5,059 matches
-
este cel care i-a învins pe chatti, pe angrivari și pe cherusci: Germanicus. O sugestie a lui Tiberius reprezenta mai mult chiar decât un decret. Acel imperium asupra provinciilor orientale - pentru calmarea conflictelor și tulburărilor, stabilirea acordurilor cu micii suverani și etnarhi prost controlați prin pacte ambigue de vasalitate, întărirea granițelor vulnerabile de pe Euphrates și din deșerturile nabateene - părea încă o recunoaștere și reprezenta o mare putere. Dar era și avertismentul cu privire la niște riscuri mari. Naivilor populares ideea li se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
în punctul cel mai înalt al Viei Sacra, un arhitect grec concepuse cel mai grandios templu construit vreodată în Mediterana, Didymaion, iar în jurul lui ridicase o pădure de o sută douăzeci de coloane. — În fața altarului veți vedea armura unui vechi suveran din Aegyptus, îi anunță Zaleucos, în întregime din aur, bătută cu turcoaze și jasp dur; a fost trimisă aici ca să se respecte un legământ, după o mare victorie. Via Sacra de la Miletus era un lung urcuș mărginit de două șiruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
încordare îngrijorată pe chipurile obosite de lungile călătorii, multele scări din palatul puterii romane. Fiecare dintre ei, cu micul lui cortegiu, se făcea ecoul sufletelor pline de neliniște, de teamă, al sufletelor răzvrătite a sute de mii de oameni. Erau suverani, principi, mici seniori, generali de armată, dușmani învinși sau aflați încă în război, vasali, aliați nesiguri. Iar Zaleucos - care, datorită cine știe căror experiențe, cunoștea bine țările acelea - se străduia să găsească răspunsuri la șuvoiul de întrebări ale lui Gajus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
îngropată în nisip, se vedea că prima curte interioară era abandonată, murdară, cu caldarâmul stricat ici-colo; cineva începuse să scoată pietrele. În fund se deschidea trecerea spre a doua curte interioară; o vegheau două statui enorme de divinități sau de suverani, așezați hieratic pe tronuri de piatră. — Statuile zeilor de la Ephesus nu le ajung nici măcar până la genunchi, șopti Gajus. Zaleucos privea fără să răspundă. A doua curte interioară era înconjurată de un portic; și ea era pustie. În spate se zărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
dedesubtul celeilalte, tot mai jos. Fiindcă trebuie să știi că, dintre cei șapte constructori de la Ab-du, nici unul n-a distrus scara aceea; fiecare a ridicat în jurul ei noile ziduri, a construit un nou șir de trepte și a incizat cartușul suveranului său. Când am coborât de la nivelul al șaptelea, cel mai de sus, am trecut prin cel de-al șaselea și cel de-al cincilea și am ajuns la nivelul al patrulea, am văzut gravat numele lui Kheops. Atunci am înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
aici, a curs mereu mai bine de șapte Luni. Tu până unde vrei să ajungi? Fiindcă, atunci când vei întâlni prima mare cataractă, vei descoperi că Jer-o, fluviul nostru, nu a ajuns nici măcar la jumătatea drumului. Acolo începe regatul acelor Meroe, suveranii negri, iar fluviul îl străbate în întregime. Și despre ceea ce este mai încolo, până la munții Lunii, nimeni nu știe nimic. — Vreau o corabie mică, acoperită, construită aici și potrivită pentru fluviu, cu vâslași buni și cu pânze, zise hotărât Germanicus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
având pieptănătura regală a vechilor phar-haoui. — Trebuie să fi fost o statuie grandioasă, zise băiatul. Capul sculptat în granit avea ochii orbi ațintiți în față, sub pânza aceea de apă. Nu avea însă frumoasele pleoape alungite, buzele arcuite ale vechilor suverani; recent, o mână îi sculptase o frunte lată, păr des și barbă, o gură mare, senzuală, ochi mari, rotunzi sub sprâncenele dese - un chip masculin, puternic. Germanicus murmură: — Pare să fie el. Putea spune asta, fiindcă singurul portret păstrat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
stucaturi și fresce pe bolți și pe pereți. Înainte de a fi surghiunit în îndepărtata Tomis, poetul Ovidius cântase măreția edificiilor, transformându-le, din inițialul palatium, în somptuosul plural palatia. Lumea șoptea că la Roma se ajunsese să se depășească opulența suveranilor orientali; într-adevăr, reședința imensă, având mai bine de douăsprezece mii de metri pătrați, semăna cu celebrele palate din Pergamon. Rafinat, Augustus a instalat aici o enormă bibliotecă greacă și una latină și a declarat că, asemenea templului, erau deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pereți, rafturile din lemn de cedru din Libanus care nu putea fi atacat de cari, unde se aflau volumina și codice. Deasupra firidelor se aliniau, în rame rotunde de