4,883 matches
-
Aa-nakhtu" (tradus: "Casa lui Ramses - Mare Învingător") a început în cel de-al cincilea an al domniei, devenind apoi, reședință regală. Orașul a fost construit în partea de est a Deltei Nilului, în apropierea ruinelor orașului Avaris, fostă capitală a suveranilor hiksoși. Avaris a fost, de asemenea, și reședința de vară a tatălui său, Seti I. Noua reședință se afla într-o zonă foarte bogată. Pământurile roditoare și apele saturate de pește asigurând aprovizionarea cu hrană a rezidenților. Populația orașului a
Ramses al II-lea () [Corola-website/Science/302466_a_303795]
-
a avut și rol militar, deoarece această zonă era expusă în continuu pericolului invaziilor din Asia Mică. Iar politic, această mutare, a redus considerabil puterea, în ascensiune, a clerului din Teba. Istoria orașului Pi-Ramses, a fost de scurtă durată, deoarece suveranii dinastiei a XXI-a, la doar un secol după moartea lui Ramses, au decis să mute capitala la Tanis. Părăsit, Pi-Ramses a rămas pradă jefuitorilor. Ce l-a împins pe Ramses să construiască atâtea monumente în onoarea lui, mai multe
Ramses al II-lea () [Corola-website/Science/302466_a_303795]
-
omenești. El a dorit să arate poporului său și zeilor că este demn de statutul său divin și că este mai bun decât predecesorii săi. În acest scop a umplut Egiptul de inscripții cu titlurile, victorile și meritele sale ca suveran și semizeu. De altfel, pe o inscripție din perioada sa sunt menționate următoarele: Fă cunoscute faptele tale în întreaga lume, astfel încât toți să te gratuleze. Ramses a fost responsabil pentru ștergerea perioadei Amarna din istorie. Mai mult decât atât a
Ramses al II-lea () [Corola-website/Science/302466_a_303795]
-
Ramses a murit la Pi-Ramses pe data de 1 septembrie 1213 î.Hr., domnind peste Egipt aproape șaizeci și șapte de ani. Răspândirea știrii morții faraonului a umplut Egiptul de lacrimi și durere. Cei mai mulți dintre contemporanii săi nu cunoscuseră un alt suveran și credeau că lumea se va sfârși odată cu moartea acestuia. Ceremonia de mumificare a durat șaptezeci de zile, conform tradiției. Procesul de mumificare presupune, printre altele, înlăturarea organelor din corp, în timpul acestei operații dintr-o eroare lui Ramses i-a
Ramses al II-lea () [Corola-website/Science/302466_a_303795]
-
nava succesorului său Merenptah. Mumia a fost depusă în mormântul săpat în stâncile din Valea Regilor. După depunerea mumiei și a comorilor în mormânt, intrarea mormîntului a fost sigilată. După moartea lui Ramses al II-lea, nouă succesori ai săi, suverani ai Egiptului antic i-au purtat numele, dar nici unul nu a reușit să-l egaleze în măreție. La câteva decenii după moartea lui Ramses, în timpul Dinastiei XXI, mormântul său a fost jefuit și multe din comorile depuse au dispărut. Astfel
Ramses al II-lea () [Corola-website/Science/302466_a_303795]
-
Pe 11 februarie 660 î.e.n., zi identificată astăzi cu Ziua Fondării Națiunii Nipone, Jimmu Tenno a fost încoronat ca primul împărat legendar japonez. (Domnia acestuia se încheie în anul 585 î.e.n.) Din punct de vedere literal cuvântul tenno înseamnă “suveran ceresc”. Titlul tenno a fost pentru prima oară atribuit conducătorilor japonezi în secolul al VI-lea sau al VII-lea (referitor la această dată părerile diferă), și este folosit de către toți suveranii ce au urmat acestei date. Termenul tenno nu
Împăratul Japoniei () [Corola-website/Science/302866_a_304195]
-
Din punct de vedere literal cuvântul tenno înseamnă “suveran ceresc”. Titlul tenno a fost pentru prima oară atribuit conducătorilor japonezi în secolul al VI-lea sau al VII-lea (referitor la această dată părerile diferă), și este folosit de către toți suveranii ce au urmat acestei date. Termenul tenno nu este folosit de către nici o altă persoană monarhică sau imperială în afara Japoniei, iar pentru a desemna suveranul unei alte țări este uzitat termenul kotei. Legendele japoneze afirmă că împărații Japoniei se trag din
Împăratul Japoniei () [Corola-website/Science/302866_a_304195]
-
-lea sau al VII-lea (referitor la această dată părerile diferă), și este folosit de către toți suveranii ce au urmat acestei date. Termenul tenno nu este folosit de către nici o altă persoană monarhică sau imperială în afara Japoniei, iar pentru a desemna suveranul unei alte țări este uzitat termenul kotei. Legendele japoneze afirmă că împărații Japoniei se trag din zeița Soarelui, Amaterasu, născută prin spălarea ochiului stâng al zeității Izanagi în mare. Potrivit tradiției, originea familiei imperiale nipone datează din anul 600 î.e.n.
