii serioase fară a se scufunda. Per total, "kamikaze" nu au reușit să răstoarne mersul general al războiului sau să oprească invazia Aliaților. Potențialul lor distructiv a stat la baza Operațiunii Bumblebee, un program militar care a dus la apariția rachetei teleghidate RIM-8 Talos în 1959
Kamikaze () [Corola-website/Science/320448_a_321777]
-
Prin contrast, chiar și cele mai serios avariate portavioane americane (precum USS "Bunker Hill") au fost reparate cu succes deși nu au mai intrat în serviciu ulterior celui de-al Doilea Război Mondial, fiind considerate surplus. Numărul exact al vaselor scufundate de "kamikaze" reprezintă un subiect controversat, neexistând o opinie comună. Conform propagandei japoneze din timpul războiului, misiunile sinucigașe au scufundat 81 de nave și au avariat alte 195; potrivit înregistrărilor acestora, atacurile "kamikaze" au produs 80% din pierderile Statelor Unite din
Kamikaze () [Corola-website/Science/320448_a_321777]
-
nu au mai intrat în serviciu ulterior celui de-al Doilea Război Mondial, fiind considerate surplus. Numărul exact al vaselor scufundate de "kamikaze" reprezintă un subiect controversat, neexistând o opinie comună. Conform propagandei japoneze din timpul războiului, misiunile sinucigașe au scufundat 81 de nave și au avariat alte 195; potrivit înregistrărilor acestora, atacurile "kamikaze" au produs 80% din pierderile Statelor Unite din faza finală a războiului din Pacific. În cartea "World War II" din 2004, istoricii Wilmott, Cross și Messenger afirmă ca
Kamikaze () [Corola-website/Science/320448_a_321777]
-
a mai putea fi reparate" de către "kamikaze". Conform paginii web a Forțelor Aeriene ale Statelor Unite: Jurnaliștii australieni Denis și Peggy Warner alături de istoricul japonez Seno Sadao ("The Sacred Warriors: Japan’s Suicide Legions") afirmă un total de 57 de vase scufundate de "kamikaze". Bill Gordon, japanolog specializat în "kamikaze", afirmă într-un articol din 2007 că 47 de vase au fost scufundate de avioanele "kamikaze". Gordon mai spune că Warners și Seno au inclus zece vase care nu s-au scufundat
Kamikaze () [Corola-website/Science/320448_a_321777]
-
alături de istoricul japonez Seno Sadao ("The Sacred Warriors: Japan’s Suicide Legions") afirmă un total de 57 de vase scufundate de "kamikaze". Bill Gordon, japanolog specializat în "kamikaze", afirmă într-un articol din 2007 că 47 de vase au fost scufundate de avioanele "kamikaze". Gordon mai spune că Warners și Seno au inclus zece vase care nu s-au scufundat. Lista sa conține: Formarea forțelor "kamikaze" a necesitat recrutarea de oameni pentru aceste tipuri de misiuni, lucru ce s-a dovedit
Kamikaze () [Corola-website/Science/320448_a_321777]
-
scufundate de "kamikaze". Bill Gordon, japanolog specializat în "kamikaze", afirmă într-un articol din 2007 că 47 de vase au fost scufundate de avioanele "kamikaze". Gordon mai spune că Warners și Seno au inclus zece vase care nu s-au scufundat. Lista sa conține: Formarea forțelor "kamikaze" a necesitat recrutarea de oameni pentru aceste tipuri de misiuni, lucru ce s-a dovedit mai ușor decât s-au așteptat comandanții și planificatorii japonezi. Cerințele erau simple: "tânăr, vigilent și plin de zel
Kamikaze () [Corola-website/Science/320448_a_321777]
