33,401 matches
-
apoi un alt birou încărcat cu hârtii. Se uită prin ele - copii de scenarii cu însemnări făcute de mână pe margini -, trase sertarele și găsi teancuri de plicuri și coli de corespondență cu antetul lui Claire De Haven, colițe de timbre și un portmoneu vechi de piele. Uitându-se în el, descoperi legitimații expirate, emise pe numele lui Reynolds Loftis: un card de bibliotecă, carnete de membru în diverse organizații de stânga, un carnet de conducere din 1936, emis de statul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
niu chipul îngândurat. Virgil Vrancea, soțul ei, era înalt și tăcut. Cu un zâmbet subțire, o asculta pe Suzanne cum depăna, plină de exuberanță, povești dintr-o lume străină. Nu mai știu ce spunea, dar mi-a rămas în auz timbrul vo cii ei catifelate. O priveam îndelung pe Suzanne, încercând să ghi cesc în expresia ei ceva din imaginea legendarei surori, despre care însă n-am întrebat-o nimic niciodată. Mi se părea atunci, ca până de foarte curând, că
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
27 septembrie 2009, după mai multe ceasuri de călătorie, am ajuns cu prietena mea Adina Cantuniari în fața unui bloc elegant, pe rue Boissière. Era în asfințit, pe terasele cafenelelor din preaj mă lumea privea cu liniște surâzătoare perindarea trecă torilor, timbrul sprințar-elegant al francezei vorbite în jur ne însuflețea auzul. Am sunat la interfon și am așteptat câteva minute cu bagajele în stradă. Deodată, poarta cu grilaj de fier s-a deschis. O doamnă înaltă, subțire, cu 13 ochelari fumurii de
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
pe fețele tuturor, de parcă își revedeau copi lul pierdut și regăsit ca prin minune. Fiecare îmi adusese câte ceva drag, rupt din suflet. O doamnă, într-un căru cior, ajunsă cu greu până acolo, mi-a dat un plic cu câteva timbre înfățișându-l pe Regele Ferdinand. Nu știu cine era, desigur cineva din trecut... Unul îmi adusese un mic album de Țuculescu, altul, o cărticică despre Enescu, unii veniseră cu câte o floare, alții, cu câte o veche fotografie ca amintire, alții, cu
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
teamă că te-am prins până la urmă? — Da și nu! murmură Ioana, furișându-se, cu un zâm bet, în ascunzișul trăirilor ei nerostite. IOANA CELIBIDACHE, O MĂTUȘĂ DE POVESTE Aventura plecării . La prețul de vânzare se adaugă 2%, reprezentând valoarea timbrului literar ce se virează Uniunii Scriit orilor din România, cont nr. RO44 RNCB 5101 0000 0171 0001, B.C.R. Unirea, București. Dinu & Nelli Pillat Biruința unei iubiri Humanitas, 2008 384 pp., 13 x 20 cm ISBN: 978-973-50-1941-9 Pia Pillat Sufletul nu
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
se limpezea deloc tenul. ,, Are o acnee, gândea Mini, sau, în adevăr, nu poate suferi nici' o glumă despre familia ei." Era crâmpeiul de conversație care trecu prin mintea lui Mini când Lina anunțase pe Lică. Se auzea în antreu timbrul sonor, dar nemuzical al lui Nory și un alt gungurit de turturea, probabil doamna Eliza. Trubadurul era afon ca de obicei și totuși șuierase el pe-acolo și era pricina probabilă a trilurilor feminine. ,, Are să rămână tot după ușă?" se
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
o dea. Recuperarea jucăriei îl încărca de fericire, era fiorul predictibilului, al controlabilului. Mai târziu, răsturna și reorganiza cutiile cu ace de cusut, toți nasturii albaștri într-un compartiment, degetarele în altul. Și mai târziu, au apărut colecțiile de monede, timbre, fluturi și alte lucruri mai neobișnuite, precum cotoarele de bilete, sau sâmburii de cireșe. Ceea ce-i făcea mare plăcere tânărului Henry, nu era ca la alți copii bucuria de a avea un set complet, aspirația spre totalitate. Era ceva legat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
straniu chipul îngândurat. Virgil Vrancea, soțul ei, era înalt și tăcut. Cu un zâmbet subțire, o asculta pe Suzanne cum depăna, plină de exuberanță, povești dintr-o lume străină. Nu mai știu ce spunea, dar mi-a rămas în auz timbrul vocii ei catifelate. O priveam îndelung pe Suzanne, încercând să ghicesc în expresia ei ceva din imaginea legendarei surori, despre care însă n-am întrebat-o nimic niciodată. Mi se părea atunci, ca până de foarte curând, că Ioana aparținea
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
