4,332 matches
-
factorului lingvistic, a celui etnic și, nu în ultimul rând, a celui religios. Fără a suporta din partea centrului de putere, destul de îndepărtat de altfel (Constantinopolul), presiuni instituționale sau militare, populația nord-dunăreană rămâne un timp nediferențiată de cea sud-dunăreană. Atât invazia slavilor din secolul VI, cât și cea din secolul IX acaparează decisiv teritoriul propriu-zis balcanic, abandonând etnia vlahilor nord-dunăreni și acordându-i astfel șansa să evite slavizarea (Brezeanu, Romanitatea orientală 66-74, 172-95). Dunărea rămâne o graniță pe care o vizează în
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
colectivă (oricât de vagă). Pe de altă parte, absența din imaginarul istoriografic al culturii noastre medievale a unor mituri cosmogonice, precum cele orientale, aparent denotă o lipsă de fantezie sau chiar o deficiență mitologică. Altfel decât cronicile rusești și cronicile slavilor apuseni, cele din secolul XVI, cu tradiție în a îngloba nuclee de legendă, scrierile românești omit până spre 1650 povestirile orale, nedepășind "stilul inscripțional". O excepție ar putea fi considerată legenda fraților eponimi, păstrată în Cronica moldo-rusă (Cronicile slavo-române 158-59
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
1987. Collingwood, George Robert. The Idea of History. Oxford: Oxford UP, 1994. [1946]. Coman, Marian. Putere și teritoriu. Țara Românească medievală (secolele XIV-XVI). Iași: Polirom, 2013. Comte, Auguste, Discurs asupra spiritului pozitiv. București: Ed. Științifică, 1999. [1843]. Conte, Francis. Gli Slavi. Le civiltà dell'Europa centrale e orientale. Torino: Einaudi, 1991. Cornea, Andrei. Mentalități culturale și forme artistice în epoca romano-bizantină (300-800). București: Meridiane, 1984. Crețu, Bogdan. Inorogul la porțile Orientului. Bestiarul lui Dimitrie Cantemir. Studiu comparativ. Iași: Institutul European, 2013
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
Studiu introductiv". Învățăturile lui Neagoe Basarab 5-105, pentru influența, spre exemplu, a panegiricului lui Constantin I, scris de Eftimie al Târnovei, asupra autorului parenezei locale ("Poveste pentru marele Constandin Împărat". Învățăturile lui Neagoe Basarab 172-88). Bibliografia referitoare la problema influenței slavilor de sud asupra culturii și a gândirii medievale românești este binecunoscută, nu o mai reiau aici (pentru o listă exhaustivă, vezi Mazilu, Recitind literatura română veche I 439-80). Interesante sunt observațiile pe care Mazilu le face asupra conținutului bizantin venit
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
încă, în special în cazurile de psihoze "de reacție", la copii și fete tinere, se crede în deochi, în această privință în Moldova existând aceleași interpretări, în general universale. Menționăm totuși următoarea diferență (care ni se pare sugestivă): în timp ce la slavi se crede că deoache persoanele cu ochi negri, în părțile Moldovei sunt acuzați indivizii cu ochi albaștri 18. Cu alte cuvinte, cei care "deoache" (determină "focare de stază") sunt cei care au atribute mai puțin obișnuite, bruneții în cazul societății
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
A., Folclorul medical român comparat, București, 1944. 17. Cantemir D., Descrierea Moldovei, Iași, 1723. 18. Caraman Petru, Obrzed Koledowania a Slavian i a Rumanov studyaru porównawezw, Kracovia, 1933. 19. Caraman Petru, Substratul mitologic al sărbătorilor de iarnă la Români și Slavi, Iași, 1931. 20. Caraman Petru, Xilogenèse et lithogenèse de l'homme, Revista "Zamolxis", vol. I, 1938, pp. 177-187. 21. Capră C., Hore și strigături populare din jud. Vaslui. Al 2-lea Anuar al Școlii Normale de băieți "Ștefan cel Mare
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
publicat. Psaltirea Scheiană este o copie a unei traduceri în limba română a psalmilor lui David, la care se mai adaugă zece cântări și „simbolul atanasian” al credinței. Psaltirea Voronețeană conține copia unei traduceri parțiale a psalmilor, paralel cu textul slav corespunzător. Aceste manuscrise prezintă particularități paleografice și lingvistice specifice și sunt considerate ca fiind printre primele texte scrise în limba română. Toate trei fac parte din categoria textelor rotacizante, ca și Codicele Voronețean. Ediții: Psaltirea Scheiană, îngr. și pref. I.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289059_a_290388]
-
acționat în procesul de dezvoltare a neamului nostru: 1. Factorul geografic, teritoriul în marginile căruia s-a format și a dăinuit; 2. Factorul etnografic, „acest amalgam al dacilor și romanilor”, supus - pe timpul năvălirilor - unei singure influențe mai puternice, aceea a slavilor, al căror contact „nu a putut să șteargă trăsăturile latine predominante”; 3. Factorul religios, încreștinarea timpurie, puternica legătură sufletească între popor și biserica sa; 4. Factorul rațional, menținerea limbii române („Și nicidecum nu este îngăduit a degrada limba maternă la
