4,810 matches
-
Ștefan vodă, au zidit bisérica pre numele sfântului Nicolae în târgul Iașiloru"" . În semn de mulțumire, Ștefan cel Mare a ctitorit Biserica Sfântul Nicolae Domnesc din Iași. În secolul al XVIII-lea pe locul acestei localități s-a aflat tabăra tătarilor nogai, cu denumirea de Ördek-Burnu (în traducere "plisc de rață") . Satul Erdec-Burnu a fost fondat în 1752. Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc din
Erdec-Burnu, Ismail () [Corola-website/Science/318407_a_319736]
-
Ceaslovul aflat în fosta biserică a satului, satul a fost înființat prin unirea a mai multor cătune din zonă și au format o așezare mai mare, cu numele de Frumușica. Unirea cătunelor avea ca scop apărarea localnicilor de hoardele de tătari care le prădau periodic. Odată cu ocuparea Bugeacului de către turci și tătari, satul a primit alte denumiri: Ghiolbașâi (satul din capul ghiolului) sau Hagicurda . Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul
Hagi-Curda, Ismail () [Corola-website/Science/318408_a_319737]
-
prin unirea a mai multor cătune din zonă și au format o așezare mai mare, cu numele de Frumușica. Unirea cătunelor avea ca scop apărarea localnicilor de hoardele de tătari care le prădau periodic. Odată cu ocuparea Bugeacului de către turci și tătari, satul a primit alte denumiri: Ghiolbașâi (satul din capul ghiolului) sau Hagicurda . Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc din 1806 - 1812, Rusia a ocupat
Hagi-Curda, Ismail () [Corola-website/Science/318408_a_319737]
-
1947 satul a purtat denumirea oficială de Deljiler (în , în ), în acel an el fiind redenumit Dmitrîvka. De această comună depinde administrativ satul Alexandrovca Nouă. În secolul al XVIII-lea pe locul acestei localități s-a aflat o tabără a tătarilor nogai, denumită Deljiler. Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc din 1806 - 1812, Rusia a ocupat teritoriul de est al Moldovei dintre Prut și Nistru
Deljiler, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318487_a_319816]
-
Sărata. Până în anul 1947 satul a purtat denumirea oficială de Tropoclo, în acel an el fiind redenumit Trapîvka. De această comună depind administrativ satele Sărata-Mică și Sulița. În secolul al XVIII-lea pe locul acestei localități s-a aflat tabăra tătarilor nogai, cu denumirea de Tropoclo (în traducere "pauză" sau "oprire") Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc din 1806 - 1812, Rusia a ocupat teritoriul de
Tropoclo, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318472_a_319801]
-
începând de la începutul războiului stabilirea în sudul Basarabiei a familiilor de imigranți bulgari și găgăuzi din sudul Dunării, aceștia primind terenuri de la ocupanții ruși ai Basarabiei. Satul Tropoclo a fost fondat în anul 1829 de către coloniști bulgari pe locul taberei tătarilor. Mai târziu, s-au stabilit aici soldații lăsați la vatră, precum și așa-numiții "marinari liberi". În urma Tratatului de la Paris din 1856, care încheia Războiul Crimeii (1853-1856), Rusia a retrocedat Moldovei o fâșie de pământ din sud-vestul Basarabiei (cunoscută sub denumirea
Tropoclo, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318472_a_319801]
-
și Cristian Ghenea (CPSF 8-14), asemănător, ca atmosferă exotică și în unele aspecte ale intrigii, cu filmul „Kim” (1950), realizat după romanul omonim al lui Rudyard Kipling. După []Mircea Șerban]] cu „Ghidul din Lună” (CPSF 15-16), a urmat un intermezzo tătar: Mihail Sadoveanu - „Cuibul invaziilor” (CPSF 17-18), răstimp în care proza science-fiction „de cursă lungă” și-a recăpătat suflarea, așa că extraordinarele aventuri au pornit să înmulțească numărul de fascicole publicate: Eduard Jurist și Leonid Petrescu - „Uzina submarină în primejdie” (CPSF 19-20
