4,290 matches
-
că apară interesele țării, poate că nu ar fi rău să aflăm, totuși, cine sunt cei care, după încheierea misiunilor operative, au intrat în politică. Nu ? 4 noiembrie 2014 Numai în țara noastră, poreclită în derâdere "A Doua Republică Elenă", stăruie obiceiul, necivilizat și misogin, de a da vina pe curtezane pentru catastrofele guvernării. Pe rând, Elena Lupescu, Elena Ceaușescu și, pe cât îmi pot da seama acum, chiar și Elena "Cea Bună" au fost puse în situația discutabilă de a plăti
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
vor fi aduse de peste Dunăre și de peste munți, să fie scutite de vămuire ” , după numele contractanților, nume sîrbești, precum și din tradiția locală a Băii, s-a tras concluzia că ei sînt sîrbi veniti de peste Dunăre, pricepuți În exploatarea minelor. Am stăruit asupra acestor amănunte pentru a stabili originea lor sîrbească și pentru lămurirea unei Întemeiate bănuieli În legătură cu originea Săvoilor, care credem că este tot sîrbă, veniți aici, din cauza pericolului turcesc. İstoria ne vorbește de un oarecare Sava, pîrcălab sîrb
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
Acatistele, păstrând tonalitatea tradițională și prozodia imnului bizantin, surprind prin poeticitatea lor: „Vezi toamna cum se-mbracă în trup pogorâtor/ Acoperindu-și moartea ca iarba-n rădăcină./ La râul Babel plânsem. Din floarea ce se-nchină/ Acestei triste pravili mai stăruie un dor/ Horit în neodihna miresmelor: lumină./ Ucenicindu-i nopții și bând-o prin tăgadă,/ Lucoare nouă, sfântă, ne-mbată și ne pradă./ Aliluia!” (Acatistul Sf. Ioan Valahul, Starea a treia). Volumele următoare, Istorii agrippine (1976), Anamneze (1984) și Imn
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285344_a_286673]
-
lung și subțire. Eu mă culcam pe spate și lăsam alene capul în poala ei. Fusul îmi sfârâia pe la urechi. De sus mi se părea că se scutura o ploaie albastră." (Barbu Ștefănescu Delavrancea, Bunica) (c) "Izgonită din trup, copilăria stăruia delicat în rotunjimea lină a obrajilor, în puritatea feminină a bărbiei și a gâtului, și în entuziasmul fraged al mâniei cu reflexe de violetă pe fruntea cu o vână răzvrătită." (Ionel Teodoreanu, La Medeleni) (d) "Un singur lucru nu izbutea
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
le dau nu mai scap, căci gândul lor cu unul se începe, iar după el urmează ceilalți. Când are apoi omul copii, puține mai cere pentru sine, dar nu mai sfârșește cerând câte de toate pentru ei. Miluiește-i, Doamne, stărui iar Petrea, că din plin dai, și orișicât vei fi dând, nu ți se istovesc comorile." (Ioan Slavici, Spaima zmeilor) Propoziția subordonată circumstanțială consecutivă Transcrieți, din textele de mai jos, propozițiile subordonate circumstanțiale consecutive și precizați termenii lor regenți: (a
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
asemenea, nimeni până la el nu a realizat un studiu comparat atât de temeinic. Cercetare de mare adâncime, cartea descrie datina colindatului și ramificațiile tipului răsăritean de colinde (tipologie, motive) și se ocupă de originea datinii și de constituirea colindelor-dedicații. Autorul stăruie asupra multiplelor laturi ale datinii, pe care nu o reduce la plăsmuirile muzical-literare, fără îndoială cele mai importante și de aceea analizate cu precădere, ci o înfățișează în întregul ei complex etnografic, fiindcă datina, în formele ei plenare, reprezenta o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286098_a_287427]
-
