4,553 matches
-
în marea majoritate claselor suferinde. O explozie de murmure întâmpină cuvintele mele. Mi-am mărturisit surpriza. "Ce! se spunea, Domnul Bastiat îndrăznește să afirme că Comunismul nu este periculos! Deci este comunist! Ei bine, și noi ne îndoiam, căci comuniști, socialiști, economiști aparțin aceleiași filiații, așa cum o dovedește rima". Am avut dificultăți în a ieși din această încurcătură. Dar însăși această întrerupere dovedea adevărul propoziției mele. Nu, Comunismul nu este periculos atunci când se arată în forma sa cea mai naivă, forma
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
Cetățenii se vor atașa de țară deoarece nu se vor simți niciodată șicanați și restrânși de agenții puterii și de legile sale, deoarece ei vor recunoaște că ele sunt întemeiate pe justiție. Din nefericire, această experiență nu era pe gustul socialiștilor, care doreau să organizeze munca și să "refacă societatea". Ah! Dacă i-ar fi acordat lui Bastiat "leghea sa pătrată"! Dar ei preferau să se ocupe de răscumpărarea forțată a tuturor industriilor, de remiterea în mâinile statului a tuturor proprietăților
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
domnii Potonié și de alți liber-schimbiști devotați, au întemeiat clubul libertății muncii. Fiecare lupta, în măsura forțelor sale, împotriva dușmanului comun. Ceea ce nu l-a împiedicat mai târziu pe domnul Thiers să-i acuze pe economiști că au dat naștere socialiștilor. Dar unde era oare în acest timp domnul Thiers? La alegerile generale din luna aprilie, electorii din Landes l-au trimis pe economistul nostru, acum ilustru, să-i reprezinte în Adunarea Națională. Îndepărtat de tribună de slăbiciunea vocii sale, Bastiat
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
membrilor Comitetului de finanțe, care l-a ales chiar ca vicepreședinte. Se știe rolul important pe care acest Comitet l-a jucat în Adunarea Constituantă. A acceptat misiunea chinuitoare de a salva finanțele publice de mașinațiile cotidiene din Adunare ale socialiștilor declarați și ale celor care erau socialiști fără să o știe. A apărat portofelul Franței, acest portofel din care toată lumea dorea să extragă ceva și pe care nimeni nu se gândea să-l umple la loc. Bastiat a fost unul
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
ales chiar ca vicepreședinte. Se știe rolul important pe care acest Comitet l-a jucat în Adunarea Constituantă. A acceptat misiunea chinuitoare de a salva finanțele publice de mașinațiile cotidiene din Adunare ale socialiștilor declarați și ale celor care erau socialiști fără să o știe. A apărat portofelul Franței, acest portofel din care toată lumea dorea să extragă ceva și pe care nimeni nu se gândea să-l umple la loc. Bastiat a fost unul dintre cei care au contribuit cel mai
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
astăzi oameni care văd socialism în ameliorările cele mai utile, în rectificarea celor mai juste plângeri. Nu am putea jura că pentru astfel de oameni Bastiat însuși, reclamând abrograrea vechilor și inechitabilelor noastre legi asupra coalițiilor, nu trecea drept un socialist. În Adunare, Bastiat nu s-a înfeudat niciunui partid. A dorit să își conserve în întregime liberul arbitru și asupra oricărei chestiuni dădea nu un vot de partid, ci un vot de conștiință. Totuși, s-a raliat în mod sincer
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
știe că domnul Proudhon reușise să popularizeze sofismul gratuității creditului și să facă din aceasta una dintre armele cele mai redutabile ale socialismului. În pamfletul său intitulat Capital și rentă, Bastiat a respins în mod viguros acest sofism. Câțiva lucrători socialiști din Lyon, puși în încurcătură de această refutație, și-au împărtășit perplexitățile Vocii poporului. Un discipol al domnului Proudhon, domnul C.-F. Chevé, a încercat să le spulbere îndoielile într-un articol asupra lucrării Capital și rentă. Bastiat a răspuns
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
și în teoria lui Ricardo privind renta disonanțe care creau dezordine în armonia legilor sociale, el se apucă să detroneze aceste două teorii fundamentale ale economiei politice. Tentativă supărătoare și în care a avut ghinionul de a fi devansat de socialiști, fără a vorbi de domnul Carey. Cititorii noștri au putut citi, în numărul precedent al Jurnalului economiștilor, reclamația economistului american. Domnul Carey i-a reproșat lui Bastiat că împrumutase de la el respingerea doctrinelor lui Malthus și Ricardo. Nu cunoaștem suficient
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
dirijare deliberată, mai degrabă decât licitații constante pentru anumite servicii. Firmele mici insule de muncă în echipă și de planificare pot avea succes deoarece navighează într-un ocean mai larg de ordine spontană prin intermediul schimburilor de piață. (Marea eroare a socialiștilor a fost să încerce să administreze întreaga economie precum o singură mare firmă; ar fi o eroare similară să nu se recunoască rolul limitat al dirijării și al muncii în echipă în interiorul ordinii spontane mai largi a pieței.) În măsura în care piețele