stuc, portretele marilor scriitori din toate disciplinele, asemenea unui șir de suverani. Nu i-au interzis să treacă pragul acelor încăperi, și lui i se păru că a ajuns pe o insulă. Din voința lui Augustus, toată înțelepciunea lumii cunoscute fusese adunată acolo; câțiva pași dincolo de camera lui prost văruită deveneau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cu statui de marmură; și ea se pierdea acolo sus, într-o curbă largă, încât nu puteai bănui încotro duce. Dădea senzația unei intangibilități olimpiene, care îl intimida pe vizitator. Pentru Gajus însă - care, în adolescență, văzuse edificiile și templele suveranilor din Aegyptus -, singura emoție, ca o lovitură de pumnal, fu aceea că lui, fiul lui Germanicus, i se impunea să urce pe scări. Puse piciorul pe prima treaptă. Se gândi că și fratele său, Nero, mersese pe acolo. Începură să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Aegyptus. — Nu-ți face griji, interveni Euthymius, tu trebuie doar să-mi spui greutatea statuii și dimensiunile. — Grăbiți-vă, porunci Împăratul - și adăugă, cu glas molcom: Vă rog. Simțea că numele lui urma să se lege de ceva nemaivăzut. Alți suverani construiseră mausolee, grădini suspendate, coloși, arcuri de triumf, și aproape întotdeauna grandioasele monumente fuseseră ridicate din bogatele prăzi de război. Pe lacul acela însă, corăbiile de marmură plutind ușoare deasupra apei aveau să le spună oamenilor de pretutindeni că până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cameră. Împăratul spuse că-i era sete, bău mult și adormi. Medicii au declarat că leacurile lor îl salvaseră, iar fratres arvales aduseră mulțumiri zeilor. Dar cuvintele Împăratului se răspândiră printre optimates, care evocară îndată obiceiurile nupțiale scandaloase ale vechilor suverani. — Se crede un pharaon. Și Cleopatra, vă aduceți aminte, era căsătorită cu fratele ei Ptolemaeus, care avea doisprezece ani. A doua zi, pe când la Roma poporul se bucura că Împăratul se însănătoșise, iar grupul conspiratorilor era cuprins de o amară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de lotus. O mică masă prețioasă, scaunul său, două-trei taburete, un lectulus, un soi de divan pentru odihnă și citit - o invenție a lui Marcus Tullius Cicero. Pe toți pereții însă, nișele și consolele erau pline de mici obiecte prețioase. Suveranii învinși, ambasadorii care doreau pacea, notabilii locali, guvernatorii provinciilor se străduiau să găsească daruri - obiecte din aur, pietre, smalț, lemn, fildeș, marmură, mozaicuri, sticlă, camee, picturi - care să-i satisfacă bine-cunoscutele gusturi de colecționar. Respectând ordinele, ofițerul însărcinat cu executarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
prin monarhie și, in extremis, prin dictatură. Încrederea în conducerea lui va însemna renunțarea la critica și țigănia parlamentară. Valorile se vor strînge în jurul Celui care conduce prin exemplu, fără multă vorbă. Numai viața de stat puternic concentrată în mîinile suveranului și niciodată în sistem lege sau program de partid va determina noul ritm al regenerării naționale. Sîntem sătui de legi inoperante sau curînd anulabile — vrem oameni noui, oameni tineri”. În mod vădit, autorul nu este doar un adept al esteticii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în marginea obedienței timorate a lui Urmuz față de imaginea dominatoare a Tatălui. Este identificat un „exces de scrupule filiale (frizînd «aneroismul» însuși)” și - în ciornele de manuscris rămase - „o teodicee in nuce, vag maniheistă” (p. 57), însemnările despre atotputernicul revolver, „Suveran al lumii”, arătînd chiar că „suicidul său este, în fond, un deicid”... Putem cita și alte numeroase referințe ale poeților la proza (textele) lui Urmuz, de la Aurel Rău la unii optzeciști... Centenarul Urmuz. Apoteoza omagială Asimilarea scrierilor urmuziene de către canonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Și tot despre „piramidă”: trebuie să ai mare grijă ca „baza” să fie solidă, dacă vrei ca acolo în vârf să nu te doară capul. Zidul-oricare „zid” nu se va înălța dacă stai cu mâinile în sân.. În atenția oricărui „suveran”rege, vodă, președinte, șef de stat sau cum s-o mai numi: e bine ca luminăția-sa („înălțime”, „majestate”, „excelență”, „domnie” ori... „zeus”) să nu se considere cu de la sine putere supraom. Dacă norocul, hazardul te-au uns drept mare
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
poată cugeta În tihnă. Făcu totuși cale-ntoarsă și tocmai se Îndrepta spre mașină cînd o mișcare ușoară venind dinspre sit Îi atrase atenția. De departe, semăna vag cu fumul papal care se Înalță la Vatican pentru a se vesti alegerea suveranului pontif. Aici, emanația evanescentă și albă părea că urcă din chiar inima dolmenului. Intrigată, se apropie de megalitul care Îi ajungea pînă la Înălțimea pieptului și Începu să tremure dîndu-și seama că era vorba de o bucată de văl de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
