4,414 matches
-
grec (Eumolpis Timotei) și altul egiptean (Manethon din Sebennytos), să elaboreze o divinitate care să poarte amprenta timpurilor noi. Astfel a apărut Serapisxe "Serapis" - care provine dintr-un cult zoolatric, după cum o indică și numele său mai vechi, Osorapisxe "Osorapis", taurul Apisxe "Apis", care, odată mort, devine - asemenea regilor și oamenilor - un „Osirisxe "Osiris"”. Tot el este și zeul salvator prin care se prevestește, iar Împreună cu Osiris și familia acestuia, Isisxe "Isis" și Horusxe "Horus"-copil (Harpocratexe "Harpocrate") constituie panteonul egiptean
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de existența multor statuete feminine de lut, găsite la Çatal Hüyük, Hacilar și În alte părți. Acestea, În noul context neolitic al agriculturii, fac referire la fecunditate. Statuete aducătoare de fertilitate pot fi considerate În același context și cele ale taurilor, berbecilor etc. 2) Cultul taurului, specific sitului Çatal Hüyük (al șaselea nivel), având legături clare cu creșterea animalelor domestice. Se găsesc capete de taur (cranii), acoperite cu ghips; uneori, craniile de taur se află alături de piepturi umane feminine. Locurile legate
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de lut, găsite la Çatal Hüyük, Hacilar și În alte părți. Acestea, În noul context neolitic al agriculturii, fac referire la fecunditate. Statuete aducătoare de fertilitate pot fi considerate În același context și cele ale taurilor, berbecilor etc. 2) Cultul taurului, specific sitului Çatal Hüyük (al șaselea nivel), având legături clare cu creșterea animalelor domestice. Se găsesc capete de taur (cranii), acoperite cu ghips; uneori, craniile de taur se află alături de piepturi umane feminine. Locurile legate de acest cult se pare
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
referire la fecunditate. Statuete aducătoare de fertilitate pot fi considerate În același context și cele ale taurilor, berbecilor etc. 2) Cultul taurului, specific sitului Çatal Hüyük (al șaselea nivel), având legături clare cu creșterea animalelor domestice. Se găsesc capete de taur (cranii), acoperite cu ghips; uneori, craniile de taur se află alături de piepturi umane feminine. Locurile legate de acest cult se pare că erau mai degrabă domestice, nefiind legate de o organizare sacerdotală centrală. 3) Cultul morților, atestat tot În Çatal
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fi considerate În același context și cele ale taurilor, berbecilor etc. 2) Cultul taurului, specific sitului Çatal Hüyük (al șaselea nivel), având legături clare cu creșterea animalelor domestice. Se găsesc capete de taur (cranii), acoperite cu ghips; uneori, craniile de taur se află alături de piepturi umane feminine. Locurile legate de acest cult se pare că erau mai degrabă domestice, nefiind legate de o organizare sacerdotală centrală. 3) Cultul morților, atestat tot În Çatal Hüyük, la Ierihon și În alte părți, constând
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cu boli pe cei răi; Nintinuggaxe "Nintinugga", „Stăpâna care redă viața celui mort”. 8. Zeii naționali Marduk și Assurtc "8. Zeii naționali Marduk și Assur" a) Mardukxe "Marduk" Numele Mardukxe "Marduk" are la bază presupusul nume sumerian antic Amar-utuk, „Tânărul taur al soarelui”. Prin intermediul metaforei forței fizice este exprimată principala caracteristică a zeului: cea a puterii sale incomparabile. Pe această temă se construiește relatarea din En¿ma eliș, poemul compus În Babilon pentru a justifica ascensiunea lui Mardukxe "Marduk" de la o
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
