5,099 matches
-
aplicații, aflat sub controlul direct al sistemului de operare, și trebuie să realizeze două funcții principale: intermedierea și autentificarea. Intermedirea. Un echipament independent, cunoscut, de regulă, sub numele de front-end processor, trebuie să intermedieze orice intrare, ceea ce ar însemna validarea sintactică și logică înaintea înlesnirii accesului la calculatorul central. Ea ar consta în controlul preventiv al erorilor la intrare, al încadrării datelor în limitele unor intervale prestabilite, precum și controlul biților de paritate. Cel mai important lucru realizat prin funcția de intermediere
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
așa cum se poate vedea mai jos: - afazia globală constă în disoluția limbajului în totalitatea sa, atât în ceea ce privește înțelegerea, cât și expresia vorbirii, - afazia senzorială (Wernicke) interesează elaborarea limbajului, identificarea și înțelegerea simbolurilor verbale sau scrise (surditate și cecitate verbală); - afaziile sintactice sunt reprezentate prin două forme clinice: agramatismul lui Pick, în care tulburările privesc, în mod predominant, elaborarea frazelor, bolnavul utilizând un stil de limbaj telegrafic cu o structură gramaticala elementară, paragramatismul lui Kleist, în care, deși în parte este conservată
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
melancoliei, stereotipiile verbale ale schizofreniei. b) Tulburări ale conținutului vorbirii: coprolalia, ticurile verbale, aritmomania la obsesivi. c) Modificări calitative și de utilizare ale limbajului, cum ar fi: - tulburările de limbaj din sindromul Ganser, schizofrenie sau isterie, - limbajul eliptic cu lacune sintactice sau stilul telegrafic, uneori enigmatic, - limbajul afectat sau manierist ca ton, utilizarea perfrazelor, prețiozitate, formule cântate, din cursul schizofreniei, - limbajul pueril din demențe, - stereotipiile verbale și perseverarea din cursul melancoliei sau schizofreniei, - neoformațiile verbale (neologisme, schizofazie, glosolalie) întâlnite la bolnavii
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
J. Bobon izolează mai mufte forme clinice, așa cum se poate vedea mai jos: Paralogismul, descris de Tanzi este un cuvânt existent în limbă, dar căruia bolnavul îi atribuie un sens diferit. Agramatismul, descris de Küssmaul, este a tulburare de ordonare sintactică putând merge până la forma stilului telegrafic. Paragramatismul descris de Bleuler, specific schizofreniei, este reprezentat prin expresii bizare, neoformații verbale etc. Schizofazia, menționată prima dată de Kraepelin, desemnează „confuzia verbală” și ea reprezintă o varietate a formei descrisă de Bleuler. Este
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
manipulează. Scriitorul nu este un descriptiv-vizual. Impresia atât de vie a mediului (în special a mediului social) reiese din vorbirea personajelor, surprinsă cu o mare acuitate a auzului și reprodusă cu aceeași exactitate în notarea vocabularului, a intonațiilor, a particularităților sintactice și stilistice. Vorbirea omenească este marea experiență a lui Caragiale, celula germinativă a întregii lui arte. Conștiința artistică a lui Caragiale este una dintre cele mai scrupuloase pe care le putem semnala în literatura română. El scrie cu ironie în
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
potențial aptitudinea (= facultatea) de a comunica, însă această potențialitate trece în act numai printr-o educație simultană a organelor fonatoare și a gîndirii prin învățarea unei limbi și, de aceea, își realizează vocația universală numai în sisteme diferențiate fonologic, morfologic, sintactic și stilistic, sisteme care reprezintă limbile. Acesta este motivul pentru care limbajul nu există de fapt decît în limbi, deși acestea nu au această trăsătură a universalității decît pentru vorbitorii proprii. Tot prin limbaj se denumește însă și un "mod
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
de la un sistem sincronic la altul din-tr-o altă stare de limbă. În știința actuală, care valorifică noțiunea saussureană de "sistem", se consideră că, de fapt, limba este alcătuită din mai multe sisteme, participante −firește− la alcătuirea acele-iași entități: fonologic, morfologic, sintactic, lexical și, după unele opinii, stilistic. Dacă însă ținem cont că același element al limbii (un substantiv, de exemplu) este antrenat în rețeaua tuturor acestor sisteme (prin formă, flexiune, regim, semnificație și selecție), se poate constata că independența acestor sisteme
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
a enunța, de a spune ceva, care se concretizează în tr-un enunț, într-o entitate independentă atît de actul enunțării, cît și de cuvintele antrenate în realizarea lui, enunțul fiind o succesiune de cuvinte, organizată gramatical sub forma unor unități sintactice superioare (propoziții și fraze), care cuprind informații, constatări, sfaturi, îndemnuri, întrebări etc. Unitățile sintactice ale enunțului (propozițiile) au semnificații, dar nu au întotdeauna și valori de adevăr, ele pot fi folosite, de exemplu, pentru a povesti ceva, pentru a exemplifica
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