și fiul său M. Kogălniceanu au ridicat pe cheltuială proprie o altă biserică, În aceeași zonă, sfințită În 1856, prilej cu care i-au dăruit și un Evangheliar; ⇒ 1853, când M. Kogălniceanu nu avea funcții importante În statul moldovean - a stăruit pe lângă autoritățile vremii să-i aprobe Înființarea unui târg la apa Prutului, Însă nu a reușit; ⇒ 1863, când avea funcție importantă În stat (ministru În guvernul de la București) a intrat În posesia actelor privind Înființarea târgului Drânceni; ⇒ 1891, M. Kogălniceanu
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Loriţa Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93537]
-
din neamul Mușatinilor, până la „Ștefan cel Bun” cu fiii săi Bogdan și Rareș, și neuitând pe contemporani, de la Vasile Lupu și Eustratie Dabija până la Gheorghe Duca și Constantin Cantemir. Abia în versiunea manuscrisă, autografă, din 1690, autorul își îngăduie a stărui și asupra luptelor purtate de Ioan Vodă pentru a „scăpa Moldova turcilor din brâncă”. Glosele mitropolitului la Viața și petrecerea svinților, interpolările sale din textul cronografului sau unele precizări în marginea poemului închinat domnilor Țării Moldovei probează interes pentru istoria
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
precreștină din istoria poporului, ce se număra altădată între „limbile păgâne”. La originea latină a limbii „rumânești”, „de bun neam”, „rudă-mpărătească”, trimit versurile poemului cronologic, asupra ideii romanității și unității poporului D. revenind, în 1690, într-un comentariu în care stăruie asupra obârșiei comune a locuitorilor celor trei state românești - Moldova, Ardealul și Țara Românească - pe teritoriul „Misiei” (Moesia) de odinioară. Acum el semnalează și existența românilor sud-dunăreni, „rumâni din rădăcina cea bătrână”. Un lapidar vers al psaltirii din 1673 („Limba
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
capetele. Prozatorul supune percepția unei adevărate disocieri plastice. În viziunea creației biologice, într-o pagină dintre cele mai remarcabile, regnul animal e conceput ca o singură himeră în continuă metamorfoză, parodie a spiritului universal și a selecției naturale: " Ele au stăruit și s-au selecționat, s-au îndepărtat una de alta și s-au adaptat diferitelor medii, și-au stins lumina ochilor ca să nu mai vadă soarele, și-au exagerat personalitatea ridicîndu-și gâtul deasupra arborilor și ascunzîndu-și numele lui Dumnezeu sub
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
, specie folclorică în versuri ce se rostește la nuntă, de obicei pe un ton ceremonios, și care stăruie asupra principalelor momente ale desfășurării ritualului, subliniind totodată importanța acestora. În limba română există o variantă destul de veche a acestui termen. Latinescul oratio a dat în românește „urăciune”. Cât despre formele „orație”, „urație”, întâlnite în secolul al XVIII-lea în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288566_a_289895]
-
cele propuse: fracturism (Eugen Simion), transmodernism (Cristian Livescu), modernitate recentă (Horia-Roman Patapievici), transmodernism textualist (Ion Bogdan Lefter), anarhetip (Corin Braga). Și, bineînțeles, adecvându-ne caracteristicilor spațiului românesc, în contextul în care admitem, sub oricare dintre formulări, existența postmodernismului în varianta românească, stăruie totuși paradoxul: va rezista un postmodernism fără modernitate, dar și fără postmodernitate? Capitolul 2 Disputa dintre moderni și postmoderni 2.1. Cum se poate obține o "definiție" a postmodernismului? Excursul în problematica periodizării postmodernismului ne-a oferit și sumare înțelegeri
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