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
grație Cercle Bastiat (www.bastiat.org). 2 La 22 februarie 1848 în Paris izbucnește revoluția în urma căreia este instaurată efemera Republică a II-a (n. tr.). 3 Revoluția de la 1848 din Franța înseamnă și prima manifestare politică a socialismului. Un socialist, Louis Blanc, este membru în guvernul revoluționar care, la presiunea cluburilor socialiste, proclamă dreptul la muncă și creează Atelierele Naționale însărcinate cu procurarea de locuri de muncă șomerilor din Paris (n. tr.). 4 Guvernul provizoriu se constituie imediat după abdicarea
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
aleasă prin vot universal masculin la 23 aprilie 1848 (n. tr.). 5 După înăbușirea revoltei muncitorilor parizieni (23-26 iunie 1848) deputații Constituantei abrogă din proiectul de Constituție dreptul la muncă și la instrucție (n. tr.). 6 Montagnarzii sunt democrați-radicali și socialiști, descendenți ideologici ai iacobinilor; alegerile prezidențiale din 10 decembrie 1848 sunt însă câștigate de candidatul republicanilor conservatori, Ludovic Napoleon Bonaparte (n. tr.). Traducere după textul din ediția originală în șapte volume a Operelor Complete Frédéric Bastiat, apărută în anul 1863
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
data de 27 februarie pe baza noului "drept la muncă" pentru a furniza locuri de muncă lucrătorilor șomeri din Paris. Ele vor fi desființate în data de 21 iunie 1848, în urma unei revolte a muncitorilor și a unui conflict între socialiști și restul revoluționarilor republicani (n. tr.). 14 Dacă toate consecințele unei acțiuni ar recădea asupra autorului său, educația noastră ar fi promptă. Dar acest lucru nu se întâmplă. Uneori, consecințele bune vizibile sunt pentru noi, iar consecințele rele invizibile sunt
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
după revolta acestora din urmă, în data de 15 mai 1848, Louis Blanc este nevoit sa plece în exil la Londra, iar dreptul la muncă și majoritatea legislației muncii promovată de el sunt abolite (n. tr.). 22 Gânditori și activiști socialiști din prima jumătate a secolului al XIX-lea, reprezentanți a ceea ce Karl Marx va denumi ulterior "Școala socialismului utopic" (n. tr.). 23 Palais de Luxembourg, sediul Adunării Naționale (n. tr.). 24 Data de 24 februarie 1848 marchează abdicarea regelui Ludovic-Filip
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
Thiers se raliază republicii, deși regele Ludovic-Filip de Orléans îi oferise postul de șef al guvernului deținut de impopularul François Guizot, și susține spectrul conservator al republicanilor, reprezentat de Partidul Ordinii, alcătuit din diverse obediențe monarhiste, împotriva democraților-radicali și a socialiștilor, dar și împotriva republicanilor-moderați susțnuți de Lamartine, cu ocazia alegerilor prezidențiale din decembrie 1848, care îi pun față în față pe Ludovic-Napoleon Bonaparte, candidatul celor dintâi, și pe Louis Eugène Covaignac, candidatul celor din urmă. Thiers nu se va ralia
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
economici, cum ar fi Hamilton sau List, care vor pleda pentru o teorie dinamică a avantajului comparativ, în care dotările ar trebui create prin politici conștiente și protejate în faza lor incipientă; de asemenea, ea va fi criticată și de socialiști și de Lenin în teoria sa asupra imperialismului. În viziunea lui Gilpin, primul război mondial a constituit un test pentru deplasarea de putere produsă o dată cu declinul Marii Britanii și ridicarea Germaniei și a Statelor Unite. Lipsa unei conduceri puternice în perioada interbelică
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
grozavele condiții sanitare în care moare țăranul, după ce am aflat și felul lui de hrană (mămăligă rece și mojdei). Țăranul e urmărit apoi la oraș, ca recrut, în puterea sergentului de la cazarmă. Prin asta Vlahuță atingea punctul cel mai scump socialiștilor, chestiunea bătăii în armată, pe care unii voiau s-o dezvolte, nu din umanitarism, ci pentru a câștiga aderenți la sate și a trezi oroarea de serviciul militar. Izbucnise tocmai afacerea Dreyfus. Vlahuță cultivă nu numai scena zdrobirii soldatului-țăran în
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ajung să-i cânt Doina mea, doină de dor Și în brațele-i să mor. Și să mă-ngroape-n zăvoi, Sub velința cea de foi, Nimeni a nu mă jeli Decât apele de Jii. ANTON C. BACALBAȘA, PAUL BUJOR Socialistul Anton C. Balcalbașa (1865-1899) s-a risipit în "mofturi" ubu-ești, într-un spirit de enormitate, cu care înțelegea să mistifice pe burghezi. Popularitatea i-a făcut-o Moș Teacă, imitație după Le colonel Ramollot de Charles Leroy, bufonadă antimilitaristă plăcută