entitate independentă atît de actul enunțării, cît și de cuvintele antrenate în realizarea lui, enunțul fiind o succesiune de cuvinte, organizată gramatical sub forma unor unități sintactice superioare (propoziții și fraze), care cuprind informații, constatări, sfaturi, îndemnuri, întrebări etc. Unitățile sintactice ale enunțului (propozițiile) au semnificații, dar nu au întotdeauna și valori de adevăr, ele pot fi folosite, de exemplu, pentru a povesti ceva, pentru a exemplifica ceva la o lecție etc. și, în asemenea cazuri, nu se pune problema adevărului
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
de membrii altor comunități cu care comunicarea nu se poate realiza. Sub raport lingvistic, comunicarea se efectuează prin acte de vorbire care alcătuiesc discursul. Unitatea comunicativă de bază este propoziția (sau un echivalent al ei), iar propoziția este o structură sintactică (un enunț) ce conține un nucleu predicativ. De aici, s-a tras deseori concluzia că predicatul este elementul de bază al comunicării, fiindcă el arată că se întîmplă ceva. Dar verbul, devenit predicat cînd este la un mod personal, nu
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
a limbii populare și o lingvistică a limbii literare, diferențiate prin metode și prin obiective. Dihotomia diastratică literar popular privește, în principiu, deopotrivă formele limbii și conținutul acestor forme. În limba populară, există cuvinte, variante ale cuvintelor, forme morfologice, structuri sintactice și particularități fonetice care nu se regăsesc la nivelul limbii literare. Diviziunile cele mai importante ale variantei populare sînt legate de varietatea în spațiu, de varietatea sintopică, fiindcă această variantă este caracterizată prin structuri simultane idiolectale și, în acest caz
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
al limbii, dar cu frecvență diferită, se întîlnesc mai multe posibilități de redare a aceluiași conținut, încît propoziția bimembră nu a eliminat-o pe cea monomembră, hipotaxa nu a produs dispariția parataxei etc., iar apariția de noi raporturi și funcții sintactice a condus la rafinări (stilisti-ce), iar nu la substituții propriu-zise. În cercetarea istorică a limbii, care are în vedere schimbările care se produc în timp, apare deseori cuvîntul evoluție pentru a denumi succesiunea acestor schimbări, cuvînt care, în accepțiunea lui
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
îl menționa Wilhelm von H u m b o l d t și, ca atare, în știința lingvistică a vorbitorului sînt cuprinse cunoștințe privind valoarea fonologică a sunetelor, cuvintele și sensurile lor (semnele lingvistice), afixele, sensul și regimul lor, regulile sintactice, formulele fixe (discursul repetat) etc., precum și o anumită viziune asupra lumii dată de limbă, antropocosmosul modelat de conștiința colectivă și exprimat în limba istorică însușită de individ. Aceste cunoașteri, la care se adaugă norma caracteristică funcționării limbii într-o anumită
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
la nivelul limbii literare. Îndeosebi vocabularul stilurilor și limbajelor manifestă diferențe semnificative de la un caz la altul sub aspectul originii, al surselor de îmbogățire, al statutului, al perioadei de formare, al raporturilor cu limba comună etc. Uneori, și frazeologia, structurile sintactice de bază sau raportarea lor la normă sînt diferențiate în funcție de tradiția proprie, de ceea ce s-a transmis din perioadele anterioare pentru fiecare dintre ele. Un aspect important al relației dintre limbă și tradiție se relevă atunci cînd prin tradiție se
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
dintre logic și lingvistic două aspecte se relevă în mod deosebit: 1) măsura în care conținutul semnelor lingvistice corespunde conținutului noțiunilor logice, iar clasele obiectelor la care se aplică semnele corespund cu sfera noțiunilor și 2) măsura în care structurile sintactice și textuale urmează același model cu formele judecății și ale raționamentului. În legătură cu primul aspect, se remarcă mai întîi lipsa de echivalență între numărul semnelor lingvistice și numărul noțiunilor, fapt evident prin existența sinonimiei, a mai multor semne pentru redarea aceleiași
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
lingvistice pare evidentă. Din acest motiv, în vreme ce structura logică a judecății, de exemplu, este universală, structura propoziției este în mare parte dependentă de particularitățile gramaticale proprii fiecărei limbi. Ca atare, deși se construiește pe baza judecăților și a raționamentelor, structura sintactică și textuală urmează norma specifică fiecărei limbi, iar nu o regulă universală instituită de gîndirea logică. De aceea, de exemplu, poziția determinanților față de determinați variază de la topica liberă la cea fixă prin antepunere sau prin postpunere în funcție de limbile istorice, singura
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
cercetarea limbii nu se poate realiza fără a apela la modelele logice, la principii, structuri și relații caracteristice nivelului logic. Dintre compartimentele limbii, vocabularul și sintaxa sînt în mod nemijlocit în relație cu gîndirea. Elementele vocabularului exprimă noțiunile, iar relațiile sintactice exprimă raporturile dintre noțiuni, încît în primul caz se manifestă gîndirea constatatoare, iar în cel de-al doilea gîndirea operativă. Cuvintele presupun activitatea gîndirii prin cunoaștere și denominație, stabilind relația dintre nume și obiecte sau dintre semnificant (o formă și