Împăratul Japoniei () [Corola-website/Science/302866_a_304195]
-
Cobrei", pe care, după el, l-au păstrat toți faraonii; acest titlu pare să arate că el a ocupat tronul reginelor indigene a căror emblemă era vulturul așa cum vechii regi de la Buto aveau ca emblemă cobra. În calitatea sa de suveran al întregului Egipt, el era de asemenea și rege Șoim și rege Viespe; și purta coroanele roșie și albă ale acestor două monarhii. Deși a fost îngropat în orașul său natal, Tinis, el și-a avut de preferință reședința în
Prima Dinastie Egipteană () [Corola-website/Science/302984_a_304313]
-
acestora față de greci, având descendența divină direct din zei. Administrativ, există un sfat "senatus" și o adunare a poporului-comitia curiată, ce avea atribuții religioase, fiind alcătuită cenzitar pe criterii fiscale și militare. Regalitatea era veche, adăugându-se rolul carismatic al suveranului, având că principiu asocierea prin căsătorie cu o fiica și electivitatea, cu intervenția interregnum-ului, asigurat de un interrex dintre senatori pentru perioadele dintre doi regi. Perioada regală a constat printr-un amplu proces de organizare internă a Romei, ca reforma
Regatul Roman () [Corola-website/Science/299419_a_300748]
-
de legende despre geneza lumii, eroi și zei, cronici și anale ce consemnau lacunar evenimentele răspândite în Orientul antic.Egiptenii sau mesopotamienii antici nu prea consemnau fapte istorice reale din perspectivă, registrele consemnând revărsările fluviilor, fenomenele astronomice, arborele genealogic al suveranilor sau poemele sau basoreliefurile care consemnau glorioasele victorii militare ale unui suveran. Din această perioadă se remarcă mai multe opere mitice, precum: "Epopeea lui Ghilgameș" (scrisă în mileniul III î.e.n., poem păstrat, lacunar, pe 12 tăblițe de lut, în biblioteca
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
consemnau lacunar evenimentele răspândite în Orientul antic.Egiptenii sau mesopotamienii antici nu prea consemnau fapte istorice reale din perspectivă, registrele consemnând revărsările fluviilor, fenomenele astronomice, arborele genealogic al suveranilor sau poemele sau basoreliefurile care consemnau glorioasele victorii militare ale unui suveran. Din această perioadă se remarcă mai multe opere mitice, precum: "Epopeea lui Ghilgameș" (scrisă în mileniul III î.e.n., poem păstrat, lacunar, pe 12 tăblițe de lut, în biblioteca regelui asirian Assurbanipal, de la Ninive); "Mahăbhărat"a și "Ramayana" (secolele VIII-IV î. e.n
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
însă niciodată nu a avut discuții de stat cu ea. Chiar dacă și-a petrecut ultimele decenii din viață asigurând moștenirea Mariei Tereza, Carol a așteaptat întotdeauna un fiu și niciodată nu și-a pregătit fiica pentru viitorul ei rol ca suveran. Problema căsătoriei Mariei Tereza a fost ridicată încă de la începutul copilariei ei. Prima dată a fost logodită cu Leopold Clement de Lorena, care trebuia să viziteze Viena și s-o întâlnească pe arhiducesă în 1723 însă Leopold a murit de
Maria Terezia a Austriei () [Corola-website/Science/298926_a_300255]
-
pe lume trei fiice. În iulie, fiica ei cea mare, Maria Elisabeta, a murit la vârsta de trei ani. În octombrie 1740, când a urcat pe tron are două fiice și este însărcinată. Imediat după ascensiunea ei, un număr de suverani europeni care o recunoscuseră pe Maria Tereza ca moștenitoare, și-au încălcat promisiunea. Electorul Carol Albert de Bavaria care era căsătorit cu verișoara Mariei Tereza și susținut de împărteasa Wilhelmine Amalia, voia partea lui de moștenire. În noiembrie 1740, Maria
