7,439 matches
-
Liniștită. Odată cu ea, toți ascultam țâncul pământului, dar numai ea cu adevărat știa să-l simtă, să-i vorbească, să îl mângâie, să se lase purtată de vraja lui. La fiecare prânz ascultam țâncul pământului. În fiecare după-amiză se sfătuia cu țâncul. Punea la cale planurile de viitor, analiza și găsea soluții, căpăta un soi de înțelepciune specifică ei. Lua seva pentru a merge mai departe, devenea mai frumoasă, din ce în ce mai frumoasă. Sufletul ei curat avea nevoie de țânc, iar el
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
să știe răspunsul la orice întrebare, gata să ajungă oriunde într-o clipită, gata de muncă. Cu viața noastră în viața ei. Avea mâna la cap, și fața întoarsă spre lume. Vorbea cu el, cu țâncul pământului. O ajuta, o sfătuia, îi dădea puterea zilei și înțelepciunea lumii. Pe lutul prispei rămas fierbinte de cu vară, mămaia asculta ca o regină a lumii țâncul pământului. Mămaia stătea singură pe prispă. Frumoasă. Se gândea la ale lumii. Soarele îi mângâia lin fața
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
spuie? Își lăsă deoparte gândul. Numai Florin știe unde este și el nu o să spuie. E singură. Când s-a usca ploaia care începuse, va merge acasă la ea, cu dragul ales. Îi va cere iertare și se vor sfătui. Ploaia bătea cu stropii mari în geam, mai să spargă sticla. Salcâmii se plecau la pământ și scârțiau din toate crengile. Păreau că se luptă între ei și că stau gata să iasă și să plece. Pământul se umflase, apa
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
dulci o dezmierda. Se lăuda în sat că femeie ca a lui nu mai are nimenea. O ținea numai pe brațe, iar amândoi se îndemnau la lucru, dar și la horă. Nu-și intrau unul în sufletul celuilalt și se sfătuiau la toate înainte să înceapă. Apoi, el s-a schimbat. Într-o toamnă după culesul la vie și după moartea lu’ frati’su, s-a dus la cârciuma din sat. A venit acasă amețit. Viorica nu i-a zis nimic
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
stupidă a acelui arab și se simți dintr-o dată nefericită, voia să plece de aici, se gândea la micul ei apartament. O descuraja gândul că trebuie să se întoarcă la hotel, în camera înghețată. Deodată își aminti că patronul o sfătuise să se urce pe terasa fortului, de unde se vedea deșertul. Îi spuse asta lui Marcel, adăugând că pot lăsa geamantanul la hotel. Dar Marcel era obosit, voia să doarmă puțin înainte de cină. - Te rog, spuse Janine. El o privi, dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
ca un om de omenie. Patronul se înfuria repede și trebuiră să-i despartă. Dar muncitorii fuseseră astfel intimidați. Făceau grevă de douăzeci de zile, acasă femeile îi așteptau amărâte, câțiva dintre ei își pierduseră curajul și, pe deasupra, sindicatul îi sfătuia să cedeze, făgăduindu-le un arbitraj și recuperarea zilelor de grevă prin ore suplimentare. Hotărâseră să înceapă lucrul. Bineînțeles, făcând încă pe grozavii, zicând că nu se dau bătuți nici în ruptul capului, că mai au încă un cuvânt de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
către curte, adică la mică distanță, spre alte ferestre în același stil, în spatele cărora se zărea, foarte aproape, desenul înalt al unor noi ferestre care dădeau către o a doua curte. "Parcă am fi în sala oglinzilor", spunea Jonas, încântat. Sfătuiți de Rateau, hotărâseră să instaleze camera conjugală într-una din cele două încăperi mici, cealaltă urmând să adăpostească copilul pe care-l așteptau. Încăperea cea mare slujea lui Jonas drept atelier în timpul zilei și tot aici se adunau cu toții seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
prețuim. Haide, omule, nu te lăsa învins, arată timpului cât îi poți fi de folos! Mi-e dor de codrul verde M-am săturat să vorbesc cu mine, însămi; mi-e dor de un dialog sincer, prietenesc. Plec să mă sfătuiesc cu fratele meu, codrul, flinta am lăsat-o în cui, îmi iau doar un stilou. Fug de subsolurile mizere, cu șobolani, de găștile de vagabonzi și de hiene, Perverșii ce stau în fruntea unor obști care te marginalizează și te
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
mult un pretext sau un joc. Îmi dau singur seama. N-ar fi meritat, poate, atâta fabulare. Dacă n-ar fi de dovedit că m-am gândit, și eu, uneori, nu eram cu totul străin de domeniu, când te-am sfătuit să nu eziți. Să devii, să încerci să devii pictoriță. Și șterse, încet, pata de praf din marginea canapelei. Soarele rămase pe degetele lui. Nu fusese, atunci, nici ceea ce urmase, decât pregătirea, desigur, a acestei clipe când percepuse lumina și
