4,438 matches
-
UN DIALOG. Rugăciunea pregătitoare să fie cea obișnuită 3. Cea dintâi introducere: compunerea, care aici constă în a privi cu văzul imaginației lungimea, lățimea și adâncimea iadului. Cea de-a doua introducere. Cer ceea ce vreau: aici va fi să cer simțirea lăuntrică a chinului pe care-l îndură cei osândiți, astfel încât, dacă aș uita de iubirea Domnului cel Veșnic din pricina greșelilor mele, măcar teama de chinuri să mă ajute ca nu cumva să cad în păcat. 66. Primul punct va fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
din Betania la Ierusalim, dacă era larg, strâmt, lin etc. La fel, încăperea cinei, dacă era mare, mică, dacă era șaranjatăț într-un fel sau altul. 193. A treia introducere. Să cer ceea ce vreau: aici va fi să cer durere, simțire și răvășire pentru că Domnul merge la pătimire pentru păcatele mele. 194. Primul punct este să văd persoanele de la cină și, reflectând în mine însumi, să caut să trag vreun folos din acestea. Al doilea punct. Să aud ce vorbesc și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
215. A șasea regulă. Alteori, în timp ce mănâncă se poate gândi la altceva, fie la viețile sfinților, fie la vreo altă contemplație evlavioasă sau la vreo altă îndeletnicire spirituală; astfel, fiind atent la asemenea lucruri, va afla mai puțină plăcere și simțire în hrana trupească. 216. A șaptea regulă. Mai mult decât orice, să fie atent ca nu cumva tot sufletul să-i fie prins de faptul că mănâncă, și să nu fie mânat de poftă în timp ce mănâncă, ci, dimpotrivă, să fie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Să privesc cum Dumnezeu sălășluiește în creaturi: în stihii, dându-le ființă, în plante, dându-le să crească, în animale, dându-le să simtă, în oameni, dându-le pricepere, tot la fel în mine, dându-mi ființă, însuflețindu-mă, dându-mi simțire și pricepere, făcând din mine un templu, fiind creat după chipul și asemănarea Maiestății Sale dumnezeiești. Tot la fel, să reflectez în mine însumi, în felul arătat la primul punct sau în alt fel care mi s-ar părea mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
care înaintează din rău în mai rău spiritele de mai sus îi ating în mod contrar. Aceasta întrucât dispoziția sufletului față de îngerii pomeniți le este potrivnică sau pe potriva lor; pentru că, atunci când le este potrivnică, ei intră cu tumult și cu simțiri puternice, izbitor; în schimb, atunci când este pe potriva lor, intră liniștit, ca la ei acasă, pe ușa deschisă. 336. A opta. Când consolarea este fără cauză, în ea nu există nici o înșelăciune, deoarece ea nu provine decât de la Dumnezeu, Domnul nostru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
în căsătorie luăm exemplul sfinților Ioachim și Ana care și-au împărțit bunurile în trei: prima parte au dat-o săracilor, pe a doua slujirii în templu iar pe a treia pentru traiul lor și al familiei lor2. 345. PENTRU SIMȚIREA ȘI ÎNȚELEGEREA SCRUPULELOR ȘI AMĂGIRILOR ȘINSUFLATE DEȚ DUȘMANUL NOSTRU, AJUTĂ NOTELE URMĂTOARE. 346. Prima notă. De obicei numim scrupul ceea ce vine din judecata și libertatea proprie, și anume, atunci când eu însumi iau drept păcat ceea ce nu este păcat; așa cum se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
dacă vede că este potrivit cu slujirea Sa sau, cel puțin, nu merge împotriva ei, trebuie să meargă cu totul împotriva unei astfel de ispite, iuxta Bernardum eidem respondentem: „Nec propter te incepi, nec propter te finiam”1. 352. PENTRU ADEVĂRATA SIMȚIRE PE CARE TREBUIE SĂ O AVEM ÎN BISERICA LUPTĂTOARE, SE VOR țINE REGULILE URMĂTOARE. 353. Prima regulă. Lăsând deoparte orice judecată, trebuie să fim cu sufletul pregătit și gata să ascultăm în toate de adevărata mireasă a lui Cristos, Domnul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
lor rele direct persoanelor care pot face ceva spre îndreptarea lor. 363. A unsprezecea. Să lăudăm învățătura pozitivă 1 și pe cea scolastică, pentru că, după cum mai mult le este propriu învățaților pozitivi, precum sfinții Augustin, Ieronim, Grigore etc., a trezi simțirea pentru a-L iubi și sluji în toate pe Dumnezeu, Domnul nostru, tot așa este mai propriu scolasticilor, precum sfântul Toma, sfântul Bonaventura, Maestrul Sentințelor 2 etc., să definească sau să lămurească pentru timpurile noastre cele necesare pentru mântuirea veșnică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