Tudományos-fantasztikus elbeszélések () [Corola-website/Science/318503_a_319832]
-
O primă biserică de lemn ar fi fost clădită în lunca râului Soloneț, aceasta fiind strămutată în urma deselor năvăliri tătare. Cu prilejul unei astfel de năvăliri, sătenii ar fi aruncat clopotele bisericii în fântână pentru a nu fi capturate de tătari. O altă biserică este menționată în uricul din 15 martie 1490 pentru constituirea Episcopiei de Rădăuți, fiind consemnată ""a 38-a biserică cu popă pe Soloneț, la Vlad Negru"". Prima atestare documentară a satului are loc la 17 ianuarie 1517
Biserica de lemn din Soloneț () [Corola-website/Science/320419_a_321748]
-
mănăstirii posada, care este la Moldova, cu tot venitul, care se cuvine acestei posade. Și aceste le-am dat lor și mănăstirii noastre, pentru satul lor pe care l-am luat Toderești"". Satul a fost invadat deseori de cetele de tătari care l-au prădat și distrus; în secolul al XVII-lea satul și biserica au fost complet distruse. datează din ultimul sfert al secolului al XVIII-lea, neexistând o pisanie sau vreun alt document care să ateste anul exact al
Biserica de lemn din Todirești () [Corola-website/Science/320429_a_321758]
-
în componența noului stat România (numit până în 1866 "Principatele Unite ale Valahiei și Moldovei"). Între anii 1861-1862, 255 de familii de bulgari au părăsit satul și s-au stabilit în Gubernia Taurida (aflată în zona Crimeii), unde au primit pământurile tătarilor nogai . În urma Tratatului de pace de la Berlin din 1878, România a fost constrânsă să cedeze Rusiei acest teritoriu. La începutul secolului al XX-lea, în Bulboaca erau 489 de case, numărul locuitoriilor fiind de 2.608 de locuitori . După Unirea
Bulboaca, Reni () [Corola-website/Science/317900_a_319229]
-
fost medici. Turnul bisericii este compus din mai multe nivele, primul este dinaintea secolului al XV-lea, cu o poartă de intrare în stil gotic. Construcția a fost supraînălțată în 1771-1772 în stil baroc. Clopotele vechi au fost demontate de tătarii lui Thököli, una din ele fiind azi în turnul bisericii reformate din Târgu Secuiesc.
Biserica romano-catolică din Cozmeni () [Corola-website/Science/323414_a_324743]
-
din ceceni de porumb și din fan/prima mențiune copiată dintr-un registru al parohiei Vama a doua din informații verbale de la bătrâni, consemnări făcute în istoricul parohiei Vama/.La toate acestea se adaugă deșele răzmerite împotriva asupririlor feudale,năvălirea tătarilor ultima în 1717 cană se spune de cei bătrâni că a fost pustiit satul, ba mai mult chiar i să pusă foc odată cu comună Orasu-Nou,arzând toate casele,după cum se transmite din gură în gură de la cei bătrâni,precum și cele
Biserica Nașterea Maicii Domnului din Prilog () [Corola-website/Science/322889_a_324218]
-
însă ulterior avea să ajungă să obțină un buletin de identitate ce menționa că localitate orașul Izmir astfel că la un miting el avea să se adreseze acestora cu formulă ,dragii mei concetățeni”. Acesta își are originea însă în rândul tătarilor crimeeni, bunicul său Hagi Ali Pasă mutându-se din Koniya la Tire. Menderes este fiul lui İbrahim Ethem și al lui Tevfika. Acesta a mai avut o soră, Melike, ce avea să moară în copilărie. Înainte de începerea primului război mondial
Adnan Menderes () [Corola-website/Science/322920_a_324249]
-