din dinți, sunt de partea lui Bonifaciu. Familiile Colonna și Orsini de la Roma Îl urăsc pe Caetani și vor lupta Împotriva lui, Însă numai pentru a-și restaura puterea lor personală și nu, cu siguranță, pentru a-i deschide unui suveran străin calea spre Urbe. Și apoi, cine s-ar putea așeza În fruntea unei asemenea Încercări, după dezastrul de la Tagliacozzo? Bietul Corradino a murit fără să lase moștenitori. Cecco rămăsese tot impasibil, ca și când acele observații nu l-ar fi zguduit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Regelui o rețetă împăturită, laolaltă cu sfatul de-a o lectura diseară, în pat. Regele avea pat. Însemnărica a citit-o. Pe la unșpe noaptea, când malacii, drăgostindu-le, le transportau pe asistente pe tărâmuri fără stres și fără tamponaje excretorii, Suveranul se lăsă pe burlanele lui și, prin gurile de aerisire ale Corpului Central, la un pas de Sinistrat, fentîndu-i-l pe cardiofob (care căzuse, de un timp, într-o transă de tanatofobie), și făcîndu-i semne prietenului său să se pregătească pentru
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pare, că și ei, nevinovații, făcuseră sită împușcînd mortal vreo câțiva împuțiți de ofițeri... Era sau nu era așa? I se împăienjeniră ochii. Îi pocniră urechile. Și leșină... Dar vezi că și-așa, împrăștiat vraiște pe pătura lui infectă, fiertura Suveranului continua să-și realizeze efectul și, chiar și leșinat, secvența existențială din creierul lui Doru Cișmea se reîmprospăta. Își aminti în spasme constructiviste și reci cum, după capturarea lor, fiecare dintre cei trei fuseseră vărsați în păduchelnița lor, ceva mult
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
să le pieptene (cu niște piepteni îmbătrîniți, soioși, fără dinți). În așa fel, încît, 279 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Și-au tras pe ei pijamalele de scandaluri, două croite din doc, mai puțin țipătoare, ciordite de la magazie de Suveran. Singurele două halate necărămizii, care, după părerea lor, ar fi putut fi confundate, din elicopter, cu două balonzaide. Pâslarii în picioare. Cîte-o pătură de fiecare, în rucsac, la Regele Bolilor Nervoase. Și-au alunecat, unul după altul, printre lamelele obloanelor
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și i-a șoptit: - Ti-ti-ti... Do-do-do... Bi-bi-bi... Îl chema, adică, la lupta cea mare pe Sinistrat, să-și adune puterile, să nu renunțe la viață și să vorbească. În mai puțin de-o săptămână, sub dicția pedagogică a Suveranului Bolilor Nervoase, au trecut amândoi prin toate fazele de pronunție afazică ale cuvântului scaun: - Șatatami! Șatami! Tapasu! Șatamu! Ștamu! Scaun!... Când au căzut împreună pe formularea corectă, de uluire fiindcă grăiește din nou, Sinistratul l-a și avut, scăpîndu-se pe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de-a lungul timpurilor, cu simboliștii, nota trei. Acum, în vreme ce era temeinic zgâlțâit, la coada mașinii, de către lipsa suspensiilor, execută rapid, în gând, un calcul elementar. 346 DANIEL BĂNULESCU pentru Fiola și al treilea pentru sănătatea Ierbii Fiarelor. Pentru Suveran nu prea închina, pentru că, în principiu, nici ăla n-ar prea fi avut voie să bea. Păi, atunci de ce să mai coboare, dacă era așa dobitoc să nu ție cont că avea un vermut cu mult mai special și acasă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
petits-maîtres (cuvânt cu cuvânt - „micii stăpâni”, iar În codul saloanelor - „sclivisiți”). Cine are răgaz poate citi cu folos o mulțime de cărți, parte traduse și În română, spre a Înțelege mai bine complicata Întrețesere de sentimente, gesturi, vorbe dintre un suveran și favoriții săi, relația de tulbure dependență dintre aceștia: de la Memoriile lui Saint-Simon sau ale cardinalului de Retz la Caracterele lui La Bruyère ori la Un precursor al dandysmului de Barbey d’Aurevilly. Dar mai ales câteva studii docte despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
ț”. La fel și Alfred de Musset, firav copil al propriului secol, mărturisește În aceleași vremi, ros de melancolie, proaspăt refuzat la „Jokey Club”: „Un sentiment de rău inexprimabil Începu atunci să fiarbă În sufletele june. Condamnați la nemișcare de către suveranii lumii, lăsați la cheremul tuturor pedanților, al trândăvelii și plictisului, tinerii vedeau cum le pier puterile. Toți acești gladiatori Îmbibați În uleiuri purtau În adâncul sufletului o suferință de neîndurat. Cei mai bogați au devenit libertini; cei cu o avere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]