Maria Terezia a Austriei () [Corola-website/Science/298926_a_300255]
-
exista o rețea de cale ferată și a durat circa 24 de ore. Prințul a intrat în Bucureștiul prăfuit pe ziua de 10 mai 1866 (devenită ulterior ziua Regelui). Chiar în acea dupa-amiază, când mulțimea se înghesuia să-și salute suveranul o ploaie caldă de primăvară sfințea acea venire, după o lungă secetă. Prințul nu era dezamăgit de țara care-l adoptase. Lucrurile de care trebuia să se ocupe imediat erau numeroase și el s-a străduit să le facă cât
Familia Regală a României () [Corola-website/Science/298969_a_300298]
-
adesea veneau cu drag în acel cuib de pace și liniște, lucrat cu atâta măiestrie de artistul german Stoerh și arhitectul ceh Karel Liman, în stilul neo-renașterii germane. Întrebat fiind dacă nu cumva castelul a fost construit prea aproape de graniță, Suveranul a răspuns:"Poate nu va fi mereu această graniță". Cuvinte care aveau să se adeverească câțiva ani mai târziu, în 1918. Superbe sunt în Castelul Peleș: Holul de Onoare, Sălile de Arme, Sala de Consilii, Cabinetul de Lucru, Sala Florentină
Familia Regală a României () [Corola-website/Science/298969_a_300298]
-
de un cancer la intestine s-a încheiat la Pelișor, cu cartea de rugăciuni pe genunchi, chinuit fiind și sufletește de escapadele și renunțarea la tron ale fiului mai mare, Carol II. Deși fusese inițial operat de un chirurg parizian, Suveranul se stinge din viață în 1927 la 63 de ani. A fost înmormântat tot la Curtea de Argeș în necropola regală. În urma sa a rămas o preafrumoasă soție (de care I. G. Duca în Amintiri Politice spunea: "e o ființă de care
Familia Regală a României () [Corola-website/Science/298969_a_300298]
-
că generalul făcuse o mare greșeală trimițând ostașii noștri peste Nistru, ca să lupte alături de armata hitleristă. Regele optează pentru o pace cu Aliații, iar momentul se ivește în 1944, în timpul ofensivei sovietice, când, la 23 august, primit in audienta de Suveran la Palatul Regal, Antonescu refuză să ceară imediat armistițiul ori să-și dea demisia, în consecință este arestat. Hitler a ordonat prinderea regelui viu sau mort, palatul regal fiind bombardat de armata germană. Se consideră că datorită actului de la 23
Familia Regală a României () [Corola-website/Science/298969_a_300298]
-
că datorită actului de la 23 august 1944 războiul antihitlerist a fost scurtat cu 6 luni. Câștigând teren în România, Rusia a impus un guvern în frunte cu Petru Groza. Când comuniștii și-au întărit îndeajuns poziția, au făcut presiuni asupra Suveranului să părăsească tronul, primul-ministru Petru Groza și secretarul general al partidului Gheorghe Gheorghiu-Dej șantajându-l pe rege, la 30 decembrie că dacă nu își semnează abdicarea în acea noapte vor fi omorâți 1000 de studenți arestați pentru că manifestaseră în favoarea regelui
Familia Regală a României () [Corola-website/Science/298969_a_300298]
-
