5,168 matches
-
la ușă erai bătrân erai senil nu știu cine sunteți, dar intrați și simțiți-vă ca acasă și ai surâs, ca cei ce ascund între file o biografie secretă Din nedestrămare de eu recluziunea în iluzia timpului: să pleci în deșert: așadar, sorbit de-o sete să cobori într-un adânc tot mai rarefiat de viață și moarte a respira implică lumea, suferința atenuată doar de traversarea ei, prelungită într-o mână întinsă, deși încă pătrunsă de-o aspră nelinișt pesemne aici zace
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/8510_a_9835]
-
Eugen Bunaru Tîrâm E o dimineață acvatică cu străzi învăluite în plante marine cu ochiul tău de pește încremenit în dreptul fiecărei clipite cu ochiul tău fotografiind o ceață vag însorită din care îți mai sorbi răsuflarea când chipul mamei poartă o pâine ca o lumânare acolo pe fundul mării deschizând albă - ca aripa unui porumbel - calea întoarcerii * ți se imprimă pașii printre frunzele putrede pe trotuar. Un tremur de umbre și lumini (poate din visele
Poezie by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/8573_a_9898]
-
Emil Brumaru Visam că-s lumină, Mănunchi gros de raze Ce-ți cade-ntre sînii Tăi de dup-amaiză, Mari, moi și alene Ascunși cu capotul, Cînd sorbi, dînd din gene-a Plăcere, compotul Și-ți murmură-n suflet Sfiala, rușinea, A șoldului umed, Că-ți pipăi minunea. Visam că-s lumină, Mănunchi gros de raze Ce-ți cade-ntre sînii Tăi de dup-amiază...
Visam că-s lumină... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8674_a_9999]
-
îngroapă-n albul perfidelor zăpezi... (2008) Păcat Păcat e chiar să te gândești Că și izvorul va să-nghețe Supus poruncilor cerești De-atât prăpăd de frumusețe? Iar gândul dacă e păcat, De ce te-ntorci a suta oară Să-l sorbi mai viu și mai curat, Stând în genunchi, la primăvară?
Poezii by Ion Brad () [Corola-journal/Imaginative/8723_a_10048]
-
prost". În scurt timp, totul devine limpede (4 iulie): Fără îndoială, m-am îmbolnăvit din nou. Am iarăși vechile coșmare. Noaptea aceasta am simțit că cineva s-a ghemuit pe pieptul meu și cu gura lipită de a mea îmi sorbea viața". Apoi, brusc, are loc o întâmplare bulversantă (5 iulie): "Așa cum fac acum în fiecare seară, încuiasem ușa; apoi, fiindu-mi sete, am băut o jumătate de pahar de apă și am remarcat fără să vreau că sticla era plină
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
trup strein, dezgustat și de carnea, și de sângele, și de sudoarea rece pe care o simțea și care nu mai era totuși a lui (subl. în text). Apăsarea acestui trup strein era peste putință de suferit. Îl gâtuia, îi sorbea aerul, istovindu-l. Cineva (subl. în text) îl privea de-alături, de foarte aproape de el, și privirile acestea nu erau ale domnișoarei Christina". Chiar dacă nu este exclusă opinia lui Sorin Alexandrescu, conform căreia avem de a face cu diavolul în
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
are un aspect androgin, sacerdotal, gesturile sale descriu o coregrafie hieratică al cărui sens rămâne nedezvăluit. Într-o mână ține o cupă în care se află un elixir. Un șarpe înfășurat pe celălalt braț își întinde capul ca pentru a sorbi din această cupă, în timp ce corpul său înscrie o spirală în zona pubiană a zeiței. Este forța sexualității care imprimă energie vitală, care generează viața și o consumă în egală măsură. "Klimt îi exploatase simbolismul în mod defensiv în cazul Atenei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
adepți ai politicii, cît și victime, mulți fiind și una și alta. Același tip bizar de eveniment, în care civilitatea salută barbaria, este reprezentat de atmosfera relaxată, prietenească de la Wannsee din ianuarie 1942, unde Müller, Heydrich, Eichmann și colegii naziști sorbeau șampanie și fumau țigări de foi după o zi grea de muncă în care fuseseră stabilite detaliile privitoare la "soluția finală", și de procesele civilizate ale criminalilor de război de la Nurenberg, oraș ce zăcea în ruine, cu zeci de mii
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
membre, lovesc mingi de fotbal pe terenuri improvizate de pămînt roșu, umbrite de grupuri de arbori de eucalipt cu coajă albă, nevătămați de război. Vizitatorul va vedea antene parabolice, moschei pe vîrfuri de deal, taxiuri claxonînd, oameni jucînd table și sorbind cafea neagră la umbră și, desigur, soldați sirieni cu berete roșii și arme AK47, cu baionetele alături, urmărind și așteptînd, făcîndu-și serviciul de polițiști ai noii ordini, dacă aceasta se poate numi ordine. Acolo este o nouă și elegantă Pizza