-
de oameni, morți și răniți. De la înălțimea Dealului de 203 Metri de unde se vedea bine limanul Port Arthur, Nogi a putut bombarda flota rusească cu ajutorul obuzierelor grele cu calibrul de cu obuze de . Odată aduse aici, acestea au început să scufunde sistematic navele rusești din raza lor de acțiune. La 5 decembrie 1904, a fost distrusă nava de luptă "Poltava" urmată de "Retvizan" la 7 decembrie 1904, apoi de "Pobeda" și "Peresviet" și de crucișătoarele "Pallada" și "Bayan" la 9 decembrie
Asediul de la Port Arthur () [Corola-website/Science/320454_a_321783]
-
și de crucișătoarele "Pallada" și "Bayan" la 9 decembrie 1904. Nava "Sevastopol", deși lovită de 5 ori de obuze de , a reușit să iasă din raza de acțiune a artileriei. Umilit de faptul că flota rusească a Pacificului a fost scufundată de armata terestră și nu de marină, și având ordin direct de la Tokyo ca "Sevastopol" să nu scape, amiralul Togo a trimis val după val de distrugătoare în șase atacuri diferite asupra ultimei nave rusești rămase. După 3 săptămâni, "Sevastopol
Asediul de la Port Arthur () [Corola-website/Science/320454_a_321783]
-
Tokyo ca "Sevastopol" să nu scape, amiralul Togo a trimis val după val de distrugătoare în șase atacuri diferite asupra ultimei nave rusești rămase. După 3 săptămâni, "Sevastopol" încă plutea, după ce a rezistat la 124 de torpile și după ce a scufundat două distrugătoare japoneze și a avariat șase altele. Între timp, japonezii au pierdut crucișătorul "Takasago" din cauza unei mine marine din afara limanului. În noaptea de 2 ianuarie 1905, după ce Port Arthur a capitulat, căpitanul Nikolai Essen de pe "Sevastopol" a scufundat nava
Asediul de la Port Arthur () [Corola-website/Science/320454_a_321783]
-
a scufundat două distrugătoare japoneze și a avariat șase altele. Între timp, japonezii au pierdut crucișătorul "Takasago" din cauza unei mine marine din afara limanului. În noaptea de 2 ianuarie 1905, după ce Port Arthur a capitulat, căpitanul Nikolai Essen de pe "Sevastopol" a scufundat nava grav avariată în apa adâncă de deschizând valvele dintr-o parte, ca nava să se scufunde pe o parte și să nu mai poată fi salvată de japonezi. În urma pierderii flotei Pacificului, rațiunea păstrării Portului Arthur a fost pusă
Asediul de la Port Arthur () [Corola-website/Science/320454_a_321783]
-
din cauza unei mine marine din afara limanului. În noaptea de 2 ianuarie 1905, după ce Port Arthur a capitulat, căpitanul Nikolai Essen de pe "Sevastopol" a scufundat nava grav avariată în apa adâncă de deschizând valvele dintr-o parte, ca nava să se scufunde pe o parte și să nu mai poată fi salvată de japonezi. În urma pierderii flotei Pacificului, rațiunea păstrării Portului Arthur a fost pusă la îndoială de Stessel și Foch într-o ședință la 8 decembrie 1904, dar ideea capitulării a
Asediul de la Port Arthur () [Corola-website/Science/320454_a_321783]
-
ajunge aici la data de 22 ianuarie 1770. De la această dată devine strâmtoarea cunoscută. Naufragiul cel mai grav, cunoscut de pe strâmtoare a avut loc noaptea la data de 12 febuarie 1909, când pachebotul "Penguin " din cauza unei furtuni violente s-a scufundat la intrarea în portul Wellington Harbour murind tot echipajul împreună cu 72 de pasageri.
