4,254 matches
-
a suveranității lor. Pe de altă parte, ei au căutat să îmbunătățească relațiile cu conducătorii germani. În 1147, odată cu sosirea regelui Conrad al III-lea în Țara Sfântă, Ducele Mieszko al III-lea s-a alăturat Cruciadei Wendish, împotriva păgânilor slavi din fostul Marș Nordic, care a fost organizat de Contele Albert Ursul și de margraful Conrad de Meissen. Cu toate acestea, în timpul acestei călătorii, Mieszko a încercat să protejeze interesele poloneze în ținuturile Sprevane, împotriva cererilor formulate ambițios de ducele
Mieszko al III-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330621_a_331950]
-
vorbitorilor de alte limbi decât cea română. Problematica limbilor oficiale din Republica Moldova a devenit foarte spinoasă și a fost, probabil, intenționat politizată. Neconcordonața cu noua politică s-a manifestat într-un mod mai vizibil în Transnistria, regiune în care etnicii slavi (ruși sau ucraineni) erau majoritari în zonele urbane. Protestele față de guvernul republican erau mai puternice aici. La recensământul din 1989, în Transnistria locuiau 40,0% moldoveni, 28,3% ucraineni, 25,4% ruși și 1,9% bulgari. Pe 19 iunie 1992
Bătălia de la Tighina (1992) () [Corola-website/Science/330696_a_332025]
-
staționat 4000-5000 de soldați în primul secol, aprox. 6000-7500 la începutul celui de-al doilea și 3500-4000 mai târziu. După retragerea romană în zonă este atestată locuirea, pentru ca mai târziu în secolul VII arealul - încă locuit, să fie tranzitat de slavi - spre vest. Pentru perioada secolelor VII-IX vestigiile arheologice databile sunt absente. După secolele X-XI zona este devastată de atacurile migratorilor. Se consemnează reluarea activității de fortificare a zonei din motive de apărare în secolele X-XIII, inclusiv pe fondul invaziilor tătare
Poarta Meseșului () [Corola-website/Science/330747_a_332076]
-
semnalate asemănări de text dintre pravilă și alte texte juridice românești(cu Pravila lui Eustratie-1632, Pravila de la Govora-1640-1641, Îndreptarea legii- 1654). Aceste asemănări se datorează în special folosirii unor izvoare comune. Pentru întocmirea Pravilei, Lucaci a folosit în calitate de izvoare Nomocanonul slav prescurtat, Pravila de ispravă- versiunea românească a Nomocanonului, precum și alte pravile în limba slavă. Pe baza lor Lucaci a întocmit o noua pravilă. este o prelucrare nu doar o traducere, autorul redînd textul într-o limbă mai clară care se
Pravila ritorului Lucaci () [Corola-website/Science/330771_a_332100]
-
doar o traducere, autorul redînd textul într-o limbă mai clară care se apropie mult de limba română de azi. Ea este o adaptare la necesitățile morale, canonice și juridice ale poporului român. Inițiativa lui Lucaci de a îmbogăți textul slav cu numeroase completări și felul în care a scris îl situiază printre fruntașii culturii românești din a doua jumătate a sec. al XVI-lea. Pravila este de o importanță deosebită pentru lingviști, filologi, cît și pentru istoricii literari și juriști
Pravila ritorului Lucaci () [Corola-website/Science/330771_a_332100]
-
este strâns legată de mii de ani de istorie , caracterul său unic dezvoltat ca rezultat al poziției geografice, fiind la confluența diferitelor regiuni europene. Cu origini în cultura timpurie a slavilor, cultura poloneză în timp a fost profund influențată de legăturile sale întrețesute cu lumea germanică, latină și bizantină, fiind în dialog continuu cu multe alte grupuri etnice și minorități care trăiesc în Polonia. Polonia a fost în mod tradițional văzută
Cultura Poloniei () [Corola-website/Science/329115_a_330444]
-