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
iar în cel de-al doilea gîndirea operativă. Cuvintele presupun activitatea gîndirii prin cunoaștere și denominație, stabilind relația dintre nume și obiecte sau dintre semnificant (o formă și imaginea ei acustică) și referent (un element al lumii extralingvistice), iar unitățile sintactice sînt reflexul proceselor logice, care conduc la realizarea judecăților și a raționamentelor. Aceste procese sînt destul de stabile din punct de vedere structural și, de aceea, unitățile sintactice sînt și ele stabile, păstrîn du-și funcțiile chiar și atunci cînd se
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
și imaginea ei acustică) și referent (un element al lumii extralingvistice), iar unitățile sintactice sînt reflexul proceselor logice, care conduc la realizarea judecăților și a raționamentelor. Aceste procese sînt destul de stabile din punct de vedere structural și, de aceea, unitățile sintactice sînt și ele stabile, păstrîn du-și funcțiile chiar și atunci cînd se modifică forma lor de exprimare. Ca atare, și relațiile sintactice manifestă o pro-nunțată constanță în timp și nu prezintă variațiile și fluctuațiile morfologiei, față de care sînt autonome
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
și a raționamentelor. Aceste procese sînt destul de stabile din punct de vedere structural și, de aceea, unitățile sintactice sînt și ele stabile, păstrîn du-și funcțiile chiar și atunci cînd se modifică forma lor de exprimare. Ca atare, și relațiile sintactice manifestă o pro-nunțată constanță în timp și nu prezintă variațiile și fluctuațiile morfologiei, față de care sînt autonome 294. Topica este condiționată de structurile limbii, fiind dependentă de capacitatea membrilor propoziției și frazei (enunțului) de a exprima prin însăși forma lor
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
o pro-nunțată constanță în timp și nu prezintă variațiile și fluctuațiile morfologiei, față de care sînt autonome 294. Topica este condiționată de structurile limbii, fiind dependentă de capacitatea membrilor propoziției și frazei (enunțului) de a exprima prin însăși forma lor funcțiile sintactice pe care le îndeplinesc, astfel încît ea este mai liberă în limbile sintetice decît în cele analitice. Progresul în sintaxă se produce prin creșterea complexității unităților sintactice, care reflectă evoluția gîndirii spre forme tot mai complexe 295. Limbă și psihic
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
membrilor propoziției și frazei (enunțului) de a exprima prin însăși forma lor funcțiile sintactice pe care le îndeplinesc, astfel încît ea este mai liberă în limbile sintetice decît în cele analitice. Progresul în sintaxă se produce prin creșterea complexității unităților sintactice, care reflectă evoluția gîndirii spre forme tot mai complexe 295. Limbă și psihic Psihologii subliniază că fără înțelegerea adevăratei na-turi a vorbirii omenești, cunoașterea dezvoltării intelectului uman ar rămîne superficială și inadecvată. Limba și vorbirea nu sînt legate însă numai
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
limbă de cultură, care impune reguli realizate prin normare (norma-lege sau norma-legiferată). În raport cu această ordine normativă se manifestă libertatea lingvistică, care nu trebuie înțeleasă numaidecît ca o opțiune pentru abaterea de la norma-cutumă sau de la norma-legiferată prin anumite preferințe lexicale, morfologice, sintactice sau stilistice. Se poate întîmpla de multe ori ca prin creație să nu se producă o abatere de la normă, ci numai să se realizeze ceea ce nu a mai fost realizat sau ceea ce a fost uitat. Sub acest aspect, literatul tinde
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
în legătură cu posibilitatea traducerii eficiente privesc, în special, două tipuri de texte: pe cele poetice și pe cele filozofice. Limbajele stilului beletristic, îndeosebi cel poetic, valorifică în mod expres particulăritățile limbii, inclusiv pe cele care țin de latura fonetică, de îmbinările sintactice sau de topică, iar aceste particularități nu se pot reda, în principiu, pe terenul altei limbi care are alte trăsături proprii. Datorită acestei extinse implicări a semnificantului în construcția textului poetic, ceea ce într-o limbă se exprimă într-un mod
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
a poeziei. Exprimarea filozofiei realizează un limbaj care face parte din stilul științific, dar care se concretizează în forme discursive foarte variate și marcate de personalitatea autorului de text filozofic. În mod obișnuit, limbajul filozofic se organizează însă textual și sintactic, de cele mai multe ori, din perspectiva structurilor de tip raționament și se caracterizează printr-o terminologie destul de bine delimitată, atît de alte terminologii, cît și de lexemele limbii comune. Realitățile desemnate de termenii filozofici sînt construcții ale rațiunii și, de aceea
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]