spirit are natură feminină. Trebuie menționat faptul că În perioada neoasiriană, adică În prima jumătate a mileniului I Î.Hr., cele două duhuri protectoare Ș¶du și Lamaștuxe "Lamaștu" erau adesea reprezentate pe statui, de multe ori gigantice, reprezentând un taur Înaripat cu cap de om; asemenea coloane erau plasate pentru protecție, la intrarea În palatele regale. Definirea acestor duhuri ca Îngeri Își găsește un sprijin valid În multe basoreliefuri neo-asiriene, unde aceste ființe sunt reprezentate cu aripi, cap uman sau
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
alte ființe diverse din literatura și arta mesopotamiană, printre care Cei Șaptexe "Cei Șapte" Înțelepți apkall (cf. subcapitolul 4.5c), precum și unele ființe mixte („Mischwesen”): omul-scorpion, omul-pește („Oannesxe "Oannes"”), capra-pește, mușhușșu, menționat mai sus ca simbol al lui Mardukxe "Marduk", taurul-om etc. d) Eroii Despre eroii mesopotamieni vorbesc atât izvoarele epigrafice, cât și reprezentările (mai ales sigiliile, unde există multe reprezentări de eroi nuzi sau Îmbrăcați cu veșminte caracteristice)1. Este greu să conciliem În mod satisfăcător definițiile pentru „erou
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mari funcționari și demnitari, dar și pentru oamenii simpli. Răspunsurile mantice puteau fi favorabile sau nefavorabile: bucurie sau durere, boală sau sănătate, victorie sau Înfrângere etc. Erau obiect al studierii mantice vulturii, șoimii, cucuvelele, corbii, porumbeii, rândunelele, puii, calul, măgarul, taurul sălbatic, boul, oaia, capra, porcul, câinele, vulpea, șoarecele, șarpele, maimuța, fluturele, peștele etc. De multe ori se făceau preziceri din nașteri, fetuși și nou-născuți malformați (izbu). b) Profeția Profeția, adică „vorbirea În numele” divinității, este un fenomen bine atestat chiar și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de lut reprezentând nuduri („zeiță mamă”), uneori cu un copil În pântece, Însoțite de feline. Craniile de bou și frescele cu scene de vânătoare de la Çatal Hüyük atestă și existența unui cult al unei divinități masculine, reprezentată În formă de taur. Mormintele princiare de la sfârșitul mileniului al III-lea descoperite În Alaca Hüyük (Koșay-Akok, 1973), la Nord de Boghazköy, și la Horoztepe (Özgüç-Akok, 1958), lângă Tokat, cu decorurile lor bogate, printre care figurine de metal ale unor animale sacre (tauri și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de taur. Mormintele princiare de la sfârșitul mileniului al III-lea descoperite În Alaca Hüyük (Koșay-Akok, 1973), la Nord de Boghazköy, și la Horoztepe (Özgüç-Akok, 1958), lângă Tokat, cu decorurile lor bogate, printre care figurine de metal ale unor animale sacre (tauri și cerbi), idoli feminini și embleme divine, așa-numitele „stindarde” (discuri solare), sunt mărturia unor credințe religioase și ale unui cult al morților care prevedea ofrande și rituri magice. Documentația scrisă, cu caractere cuneiforme, privește două momente speciale din istoria
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
predominant comercial-economic al documentării, nu avem posibilitatea de a cunoaște cultul acestor divinități, nici de a da aceste nume statuetelor descoperite sau reprezentărilor divine de pe sigilii. Acestea din urmă prezintă două modele iconografice principale, constituite de un zeu călare pe taur și de o zeiță nudă, uneori Îmbinate. Statuile din plumb cu trei figuri umane unite, descoperite și În cadrul săpăturilor de la Acemhüyük, Alișar, Boghazköy, Cahgar Bazar, atestă, conform unor cercetători (Balkan, 1992), cultul unei triade divine, venerate În Anatolia Înainte de afirmarea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
