4,979 matches
-
diplomatic unic, ce va începe destul de repede să funcționeze, serviciu menit să apere interesele de grup ale Uniunii Europene. Șansa Ministerului de Externe român, ca și a celorlalte ministere care au trecut de curând prin tranziții dureroase, de la un sistem totalitar la democrație, rezidă din dublul statut pe care trebuie să-l dețină un minister de externe: apărarea intereselor naționale și apărarea intereselor Uniunii Europene. Acest fapt presupune un cu totul alt fel de gândire: generozitate, înțelegerea matură a intereselor pe
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
Mihai-Răzvan Ungureanu: Problema este foarte simplă, nimeni nu pune la îndoială frontierele și niciodată nu a fost vorba de revizuirea frontierei. Noi vorbim de recunoașterea unui anumit fapt istoric, care a reprezentat la timpul său o înțelegere între două regimuri totalitare pe seama unor terțe țări. Alexei Venediktov: Să revenim la aur. După Primul Război Mondial, în Rusia, apoi în Uniunea Sovietică, apoi în Rusia liberă, în Rusia de astăzi exista o anumită rezervă de aur, la care, după cum înțeleg, România emite
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
protejate și juridic, că acțiunile contrare lor trebuie sancționate, dar păstrarea, dezvoltarea și protejarea acestor valori trebuie să fie, măi ��ntâi și decisiv, rezultatul unor eforturi complexe și nu al unei politici penale represive, exagerate și discriminatorii. Detașarea de trecutul totalitar, primitiv și represiv, deseori sicanatoriu, nu se poate realiza prin menținerea, fără examinarea critică, a unor instituții juridice care pot crea apartenența unor instituții pur tehnice. Trebuie găsite și impuse soluții de perspectivă, durabile, cu aplicabilitate îndelungată. Dacă avem în
DECIZIE nr. 38 din 7 iulie 1993. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/109193_a_110522]
-
de mult situația câinelui pus să aleagă între oploșirea lui lângă stăpân, - care îi asigură hrana, obligat în schimb să-l servească fidel, pierzându-și astfel libertatea, - ori să și-o păstreze, alergând mândru și hămesit de foame... Regimurile politice totalitare, - uneori poeții însiși, doritori de trai bun, indiferent de căile alese, oscilând, de pildă, între versuri și negustoria de orice fel, au înțeles imediat alternativa... Întrebați pe cine vreți. Pe Dinescu, pe Păunescu, învârtiți fiecare pe căi proprii. Dar, cum
Apărarea poeziei sau dilema câinelui by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12560_a_13885]
-
marcată a autorilor: despre mahala, violență, feminism etc. se scrie adesea de pe poziții eticiste, cu convingerea desfășurării unei lupte pentru impunerea binelui și eradicarea răului. Acest ton e într-un fel șocant pentru cei obișnuiți cu strategiile discursive din perioada totalitară: cînd doar discursul oficial dădea verdicte etice, discursul rezistent sau subversiv opunîndu-i-se printr-o neutralitate cît mai academică. Dar dincolo de obiceiurile noastre condiționate istoric, și fără a uita că un anume grad de subiectivism e inevitabil, mi se pare indispensabil
Argumentarea și sistemele de valori by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12604_a_13929]
-
ani, numeroase cronici și nu mai puțin de șase cărți: studii aplicate pe o fațetă a scrisului său ori monografii ambiționând la cuprinderea vieții și operei. Volumul de debut al lui Antonio Patraș, Ion D. Sîrbu - de veghe în noaptea totalitară, se înscrie în acest trend, venind după cărțile lui Ioan Lascu, Lelia Nicolescu, Sorina Sorescu, Elvira Sorohan și Nicolae Oprea și reprezentând, la origine, o teză de doctorat. O teză remarcabilă, mă grăbesc să adaug - cu bucuria adevăratei concurențe critice
Un maraton literar by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11365_a_12690]
-