zilei de 27 septembrie 2009, după mai multe ceasuri de călătorie, am ajuns cu prietena mea Adina Cantuniari în fața unui bloc elegant, pe rue Boissière. Era în asfințit, pe terasele cafenelelor din preajmă lumea privea cu liniște surâzătoare perindarea trecătorilor, timbrul sprințar elegant al francezei vorbite în jur ne însuflețea auzul. Am sunat la interfon și am așteptat câteva minute cu bagajele în stradă. Deodată, poarta cu grilaj de fier s-a deschis. O doamnă înaltă, subțire, cu ochelari fumurii de
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
pe fețele tuturor, de parcă își revedeau copi lul pierdut și regăsit ca prin minune. Fiecare îmi adusese câte ceva drag, rupt din suflet. O doamnă, într-un căru cior, ajunsă cu greu până acolo, mi-a dat un plic cu câteva timbre înfățișându-l pe Regele Ferdinand. Nu știu cine era, desigur cineva din trecut... Unul îmi adusese un mic album de Țuculescu, altul, o cărticică despre Enescu, unii veniseră cu câte o floare, alții, cu câte o veche fotografie ca amintire, alții, cu
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
încurc în cămașa de noapte. — Jos, jos cu aia. Împăratul arată cu degetul spre cămașa mea. Îmi dezgolesc trupul cu jenă. Ce piesă ciudată în care să joci un rol! — Era o poveste despre împăratul Yuan Ti din dinastia Han. Timbrul Majestății Sale e cald și încărcat cu energie: Ca și mine, deținea mii de concubine pe care nu le vedea niciodată. Avea timp să le aleagă doar după portretele lor, care erau pictate de artistul Curții, Mao Yen-shou. Concubinele îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
lua casa foc dacă nu ar vorbi suficient de repede. Înainte ca împăratul să aibă ocazia de a-și bea prima înghițitură de ceai, prințul Kung îi pune în față o scrisoare: — Vestea a ajuns la mine ieri, cu un timbru de prioritate de șase sute de mile. E de la guvernatorul provinciei Shantung. După cum puteți vedea, e adresată atât mie, cât și lui Su Shun, și este extrem de îngrijorătoare. Împăratul Hsien Feng lasă ceaiul jos: — Ce s-a întâmplat? — Digurile de pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
catedră și a început să urmărească tăcut desfășurarea orei. Era, desigur, un inspector. Micul nostru profesor începu să se plimbe liniștit printre bănci, deși de obicei se ferea, fruntea lui abia se zărea dintre noi. Cu un glas al cărui timbru mă atinsese ca o surpriză niciodată trăită de mine, îmi rosti în tăcerea care se lăsase numele. Glasul său era aproape frățesc, părea să-mi spună: uite, tot ce gândești și simți tu eu știu de mult, dar te-am
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
bine se știe, nu se poate descurca de unul singur prin supremul labirint al birocrației. Știu ce Înseamnă asta, că am fost și anul trecut: va trebui să fac o coadă imensă la biroul de Medicina Muncii, să alerg după timbre fiscale care nu se găsesc, să stau la o coadă uriașă la Inspectorat, ore Întregi, În timp ce el lenevește la umbruliță și vorbește de-ale vieții și de-ale filozofiei cu te miri cine găsit pe acolo. Mă duc. Nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Repetentu aveau parte de un răgaz. Toată dimineața alergaseră pe străduțele cam fără culoare ale orașului capitală de județ ca să facă rost de pe la felurite instituții de actele necesare completării dosarului de suplinitor. Repetentu, prevăzător, luase de acasă o coală cu timbre fiscale - căci știa din urmă cu un an că se găseau greu și la prețuri de speculă. Prevederea lui se dovedise, Însă, zadarnică: funcționara de la un ghișeu Îi azvârlise Înapoi coala, cu scârbă, dar și cu neascunsă satisfacție, și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
din urmă cu un an că se găseau greu și la prețuri de speculă. Prevederea lui se dovedise, Însă, zadarnică: funcționara de la un ghișeu Îi azvârlise Înapoi coala, cu scârbă, dar și cu neascunsă satisfacție, și-l anunțase că acele timbre ieșiseră din uz cu câteva săptămâni În urmă. Repetentu se Înroșise, Înghițise În sec și - după ce auzise Îndemnul rostit În franceză al maestrului ce se odihnea pe o bancă („Mai ales nu-i vorbi urât, te conjur, tânărul meu domn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Încerca să-l mângâie și să-l Îmbărbăteze, de parcă furia tânărului și neputința n-ar fi fost stârnite de nenorocitul lui dosar de suplinitor. În bazarul de lângă piața de legume Îi găsiseră și pe țiganii care vindeau documente fiscale. Pentru timbre cereau de douăzeci de ori prețul oficial. „Dragule, mă poți credita cu suma care să-i satisfacă pe acești odioși speculanți?” auzise Repetentu, care cunoștea fraza pe dinafară și deja Începuse să se caute prin buzunare. La comisia de la biroul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
