4,463 matches
-
așa ceva ! Trupul meu nu părăsește pământul, asta-i lege ! Trupul meu este de om și omul nu este făcut să zboare. — Ți-e teamă ca de moarte, nemernicule ! Dar tocmai de aceea e minunat ! Ce-ar fi lumea fără un strop de adrenalină ? îl întreabă Ionel, făcând ochii mari. Fără acest sentiment minunat de incertitudine și de grație amestecată cu însuși mirosul morții. Este tocmai acest necunoscut miraculos cel care ne apropie de Dumnezeu. — Să nu ne apropie prea devreme... — Of
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
leșinat. Nu mai era cale de-ntors. Pulsul i-o luase razna și tremura din toate oasele și încheie- turile, tâmplele îi zvâcneau îngrozitor și se albise tot, ca făina. Nici nu a conștientizat când și-a și dat drumul câțiva stropi pe el, în toată nebunia și amețeala care-i făceau capul să-i vâjâie. Însă când a simțit că se înalță încet, încet și a văzut cum pământul se lasă tot mai jos, centimetru cu cen- timetru, apoi metru cu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Iliescu „la ape”, din nou „dat jos” de machiavelica psihologie a dictatorului care „Înălța și cobora” În funcții cu iuțeala fulgerului - se spunea, atunci: „rotirea cadrelor!” - mai ales pe cei inteligenți, cât de cât capabili și care mai păstrau un strop de naivitate comunistă, pe cei apți de a-i deveni dacă nu dușmani, oricum oponenți În treburile statului. El mi-a explicat mai bine de o oră Întregul sistem de irigare al României, ca de obicei, Iliescu era foarte bine
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de albă încât răzbătea printre nori și ilumina iedera de bougainvillea acoperind porțiunea de zid care delimita acest spațiu. Tatăl meu înaintă împleticit spre jacuzzi cu paharul în mână și încercă să intre grațios în bazin, dar se împiedică și stropi cu apă gresia spaniolă din jur, reușind în schimb să mențină paharul deasupra capului, protejându-l. Se cufundă în bazin, doar mâna cu paharul de votcă plutind deasupra bulelor mișcătoare de apă. Ochii mei rămâneau lipiți de monitor. Vă rog
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ce pare de proveniență vulcanică: are o scoarță „încrețită”, precum un sâmbure de prună, năpădită de scoici și zdrențe de mușchi. Valuri calde și înspumate se sparg de stâncă, umplu toate defileurile și văgăunile pietrei - sunt împroșcat cu miriade de stropi sărați. „Oceanul de smarald” e numele poetic cel mai potrivit pentru această ființă vie și neliniștită, care smulge colegilor mei exclamații de admirație și extaz. O frumusețe și o prospețime ce contrazic flagrant renumele sinistru al locului sau justificându-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
setea, a cerșit bătrânul călător. Nu se poate; du-te în drumul tău, străine. Astfel l-au alungat pe acel bătrân și el s-a urcat mai sus pe poteca muntelui, ș-acolo i-a ieșit înainte o copilă. Un strop de apă... s-a rugat bătrânul. Da, a răspuns copila. Vii de departe, uncheșule? De departe, și localnicii de aici m-au alungat. Din puținul ce am, bea și-ți potolește arșița, părinte, l-a îndemnat copila. Dar tu ce-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
oleandrii, rămuroși, bogat înfloriți alb, roz și roș. 5 noemvrie 1955 [CUVÂNT LA SĂRBĂTORIREA A 75 DE ANI]* Mulțămesc din toată inima pentru laudele ce mă covârșesc și dragostea ce mă împresoară. În euforia mea sîmt totuși că picură un strop de melancolie. Am vedenia poetului anonim, strămoșul meu din veacul cel negru al poporului, care a cântat cu întristare: Amărâte codru des, Ia acù am înțeles Că din tine nu mai ies; C-am intrat la tinereță Ș-am ajuns
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
-n zbor se duce Și suspinele-i de jale Mamei lui le-aduce. Drag copil, eu-s a ta mamă Vin la tine, vin. Pleacă-ți fruntea pe-al meu sân Chinul să-ți alin. Maică, viața mi se scurge Strop cu strop, N-aș dori-ntr-un țintirim Trupul să-mi îngrop. De-oi muri, să-mi pui mormântul Într-un câmp de flori Sub stejarul ce-și înalță Mândru, fruntea-n nori Pe-unde dragii mei tovarăși Trec adesea-ori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