în apa verzuie și înghețată parțial a râului pe care-l lăsă în urmă. Ajunseseră ca niște animale hăituite lângă niște dealuri împădurite. Aici se frecară cu zăpadă unul pe altul cu ultimile lor puteri pentru a-și reveni în simțiri și a conștientiza că încă sunt vii și nu morți. Se lipiră doi câte doi spate în spate, tremurând ca o trestie în vânt, încercând din această poziție să-și pună hainele pe trupșorul lor gol, încercat atât de greu
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
eu că nu știu ce se ascunde în căpușorul tău? Acelea se numesc femei ușoare care-și vând dragostea și o risipesc ca nisipul pe ruine. Știai că ești cea mai frumoasă dintre femei, că ai aprins în mine și cugetul și simțirea? M-ai făcut să măndrăgostesc la prima privire. Ești fragilă ca o floare și strălucești ca lumina unei stele! Ești un înger cu adevărat! Ești perechea la care am visat! Cândva o să te fac mireasă și vei fi cea mai
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
dificilă perioadă din viața ei de până atunci. Ca și Eva se lăsase ademenită când mușcase din mărul păcatului la care Dumnezeu lucrase cu migală, dorința ei fusese fierbinte. O patimă nebună îi cuprinse întreg trupul răvășindu-i gândurile și simțirea, făcând-o să îmbrățișeze cu bună știință nesăbuința, ispitită de flacăra vie a iubirii, acceptând de bună voie să fie femeia lui, fără a fi măritată. Corabia în care se urcaseră Alin și Nicole sălta departe de țărm, pe valuri
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
însoțea. Se simți singură ca pe fundul unei prăpăstii din care nu putea să o salveze nimeni. Totuși îi părea destul de amabilă și chiar o întrebase cum călătorise. Emoționată, Carmen îi povesti frânturi din călătorie și totodată își reveni în simțiri. Observă că se purta foarte intim cu Niky, chiar își făcuseră semne pe sub masă. Încercă să pună cap la cap frânturi din privirea lor, din convorbirea lor pentru a-și forma o idee despre cum stăteau treburile între ei. Ceea ce
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
din țară în regiunea cuprinsă între orașele Chișinău, Bender și Cahul“. Prin reunirea elevilor basarabeni cu cei din partea apuseana a Prutului, structura de învățămînt al carei centenar urmează a-l sărbători curînd ducea mai departe „unirea-n cuget și-n simțiri“ pentru care se zbătuse domnitorul Cuza și sfetnicul sau apropiat, Mihail Kogălniceanu, legați și unul și altul, prin biografie, de împrejurimile urbei episcopale și de centrul viticol pe care Cantemir îl asocia cu a doua podgorie din Țară Moldoveiși nu
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
Aproape toți comentatorii germani care au scris despre spațiul românesc În secolele XVIII-XIX au subliniat „exterioritatea” senti- mentului religios la români <endnote id="(299, p. 247)"/>. În 1909, Radu Rosetti ajunge la o concluzie similară : „fanatismul religios” ar fi o „simțire cu deosebire necunoscută românului” ; mai mult decât atât, românii „suferă de lipsă de sentiment religios”. De aceea, „printre nume- roasele acuzațiuni aduse de evreimea din țară și din străinătate asupra românilor, nu este poate nici una care să fie atât de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
ecuației tradiționale. Pentru el, „bunătatea” și „omenia” deveneau false „virtuți naționale”, fiind mai degrabă vicii, care „ne-au ținut În loc atâta vreme”. În schimbul lor, ar trebui descoperită și activată adevărata virtute etnică - xenofobia: „Adversitatea față de streini este atât de caracteristică simțirii naționale românești, Încât nu vor putea fi niciodată separate” ; „Întâia reacțiune națională a româ nului [...] este revolta Împotriva străinilor” și „este o lipsă de instinct național a nu-i urî și a nu-i elimina” <endnote id="(512, pp. 128-143
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
la muncă În gospodăriile lor țărănești din coloniile evreiești din Palestina” <endnote id="(603, p. 160)"/>. Unul dintre cântecele care-i Însoțeau pe emigranții evrei nu exprima doar speranța, implicită sionismului, ci și durerea de a părăsi spațiul românesc : „Ce simțire dureroasă/ Pentru noi, drumeții,/ Părăsindu-te pe tine - Țara Frumuseții./ Gândul nostru tot la tine/ Vecinic o să fie/ Cât va ține viața noastră,/ Scumpă Românie !” <endnote id="(531)"/>. De regulă, cu astfel de sentimente nostalgice plecau evreii din România nu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
antievreiești la sfârșitul mileniului : „Simt că intoleranța barbară a unor evrei poate determina reacții foarte dure În acești 4 ani care ne despart de pragul mileniului”. De altfel, chiar susținătorii acestui „mântuitor al neamului” Îi cer, În versuri pline de simțire patriotică, să treacă la aplicarea „purificării etnice” și a „soluției finale” : „Să trăiți Întru mulți ani,/ Să ne scăpați de țigani,/ De unguri și de jidani [...]/ Pe aceștia să-i stârpim/ Printr-un TRIBUN ca Vadim,/ Cu acesta președinte/ Țara