După aceea, Kadłubek relatează evenimentele pe scurt, acestea având legătură cu un alt trib, galii. Aceștia au început să se mute în Panonia, ceea ce a dus la un război cu strămoșii polonezilor, deoarece pe acele pământuri, în evul mediu, locuiau slavii. Această situație arată primele tendințe centrifuge, amenințarea de prăbușire a statului și împărțirea în triburi. Pentru a evita prăbușirea statului, Krak, întorcându-se dintr-o călătorie din Carintia, a invocat consiliului general, care a primit sprijinul poporului. Kadłubek i-a
Krak () [Corola-website/Science/329152_a_330481]
-
în piesa lui din 1868, "Wanda, regina poloneză." Antonín Dvořák a compus a cincea din cele 11 opere ale sale, tragedia "Vanda" în jurul acestui episod din legendele istoriei poloneze. Scrisă în 1875, el a transpus povestea ca o luptă între slavii păgâni și germanii creștini. În 1890, o statue proiectată de artistul polonez Jan Matejko reprezentând un vultur care se îndreaptă spre vest, a fost montată în partea superioară a movilei. La baza statuii a fost sculptată inscripția "WANDA", împreună cu două
Wanda (personaj legendar) () [Corola-website/Science/329159_a_330488]
-
km² este anexat de către Imperiul Habsburgic, odată cu debutul administrației austriece, este adoptată oficial denumirea de Bucovina. Recensământul din 1776 a reliefat faptul că în Bucovina, numărul de locuitori era de circa 70.000, dintre care 85,3% români, 10,7% slavi și 4% alții. Astfel acesta a fost primul caz când un teritoriu predominant/majoritar românesc se pomenește în componența unui alt stat. În momentul în care Imperiul Rus a observat slăbirea Imperiului Otoman, a ocupat jumătatea de est a Moldovei
Românii din Ucraina () [Corola-website/Science/329185_a_330514]
-
origine et rebus gestis Polonorum libri..."; Andrzej Frycz Modrzewski, filosof preocupat de guvernare; Mikolaj Rej a popularizat limba poloneză în poezie și Jan Kochanowski, ale cărui poeme în limba poloneză l-au ridicat la rangul de cel mai proeminent poet slav. Printre cei mai proeminenți scriitori renascentiști polonezi și artiști, ale căror realizări au devenit o parte proeminentă a culturii poloneze se află: Printre artiștii străini care s-au stabilit în Polonia și au obținut recunoaștere pentru operele lor, trebuie amintiți
Renașterea în Polonia () [Corola-website/Science/329191_a_330520]
-
geografică și istorică aflată între râurile Dunăre și Drava. Teritoriul său este astăzi împărțit între Ungaria și Croația. În Ungaria, regiunea face parte din județul Baranya, în vreme ce porțiunea croată formează o parte din cantonul Osijek-Baranja. Numele regiunii provine din termenul slav „bara”, care înseamnă „mlaștină”, denumirea însemnând, astfel, „Țara Mlaștinilor”. Chiar și astăzi mari părți din regiune sunt zone umede, cum ar fi rezervația Kopački Rit din sud-est. Conform unei alte teorii, numele regiunii ar proveni din termenul maghiar „bárány”, care
Baranya (regiune) () [Corola-website/Science/329272_a_330601]
-
Balaton, Imperiul Bulgar, Regatul Ungariei, Imperiul Otoman, Arhiducatul Austriei, Imperiul Austriac și apoi din Austro-Ungaria. Începând cu 1918/1921, regiunea a fost împărțită între Ungaria și Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor (denumit ulterior Iugoslavia). Regiunea Baranya a fost colonizată de slavi în secolul al VI-lea, și în secolul al IX-lea, făcea parte din principatul slav Balaton. Maghiarii au sosit în regiune în secolul al IX-lea, iar comitatul Baranya a apărut ca fiind unul dintre primele comitate ale regatului
Baranya (regiune) () [Corola-website/Science/329272_a_330601]
-