Strâmtoarea Cook () [Corola-website/Science/318019_a_319348]
-
că această crimă va face firma să fie din nou profitabilă. Din greșeală, ei omoară pe camerista Rebecca Taylforth care-și schimbase hainele cu cele ale lui Kate Harston, apoi fug cu una din corăbiile firmei ("Vulturul Negru"). Corabia se scufundă înainte de a ajunge pe coastele Spaniei, iar fiul refuză să-și salveze tatăl din valuri. În final, Kate Harston se căsătorește cu Tom Dimsdale, iar despre Ezra Girdlestone se va auzi mai târziu că a murit într-o încăierare între
Firma Girdlestone () [Corola-website/Science/322983_a_324312]
-
și Lovecraft, dar oferind fundamentul pe care multe din filmele de groaza ale anilor 1950 și 1960 au fost construite. De exemplu "Caltiki - the Immortal Monster" a fost considerat lovecraftian ca subiect și abordare. Un cineast remarcabil care s-a "scufundat" în "fântâna" lovecraftiană a fost regizorul de filme B din anii 1960 Roger Corman, cu filmele sale "The Haunted Palace" (1963) aparent bazat pe un poem omonim de Poe dar în realitate bazat pe povestirea lui Lovercraft „The Case of
Groază lovecraftiană () [Corola-website/Science/323983_a_325312]
-
cea întunecată. Ajuns la destinație, van der Berg constată că teoria sa a fost corectă, iar Muntele Zeus este, într-adevăr, un diamant gigantic desprins din miezul planetei Jupiter atunci când aceasta a fost transformată în mini-soare. Din păcate, muntele se scufundă cu o viteză care nu va permite oamenilor să ajungă la timp pentru a-l exploata. La locul prăbușirii lui "Tsien" nu se mai află metalele care făceau parte din compoziția navei, dar cei doi găsesc o așezare de igluuri
2061: A treia odisee () [Corola-website/Science/323990_a_325319]
-
că atacarea Princetonului este cea mai bună opțiune. Washington a ordonat ca excesul de bagaje să fie dus la Burlington de unde să fie trimis în Pennsylvania. Pământul înghețase și devenise posibilă mutarea artileriei și a tunurilor fără ca acestea să se scufunde în noroi. Până la miezul nopții, planul era gata de pus în aplicare, bagajele și armamentul suplimentar fiind în drum spre Burlington iar tunurile învelite în țesături pentru a atenua zgomotul și a împiedica britanicii să afle despre evacuare. Washington a
Bătălia de la Princeton () [Corola-website/Science/319379_a_320708]
-
și de povară folosite în Europa și Asia și nici cultura grâului, probabil nici roata. Pe baza acestei idei, autorul concluzionează că viracochas au venit din mijlocul Pacificului, prin urmare trebuia să fie aici un uriaș continent care s-a scufundat în 10-15000 î.Hr, obligând supraviețuitorii să se refugieze pe continentul sud-american. Legende tahitiene, fijiene, canace, hawaiene, maore povestesc despre un pământ uriaș în Pacific, asemeni unei punți de legătură între Africa, Polinezia și America de Sud. Tradiția polineziană spune că era
Terra - planeta vieții () [Corola-website/Science/319386_a_320715]
-
zona Bahamas alte zeci de "șosele" subacvatice (unele paralele sau curbe) din dale dreptunghiulare și coloane din piatră sau uneori din marmură. Explorări aeriene, care au început în 1968, au demonstrat existența a numeroase ansambluri de clădiri, șosele și fortificații scufundate în zona Bahamas (Bahamas Banks, Andros, Bimini, etc.), unele din clădiri fiind piramide, domuri gigantice, porturi sau platforme pe care se aflau cu mii de ani în urmă temple și bastioane. Lângă Bimini s-a găsit în apă un trunchi
Terra - planeta vieții () [Corola-website/Science/319386_a_320715]
-