sale, cu răsunet continental, Preliminaires de la Guerre ŕ l'Est și Les derniers jours de l'Europe, care schițează o concepție salutară, de fapt singura concepție de această factură de care are nevoie ,lumea liberă", în impactul său cu stihia totalitară: , S-au găsit și unii români care să spună - cu toată buna-credință, nu ne îndoim - că Gafencu se ocupa prea mult de Europa și prea puțin de România. în realitate, niciodată Gafencu nu lupta mai mult pentru România decît cînd
"Judecățile viitorimii" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11364_a_12689]
-
îi trimitem/ fără nici o jenă undeva unde e cald și bine" (Elena Vlădăreanu). Explicațiile acestui fenomen socotim că, așa cum am arătat și cu alt prilej, sînt, în principal, două. Mai întîi o reacție subliminală la feluritele opreliști ale îndelungatei perioade totalitare care au dus la o considerabilă acumulare de energii ale individualității reprimate și, în cele din urmă, la explozia lor. Chiar dacă junii membri ai confreriei douămiiste erau copii la acea vreme, ne referim la un subconștient colectiv a cărui ,eliberare
Douămiiștii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11385_a_12710]
-
pronunțată, acela poate să ajute la evitarea repetării greșelilor de odinioară. El poate să găsească drumul spre o identificare nouă, mai liberă cu statul sau religia sa, lucru care exclude identificarea totală necritică de mai demult, cu toate urmările ei totalitare. O împăcare cu trecutul în sensul unei despărțiri sau indiferențieri a trecutului este imposibilă; trecutul rămâne întotdeauna, volens nolens, o parte a prezentului. Este posibilă însă o procesare critică-autocritică a trecutului. Ba mai mult, trecutul încă prezent poate fi folosit
Hans Küng - Iudaismul by Edmond Nawrotzky-Törok () [Corola-journal/Journalistic/11393_a_12718]
-
de tracologii în adevăratul sens al cuvântului, a devenit biblia tracomanilor, adică a celor care exploatau și exploatează politic ideea originii tracice a românilor. Curentul tracoman s-a manifestat violent în perioada interbelică, fiind cultivat de cei care reprezentau tendințele totalitare în România. O clipă și Blaga a cochetat cu ideea originii noastre tracice, ținând în 1921 o conferință intitulată Revolta sufletului nostru nelatin. În scurtă vreme Blaga avea să abandoneze gândul tracic și să revină la ideea romană. Și, culmea
Origine romană sau origine tracă? by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13679_a_15004]
-
șansa, nesperată, de a călători în viitor, în patria sovietică, acolo unde Andrei Jdanov dirijează, în numele marelui Stalin, destinele artei sovietice, în aceeași manieră în care Leonte Răutu o va face în deceniul de după 1948, în republica populară română. Arta totalitară își asumă misiunea ei formatoare și activistului, scriitorul / cineastul îi oferă o cale de acces către interioritatea umană, ca un preludiu al metamorfozei revoluționare. Raționamentul leninist combină meliorismul iluminist cu tentația adamică: de vreme ce arta e a poporului, accesibilitatea este precondiția
Literatura română în anii ’50 by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/13687_a_15012]
-
unui real care începe să se reordoneze, societal și semantic, în acord cu imperativele puterii populare. Lumea nouă se prezintă în ipostaza elanului prometeic și asaltul dat împotriva societății tradiționale este, la nivel instituțional și de mentalitate, fără precedent. Mobilizarea totalitară atinge toate nivelele și soluția de continuitate este celebrată ca gestul fondator prevenind orice pas înapoi, către reacțiune și împilare. Revoluția culturală, radiografiată de N. Moraru într-unul din textele sale, are ca numitor comun tocmai eliminarea, programatică, a spațiilor
Literatura română în anii ’50 by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/13687_a_15012]
-