a fost influențată de anumiți factori precum: Hmelnițki a inițiat revolta sa, bazându-se pe alianța cu Hanatul Crimeii. După ce a acceptat suzeranitatea Țaratului Rusiei în 1654 prin semnarea Tratatului de la Periaslav, a izbucnit războiul ruso-polonez din 1654 - 1667, iar tătarii crimeeni au renunțat la alianța cu cazacii, reluând raidurile de jaf. În ultimii ani de viață, Hmelnințki a încercat să se îndepărteze de Rusia și a început negocieri cu Regatul Suediei și Principatul Transilvaniei. La moartea lui Bogdan Hmelnițki, fiul
Ruina (istorie) () [Corola-website/Science/319491_a_320820]
-
suzeranitatea otomană, care îi lăsa o mare marjă de manevră și a invadat Ucraina răsăriteană, unde l-a îndepărtat pe hatmanul rival, Ivan Briuhovețki. În 1668, Doroșenko s-a autoproclamat hatman al Ucrainei unite. Împotriva lui s-au ridicat atât tătarii, cât și polonezii, care l-au sprijinit pe Mihailo Hanenko și au invadat Ucraina apuseană. Doroșenko a lăsat pe malul stâng al Niprului un adjunct să-l reprezinte, Demian Mnojohrinșni, care a trecut rapid însă sub controlul Rusiei. Doroșenko i-
Ruina (istorie) () [Corola-website/Science/319491_a_320820]
-
campanie de la [[Cihirin]], dar protectorii lui îndepărtat de la putere în 1681. În timpul a mai multor ani de lupte, [[Ucraina de pe malul drept|Ucraina apuseană]] a fost puternic depopulată, mulți dintre cei care nu fuseseră uciși sau luați în sclavie de tătari, au fugit pe [[Ucraina de pe malul stâng|pe malul stâng al Niprului]] sau în [[Slobidska Ukraina]]. După ce Polonia a preluat controlul asupra Ucrainei apusene, regiunea a început să fie repopulată. [[Image:Ukraine-Livoberezzhya.png|300px|thumb|left|Ucraina de pe malul stâng
Ruina (istorie) () [Corola-website/Science/319491_a_320820]
-
au semnat în 1686 [[Tratatul de pace eternă din 1686|Tratatul de pace eternă]], care recunoștea încă o dată stăpânirea poloneză asupra [[Ucraina de pe malul drept|malului drept al Niprului]]. Samoilovici a condus în 1687 o [[Campaniile din Crimeea|campanie împotriva tătarilor]] din [[Crimeea]] a unei forțe formate din 100.000 de ruși și 50.000 de cazaci, care s-a încheiat cu un eșec de proporții. Samoilovici a fost găsit vinovat, îndepărtat din funcție și exilat în Siberia. Odată cu alegerea lui
Ruina (istorie) () [Corola-website/Science/319491_a_320820]
-
spunea că biserica episcopală din Huși era ""arsă și prădată și cădzută la mare slăbiciune... cât au rămas numai piatra, nici case, nici chilii, nici ogradă prinpregiur"". Deși episcopul Sava (1709-1714) a făcut mari eforturi să o restaureze, turcii și tătarii au prădat-o și incendiat-o după bătălia de la Stănilești (1711) în așa fel încât nu au mai rămas decât zidurile goale ("numai piatra în jariște"). Dintr-un hrisov din 28 decembrie 1714 aflăm că domnitorul Nicolae Mavrocordat (1711-1715) a
Catedrala Episcopală din Huși () [Corola-website/Science/318910_a_320239]
-
jariște"). Dintr-un hrisov din 28 decembrie 1714 aflăm că domnitorul Nicolae Mavrocordat (1711-1715) a reușit să repare și să acopere biserica, construind ziduri de incintă și chilii în curte. Nici aceste lucrări nu au durat mult, deoarece în 1740 tătarii au prădat crunt biserica, jefuind-o de odoare. Într-un document din 12 septembrie 1740, domnitorul Grigore al II-lea Ghica (1726-1733, 1735-1739, 1739-1741 și 1747-1748) arăta că în timpul tulburărilor provocate de război, catedrala episcopală din Huși a fost prădată
Catedrala Episcopală din Huși () [Corola-website/Science/318910_a_320239]
-