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Iubite Căline, răspund cu întîrziere la pachetul și scrisoarea din 5 aprilie, deoarece între timp am fost la Roman și am sosit abia ieri seara în București. Notița din Ateneu îmi pare bine informată și originală prin cîteva scînteieri de simțire și formulări foarte reușite. Îți mulțămesc mult pentru participare. Aproape am uitat interviul din Cronica. Să nu crezi că trăiesc numai în lumea lecturilor din marii clasici și neglijez cu totul contemporaneitatea. Dimpotrivă mă interesează și o urmăresc aproape cu
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
aș fi plecat singură în explorare. Dintotdeauna mi-a plăcut să călătoresc și să explorez ținuturi și obiceiuri necunoscute. Primul pas într-o țară nouă este un moment fascinant și, cred eu, întotdeauna mă va fermeca. Este o explozie de simțiri în spațiul scurt al câtorva minute: clima diferită, aerul de un parfum necunoscut, zumzăitul unei limbi noi, până și gudronul aeroportului are o consistență particulară fiecărui loc. De unde mi-a apărut această pasiune mi-e greu să definesc. Poate influența
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
la școală și nu face decât să stea tot timpul pe lângă Alfonso ca să învețe meserie. În ciuda faptului că mi-am impus să nu judec și să nu-mi folosesc intelectul prea mult ci, mai curând, să trăiesc pe bază de simțiri, nu pot să nu-mi bag coada, comentând către Alfonso: Chiar dacă destinul lui Cristian este să fie șaman, nu ar fi un șaman mai eficient dacă ar ști și ceva carte, poate chiar puțină engleză, care l-ar ajuta să
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
sunt în cunoștință de cauză apropo de măsura timpului în America Latină). Cu toată agitația plecării, încă nu am reușit să revăd filmul mental a ceea ce s-a petrecut în timpul ceremoniei și nici nu am avut timp să-mi studiez propriile simțiri. Chiar și fără analiză, simt că a venit timpul să-mi închei ucenicia ad-hoc și să mă întorc în Quito pentru a-mi continua călătoria către sud. La revedere, Chiguilpe! Lucrurile intră parcă pe un făgaș mai liniștit după plecarea
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
febra prezentării, Leslie a uitat să-mi salveze datele măsurătorilor așadar ne bazăm preponderent pe memorie. Depistăm o deficiență de aminoacizi și un surplus de renină, ambele par legate de sectorul emotiv și un semnal de „stres ambiental” La capitolul „simțiri” aparatul a depistat frică, curiozitate, confuzie și disperare fără speranță. În creier a depistat dimensiunea astrală amplificată și spre sfârșit a produs un mesaj: „Toată percepția, credința și învinuirea vin din interior, ceea ce vezi vine din interiorul tău”. Concluziile sunt
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
scaphandre et le papillon (Franța-SUA, 2007), de Julian Schnabel La început nu există decît forme și zgomote indistincte. Apoi formele devin siluete, zgomotele devin voci ; spectatorul realizează că vede prin ochii unui om accidentat care tocmai și-a revenit în simțiri, într-un spital, și că una dintre voci e a lui. Apoi realizează că vocea asta n-o mai aude nimeni. în urma accidentului vascular-cerebral pe care l-a suferit, omul pe numele lui, Jean-Dominique Bauby nu mai poate vorbi și
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
știi tu de asta? − Tot ce se poate, mamă, spunea domnu’învățător Obreja că Mihai Eminescu a fost vreo doi ani revizor școlar în județul Vaslui; au mai fost și alți poeți da’ mie îmi place îndeosebi Eminescu, cu câtă simțire patriotică a scris poezia «Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie». Vreți s-ascultați prima strofă? întrebă el iar toți cei de față au fost de acord. Gheorghiță își drese glasul și începu: «Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
pentru lumea lui Caragiale, sau altfel ca o lentilă prin care opera era privită ? Ce a impus această frază pe scena exegezei caragialiene și în conștiința unui grup mult mai mare de cititori avizați ? Și, despre a cui vedere și simțire este vorba ? A naratorului din narațiunea sus-pomenită, a lui Caragiale-autorul, a cititorului căruia i se deschid ochii și simțurile ? În mod cert, o bună parte dintre exegeții operei îl identifică pe Caragiale ca autorul dotat cu o astfel de sensibilitate
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]