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
cu multă greutate doar o clasare mediocră la absolvire și, în cele din urmă, devine misionar. Prietenia lor nu s-a stricat din cauza acestor evenimente, iar gândul lui Flowers se îndrepta spre Brown, cu milă afectuoasă, în timp ce-și sorbea paharul de Porto și mânca nuci pentru prima dată în Salonul Seniorilor. Flowers părea un tip destul de decent (atât cât a putut Alan St. Aubyn să creioneze unul), dar până și mintea mea nesofisticată refuza să accepte că era și
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
memoriei involuntare”, în sensul proustian al sintagmei. Vederea unui simplu afiș al Teatrului îi prilejuiește lui Pavel Anicet rememorarea unei întregi scene petrecute cu mult timp în urmă. Simplul gest de a amesteca în ibricul de cafea și de a sorbi din lingurița fierbinte îi amintește Gettei de vremea când lua lecții de pian de la un oarecare profesor Nicolaescu etc. Procedeul va fi valorificat în Noaptea de Sânziene la un nivel superior, prin crearea de obiecte-simboluri cu o puternică încărcătură mistică
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
astfel vom găsi răgazul să reflectăm profund asupra unor vinovății asumate, de tipul: „râs falsplâns prefăcut”, „iubirea neîmpărtășită mlaștină otrăvitoare”. Doar astfel vom găsi răgazul să recompunem acea stare de vinovăție - jocul iubirii. Câtă sensibilitate, câtă finețe, câtă zvârcolire interioară: „sorbind cuvintele de pe ecranul computerului cu o vuluptate mai mare decât aș fi făcut-o de pe buzele tale. Degetale tale care atingeau tastatura îmi păreau că mă ating pe mine, înfiorându-mă, tulburându-mă mai mult decât ar fi fi putut
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
verticală...”, instaurând în suflet o strictă ordine morală... „Coardele vibrează vocea sfântă...” (rmbra Paradisului), „îmi sună voci de clavecin” (Muzică), „robit mă sună cornul în departe...” (Erezie) - glăsuiește, ades, poetul... Dacă uneori, „trist mă țin prin salvele luminii / flux/reflux sorbindu-mă strein...” (Lauda crinilor), „inocentul trup / serafic trece-n umbră prin cetate...” (Altfel de toamnă), și atunci... „raza din condei și smirna aprinde / cearcănul lunii” (Iarbă), iar „rana suferindă / ninge o colindă...” (O rătăcire de argint) și reflectând puțin, am
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
Golul surorii mele îl port eu în lume...” (Sora mea) în liniștea împrejmuirilor mănăstirii Nicula și sub divina ocrotire a Măicuței Preacurate, te simți Ioane, ca-n adolescență: „E-o noapte așa de bună, ca apa de izvor / Ce-o sorb cu toată fața răsturnată pe unde. / Ți-s mâinile-afumate și freamătă ușor, / și-o gravă bucurie mă pătrunde” (Adolescent). De ce ți-ai ales locul nevegherii, locul dăinuirii veșnice tocmai aici și nu altundeva?! O spui chiar tu: „Cimitirul la noi
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
după același model: (5) [...] și ajunserăm, călăuziți de ursită, la o insulă tare frumoasă, plină de copaci mari, cu belșug de poame, bogată în flori, răsunînd de cîntece de păsări, udată de ape limpezi [...]. Debarcarăm îndată și ne duserăm să sorbim aerul curat din pajiștile adumbrite de copaci prin care se zbenguiau păsărelele [...]. Mă dusei să mă așez lîngă un izvor de apă limpede, ferit de soare de către niște crengi dese. Și mă simții cuprins de o plăcere nespusă, mîncînd și
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
Nici măcar nu avu timp să aștepte. Abia se așeză că o și zări. B. Construiți textul care lipsește cu ajutorul corpusului B de pe pagina alăturată. C. Alegeți una din cele patru soluții, respectiv: C.1. Ea se așeză lîngă el. Se sorbeau din priviri ca și cum erau singuri pe lume, în această mulțime. C.2. Se trezi cu ea în fața lui. Fulgerîndu-l cu privirea, îi aruncă în față o hîrtie mototolită... C.3. Ea își trecu mîna afectuos prin părul său și se
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