doar o "față a modernității", alături de modernism, avangardă, decadență și kitsch. După cum remarcă și Mircea Martin în "Postfață", Matei Călinescu se dovedește "extrem de rezervat în a da un conținut real termenului de postmodernism" și deși demersul său este unul productiv, stăruie întrebarea: "de ce n-am putea admite că postmodernismul este și un nume dat unei "noi realități", unei "structuri mentale" sau unei "viziuni asupra lumii", cum, până la urmă, rezultă din însăși analiza sa?"175. De asemenea, trebuie menționat de la început că
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
plece. 18. La acel capitul, era prezent un frate care în rugăciunile sale obișnuia să-i ceară Domnului ca dreapta lui credință să nu fie coruptă de ereticii din Lombardia și să nu se lepede de ea din cauza cruzimii germanilor; stăruia ca Domnul, în îndurarea sa, să-l ferească de aceste două pericole. Acest frate, văzând că se ridicaseră mulți frați și erau gata să meargă în Germania, credea că, fără îndoială, aceștia vor fi martirizați în curând de germani. Regretând
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
a le critica orice mișcare. 5. Abțineți-vă să vă uitați peste umărul angajaților competenți și să le furați satisfacția slujbelor lor. Dați-le angajaților ocazia de a demonstra că sunt demni de Încredere și inventivi. Fiți disponibil, dar nu stăruiți prea mult. Capcana nr. 42tc "Capcana nr. 42" Atunci când nu Înțelegi că printre responsabilitățile managerului se numără și cea de a face munca plăcutătc " Atunci când nu Înțelegi că printre responsabilitățile managerului se numără și cea de a face munca plăcută
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
Alecu Văcărescu În Lucsandra sau Elenco un simbol de ordin religios, inaccesibil, neîntrupat? Fostul mare clucer nu-i departe de această confuzie. Sau nu-i rămîne necunoscută nici această convenție a poeziei medievale. Norocul lui că, „minte cu simțire”, nu stăruie În această direcție, se Întoarce repede la jertfa, robia, focul, lacrimile, ohtăturile sale. Rămîne, cu toată această risipă de jale, ceva nenumit, ceva ce nu poate fi exprimat. Este tema ascunsă a discursului construit printr-o recurență nebunească a clișeelor
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Simbolul jelaniei În iubire devine, acum, filomela, iar cadrul ei de desfășurare este crîngul, pajiștea În ambianță nocturnă. Apare și plăcerea În suferință: „Ș-Îmi place ceasul de chin, Voi pururea să suspin”, Însă acest om simțitor și pătimaș nu stăruie În jertfă și amărăciune. Nu vrea să se „primejduiască”, cum zice Într-un vers citat Înainte. Caută simpatia, și „glasul de cuget” se arată a fi mai puternic decît glasul simțurilor. Recomandă, În toate, „tarea răbdare” și, Într-un Răspuns
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ruinuri, pe mine m-au pătruns.” În Înserare, limbile ceasornicului se mișcă mai Încet. Privirea trebuie să aibă vreme să se plimbe peste lucrurile armonioase din jur și să se Întoarcă, aducînd ca o albină mierea tristeții. Iată de ce poemul stăruie În „acea plăcută vreme, În astă tristă vale”, Între zi și noapte, timp, Încă o dată, de trecere și petrecere, de plăcere și plîngere”: „Pe cînd abia se vede a soarelui lumină În vîrful unul munte, pe fruntea unui nor, Și
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
dimineață, Mulțumirea se năștea.” Grigore Alexandrescu are ochi agricol, natura lucrată Îi place. filtre livezi și saduri, aproape de unda armonioasă, ar trăi liniștit și În tăcere, departe de tiranie și de „tovarăși nelegiuiți”. Deocamdată valea trăiește În amintire. O privire stăruie În alt poem (Meditație) asupra cîmpiei pierdute spre hotarele cerului: „Ce netedă cîmpie! Cum ochiul se uimește! Ce deșărt se arată, oriîncotro privești! Întinsă depărtare se pare că unește, Cu ale lumei mărgini, hotarele cerești.” cu un sentiment de imensitate