succes mediatic, în anii de după 1934. Legitimarea prin invocarea autorității ortografiate cu majusculă, sovietică sau românească, decurge natural dintr-o manieră de abordare a domeniului estetic care nu mai păstrează nici o iluzie asupra autonomiei acestuia din urmă. În ecuația artei totalitare, independența este echivalată cu o erezie, iar profilul criticului de direcție, cum este și cazul lui N. Moraru, este asimilabil cu cel al unui exorcist. Nu nuanțele contează, ci abilitatea de evacua, definitiv, demonii care se încăpățânează să bântuie un
Literatura română în anii ’50 by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/13687_a_15012]
-
datorită unității și desvoltării simultane a nivelului ideologic și a formei artistice."7 Lecția sovietică, în industrie, ca și în artă, pare a impune, definitiv, planificarea ca metodă de disciplinare a potențialului uman inerent de anarhie și incontrolabil individual. Optimismul totalitar, și aici N. Moraru nu face excepție de la regulă, se întemeiază pe această credință în plan ca panaceu: aplicarea sa cât mai exactă este în măsură să genereze nu numai un viitor în acord cu dogma stalinistă, dar și un
Literatura română în anii ’50 by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/13687_a_15012]
-
politică: în anul de grație 1950, eliminarea din listă este dublată, în cazuri dintre cele mai ilustre, de condamnarea la moarte civilă. Granița dintre spațiul estetic și cel penal este abolită, prin introducerea crimei ideologice. Ca de atâtea ori, ordinea totalitară este inserată teleologic în evoluția istoriei și partidul comunist este reductibil la un instrument al progresului. "Reacțiunea", la nivel estetic și politic, se cere identificată/ neutralizată: polemica cu "poetul neangajat" oferă imaginea fasonată bolșevic a unui trecut recent, a cărui
Literatura română în anii ’50 by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/13687_a_15012]
-
al cărei numitor comun pare să fie percepția libertății ca necesitate înțeleasă. Mai mult sau mai puțin citiți/ citați astăzi, după jumătate de secol, Petru Dumitriu, Lucia Demetrius, Aurel Baranga sunt vocile cărora li se datorează apărarea și celebrarea fericirii totalitare. "Omului nou", pregătit să înfrunte "piedecele cu râsete câteodată, cu scrâșnet de dinți alteori", "mândru de ceea ce făurește", i se datorează conturul lumii pe care artistul angajat este chemat să o cartografieze. Și dacă vechii aliați din epoca războiului civil
Literatura română în anii ’50 by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/13687_a_15012]
-
Mihai Floarea La adăpostul unui suspect anonimat, așa cum i-e drag unui regim (post?)totalitar, conducerea Ministerului Educației și Cercetării, teribil de atașată științelor exacte ( oare de ce?...), acordînd o pondere sporită acestor discipline, a proiectat, în schimb, reducerea numărului de ore de limba română pentru clasele a IX-a și a X-a. Deși curios
Cui i-e frică de limba română? by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/13731_a_15056]
-
cu viziune largă beneficiau de lucrările românești apărute - cu greutăți de tot felul, - în lumea liberă. În Spania, în Portugalia, însă, centrele de studii românești aveau, în bibliotecile lor, cărțile și revistele exilului românesc. Ajungem astfel la esența problemei. Umbrele totalitare ale cenzurii comuniste au eliminat din cultura românească - și din științe - o serie de scriitori, de filosofi, de oameni de cultură care s-au găsit în închisori sau au plecat în exil. O listă cu numele lor ar fi prea
Cele două Românii by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/16570_a_17895]
-
fiecare punct sau membru al partidului (ca al materialului) să reprezinte o forță diferită de a celorlalte puncte vecine, (sau membrii), dar care împreună să constituie un efort unic, bine controlat. Natura dă astfel de exemple indivizilor politici cu vederi totalitare. Culmea e că spiritul, de obicei disciplinat, acționează uneori invers decît legile materiei, oferind o dezordine neprevăzută și capabilă de noutăți...(Ca democrația) * Pe luciul mașinei de scris noi se văd trecînd un cîrd de ciori - iarna. Incapabil să fac