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
și nici semnificația corectă a anului 1359, în cadrul acestora, în special. În Istoria Respubliki Moldova se insista pe teza formării moldovenilor ca neam, în urma „pătrunderii valahilor spre răsărit de Carpați, unde ei au intrat în contact și au asimilat populația slavilor răsăriteni, în aceste condiții formându-se particularitățile lui specifice de neam, fapt ce și-a găsit exprimarea în cultura materială și spirituală. Consolidarea definitivă a neamului moldovenilor a fost și un rezultat firesc al creării statului Moldova”. Către anul 1359
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
această teză, autorul stabilește o „continuitate istorică”: „Reamintim că majoritatea absolută a trăitorilor spațiului carpato-nistrean și din stânga Nistrului - populație rezultată în urma confluenței încă din veacurile IV-VI d. Hr. a dacilor liberi autohtoni cu dacii romanizați, veniți din vest, cu slavii veniți din est, și astăzi se numesc ei înșiși moldoveni, iar țara și-o numesc Moldova, Republica Moldova”. O falsă teorie asupra etnogenezei locuitorilor din - atenție ! - spațiul carpato-nistrean, deosebiți de toți vecinii lor, și asupra Republicii Moldova ca succesoare a statului medieval
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
lor geografică. Sud-Estul Europei, așa cum l-a definit Nicolae Iorga, coincide geografic cu Peninsula Balcanică. Pentru geografi, limitele peninsulei variază, limita ei de nord fiind când situată pe malul Dunării, când Înglobând ansamblul ținuturilor românești și al ținuturilor locuite de slavii de sud. Cum este definită social aria culturală a Sud-Estului Europei? În ce fel această definiție se apropie de definirea altor regiuni europene și În ce măsură se deosebește? Arii culturale europene Încercările științelor sociale de a desprinde din ansamblul continentului arii
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
nici atunci când un grup sau altul s-a desprins de masa slavă (de grupa Rusia, Ucraina, Polonia, Bulgaria, Iugoslavia, Cehoslovacia), cum ar fi cazul satelor slave din jurul Berlinului sau al celor situate pe malul Rinului, care vorbeau Încă un dialect slav până În vremea Revoluției franceze. O altă grupă este aceea a ,,studiilor celtice” care privește populații trăind În Franța, Anglia și Irlanda. Aspectele legate mai ales de credințe sau de artă par a fi cele mai bogate și mai bine Întemeiate
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
domestic compus din mai multe perechi căsătorite, formă de viață care Încă din secolul al XIX-lea Începuse să dispară, fiind Înlocuit de grupul domestic compus dintr-o singură pereche căsătorită cu copii necăsătotiți. Cu cât o regiune populată de slavi este mai legată de lumea occidentală, adică de viața modernă, cu atât vechea compoziție a grupului domestic dispare mai repede; este cazul Croației, al Sloveniei și, În afara Sud-Estului european, al Cehiei, Boemiei și Poloniei. În Serbia, Bosnia, Macedonia, Bulgaria și
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
caracterul Închis al celei musulmane, se vede și la exteriorul caselor. Astfel, dacă privim balcoanele caselor de țară, boierești sau țărănești din România (foișorul, cerdacul) sau foișoarele sârbești (doxat), constatăm că este vorba Întotdeauna despre balcoane deschise. Le regăsim printre slavii creștini sau printre greci, le-am studiat până În sudul Peloponezului. La casele musulmane, fie că este vorba despre săteni, despre orășeni, despre simpli țărani sau despre bei, balcoanele sunt Închise, observație adevărată și pentru balcoanele tchardak din grădina imperială din
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
animal (o pasăre, un patruped). Legenda sacrificiului uman care asigură soliditatea unei construcții de piatră sau cărămidă este comună populațiilor regiunii, indiferent de etnic sau de religie; grecii o cunosc ca legenda punții de la Arta, românii - cea a mănăstirii Argeșului, slavii și albanezii a fortăreței de la Shkodra (Scutari). Un aspect aparte ia ceremonia creștină a botezului, legat de nășie. Pentru a deveni creștin, ai nevoie de un naș, situație care nu se Întâlnește la musulmani. Cum poate fi nășia În această
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Originea cuvântului kokkoreți și a turcescului kokoreç este albaneză, mai precis provine din dialectul arvanitic (vorbit în câteva regiuni din Grecia, este un idiom foarte asemănător unui dialect albanez, dar puternic influențat de limba greacă), în care kukurețu înseamnă fus (slavii au preluat cuvântul și astfel kukuruza a ajuns să însemne, la ei ca și la noi, în Ardeal, porumb). Forma acestui obiect este asemănătoare aceleia pe care o iau măruntaiele înfășurate în intestine și/ori în prapure, iar din această
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