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
agăț de funiile aerului rece, cad și din nou mă cred în picioare, cu un glas adevărat. „Ne-am făcut vinovați, am fost necredincioși, am răpit, am clevetit, ne-am abătut, am osândit. Am fost semeți, am scornit minciuni, am sfătuit de rău, am înșelat, am batjocorit. Ne-am îndărătnicit, am dușmănit, am săvârșit nelegiuiri, ne-am înrăit, am rătăcit, am dus pe alții în rătăcire.“ Știe ce înseamnă să râvnești alți părinți și alți fii, într-o altă lume, să
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
aceea este îngăduit a face bine în zilele de Sabat." 13. Atunci, a zis omului aceluia: "Întinde-ți mîna!" El a întins-o, și mîna s-a făcut sănătoasă ca și cealaltă. 14. Fariseii au ieșit afară, și s-au sfătuit cum să omoare pe Isus. 15. Dar Isus, ca unul care știa lucrul acesta, a plecat de acolo. După El au mers multe noroade. El a tămăduit pe toți bolnavii, 16. și le-a poruncit cu tot dinadinsul să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
Legați-i mîinile și picioarele, și luați-l și aruncați-l în întunericul de afară; acolo vor fi plînsul și scrîșnirea dinților. 14. Căci mulți sunt chemați, dar puțini sunt aleși." 15. Atunci Fariseii s-au dus și s-au sfătuit cum să prindă pe Isus cu vorba. 16. Au trimis la El pe ucenicii lor împreună cu Irodianii, care I-au zis: "Învățătorule, știm că ești adevărat, și că înveți pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr, fără să-Ți pese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
două zile vor fi Paștele și Fiul omului va fi dat ca să fie răstignit!" 3. Atunci, preoții cei mai de seamă, cărturarii și bătrînii norodului s-au strîns în curtea marelui preot care se numea Caiafa; 4. și s-au sfătuit împreună cum să prindă pe Isus cu vicleșug și să-L omoare. 5. Dar ziceau: Nu în timpul praznicului, ca să nu se facă tulburare în norod." 6. Cînd era Isus în Betania, în casa lui Simon leprosul, 7. s-a apropiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
Templu, și s-a dus de s-a spînzurat. 6. Preoții cei mai de seamă au strîns arginții, și au zis: Nu este îngăduit să-i punem în vistieria Templului, fiindcă sunt preț de sînge." 7. Și după ce s-au sfătuit, au cumpărat cu banii aceia "Țarina olarului", ca loc pentru îngroparea străinilor. 8. Iată de ce țarina aceea a fost numită pînă în ziua de azi: "Țarina sîngelui." 9. Atunci s-a împlinit ce fusese vestit prin proorocul Ieremia, care zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
Apostol se mulcomi, privind însă mereu înfricoșat spre domnul cu barba castanie. De altfel, în aceeași seară Bologa avu o convorbire solemnă cu nevastă-sa în privința educației copilului. Îi dezvoltă în fraze pompoase niște principii, pomeni numele câtorva educatori celebri, sfătuind-o chiar să citească pe îndelete operele lor, pe care le citise și dânsul în închisoare tocmai în vederea lui Apostol, și mai ales îi ceru energie, concentrare și hotărâre. ― Copilul trebuie să înțeleagă de la început că viața omului numai atunci
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
inteligent. Peste toate gândurile și închipuirile micuțului însă plutea veșnic o iubire foarte nelămurită, în care stăpânea Dumnezeu... Când împlini vârsta de șase ani, alt eveniment straniu îi zgudui sufletul... Doamna Bologa, gîndindu-se că copilul trebuie să înceapă școala, se sfătui îndelung cu protopopul Groza cum să-i înlesnească sarcina și căzură de acord că e nevoie de implorarea Atotputernicului. Prin urmare, hotărâră să pună pe Apostol să zică "Tatăl nostru", într-o duminică, în cadrul sfintei liturghii. Făcură pregătirile în mare taină
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
singurul său prieten din Parva, cu Alexandru Pălăgieșu, care făcuse cursul de notar și acuma era practicant, în așteptare să iasă la pensie notarul bătrân și să-i ia locul. Drept urmare a consfătuirilor, Apostol se repezi până la Năsăud, se mai sfătui și cu fosta lui gazdă, și cu directorul liceului, iar rezultatul fu o petiție către Ministerul Instrucției, în care solicita o bursă de la stat. Peste vreo trei săptămâni veni și răspunsul: i s-a acordat un loc într-un "colegiu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