Sigma de rupere by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16616_a_17941]
-
etc. Iar acesta e doar începutul discreditării. Proporțiile sale reale se vor vădi din momentul cînd cu chiu, cu vai - după colapsul producției traversat în prezent - vor reîncepe să apară pe ecrane producții ale sistemului de lucru moștenit de la regimul totalitar, mutat ca atare în regimul economiei de piață. Și dacă am putea explica prin eventuale fatalități golurile și malformațiile inițiale ale Ordonanței-Lege sau modul de funcționare a instituției aferente în anii 1997-1998, nici un fel de fatalism nu reușește să ne
Fatalitatea falimentului by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16599_a_17924]
-
atât în cheie estetică, cât și în cheie estetică. Afirmația poate părea hazardată, însă la capătul lecturii nu putem să nu remarcăm că multe replici, gesturi, elemente de decor ne trimit cu gândul la un univers claustrofobic, specific oricărui regim totalitar; Toma, personajul din Cutia, care, între altele insistă să i se spună Rom și nu Tom, are obsesia că este în permanență urmărit de indivizi suspecți, care pândesc, zi și noapte în fața locuinței sale; nu mai e nevoie să spunem
Ithaca, estetica și "est-etica" by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16629_a_17954]
-
căci despre ea vorbim, se hrănește, mai e nevoie s-o spunem, din tăcerea noastră și din lipsa noastră de reacție, ca vampirii din poveștile arhicunoscute cu iz de ev mediu, cu sînge omenesc. Vechii, inumanei securități politice din deceniile totalitare (decenii trecute, slavă domnului, pentru totdeauna), deși a fost, juridic vorbind, decapitată în 1989, nu i s-a așezat, de către oficialitățile anilor din urmă, indiferent de coloratura lor, niciodată la vedere cadavrul sfârtecat și mumificat. Nu i s-a săpat
Stafia securității by Nicolae Tone () [Corola-journal/Journalistic/16658_a_17983]
-
lor pe o excesivă generalizare (este discutabil faptul că și cei mai săraci țărani încercau să imite „în mizerie și caricatură” ce vedeau la boieri - vezi p. 48), altele de-a dreptul confuze (afirmația de la pagina 130, „ceea ce caracterizează spiritul totalitar, ilustrat deopotrivă de marxiști și de antisemiți, cei care au născut bolșevismul, dar și nazismul, cele două variante de socialism confundîndu-se în final prin ura împotriva neamului lui Israel”, pare a fi contrazisă cîteva pagini mai încolo cînd este citată
Istoria liberală a românilor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13081_a_14406]
-
a creatorilor care iau cuvîntul în agora, asumîndu-și un șir de dezagremente? Nici de impostură n-ar putea fi vorba, deoarece scriitorul cu prestație civică onestă își apără astfel însăși condiția specifică, atît de frecvent amenințată nu doar de contextul totalitar, ci și de cel al unei societăți „de tranziție”, atît de puternic marcată de reziduurile totalitarismului. Și atunci? În spatele imputărilor fățișe ca și a lacrimilor de corcodil vărsate în cel mai „apolitic” stil pentru, vezi Doamne, timpul irosit al omului
Cine este Ana Blandiana by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13111_a_14436]
-
toți anticomuniștii sînt automat fasciști, ci doar o mică parte dintre ei: „Anticomunismul este o reacție antitotalitară. Să ne înțelegem bine: nu dreapta/ stînga sînt marile probleme ale secolului 20 sau marile forțe aflate în confruntare, ci democrații și spiritele totalitare, care pot fi de dreapta sau de stînga”. O probă a deschiderii ample de care dispune discursul Anei Blandiana o constituie extinderea decepției d-sale și asupra unui aspect al lui homo americanus. Oricît acest tip uman ne apare azi
Cine este Ana Blandiana by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13111_a_14436]