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
N. ROMAN, N. D. POPESCU Gheriștii făceau mare caz de Doina lui O. Carp (dr. G. Proca), opunînd-o celeia a lui Eminescu, sub motiv că ar fi umanitară iar nu șovină. Comparația e forțată. Ioan N. Roman, poet din grupul socialiștilor, eminescianizează, cu mica notă personală a unei melancolii autumnale asociate cu viziunea uberității solului. N. D. Popescu (1843-1921), compilator de calendare, a lăsat un mare număr de istorii de haiduci (Iancu Jianu, Tunsu Haiducul, Codreanu Haiducu etc.), citite cu interes
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
cu aspra-i mireazmă și cu teama grea, De-acum împărăția-i toată de taină și fior e-a mea Și-nveninata-i vrăjmășie e cucerita mea podoabă. Capitolul XXI SIMBOLIȘTII "VIEAȚA NOUĂ" Simbolismul s-a născut în mediile "nesănătoase", fie la socialiști, cu proletari suferind de ftizie, trăind în mahalale zdrobite de ploi, fie la aristocrații cu simțurile delicate, sensibile la parfumul florilor și fragilitatea bibelourilor, la oamenii cu "nervi", într-un cuvânt. De aceea proletarul Traian Demetrescu se apropie de prețiosul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
clase secundare la Liceul „A.T. Laurian” (1881-1886) din urbea natală, trecând la Liceul Național din Iași, unde în 1888 își ia bacalaureatul. În ultimele două clase activa în mișcarea socialistă, răspândind material propagandistic și conferențiind la clubul ieșean al socialiștilor. O caracteristică primordială a naturii lui I. este precocitatea. Spunând mai târziu că „n-a învățat a ceti și scrie”, acestea fiind „lucruri care i-au venit de la sine”, el mărturisea că la șase ani citise în original pe Champfleury
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
ca mijloc de opoziție față de guvernele socialiste de-a lungul timpului. De altfel, problema regională era înțeleasă și abordată diferit de diversele partide. Spre exemplu, partidele de stânga erau divizate de la iacobinismul tradițional al comuniștilor și al unei părți a socialiștilor, până la regionalismul moderat susținut de către prim-ministrul Pierre Mauroy. Aceste diviziuni ideologice din a două parte a anilor '70 au dus la acceptarea ideii de regionalizare sub forma unei restructurări mai ample a societății franceze prin autogestiune și descentralizare politică
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
față de dreptul de a fi diferit. Aceste idei au stat la baza tezelor programatice ale lui François Mitterand, candidatul partidului socialist la alegerile prezidentiale, putând fi puse ulterior în aplicare în cadrul reformelor din 1982. Propunerile de mai sus, noi pentru socialiști, fuseseră avansate de către generalul de Gaulle cu 13 ani înainte! Ceea ce frapeaza însă acum nu este doar o schimbare de atitudine a stângii față de guvernul subnațional francez, ci sesizarea diferenței între beneficiile pe care centralizarea le-a adus în trecut
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
de stat. Toate aceste măsuri erau profund displăcute de regiuni catolice precum Bretania și Flandra, arătând că vechiul conflict dintre republicanii radicali și Biserică rămânea în continuare o problemă arzătoare.40 Astfel, educația reprezenta o problemă cheie pentru radicalii și socialiștii celei de-a Treia Republici, fiind profund marcată de tradiția iacobină și suspicioasă în privința a tot ceea ce se apropria de regionalism și "particularism" lingvistic și cultural, care erau privite ca aducând prejudicii Republicii. În același timp, ei nu puteau să
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
de rezistență și, în particular, printre mișcările politice catolice care au pus bazele creștin-democrației în Franța și în rest, chiar înainte de sfârșitul războiului. Nu a fost deloc surprinzător când creștin-democrații din cadrul Mișcării Republicane Populare (MRP) precum Robert Schuman (1886-1963) și socialiștii moderați (Union démocratique et socialiste de la Résistance) precum René Pleven (primul din Alsacia iar al doilea breton), au îmbrățișat ideea unei Europe federale. Imediat după război, acești politicieni, având colegi creștin-democrați în Germania (Adenauer), Italia (De Gasperi), dar și în
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
Union démocratique et socialiste de la Résistance) precum René Pleven (primul din Alsacia iar al doilea breton), au îmbrățișat ideea unei Europe federale. Imediat după război, acești politicieni, având colegi creștin-democrați în Germania (Adenauer), Italia (De Gasperi), dar și în Belgia, (socialistul și francmasonul Paul Henri Spaak), au pus bazele viitoarei Comunități Europene. Pentru aceasta au fost ajutați de Jean Monnet (1888-1979), un tehnocrat francez care a crezut într-o Europă federală. În 1951, Schuman, ministrul de externe al Franței, a anunțat
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]