antropomorf al reprezentărilor divine să fie semnificativă În acest sens. Nu trebuie Însă uitat faptul că, dacă ar fi vorba despre o reformă, aceasta nu este una totală, din moment ce zeul furtuniixe "zeul furtunii" continuă să fie reprezentat zoomorf ca un taur. Opera lui Tut¿aliya se poate defini, mai corect, ca o intervenție de reordonare sistematică a marii varietăți de culte prezente În Anatolia. Numele lui Tut¿aliya este legat În special de monumentul rupestru de la Yazilikaya (Bittel, 1977, pp. 211
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Aștabixe "Aștabi"; un zeu care corespunde zeului-cerb hitit (În izvoarele cuneiforme apare de obicei cu ideograma DLAMMAxe "DLAMMA"); probabil Tașmișuxe "Tașmișu", fratele lui Teșup; zeul Kumarbixe "Kumarbi"; perechea de oameni-taur, care stau pe pământ și susțin bolta cerească, identificați cu taurii divini Șeri și ¾urri; câțiva zei-munte. În acest cortegiu masculin este relevantă prezența zeiței Înaripate Șaușka, hurrita Iștarxe "Iștar", aflată aici probabil În calitate de zeiță războinică, urmată de hierodulele sale Ninattaxe "Ninatta" și Kulittaxe "Kulitta". Aceeași zeiță este prezentă și În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
prin funcție și localizare. Ierarhia prevede distincția dintre „zeii mari” și „zeii mici”, bazându-se evident pe importanța lor diferită și pe autonomie; „zeilor mici” le corespund, probabil, acele divinități care apar În serviciul altora, cum ar fi miniștrii, hierodulele, taurii zeului furtunii, diferiți adjuvanți. Organizarea pe familii, centrată mai ales pe cuplul soț-soție (și uneori concubină), prevede mai ales pentru zeul furtuniixe "zeul furtunii" În epoca hitită veche o familie formată din patru generații: un bunic, un tată, un fiu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a caracteriza o divinitate anume (¾antitașșu din ¾urma; ¾uwașșannaxe "H~uwașșanna" din ¾upeșna etc.). xe "zeul furtunii"De multe ori zeii sunt legați de animale, atât În documentația textuală, cât și În cea iconografică; asocierile cele mai frecvente, cea a taurului cu zeul furtuniixe "zeul furtunii" și a cerbului cu divinitatea protectoare DLAMMAxe "DLAMMA", constituie motive tipic anatoliene, atestate Încă din epoca neolitică. Altă interpretare a relației animal-zeu (animalul, simbol al zeului sau chiar zeu1) este legată de problema zoomorfismului În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
simbol al zeului sau chiar zeu1) este legată de problema zoomorfismului În religia anatoliană. Diferiți cercetători 2 au vorbit despre elementele zoomorfe, În legătură cu basorelieful de la Alaca Hüyük (secolul al XIII-lea Î.Hr.), În care regele și regina adoră un taur așezat pe un altar. O reprezentare analoagă a unui taur pe un piedestal se află pe al doilea ornament de pe vasul hitit antic descoperit la Inandik (Özgük, 1988); În acest caz, scena cuprinde și jertfirea unui taur. Aceste trăsături zoomorfe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
zoomorfismului În religia anatoliană. Diferiți cercetători 2 au vorbit despre elementele zoomorfe, În legătură cu basorelieful de la Alaca Hüyük (secolul al XIII-lea Î.Hr.), În care regele și regina adoră un taur așezat pe un altar. O reprezentare analoagă a unui taur pe un piedestal se află pe al doilea ornament de pe vasul hitit antic descoperit la Inandik (Özgük, 1988); În acest caz, scena cuprinde și jertfirea unui taur. Aceste trăsături zoomorfe Își au originea În faza neolitică, atestată de picturile de la
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
regina adoră un taur așezat pe un altar. O reprezentare analoagă a unui taur pe un piedestal se află pe al doilea ornament de pe vasul hitit antic descoperit la Inandik (Özgük, 1988); În acest caz, scena cuprinde și jertfirea unui taur. Aceste trăsături zoomorfe Își au originea În faza neolitică, atestată de picturile de la Çatal Hüyük și de ceramica descoperită la Hacilar; acestea mai apar și la sfârșitul mileniului al III-lea pe steagurile de la mormintele din Alaca Hüyük; se vor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