sunt unicate românești; influența slavă este probabilă, rușii și ucrainenii făcându-le la fel ca noi (halușki sau holubți). De altfel, cuvântul gălușcă, desemnând inițial diverse umpluturi, de dulce ori de post, învelite în diferite feluri de frunze, provine din slavul galujka (dar nu fac parte și slavii din etnogeneza noastră?!). Radu Anton Roman a scris despre găluștile de varză cu carne, specifice Transilvaniei, în care carnea nu este tocată, ci mărunțită. Acest din urmă amănunt ni se pare a semnala
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
rușii și ucrainenii făcându-le la fel ca noi (halușki sau holubți). De altfel, cuvântul gălușcă, desemnând inițial diverse umpluturi, de dulce ori de post, învelite în diferite feluri de frunze, provine din slavul galujka (dar nu fac parte și slavii din etnogeneza noastră?!). Radu Anton Roman a scris despre găluștile de varză cu carne, specifice Transilvaniei, în care carnea nu este tocată, ci mărunțită. Acest din urmă amănunt ni se pare a semnala arhaismul rețetei. Doar ca o curiozitate pomenim
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
fidea, orez, griș, linte cu căpățâni de usturoi, fasole, perișoare, muchii de burtă și ciorbă de căpățână de miel, cu borș sau cu oțet bătut cu ouă. Peștele era obștesc, mai cu seamă că se mânca în ciorbă...“ Papara (din slavul popariti, „a opări“) pare a fi cea mai veche, fiind foarte asemănătoare brouet ului din bucătăria franceză medievală, iar trahanaua, strămoașa tuturor concentratelor de supă, ne-a venit de la greci (rețeta este atestată încă din Antichitate). Există două feluri de
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
menajau de altfel pe unguri, pe cehi, pe slovaci sau pe bulgari, și cu atît mai puțin încă de-a aduce în discuție responsabilitatea istorică și ideologică ce revenea vechilor națiuni în legătură cu formarea acestor identități poli-tice tardive, indezirabile pentru noi. Slavii de sud ca și alți caucazieni aveau reputația de a se lasa mînați doar de pulsiunile "tribale", adjectiv devenit infamant datorită disputelor africane și împotriva căruia puriștii noii ideologii multiculturale se răzvrăteau. Cauza este de la sine înțeleasă. Tribalismul reapărea în
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
al Elbei și Saale-ului și urmînd traiectoria Leithei și a graniței occidentale a vechii Panonii".67 Care erau granițele acesteia? Este vorba despre vechea provincie romană ce se întindea din Ungaria și pînă la actuala Croație. De altfel, nu întîmplător slavii "occidentali" ai Croației și omologii lor "orientali" din Serbia își dispută astăzi această veche frontieră a Europei postromanice. Care sînt implicațiile acestui clivaj fondator? În primul rînd este una de ordin lingvistic ce explică faptul că Apusul a preluat latina
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
de-a doua linie despărțitoare a Europei, aproape paralelă cu prima dar situată ceva mai la est. Aceasta merge "din regiunea de jos a Dunării spre Carpații Orientali, continuîndu-se înspre nord de-a lungul marilor păduri ce-i desparte pe slavii de est de cei de vest, ajungînd în secolul al XIII-lea în regiunile baltice "68. Din această epocă, de altfel, lumea devine conștientă de această separare. Multă vreme, termenul latin Occidens de-semnase întreg ansamblul marelui domeniu roman Orbis
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
ale diverselor zone. Spre exemplu, Imperiul Roman de Răsărit, fiind încă puternic pe plan etnic și mai ales cultural, a fost în măsură să respingă invazia popoarelor germanice la început, pe urmă însă, regresînd, a fost obligat să admită instalarea slavilor în Tracia, în Iliria și apoi în alte regiuni. Aici se situează punctul de plecare al populațiilor distincte ce se vor fixa succesiv în Balcani. Poate că Plamenatz sau Kohn au dreptate cînd numesc acest fenomen cu termenul de "naționalism
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
același timp, s-au implementat însă nuclee de țărănime musulmană în Bosnia, în Tracia, în Bulgaria și în Kosovo în Albania. Convertirile masive erau prea puțin dorite și, de aceea, evitate, excepție făcînd Bosnia. Cum se știe, musulmanii bosniaci sînt slavi de origine, descendenți din bogumili.72 Persecutați de clerurile creștine începînd cu secolul al XII-lea, aceștia s-au răzvrătit, raliindu-se islamului, și trecînd de partea dominatorilor, după ocupația turcă. Amintirea acestei trădări a rămas vie pentru croați, dar
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
E limpede diferența dintre aceasta și nobilimea de serviciu orientală, precară, subzistînd după secolul al XI-lea grație uzufructului pe care aristocrația în formare i-l oferea într-o manieră revocabilă. În plus, diferențierea este evidentă și în ceea ce privește statutul țăranului slav, aservit proprietății indivizibile comunitare, apoi unei iobăgii totalmente represive, pe cînd șerbul occidental "deși nu este liber, posedă pămînt".78 În sfîrșit, feudalitatea Vestului instituie un sistem de valori individualiste cu privire la codul onoarei cavalerești, prin care se valorizează nu numai
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]