atunci ce va fi viitorul? Apoi, peste frământările lui, izbucni războiul... Și concepția de viață, clădită și cârpită în trei ani de chibzuiri, se zdruncină din temelii. Războiul nu intrase în socotelile lui. Și totuși acuma trebuia o hotărâre... Se sfătui cu Pălăgieșu, fără rezultat. Pălăgieșu declară categoric că "toți trebuie să ne facem datoria către patrie". Părerea aceasta însă era a unui reprezentant al statului, deci impusă, și nu izvorâtă dintr-o convingere liberă... Apostol, în sufletul său, credea că
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
un sublocotenent care venea să ia înțelegere cu Bologa în privința serviciului de noapte. ― Poate să ne viziteze și la noapte reflectorul și ar fi bine să-i pregătim o primire triumfală, zise sublocotenentul. Se așezară la masă, întinseră hărțile, se sfătuiră, văzură unde a apărut reflectorul ultima dată și chibzuiră unde trebuie să apară la noapte, aprinseră un muc de lumânare, făcură socoteli și planuri de tragere... Preocupat de reflectorul dușman, Apostol Bologa nici nu se mai gândi la Klapka. De
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
cu fețele speriate, păzindu-și desagii sau legăturile, vorbind puțin și încet, parcă s-ar fi temut să nu-i audă cineva. În colțul dinspre vagonul ofițerilor, un preot român, înalt, slab, cu o bărbuță rară și îmbrăcat sărăcăcios, se sfătuia domol cu trei țărani care, după port, păreau unguri. Apostol, făcîndu-și loc pe la spatele preotului, auzi vorbă românească și întoarse capul o clipă, fără însă a se opri din mers. Zări o față cunoscută parcă... În înghesuială nu avu vreme
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
să vii, dragul mamei, că vai, câtă grijă ți-am mai purtat de când am aflat prin ce-ai trecut... Tot așteptam, așteptam scrisori de la tine și tot nimic, de chiar Marta s-a minunat, ce să fie? Apoi m-am sfătuit și cu Domșa, că el e tare de treabă și cuminte, ei, și am socotit că ai trecut în țară, la ai noștri, doar auzisem pe-aici că ați venit să vă bateți cu românii, Doamne, ferește-ne și iartă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
măcar să le puie frâu. Își iubea odrasla unică mai mult ca lumina ochilor, cu o iubire păcătos de îngăduitoare, a cărei țintă era una singură: Marta să se simtă fericită... Și tocmai fericirea ei să se zdruncine din temelii? Se sfătui acasă cu Marta cum să se apere, căci era evident, în câteva zile, tot târgul va ști și va comenta întîmplarea aceasta extraordinară. Deci important, foarte important este ca vina desfacerii logodnei să cadă asupra lui Apostol, căruia nu-i
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
glas semnificativ, precum că el nu va permite nimănui, nici tatălui său, să tulbure liniștea cetățenilor. Într-adevăr, Pălăgieșu, îngrijorat de vâlva stârnită, se crezu dator să raporteze solgăbirăului, care de altfel era în curent și deopotrivă de alarmat. Se sfătuiră cum să "păstreze ordinea" periclitată. Constatară că afacerea e foarte delicată, întîi pentru că e vorba de o neânțelegere de natură intimă, în care statul n-are nici o chemare să se amestece, apoi pentru că în cauză se află un ofițer, asupra
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
în război omul se strecoară cum poate... Până va trece primejdia trebuie să urlăm cu lupii, altminteri ne mănâncă... Așa face toată lumea, așa se cuvine să facem și noi, dragul mamei... Să nu te superi că te învăț și te sfătuiesc, că-s mamă și numai inima mea știe cât rabdă de grija ta... Toți domnii spun că nu-i bine ce faci, că ești ofițer și s-ar putea să ai mari neplăceri pentru asemenea îndrăzneli nesocotite. Chiar directorul de la
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Bologa, cu buzele albe și cu ochii aprinși, parc-ar fi avut friguri. ― Nu! reluă Pălăgieșu energic, sculîndu-se în picioare ca să-l domine pe deplin. De aceea ești dator să dregi ce-ai stricat prin nesocotință! Suntem prieteni și te sfătuiesc prietenește să... Notarul se dădu în dosul scaunului și se rezemă de spetează cu mâna dreaptă. Părul îi căzuse iar pe frunte și un smoc i se mișca pe sprânceana stângă, gata în fiece clipă să-i acopere ochiul. Vorbind
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]