din Alaca Hüyük; se vor menține marginal și În perioada hitită imperială, după cum se poate observa de pe anumite inventare cultuale ale epocii lui Tut¿aliya al III/IV-lea, care descriu substituția simbolurilor aniconice ale zeului furtunii cu imagini ale taurului 3. Chiar și reprezentarea lui Șarruma de la Yazilikaya, ca un tăuraș la picioarele mamei și ale tatălui său, Însoțită de inscripția „vițelul lui Teșup”, pare să meargă tot În această direcție. Collins (1989) nu crede În existența elementelor zoomorfe, conform
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
diferențiază reprezentându-l cu barbă). În prerogativele sale de la Palmira intră și asigurarea fertilității; de fapt, reprezentările tind să combine trăsături uraniene cu simbolurile care fac referire la această a doua funcție (Îi sunt caracteristice spicele, mănunchiul de fulgere și taurul; pasărea lui sacră este vulturul). Baalshamin primește epitete care Îl desemnează ca mare zeu, milostiv și ocrotitor (hypsistos, epekoos); acestea Îl arată ca pe un zeu mult mai prezent În devoțiunea populară decât Îndepărtatul Bel. În panteonul compozit de la Palmira
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sau inciziile pe sigilii arată, la rândul lor, edificii cultuale sau altare. Un altar apare pe unul dintre fragmentele de frescă descoperite la Phaistos, În timp ce pe părțile laterale ale unui sarcofag provenind de la Hagia Triada sunt reproduse fazele sacrificării unui taur (vezi subcapitolul 2.3b). Din documentația iconografică reiese fără discuție importanța simbolică și rituală a acestui animal, cu toate că rolul și funcția lui apar limitate la spațiul sacrificial. Rămân Încă problematice „coarnele rituale” sau „coarnele de consacrare” care Împodobesc construcțiile și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ornamentațiile vaselor de lut, pietrele prețioase și sigiliile, fără să găsim un răspuns exhaustiv care să nu fie o, pe cât de insistentă, pe atât de vagă, chemare la „sfera fecundității”. După descoperirea orașului neolitic de la Çatal Hüyük, În Anatolia, unde taurul trebuie să fi fost obiectul de cult și unde, În interiorul unui edificiu interpretat drept sanctuar, s-au descoperit reproduceri de ornamente În formă de cranii cu coarne ce aminteau de tipul cretan 1, s-a postulat și pentru Creta un
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
reduse la o simplă dimensiune politică sau economică. În vastele spații sau curți ce se deschideau În interiorul lor, la Cnossos, ca și la Phaistos sau la Mallia, cercetătorii au vrut să vadă spații destinate desfășurării unor exerciții acrobatice, realizate pe tauri În fugă, de către tineri atleți reprezentați pe fresce, pe vase și pe sigilii. Însă asemenea spații ar fi putut fi și locuri destinate unor reprezentări sau ceremonii publice, un fel de teatre primitive și, de asemenea, sedii ale Întrunirilor publice
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
conduse de un flautist se mișcă spre o figură feminină cu mâinile Întinse deasupra unui altar. În spatele altarului apare un pilastru având implantată o secure cu două tăișuri pe care este așezată o pasăre. Centrul scenei este ocupat de un taur mare, deja Înjunghiat și legat strâns de o masă, surprins În timp ce sângele său picură Într-un vas. Sunt elementele care vor caracteriza ulterior sacrificarea boului În lumea greacă. Descoperiri recente au adus Însă la lumină și un tip de sacrificiu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]