se duce Și suspinele-i de jale Mamei lui le-aduce. Drag copil, eu-s a ta mamă Vin la tine, vin. Pleacă-ți fruntea pe-al meu sân Chinul să-ți alin. Maică, viața mi se scurge Strop cu strop, N-aș dori-ntr-un țintirim Trupul să-mi îngrop. De-oi muri, să-mi pui mormântul Într-un câmp de flori Sub stejarul ce-și înalță Mândru, fruntea-n nori Pe-unde dragii mei tovarăși Trec adesea-ori. Am fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și supărări. Dar duminică 21 Noiembrie 1910, am fost chemat de dascălul Gh.Gavrilescu care era casierul "Societății de Cumpătare ", care mi-a spus că tata a luat vin de 800 lei și rachiu de 350. Și n-are nici un strop de vin și rachiu și n-adus nici un ban aici. Era noapte afară, viscolea grozav și a pornit acasă și când am eșit în prundul Moldovei am oftat și răcnit odată cât am putut, te miră că n-am nebunit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
șlefuiți, pe care era întinsă o bucată de folie de plastic, pentru o minimă protecție de razele solare, de ploaie nici nu putea fi vorba, întrucât în Lima nu ploua niciodată, așa se spunea; chiar dacă se întâmplă să apară câțiva stropi de ploaie, aceștia sunt întâmpinați cu strigăte de bucurie. Nu mai văzusem niciodată un delușor cu terase pe care erau implantate aceste pseudo-locuințe ai căror locatari umpleau străzile Limei, din ei recrutându-se delincvenții de toate categoriile. Ajunși la ambasadă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
este un oraș cu inimă, singurul pe coasta vestică a Pacificului care posedă ceea ce lipsește altor orașe, poezia unor amintiri seculare, personalitatea vitală pe care timpul o imprimă lucrurilor". Lima, în limbajul poetic, este orașul luminii, al ceței și al stropilor de rouă sau, cum afirma un peruan de geniu, " Dacă Santiago de Chile este forța, Lima este grația". Știam din lecturile mele că mulți scriitori, poeți și artiști latino-americani și nu numai au fost inspirați de frumusețile și istoria multiseculară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
ochii lor șase perechi de lacrimi și unde cădeau, acolo făceau gaură-n asfalt. O singură dată, pe partea adevărului ai fi putut zări o umbrelă roșie, iar pe partea minciunii, o umbrelă albă, din ochiul adevărului picurând în loc de lacrimi, stropi de întuneric, iar din ochiul minciunii pietre topite, rostogolindu-se până spre seară la deal. A doua zi însă, totul reveni la normal: umbrelele, două, circulau în sensul stabilit, lacrimile picurau la momentul oportun, peste umbrela albă ploua de zor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
la picioarele Domnului Iisus, a Îngenuncheat plângând și rugând iertare pentru Întârzierea lui la Domnul. Târziu dar a ajuns. Se spune că În acel moment, când se ruga la piciorul Crucii cu Domunl răstignit, a căzut pe mâna lui un strop de sânge cald din Trupul Domnului. Aici au venit păstorii să I se Închine. Aici și deasupra răsuna cor de slavă și bucurie de pace pe pământ și Între oameni bunăvoire. Și astăzi parcă ne cheamă să venim și să
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
piatră unde a fost legat Domnul și biciuit. Vai, ce-am putut vedea acolo. Pereții parcă ar vorbi și ne-ar spune că au auzit loviturile de bici cu nodurele de plumb la capete. Și pe piatra lor au ajuns stropi de Sânge și fărâmituri din Trupul Domnului când Îl loveau cu biciul. Au auzit și loviturile și cuvintele de batjocură și au văzut și scuipările și gemetele și toată răutatea umană dezlănțuită. Dacă vezi, te ia groaza. Toate par a
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
un colorit frumos. De la bleu la albastru deschis, apoi Închis, mov până la violet. Așa se schimbă ea din bleu În mai multe nuanțe, după curenții carei poartă valurile de cleștar. Parcă-s boabe de mărgele - boabe de perle, așa-s stropii valurilor ușor ondulate plăcute inimii și ochilor. O privești cu ochii sufletului văzând acolo pe Mântuitorul cu ucenicii Lui. Aici a fost pescuirea minunată. Aici a fript pește pe jăratic Domnul și a dat ucenicilor să mănânce. Aici a Înmulțit
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
STREET, 95105 JERUSALIM ISRAEL KONTO No 91624/95-070/3 sau 700033/28-070/3 FOR NEW ROMANIAN ESTABLISHMENT IN JERIHO or FOR THE EXTENSION OF THE ESTABLISHMENT IN JERUSALEM Doamne, ajută-le celor care vor și pot să trimită măcar un strop de milostenie! Ierihonul este așezat pe un șes Între munți. Izvorul lui Elisei Tot prin Ierihon trece și izvorul lui Elisei. Ierihonul este foarte curat și liniștit. Este locuit de arabi. Este așezat la șes și Înconjurat de munți. Izvorașul