aud soneria și mă pomenesc față în față cu o persoană aproape corpolentă și cu părul cărunt care îmi zâmbește bucuros că m-a găsit acasă. Momentan sunt puțin nedumerit, dar mă lămuresc imediat ce văd anumite trăsături ale feței și timbrul vocii: e colegul Ionel V. Tasie, priponeștean de-al meu, care m-a căutat și într-o altă zi, negăsindu-mă acasă. Acum m-a găsit. L-am invitat în camera în care-mi fac traiul zilnic, discutând amplu anumite
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
capitală pentru restabilirea ordinii în „Piața Universității” și pentru răfuiala cu intelectualii și partidele politice istorice. Cu bâte, ștăngi de fier și lanțuri, ortacii trudesc de zor, meritând cu prisosință mulțumirile „tovarășului Iliescu”. Îmi stăruie și acum în memoria auditivă timbrul vocii sale inconfundabil: „Vă mulțumesc pentru atitudinea cetățenească”. Oare când și cum va răspunde Iliescu pentru cei morți, sute de răniți, mii de cetățeni agresați și imensele pagube materiale suferite de instituțiile statului? Poate, odată, adevărul-adevărat se va cunoaște și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
plecat, am uitat să-i dau scrisoarea pentru Anna, scrisoarea prin care îi spuneam Annei să vină la mine și să-mi aducă o grămadă de droguri. Iar mai târziu, când am rugat-o pe Celine să-mi dea un timbru, ea mi-a răspuns: —Sigur. Adu-mi scrisoarea și după ce-o citesc îți spun dacă ai voie s-o trimiți sau nu. Eram atât de furioasă că m-am dus țintă la dulapul cu produse de cofetărie, am deschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
adus aminte unde eram și am lăsat-o baltă. Mama s-a îndepărtat din nou. De data asta, s-a alăturat părinților lui Misty O’Malley. Tata era în continuare cufundat în discuția cu tatăl lui Chris. Deci, ai niște timbre? m-am întors către Helen. Dacă ea nu voia să-i dea scrisoarea Annei, atunci voiam să încerc s-o trimit prin poștă. Mă gândeam s-o strecor pe neobservate în pachetul cu corespondența de la Cloisters. —Eu? m-a întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
am întors către Helen. Dacă ea nu voia să-i dea scrisoarea Annei, atunci voiam să încerc s-o trimit prin poștă. Mă gândeam s-o strecor pe neobservate în pachetul cu corespondența de la Cloisters. —Eu? m-a întrebat Helen. Timbre? Ți se pare că arăt ca o femeie măritată? — Ce vrei să zici? Numai oamenii căsătoriți umblă cu timbre după ei. Toată lumea știe asta. —Ei, nu contează, am spus eu. Tocmai îmi dădusem seama - cum de putusem uita? - că peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
trimit prin poștă. Mă gândeam s-o strecor pe neobservate în pachetul cu corespondența de la Cloisters. —Eu? m-a întrebat Helen. Timbre? Ți se pare că arăt ca o femeie măritată? — Ce vrei să zici? Numai oamenii căsătoriți umblă cu timbre după ei. Toată lumea știe asta. —Ei, nu contează, am spus eu. Tocmai îmi dădusem seama - cum de putusem uita? - că peste cinci zile, cele trei săptămâni pentru care mă angajasem să stau la Cloisters aveau să se încheie. Puteam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
livrată poșta și patru zile la rând am fost trimisă la plimbare cu mâna goală. Dar în a cincea zi, când m-am întors acasă, am găsit o scrisoare care-mi fusese împinsă în cameră, pe sub ușă. Scrisoarea n-avea timbru. Fusese adusă de cineva. Luke îmi răspunsese. Am ținut plicul în mâna transpirată și m-am holbat la el. Mi-era groază să mă uit în el. Măcar a făcut efortul să-mi scrie, mi-am spus încercând să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
am gândit, forțându-mă să mă ridic în capul oaselor, ca să pregătesc atmosfera pentru atunci când se întoarce. Am deschis sertarul noptierei, în căutare de chibrituri - dar n-am avut noroc. Poate că le ținea în sertarul de sus al biroului. Timbre, un coup-papier, niște plicuri... și o fotografie cu Randall și o blondă frumoasă la plajă. Minunat. Era a doua fotografie pe ziua respectivă pe care regretam c-o văzusem. și nici urmă de chibrituri. Mi-am abandonat misiunea, nedorind ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]