5,184 matches
-
și Serafimi, categoriile cele mai apropiate de Dumnezeu. Aceste distincții de curte reglează totuși viața cotidiană a palatelor noastre naționale... Fără îngeri, agili ca niște spirite fără corp, nu există istorie sfîntă. Existența lor face parte din dogmă, încă de la sinodul din Niceea care l-a proclamat pe Dumnezeu "făcătorul lucrurilor văzute și nevăzute". Și Ioan Paul II, restaurator al integrității credinței, ne-a reamintit de curînd că într-adevăr ei există (cateheza din 1986). Fără îndoială, creștinismul nu i-a
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
MIZELE PRACTICE Triumful în timp al creștinismului dovedește puterea unei judecăți juste, sau o judecată justă a puterii? Vă răspund: e același lucru. Imposibil de separat autoritatea de religia creștină a Occidentului și religia de autoritatea occidentală. Dovada? Primele șapte sinoade care au "filtrat" chimia intelectuală a Întrupării au fost toate convocate de împărații romani, și deciziile luate dogmele au fost luate prin și pentru ei, la inițiativa și spre profitul lor. Întruparea a fost, în fond, o decizie politică codată
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
însăși prima formulare dogmatică a Bisericii. Elaborarea sa este în același timp exclusivă și instituantă. Ea marchează de mai multe secole constituirea Bisericii într-un aparat de autoritate unic și centralizat. Ca și ordonarea dogmelor, de-a lungul primelor șapte sinoade, proprii autorității clericale cu ierarhia sa de centre și primate. Sinteza doctrinară creștină este un efect al guvernării. Ea a "prins" datorită Întrupării. Fluctuațiile interpretării au fost oprite în același timp cu fluctuațiile frontierelor de autoritate prin fixarea din Calcedonia
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
își încep campania sub formă epistolară, dar o termină cu forța militară. În acest interval, un tratat dogmatic; o profesie de credință, în chip de notă diplomatică; un singur calificativ, "asemănător" sau "consubstanțial", cu valoare de ultimatum. N-au fost sinoade care să nu fi prilejuit răscoale, sechestrări, lupte de stradă, înfruntări în cîmp deschis. De ce această fixație cvasi-milenară a disputelor naționale și politice pe această dogmă? Fiindcă toată piramida autorității se sprijină pe acest punct. E imposibil, de fapt, să
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
în germene o posibilă slăbiciune prin dedublarea legitimului și a legalului, a autorității religioase și a puterii imperiale. Constantin avea interes să îndrepte cele două esențe către unitate pentru a atenua tulburările și rebeliunile. Nu e o întîmplare convocarea primului sinod ecumenic la Niceea, cînd s-a adus la cunoștința Părinților Bisericii ceea ce se dorea de la ei. A fost adoptată o moțiune de sinteză, care ruina de fapt speranțele arianiștilor. Fiul a fost declarat "născut, nu făcut", consubstanțial cu Tatăl, deci
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
puțin după aceea monofiziții, care accentuează latura divină a lui Iisus, mergînd pînă la a-i nega umanitatea. Totul se joacă pe o singură carte, între susținătorii lui homoios și cei ai lui homoiousios: Hristos, "consubstanțial", sau "asemenea" Verbului? După sinodul de la Efes (431), care eșuează în concilierea tezelor contradictorii, urmează cel de la Calcedon (451), unde Sfîntul Chiril din Alexandria, "doctor al Întrupării", va aduce soluția miracol, calea de mijloc între surplusul și insuficiența naturii omenești în persoana lui Iisus. Această
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
prudenți atunci cînd vorbim de uniunea "ipostatică". Ea este de fapt rezultatul unității de organizare și de direcționare a Bisericii catolice. Cvasitotalitatea Bisericilor creștine ale Orientului (siriană, uniată, armeană, maronită, coptă etc.) rămîn "separate" din cauză că refuză acceptarea deciziilor luate la sinodul din 451. Le numim "necalcedonene". Vorbind pe șleau, se poate observa în această bifurcație din sînul creștinătății punctul de plecare al divorțului Orient/Occident, care se va concretiza în despărțire la sinodul de la Frankfurt, din 794. Bisericile orientale, supranumite exterioare
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
rămîn "separate" din cauză că refuză acceptarea deciziilor luate la sinodul din 451. Le numim "necalcedonene". Vorbind pe șleau, se poate observa în această bifurcație din sînul creștinătății punctul de plecare al divorțului Orient/Occident, care se va concretiza în despărțire la sinodul de la Frankfurt, din 794. Bisericile orientale, supranumite exterioare sau nestoriene, înclină către distingerea pur și simplu logică a celor două naturi. Ele se vor numi "monofizite" și se vor consacra contemplării Verbului etern, meditației adoratoare a divinității lui Hristos. Bisericile
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