a spus: Nu va curge sânge din pricina mea!" și a semnat abdicarea. După câteva zile, însoțit de regina mama Elena, de mătușile Ileana și Elisabeta, regele părăsește țara. În noaptea de 3 spre 4 ianuarie 1948 la granița româno-iugoslavă trenul Suveranului a fost oprit detașându-se vagoanele cu bagaje. Așa că regele Mihai a ajuns în străinătate numai cu hainele de pe el. Și totuși comuniștii aveau să țese tot felul de povești legate de bogățiile pe care le-ar fi furat. În
Familia Regală a României () [Corola-website/Science/298969_a_300298]
-
cele mai puternice țări europene. Unul dintre cele mai vechi și mai notabile exemple a fost Versailles-ul lui Ludovic al XIV-lea. Finalizat în mare parte până în 1710, Versailles-ul — cu mărimea și splendoarea sa — a accentuat rivalitatea dintre suveranii Europei. Petru cel Mare al Rusiei, dornic să promoveze toate conceptele occidentale, a dorit să aibă un palat modern precum ceilalți suverani europeni. Cu toate acestea, spre deosebire de unii dintre succesorii săi, Petru I nu a aspirat niciodată ca palatul său
Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/298930_a_300259]
-
-lea. Finalizat în mare parte până în 1710, Versailles-ul — cu mărimea și splendoarea sa — a accentuat rivalitatea dintre suveranii Europei. Petru cel Mare al Rusiei, dornic să promoveze toate conceptele occidentale, a dorit să aibă un palat modern precum ceilalți suverani europeni. Cu toate acestea, spre deosebire de unii dintre succesorii săi, Petru I nu a aspirat niciodată ca palatul său să rivalizeze cu Versailles-ul. Primul palat de iarnă a fost o modestă clădire cu două etaje aflate sub un acoperiș de
Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/298930_a_300259]
-
neexercitandu-se decât în cazuri excepționale. În perioadele de interregn, imperiul era guvernat de contele palatin al Rinului și de ducele Saxoniei, prevedere care consfințea sustragerea demnității imperiale de sub orice control pontifical, rupând o îndelungată tradiție. Egali în drepturi și suverani în posesiunile stăpânite, principii electori constituiau un senat imperial ce contribuia la consolidarea statului. Ei erau singurii investiți cu autoritate decizională și reușeau să formeze un corp de funcționari fideli, în fruntea unui serviciu de administrare generală. Puterea lor era
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
și Sir Humphrey Gilbert. Elisabeta a fost calificată o domnitoare temperamentală și uneori indecisă. Spre sfârșitul domniei, o serie de probleme economice și militare i-au afectat popularitatea. Totuși îi este recunoscută carisma și încăpățânarea, într-o perioadă în care suveranii din țările vecine înfruntă dificultăți interne care le periclitează tronurile. Ca în cazul rivalei sale Maria regina Scoției, care închisă în 1568 este executată în 1587. Indecizia sa, considerată a fi un defect de către consilierii săi, a salvat-o deseori
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298980_a_300309]
-
lemn în schimbul zahărului din Maroc. În 1600 Abd el-Wahed Messaoud, consilierul principal al regelui Marocului, Ahmad al-Mansur din dinastia Saadian, merge la curtea Angliei pentru a negocia o alianță împotriva Spaniei. În ciuda promisiunulor, negocierile s-au împotmolit și cei doi suverani au murit doi ani mai târziu. S-au stabilit relații diplomatice cu Imperiul Otoman în urma creării "Companiei Turciei" și primul ambasador britanic William Harborne, a ajuns la Poarta Otomană în 1578. Se semnează un tratat comercial în 1580 și mai
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298980_a_300309]