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
ai opri autocarul să te saturi de privit, că prea repede merge. Cât vezi cu ochii, cât cuprind ei, numai apă liniștită. Culoarea e un albastru frumos, cum e cerul Însorit. Iar marea cu mici valuri parcă se leagănă răspândind stropi ca perlele. Doamne, ce frumos peisaj, ce plăcut e s-o privești! Îți dă sănătate și te hrănește psihic. Așa zic eu. Am văzut sate modeste, cu căsuțe mici și câte o capră și un măgăruș În grădina lor și
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
foarte frumos și interesant. A oprit autocarul când veneam din Egipt de la Muntele Sinai și de la distanța de aproximativ 30 m am privit Marea Roșie cugetând la trecutul ei. E frumoasă marea s-o privești, să-i admiri valurile colorate cu stropi albi ca de mărgăritar. Și munții din Împrejurimi sunt frumoși și În culori diferite: bej, maro, verde Închis, gri - petrol și indefinite. Atât pot spune, că e minunat de frumos. Doar Mâna lui Dumnezeu le-a făcut și colorat. E
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
condamnarea Lui. Iată ajuns a Îngenuncheat la Cruce și cuprinzând cu brațele Crucea cu Domnul Răstignit pe ea, a plâns cu amar de Întârzierea Lui și de suferința Domnului! Atunci Îngenuncheat și crucea Îmbrățișată de brațele lui. A căzut un strop de Sânge din Trupul Domnului pe mâna lui, a Înțeles taina că l-a primit și pe el ca pe ceilalți Magi. Deci Dumnezeu În marea Sa iubire ne primește pe toți, toți dar să nu lăsăm să treacă ani
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
cu bucăți de gheață sau se Încălzea Înainte s-apuci să-l torni pe gît. CÎnd e cald afară, nu pot bea martini nici dacă-i bun, așa că-mi preparam un long drink cu zahăr, lămîie, apă Seltzer și un strop de chinină, ca să aducă a gin tonic. Nimeni În Vale nu auzise de apa tonică. Toată vara vremea a fost perfectă pentru bumbac. Fierbinte și uscată zi de zi. Am Început culesul după 4 iulie și tot bumbacul era strîns
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
când îi răspundea. Iată că, ajuns pe-o culme, eu mă uit și văd în larg Pănă-n zări nemărginite a cămpiilor prelarg. Păduri, râuri, lanuri, sate, toate mi se-nfățișează Liniștite, fericite, într-o pulbere de raze. Nici de-un strop de sânge încă pajiștea nu e pătată, Nici de-un strigăt de durere pacea nu e tulburată; Numai cântec, armonie, dulce-a dragostei suflare Se revarsă-n line valuri peste a câmpului răcoare. Acum soarele apune pe a ceriurilor scară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
mea-nchipuire zboară La ce-i scris în cartea veche: anu-ntăi de Convorbiri. Și ce văd pe fila scrisă?... O, amice,-o să te miri!... E un cântec nebunatic, îngânare de amor, Un vers rătăcit în lume, un suspin, un strop de dor Izvorât din a mea pană acum douăzeci de ani. Ce amară ironie, când văd perii mei balani! Douăzeci de ani de-atuncea... s-a topit un trai de om! Unde-i vesela verdeață de pe-al vieței mele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
sus cu sufletul în nor. An cu an cules-am roada strânsă-ntr-un mănunchi de foi, Bună, rea, după putere, cum ne-am priceput și noi, Apoi an cu an de-a rândul spre mai bună îmbelșugare Cu un strop de vin de țară, cu o veselă urare, Am sărbătorit frățește împrejurul mesei mari Sfânt-a anului rodire ca și harnicii plugari. Dar s-a întâmplat adesea cu-ntristare de-am văzut Cum pe brazda răsturnată dragi tovarăși au căzut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
se aprinsese bolta cerului, iar pe firele de iarbă, pe frunzele arborilor străluceau picăturile de rouă ac niște lacrimi de bucurie izvorâte la sosirea marelui împărat al zilei. Cine ar zice însă că în desfătarea pământului se amestecă întotdeauna un strop de durere, că alături de dulcea armonie a păcei stă nedeslipit principiul distrugerei! Astfel, pe suprafața miriștei, se răsfirau și se încrucișau ațele de paingăn ca niște punți aeriane, mreje întinse în scop de vânătoare, iar în aer se rotea deasupra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]