ecleziastică, Stat și Biserică, desprindere pe care noi o numim laicitate și care nu are echivalent în Orientul Apropiat și în Orientul Mijlociu. Certurile cristologice au sfîșiat creștinătatea orientală inima istorică a acestei religii pînă la sfîrșitul secolului al VII-lea (sinodul de la Constantinopol, 681), cînd au cedat primul loc marii dispute asupra imaginilor care decurg de aici. Dacă Occidentul latin a fost mai puțin zguduit de aceste controverse a fost fiindcă era mai puțin civilizat, mai barbar. Această întîrziere intelectuală, întreținută
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
tehnică a uitării, nu are legitimitate. A treia interfață (concomitentă cu prima, cele două fiind de fapt legate împreună): poporul lui Dumnezeu alcătuit din evrei și din păgîni reuniți în aceeași comunitate de la lovitura de forță a Sfîntului Pavel la sinodul de la Ierusalim în anul 49. Iisus a murit fără testament. El nu e responsabil cu Evangheliile, el care n-a scris niciodată (sau doar o dată cu degetul pe nisip). El n-a redactat nici statutul societății "Biserica", și încă și mai
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
ales juridice), dar nu extraordinare. Acești "apostoli prin intermediari", cum sînt numiți, nu se bucură, și Sfîntul Pavel veghează la asta, de infailibilitatea rezervată marilor conducători inspirați de Duh, colegiul apostolic (sau biroul politic), transmisă din secolul al III-lea sinoadelor regionale (plenum-uri), și apoi sinodului ecumenic (sau Congresului mondial), începînd cu secolul al IV-lea. Ei pot predica învățăturile revelate fără a promulga Revelația. Sfîntul Pavel către Timotei: "Limitează-te la ce ai învățat." Mediatorii delegați se vor impune la
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Acești "apostoli prin intermediari", cum sînt numiți, nu se bucură, și Sfîntul Pavel veghează la asta, de infailibilitatea rezervată marilor conducători inspirați de Duh, colegiul apostolic (sau biroul politic), transmisă din secolul al III-lea sinoadelor regionale (plenum-uri), și apoi sinodului ecumenic (sau Congresului mondial), începînd cu secolul al IV-lea. Ei pot predica învățăturile revelate fără a promulga Revelația. Sfîntul Pavel către Timotei: "Limitează-te la ce ai învățat." Mediatorii delegați se vor impune la rîndul lor în fața presbiterilor sau
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
secolul al IV-lea a rezolvat problema, cel puțin din punctul de vedere al instanțelor imperiale romane. De cînd a luat ființă, Biserica a funcționat ca un filtru. Primul act de cenzură al creștinismului datează chiar de la nașterea acestuia, de la sinodul de la Niceea. Aici a fost condamnată Thalia lui Arie, urmată de Origen, de maniheiști, de clasicii păgîni, de Gioacchino da Fiore etc. Condamnarea teologică a unui autor implica distrugerea materială a manuscriselor. Odată cu dezvoltarea în Occident a universităților, se consolidează
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
din Iași a fost preot slujitor (1945), apoi mare eclesiarh al catedralei, exarh al mănăstirilor din Arhiepiscopia Iașilor (1946-1948), vicar al aceleiași Arhiepiscopii (1948-1950). La propunerea patriarhului Justinian Marina, la 28 februarie 1950, a fost ales Episcop-Vicar Patriarhal de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. La 5 martie 1950 a fost hirotonit arhiereu (arhiepiscop-vicar patriarhal), cu titlul „Botoșăneanul“ de către patriarhul Justinian Marina, mitropolitul Firmilian al Olteniei și episcopul Chesarie al Dunării de Jos. În această calitate a fost secretar al Sfântului
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
al Bisericii Ortodoxe Române. La 5 martie 1950 a fost hirotonit arhiereu (arhiepiscop-vicar patriarhal), cu titlul „Botoșăneanul“ de către patriarhul Justinian Marina, mitropolitul Firmilian al Olteniei și episcopul Chesarie al Dunării de Jos. În această calitate a fost secretar al Sfântului Sinod, rector al Institutului Teologic Universitar din București (1950-1954) și a condus diferite sectoare din cadrul Administrației Patriarhale. La 28 iulie 1962 a fost ales, iar la 16 septembrie a fost înscăunat Episcop al Aradului, Ienopolei și Hălmagiului și păstorind acolo 10
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
avut loc la patru ani după cel de la Orléans, deci în 553, și care a repus în drept printr-un canon străvechea libertate a alegerilor, fără a mai menționa acceptul regal. "Nici un Episcop, spune canonul al VIII-lea al acestui sinod, nu poate fi numit împotriva voinței poporului, ci numai prin alegeri libere și neprejudiciate, prin voia Clerului și a poporului. Nimeni nu va fi impus prin poruncă regală și nici condiționat în vreun fel de voia Mitropolitului și a Episcopilor
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