cu 1918/1921, regiunea a fost împărțită între Ungaria și Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor (denumit ulterior Iugoslavia). Regiunea Baranya a fost colonizată de slavi în secolul al VI-lea, și în secolul al IX-lea, făcea parte din principatul slav Balaton. Maghiarii au sosit în regiune în secolul al IX-lea, iar comitatul Baranya a apărut ca fiind unul dintre primele comitate ale regatului ungar în secolul al XI-lea. Acest comitat a cuprins nu doar regiunea actuală Baranya, ci
Baranya (regiune) () [Corola-website/Science/329272_a_330601]
-
(în limba slavă veche: "Повѣсть времяньныхъ лѣтъ") este o istorie a Rusiei Kievene de pe la 850 până la anul 1110, scrisă prin anul 1113 în Kiev. Această lucrare este considerată una dintre sursele fundamentale folosite pentru interpretarea istoriei timpurii a slavilor răsăriteni. Compilația originală a fost considerată pentru multă vreme ca fiind opera călugărului Nestor și de aceea a mai fost numită și „Cronica lui Nestor” sau „Manuscrisul lui Nestor”. Lucrarea originală nu s-a păstrat. Sursele folosite pentru această cronică
Cronica vremurilor trecute () [Corola-website/Science/328594_a_329923]
-
liderilor varegi Askold și Dir, moartea lui Oleg, (ucis de un șarpe ascuns în scheletul calului său) și răzbunarea Olgăi, soția lui Igor, împotriva drevlianilor, care îi uciseseră soțul. Foarte interesantă este relatarea misiunii fraților Chiril și Metodiu în rândurilie slavilor răsăriteni. Nestor descrie pe scurt metodele prin care Vladimir cel Mare a impus creștinismul și a înlăturat venerarea vechilor zei ai slavilor. Cronica lui Nestor a fost revăzută și completată în anul 1116 de către egumenul Silvestru, care și-a pus
Cronica vremurilor trecute () [Corola-website/Science/328594_a_329923]
-
Igor, împotriva drevlianilor, care îi uciseseră soțul. Foarte interesantă este relatarea misiunii fraților Chiril și Metodiu în rândurilie slavilor răsăriteni. Nestor descrie pe scurt metodele prin care Vladimir cel Mare a impus creștinismul și a înlăturat venerarea vechilor zei ai slavilor. Cronica lui Nestor a fost revăzută și completată în anul 1116 de către egumenul Silvestru, care și-a pus semnătura la sfârșitul lucrării. Dat fiind faptul că Vladimir Monomahul era patronul satului Vidubici, unde se afla mănăstirea condusă de Silvestru, noua
Cronica vremurilor trecute () [Corola-website/Science/328594_a_329923]
-
și alți oameni de știință sovietici au preluat și revizuit analiza inițială. Ei au încercat să refacă letopisețul prenestorian, compilat la curtea lui Iaroslav I cel Înțelept pe la mijlocul secolului al XI-lea. „” este unicul document care prezintă istoria timpurie a slavilor de răsărit. Relatarea sa cuprinzătoare a istoriei Rusiei Kievene nu este găsită în alte surse, deși trebuie spus că o altă cronică, Letopisețul Novgorodului, a adus corecții importante a datelor și faptelor. Această cronică este importantă și ca prim exemplu
Cronica vremurilor trecute () [Corola-website/Science/328594_a_329923]
-
o zeitate a vegetației, așadar sărbătoarea are origini păgâne. Se obișnuiește ca în aceasta zi sa se pună câte un pom sau câte o crenguță verde la poartă, ușa sau ferestrele caselor. Este supranumită și sărbătoarea lui Ieremia, de la vechiul slav Ieremii nidini (ziua lui Ieremia). În tradiția rurală, armindenul era un copac curățat de crengi și împodobit cu spice de grâu:
Armindeni () [Corola-website/Science/328595_a_329924]
-
791 și 795. Statul avar a fost atacat și de bulgariii conduși de Krum, după cum afirmă lexiconul bizantin "Souda", o scriere târzie din secolul al X-lea. Grupurile de avari care au mai rămas în regiune au fost atacate de slavi în mod frecvent. De aceea, haganul avar a cerut permisiunea lui Carol cel Mare să-și colonizeze oamenii în regiunea dintre Szombathely și Petronell în Panonia. Cererea avarilor a fost aprobată în 805. Documente ale bisericii romano-catolice îi plasează pe la