Ordin, pe care îi trimite în diferitele provincii ale lumii să predice și să mântuiască sufletele. 5. Ei își dau toată silința să reînnoiască în ei înșiși modul de viață al Bisericii primare, sărăcia și umilința. Ei își potolesc setea sorbind cu atâta nesaț din apele curate ale izvorului Evangheliei încât se ostenesc în toate felurile să pună în practică nu numai poruncile, ci și sfaturile evanghelice, imitând astfel mai îndeaproape viața apostolică. Ei, renunțând la orice fel de proprietate, renunță
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
binevoitor în toate lucrurile, încât puteau să repete acele cuvinte ale lui Isaia: Vor fi uitate vechile suferințe, vor fi ascunse ochilor mei (Is 65,14). Nu este un miracol. Ei băuseră vinul blândeții Duhului lui Dumnezeu, iar când se soarbe din acesta, orice carne își pierde gustul. De aceea, predicatorilor le este prescris: Dați băuturi euforice celui care e pe moarte și vin celui care are amărăciune în inimă. Să bea și să uite de sărăcia lor și să nu
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
se-ngălbeni la față, precum un tamarisc tăiat; Se-nvineți la buze ca o strivită trestie kuninu. -Ce-mpinge inima-i spre mine? Ce-i mînă cugetul? Nu beau eu apă numai cu zeii Anunnaki? Nu glod mănînc în loc de pîine? Nu sorb în loc de bere mîl ? Au nu deplîng bărbații plecați de lîngă soațe? Au nu plîng fete smulse din brațul celor dragi? Nu plîng plăpînzii prunci, cosiți mult prea devreme? Străjerule, te du, deschide-i poarta, Primește-o după datina străveche!. Urmează
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
două de rachiu de mentă și gustau din jambon. Era bun tare. Azi, când mi-aduc aminte, îmi lasă gura apă, căci de atunci n-am mai mâncat asemenea bunătăți. După gustare urmau, pentru ei, cafeluțele cu caimac gros. Le sorbeau tot acolo, în cerdacul casei. Tata își aranja într-un șpiț o țigară „Națională”, își ștergea musteața cu un aer mulțumit și sorbea din farfurioară cafea caldă și aromată. Era obiceiul acesta de a se bea cafeaua din farfurioară, nu
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
atunci n-am mai mâncat asemenea bunătăți. După gustare urmau, pentru ei, cafeluțele cu caimac gros. Le sorbeau tot acolo, în cerdacul casei. Tata își aranja într-un șpiț o țigară „Națională”, își ștergea musteața cu un aer mulțumit și sorbea din farfurioară cafea caldă și aromată. Era obiceiul acesta de a se bea cafeaua din farfurioară, nu știu de ce, probabil, pentru că astfel se răcea mai repede. Noi ne zgâiam la ei și încercam să ascultăm ce vorbeasc. Dar mama nu
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
trecut strada și am intrat în local, care nu era decât o cameră mai măricică, cu vreo șase mese de brad, cu scaune fără spătar. Tata, împreună cu trei prieteni se afla la o masă și juca cărți cu ei, concina, sorbind din când în când din paharul cu vin. Avea masa lui preferată, cea din stânga ușii. Nu se așeza niciodată decât cu spatele la perete, să vadă tot ce se întâmplă în cârciumă. Avea el o vorbă: „E mai sigur, nu se știe
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
ce am mâncat acolo, unii strâmbau din nas: „Hm, mămăligă cu salată de roșii, hm, cine-a mai văzut?!” Încercați și-o să vedeți ce bunătate este, dar salata să aibă neapărat usturoi și castraveți murați. Ca băutură a fost must, sorbit din ulcele de lut. Ei, ce spuneți, nu vă lasă gura apă? Se însera și trebuia să mergem acasă. Ne-a dat iar drumul în vie și ne-am cules fiecare struguri. Cei care naveau trăiști în care să-i
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
nor. Dispre nord adia ușor o boare de vânt. Vântul acesta din nord face poftă de mâncare peștilor, așa că n-aveam decât să așteptăm mușcăturile la momelile noastre. Și așteptările noastre n-au fost în zadar. Pe la patru dimineața, am sorbit fiecare câte o ceașcă zdravănă de cafea cu țigara de rigoare, am mâncat lacom slănină afumată cu usturoi și cu pâine neagră (din care dădeam și ca nadă în apă) și ne-am aghezmuit bine cu harașpincă. Vinul îl lăsam
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
am plecat. Eram puțin grizați și foarte mirați de ce se întâmplase la terasă. * Prietenii mei s-au scurs în vraja timpului, prin niște țevi de alambic, s-au transformat în tării de țuică bătrână și eu am rămas să-mi sorb berea în câte o zi pe săptămână, depinde de bani și de timp. Când mai văd câte un ins, știu că e fals, de fapt nimic nu mai contează, totul e fals, de la aspirină până la chibritul pe care, dacă vrei
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]