să fie îndepărtați toți cei care sînt alături de el. Astfel, este necesar ca acei ce vor să promoveze în Episcopat să fie aleși de Episcopi, după cum a fost stabilit de Sfinții Părinți care au convenit asupra acestui lucru la Niceea." Sinodul ținut în anul 844 la Thionville 162 a trimis o avertizare solemnă regilor frați Lotharius, Ludovic și Carol, pentru ca Bisericile să nu mai fie văduvite de păstori, așa cum se petrecea pe cînd alegerile episcopale depindeau de principi, care din cauza discordiei
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
în termeni generali, desigur; au existat și monarhi docili și respectuoși care au dat ascultare; mai mult, trebuie să adaug că toți conducătorii au fost influențați într-o anumită măsură de permanentele hotărîri și legi ecleziastice pe care Papii și sinoadele le-au publicat neîncetat asupra disciplinei bisericești, în centrul cărora stă alegerea episcopilor; de aceea, ei au fost mai rezervați în extinderea puterilor lor și în patronarea alegerilor episcopale și au încercat să eludeze legile canonice numai prin mijloace foarte
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
cale cu bunătate de părinte și înțelegere să îl facă pe Henric să-și vină în fire; nu a reușit, mesajele sale papale, scrisorile și avertizările pline de iubire au fost toate tratate cu dispreț și nemulțumire. A convocat un sinod de Episcopi și Cardinali ca să îl sfătuiască și să întreprindă următoarele fapte. Papa, ca părinte al credincioșilor, a făcut multe demersuri ca să-l recîștige pe fiul cel rătăcit; Henric i-a răspuns în derîdere și l-a insultat, îndîrjindu-se împotriva
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
l-a insultat, îndîrjindu-se împotriva lui; mai precis, a încercat să provoace o schismă între Biserica din Lombardia și cea din Germania, cu ajutorul Episcopilor corupți care de bunăvoie i-au slujit acestui scop. Scrisorile imperiale, aduse de ambasadorii prezenți la sinod, au fost apoi citite spre criticarea Papei; ambasadorii înșiși i s-au adresat lui Grigore în plin conciliu în următorii termeni: "Domnul nostru, regele, îți ordonă să demisionezi din slujba apostolică și de la pa-palitate, care îi aparține; și încetează să
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
de cea a enoriașilor, să pronunțe sentința, declarînd că împăratul nu și-a respectat jurămintele și, în consecință, poporul era eliberat de jurămintele pe care le-a făcut. Acesta este fondul și adevărata explicație a sfatului unanim de dat de Sinod Suveranului Pontif Grigore al VII-lea211. Grigore, așadar, după cum i-a dictat și propria sa conștiință, l-a excomunicat pe Henric al IV-lea și a declarat că supușii lui sînt dezlegați de orice jurămînt de fidelitate, în anul 1076. 92
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
Justin și de toți cei mari, a adăugat că "nu a lipsit consesnul Sacerdoților, monahilor și plebei" (Simul et sacerdotum et monacorum et fidelissimae plebis consensus accessit). Astfel, în același secol, scrisoarea supremului Pontif Agapit care a fost citită la Sinodul de la Constantinopol ținut sub Patriarhul Menna, vorbind despre alegerea acestuia, exprimă faptul că a existat acordul imperial, dar numai ca un accesoriu, și insistă asupra regulii canonice a alegerii de către Cler și popor. 146 Cîtă importanță a acordat Biserica de la
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
seama de o persoană anume sau de regalia (uzufructul rezultat de pe o feudă), pentru ca să-și poată ajuta supușii prin pildă și prin cuvînt". În anul 806, Ludovic cel Pios a confirmat legea lui Carol cel Mare în Capitularul publicat după Sinodul din Aquisgrana. 189 În secolul al XI-lea uzurparea atinsese o culme ne mai întîlnită . Pentru a nu vorbi la nesfîrșit este de ajuns să vă amintesc ce s-a întîmplat cu cei doi Arhiepiscopi de Canterburry, Lefranc și Sf.
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
invitis detur Episcopus (Ep. 2). Sf. Leon: Qui praefuturs est omnibus, ab omnibus eligatur (Ep. 14). 254 Sentința solemnă a întregii antichități: ex presbyteris ejusdem ecclesiae, vel ex diaconibus optimus eligatur. (Sf. Leon, ep. 14). Inocențiu I, în epistola către Sinodul din Toledo (cap. I)) condamnă cazul lui Rufinus: qui contra populi voluntatem et disciplinae rationem Episcopum locis abditis ordinaverat. 255 Cît de dorit ar fi fost ca să cunoască toți cît mai bine, principi și supuși, în ce constă adevărata credincioșie
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
Așa sa întâmplat și la mănăstirea Trei Sfetite. De sub teascurile tiparniței trimise de „Pătrașco Moghila arhiepiscopul Kievului”, așezate în chiliile mănăstirii - în 1643 - a ieșit „Cazania” sau „Carte românească de învățătură”, prima tipăritură în limba română. Aș mai adăuga și „Sinodul interortodox de la Iași”, care s-a ținut în sala Gotică în anul 1642. Acest Sinod a fost prezidat de Vasile Lupu voievod și de Mitropolitul Varlaam. - De prin zapisele acelor vremuri am aflat, mărite Spirit, că la 13 oct. 1668
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]