În niciun caz spaniolii din sec. XVI-XVII deoarece nu există documente scrise și ar fi trebuit să muncească (cu ce scop?) sub apă. Civilizația precolumbiană locală olmecă care a realizat monumente impresionante are un stil diferit de cel al complexului scufundat de la Bahamas care se aseamănă mai mult cu cetățile Greciei miceniene sau a celor preincașe din Peru și Bolivia. Vârsta acestor construcții nu se știe, dar prin datarea cu metoda C14 a rădăcinilor de mangrove (amestec vegetal tropical care crește
Terra - planeta vieții () [Corola-website/Science/319386_a_320715]
-
extindere, din care ies tentacule care se lungesc necontenit. Jack se duelează cu ele în fugă, sare să le evite, dar se prăbușește când Aku îi distruge cu laserele din ochi punctul de sprijin. Jack fuge iar, iar Aku se scufundă în pământ și îl urmărește pe dedesubt. Deodată, de sub picioarele lui Jack țâșnesc tentaculele negre imense, care îl aruncă în aer, neputincios, și apoi îl prind. Ținându-l imobilizat, Aku repede sabia către pieptul lui Jack, Jack își cere iertare
Jack în cimitir () [Corola-website/Science/319413_a_320742]
-
este atacat de astfel de crustacee monstruoase. Jack dă fuga să salveze satul, aflat pe malul mării, și distruge toate mașinăriile. La un moment dat, copilul țipă că i-a dispărut mama, târâtă de un crustaceu în adâncuri. Jack se scufundă și după ceva timp iese cu mămica în brațe. Din mare iese acum un crustaceu mai mare ca toate celelalte, iar Jack îl răpune și pe acesta. Sătenii încep să sărbătorească victoria și îl copleșesc pe Jack cu atenții, când
Samurai contra ninja () [Corola-website/Science/319448_a_320777]
-
destinație, ferindu-l în același timp pe eremit de expunerea propriei reflexii. Călătorii ajung la un templu maya. Jack intră și ia coiful mare de metal cu Ochiul lui Cronos în frunte. Dar când îl apucă, templul începe să se scufunde și este inundat. Jack nu poate înota către deschizătoarea de sus cu coiful, căci acesta e prea greu, dar găsește altă soluție. Din locul mijlocul sălii țășnea apă periodic, iar Jack înfige acolo coiful și se așază în el. Următoarea
Jack și eremitul din mlaștină () [Corola-website/Science/319440_a_320769]
-
modelează planeta. Printre dovezile că mai demult continentele erau reunite într-un singur continent se află: Punctele slabe din scoarța Pământului permit magmei să urce, împingând și fisurând suprafața. odată cu depărtatea lentă a marginilor crăpăturii, mari plăci de rocă se scufundă, iar centrul va forma un șanț cu fundul plat. Grabenul din Africa de Est, valea Rinului și Rio grande sunt, toate, văi de graben. S-ar putea ca marele graben Est-African să fie prima etapă a ruperii unui continent, așa cum
Paleogeologie () [Corola-website/Science/319863_a_321192]
-
trei catarge sunt avariate și are 60 de victime. După ce își învinge adversarul, Gould de pe HMS "Audacious", folosește un arc de ancoră pentru a deschide focul asupra lui "Spartiate", următoarea navă în linia franceză. La vest de bătălie, "Sérieuse" se scufundă în apele joase ale golfului, în timp ce supraviețuitorii săi încearcă să ajungă la mal. Atacat acum și de HMS "Audacious", căpitanul lui "Spartiate", Maxime Julien Emeriau, trebuie să facă față la trei adversari. După câteva minute cad toate cele trei catarge
Bătălia navală de la Abukir () [Corola-website/Science/319864_a_321193]
-
pe abilitatea de a folosi la maxim capacitatea pulmonară de care dispunea împreună cu o foarte bună pregătire psihologică și concentrare și mai puțin pe forța musculară. Jacques Mayol a estimat că, în scurt timp, vor fi scufundători capabili să se scufunde la adâncimea de 200 m și să-și țină respirația până la zece minute. În prezent, recordul de scufundare no-limit este de 214 m (Herbert Nitsch, iunie 2007) și de 11 minute și 35 secunde pentru apnee statică (Stephane Mifsud, iunie
Jacques Mayol () [Corola-website/Science/319899_a_321228]