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
până în a doua jumătate a secolului al IX-lea, fiind atestat în același document ca locuitori ai Panoniei Inferioare pe la anul 870. Teritoriile atacate de Imperiul Franc au fost guvernate mai întâi de ofițeri regali și lideri locali. Un „prinț” slav, Pribina, a primit controlul asupra unui teritoriu întins de-a lungul râului Zala în anul 840. El a inițiat colonizarea teritoriilor de sub controlul să și a fondat fortăreața Mosaburg. Pribina a murit în luptele cu moravii în 61, iar fiul
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
din partea pecenegilor. Neagu Djuvara a scris despre Gelou că este un nume autentic românesc și foarte vechi, legat de numele trac Gelupara, o veche așezare în Tracia Glad a fost voievod al unei formațiuni statale medievale timpurii formată din români, slavi și pecenegi, localizată pe teritoriul Banatului istoric (teritoriul dintre Tisa, Mureș, Dunăre și Carpați), în prima jumătate a secolului al X-lea. Reședința principală a ducelui era Morisena (astăzi Cenad). Detalii despre voievodatul lui Glad sunt prezentate în Gesta Hungarorum
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
sigur că au existat cronici mai vechi, care menționau formațiunile statale și liderii acestora care au existat în regiunea în care au „descălecat” ungurii sau pe care aveau să o cucerească mai târziu. Anonymus a scris pentru prima oară despre „slavi, bulgari, vlahi și păstorii romani” care locuiau în regiune, dar de asemenea se referă la „un popor numit "kozar"” și la secui. În mod asemănător, Simon de Keza îi numește pe „slavi, greci, germani, moravi și vlahi” ca locuitori ai
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
târziu. Anonymus a scris pentru prima oară despre „slavi, bulgari, vlahi și păstorii romani” care locuiau în regiune, dar de asemenea se referă la „un popor numit "kozar"” și la secui. În mod asemănător, Simon de Keza îi numește pe „slavi, greci, germani, moravi și vlahi” ca locuitori ai regiunii, dar îi adaugă acestei liste și pe secui. Cronica lui Nestor descrie fapte din secolul al X-lea, arătând că atunci când au venit nomazii unguri "au alungat vlahii (din Panonia și
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
munților, în vreme ce Cronica pictată descrie sosirea lor în Transilvania. După Anonymous, ungurii au ocupat teritorii între Dunărea și Tisa, iar mai apoi au luptat cu Menumorut, pentru ca apoi să cucerească Transilvania lui Gelu. Mai târziu, ungurii i-a atacat pe slavii șăi bulgarii conduși de Salanus, care ocupau teritoriile centrale dintre Dunăre și Tisa. Salanus a beneficiat de ajutorul bulgar și bizantin împtriva atacului maghiarilor. Simon din Kéza scrie însă că ungurii au luptat cu Svatopluk, după ce au ajuns în Bazinul
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
fost facilitată de puternica fortăreață de pe Enns. În ciuda oricăror înfrângeri, ungurii au cucerit controlul de necontestat asupra Panoniei. Cronica lui Nestor menționează de asemenea acest eveniment când amintește de alungarea de către unguri a "volohilor" care îi subjugaseră mai înainte pe slavii din Panonia. Numele de "volohi" a fost asemanat cu numele italienilor de astăzi de către Samuel Hazzard Cross sau cu vlahii (românii) de către Victor Spinei respectively.. Regele Ludovic Copilul a ținut o întâlnire la Regensburg in 901 pentru găsirea unor noi
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]