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
tabloului citat arată că sublimul În sălbăticie nu ține mult. „Sublim, sublim spectacol!”, dar ochiul caută reliefuri mai odihnitoare și le află numaidecît. La marginea pînzei se deschide „cursul pacinic” al rîului și, odată cu el, securizantul spațiu lin. Alecsandri nu stăruie În viitoarea materiei, dezordinea contrazice simțul lui de stabilitate. Elementele materiale revin, după o fază de criză, la formele de sublim liniștit, maiestos. Umplînd abisul, Rinul redevine un „gigantic nepăsător”. Alecsandri nu poate trăi prea mult cu sentimentul catastrofei. Natura
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Ciumați (scrisă în 1969 și publicată în 1989, la Tel Aviv) este o proză arborescentă, cu fraze întortocheate și cu un epic minim, prezentând o imagine caleidoscopică a lumii: la conacul Mironeștilor, transformat într-un azil de bătrâni, A. M. Mironescu stăruie în consemnarea gândurilor într-un manuscris, ca supremă încercare de supraviețuire prin cuvinte și imagini (Emanuel Aczél). Orovitz Gersen, din romanul David rege (scris în 1972 și publicat în 1991 la București), trăiește în locuința lui din Piața Amzei numai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289512_a_290841]
-
Rusă s-au dovedit de un neasemuit folos (Ă). De curând În domeniul atât de Însemnat al pedagogiei au apărut câteva lucrări importante cum sunt: Pedagogia de Carrov, Pedagogia preșcolară de Ienușina sau Opere pedagogice alese de Macarenco. (Ă). Vom stărui ceva mai mult asupra traducerilor literare (Ă). E firește cu neputință de enumerat sau chiar de cercetat pe grupe toate traducerile literare sovietice din ultimii 5 ani. (Ă). În această privință, după cum e și firesc, rolul principal l-a avut
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
de Stat, la care se adaugă chiaburimea trădătoare (Înfățișează În carte prin personaje ca Geambașu, Chiriță, Melitaru); de altă parte, exploatații, țărănimea muncitoare, care Își recunoaște un singur aliat, În muncitorii de la Căile Ferate. (Ă). Dar remineșcențe puternice naturaliste mai stăruie Încă În chip supărător În nuvala lui P. Dumitriu”. 78. Petru Dumitriu. - Nopțile lui Iunie (fragment). În: Scânteia, nr. 1563, 23 oct. 79. Ion Vitner. - Evoluția prozei lui Petru Dumitriu, I-II. În: Contemporanul, nr. 159-160, 21-28 oct. 80. Ovid
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
versuri limpezi ale unor poeți, se Întâlnesc poeme obscure, abstracte, ale altora. Redacția nu depune Încă eforturi destule pentru a ajuta pe poeți - mai ales pe cei tineri - În munca lor; publică poeme la care autorul ar trebui să mai stăruiască pentru a le limpezi și Închega mai bine. Într-adevăr - cum arată Lupta de clasă - redacția Vieții românești «nu a adoptat Încă o poziție hotărâtă În lupta Împotriva manifestărilor formaliste». De aceea consideră drept publicabile unele poeme vădit formaliste, În timp ce
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Încă de neglijențe redacționale. Anunțând publicarea, În curând, a romanelor Sfârșitul jalbelor (Al. Jar), Canalul (P. Dumitru), Temelia (E. Camilar), În vest (A. Mihale), În armată (L. Fulga), Cimentul (O. Măgureanu) - trebuie să constatăm, totuși, că redacția noastră nu a stăruit asupra zugrăvirii În literatură a industriei grele, a oamenilor muncii, care, În metalurgie, petrol, mine, etc., pun temeliile socialismului În R.P.R. (Ă). Pricinile deficiențelor sunt multiple. 1.În primul rând, ele trebuie căutate În slăbiciunea ideologică a colectivului redacțional, În
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]