fost construită pe dealul "Bisericii" dar a fost distrusă de un incendiu provocat de un fulger. Pentru a nu mai păți un astfel de necaz, credincioșii au hotărât să țină rugăciuni în prima vinere de după Rusalii. În timpul ultimei invazii a tătarilor satul a fost atacat, urmele securilor păstrându-se însemnate pe ușa bisericii. Dintr-un protocol din anul 1846 aflat în posesia bisericii din Cristeștii Ciceului, publicat în anul 1978 de către istoricul de artă Gheorghe Mândrescu aflăm informații despre aspectul și
Biserica de lemn din Târlișua () [Corola-website/Science/318940_a_320269]
-
de mal din gabioane pe DC Peciște, sat Pojorâta, pe │ │ │ │ │3 m*3 m*2 m Refacere suprastructură din balast DC Izvor, sat Pojorâta, pe L - 80 m* 2 m l*0,15 h Refacere suprastructură din balast DC Plaiul Tătarilor, sat Pojorâta, pe │ │ │ │ │L - 700 m* 2 m l*0,2 h Refacere suprastructură din balast DC Podirei, sat Pojorâta, pe L - 700 m* 2 m l*0,1 h Refacere suprastructură din balast DC Ulița Prașca, sat Pojorâta, pe
HOTĂRÂRE nr. 468 din 6 iulie 2016 (*actualizată*) privind alocarea unei sume din Fondul de intervenţie la dispoziţia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2016, pentru unele unităţi administrativ-teritoriale afectate de calamităţi naturale produse de inundaţii. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/273298_a_274627]
-
sărăcia îi făcuse luptători dârzi și aspri. Aveau acolo un codru, codrul Tigheciului, fără copaci mari, dar cu spini mulți, cu arbori deși și mici, în care dușmanul nu poate pătrunde. Nici boierii nu izbutiră să le cotropească răzășiile, nici tătarii din Bugeac, vecinii lor, nu-i speriaseră și nu-i putuseră prăda. A fost fiul lui Constantin și al Anei, născută Bantăș, care a fost a treia soție a lui Constantin Cantemir. Dimitrie Cantemir menționează cele 3 soții ale tatălui
Dimitrie Cantemir () [Corola-website/Science/297283_a_298612]
-
i sunt un grup de popoare de origine mongolo-turco-turanică dispersați pe arii întinse ale Asiei dar prezenți pe arii restrânse și în anumite regiuni ale Europei de est. Etnogeneza tătarilor de astăzi suscita controverse vii și puncte de vedere uneori contradictorii: prima teorie, mai veche, ai cărei partizani sunt îndeosebi autorii ruși, îi consideră pe vechii tătari ca fiind de origine mongola. Al doilea punct de vedere, care capătă o
Tătari () [Corola-website/Science/297297_a_298626]
-
Asiei dar prezenți pe arii restrânse și în anumite regiuni ale Europei de est. Etnogeneza tătarilor de astăzi suscita controverse vii și puncte de vedere uneori contradictorii: prima teorie, mai veche, ai cărei partizani sunt îndeosebi autorii ruși, îi consideră pe vechii tătari ca fiind de origine mongola. Al doilea punct de vedere, care capătă o pondere din ce in ce mai mare printre istorici, îi apreciază pe tătari, de la bun început, ca element component al lumii proto-turce. Cunoscuți deja de cronicarii chinezi sub numele de „Da-
Tătari () [Corola-website/Science/297297_a_298626]
-
vedere uneori contradictorii: prima teorie, mai veche, ai cărei partizani sunt îndeosebi autorii ruși, îi consideră pe vechii tătari ca fiind de origine mongola. Al doilea punct de vedere, care capătă o pondere din ce in ce mai mare printre istorici, îi apreciază pe tătari, de la bun început, ca element component al lumii proto-turce. Cunoscuți deja de cronicarii chinezi sub numele de „Da-da” sau „Ța-ța” și de cronicarii persani sub numele de „Tătar”, ei înșiși se numeau „Tătar”, în cronică autohtonă "Istoria secretă a
Tătari () [Corola-website/Science/297297_a_298626]