KorAP: Find »[drukola/base=trădare & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...166 167 168 ...262 >

6,548 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557

drept „ambițioși”, drept „perfizi carieriști”, deși propria lor viață socială e pardosită cu alianțe profitabile, cu ocolirea oricăror piedici care ar fi putut să le oprească sau să Întârzie cât de cât „progresul material sau social”, indiferent de concesiile sau trădările care li s-au părut necesare atingerii acestor scopuri. Până târziu, În senectute, după mii de pagini publicate și sancționate de critica de prestigiu și de un lectorat destul de larg, de divers, aparținând unor generații diferite, nu reușesc să scap

(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban (2006) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859

pe Dumnezeu conștient, Freud a transformat inconștientul, singura boală edificatoare pentru multe secole. Tot e bine. Orice identificare sună a patologie. Identificarea practicii foiletonului de odinioară e păcatul care amenință acum detronarea prozei dintre categoriile predilecte ale postmodernismului. "Supraproducția e trădarea vocației". Poate de frica masivului dintre două coperte fug astăzi oamenii spre literatura de tip documentar, de investigare a vieții în multiplele sale aspecte. Dar arta înseamnă oglindă, și "arta nu e realistă din unghiul de vedere al fotografiei... Fotografia

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
sincronizarea impusă (cum se va fi întâmplat în vremea colonizării ruso-sovietice a României) ajunge destul de iute (cum, din nou, se va fi întâmplat în ținuturile valahe) la un minorat consimțit, la o subordonare încuviințată; lenea, abulia, consimțământul, tihna, oportunismul, deja trădarea și simbioza, mai mult, adaptarea sunt cu siguranță confortabile. În opera literară a lui Mihail Diaconescu (e constituită dacă nu socotim eseistica, lucrarea științifică, istorică și filologică numai din romane), ideea în chestiune a lui Theodor Codreanu își găsește repede

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
cel spiritual și, de aici, necesitatea adaptării modelului cultural creștin treimic care poate satisface nevoia noastră de desăvârșire spirituală. Theodor Codreanu nu uită să ne readucă aminte că toate marile nenorociri ce s-au abătut asupra Europei au venit "din trădarea creștinismului" care înseamnă în primul rând comunitate dialogică, înainte de a fi ontologică. Ceea ce reproșează gânditorul român modernismului, dar mai ales, postmodernismului, ar fi încetarea dialogului cu Divinitatea, într-o lume care treptat "și-a pierdut transparența", s-a opacizat. Acesta

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
D. Stăniloae ("Omul se creează pe sine însuși") și apreciază în consens ca ilustrul teolog că acesta este lumina izbăvitoare, numai în măsura în care descoperă transparența lumii, angajându-se în dialogul spiritual. Numai așa va putea evita "complexul lui Iuda" care, după trădare, se trădează și pe sine însuși, întorcând spatele lumii, naturii, luminii din lucruri și din lume, alegând soluția sinuciderii incriminate de Biblie, ceea ce s-ar traduce la scara întregii omeniri prin: minciună, duplicitate, fariseism, impostură, trădarea aproapelui, poluare, crimă, războaie

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
lui Iuda" care, după trădare, se trădează și pe sine însuși, întorcând spatele lumii, naturii, luminii din lucruri și din lume, alegând soluția sinuciderii incriminate de Biblie, ceea ce s-ar traduce la scara întregii omeniri prin: minciună, duplicitate, fariseism, impostură, trădarea aproapelui, poluare, crimă, războaie pustiitoare, pauperizarea spirituală a existenței până la suprema opacitate a materiei brute. Distrugând natura și obturând comunicarea cu Dumnezeu, omul se condamnă pe sine la pieire. Ceea ce autorul numește "postmodernismul înalt" este de fapt o "anticameră" a

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
află mereu în pericol de a rata ora astrală de iubire. Gloria dată omului de către Dumnezeu o reprezintă libertatea, aici sălășluiește antropocentrismul creștin. Omul de azi urmează individualismul lui Cain, îl paște Complexul lui Iuda, cel care neputând suporta prețul trădării s-a spânzurat. Omul e centrat în lumea-lumen dar stă modest, la margine. Lumea devine transparentă pentru om când "îl vede" pe Dumnezeu, ca și "lumea-în-deschis" a lui Heidegger ("luminișul Ființei"). În zona de non-rezistență absolută e vidul plin al

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
transformau într-un păr bărbătesc se ascundea un veritabil viitor scriitor. Suferința, zice acesta, este singura care duce la creație. În mediul searbăd în care se vede aterizat, tânărul Codreanu are parte de tot florilegiul existențial: angoasă, plictiseală, dragoste trecătoare, trădare, dușmănie, prefăcătorie, o căsnicie ratată și, în sfârșit, marea iubire. Apare femeia mult visată și așteptată, menită a acoperi parte din golul sufletesc al autorului. Ea poartă numele de L.(Lina) și coincide cu cel al actualei soții a scriitorului

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
felurite răspunsuri, care de care mai confuze și deci bizare... Am vrea să putem ilustra cu o exemplificare cât de cât punctuală, demonstrația pe care autorul o face, pe sute de pagini, nu a falsului cultural, în sine, și a " trădării intelectualilor" (ca de atâtea ori în istorie), cât mai ales a apelului la rațiune și luciditate a celor ce știu și vor să-și recitească istoria cum se cuvine, rezistând noilor ei provocări cu demnitate și calm. Desființarea" postmodernismului cosmopolit

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
II-a, București, Editura " Scara", 2013) constituie o meditație profundă asupra metamorfozelor societății românești postbelice. Titlul trimite, în chip limpede, la celebrul volum al lui Emil Cioran, cartea vrându-se o replică la ceea ce autorul numește, cu o sintagmă consacrată, "trădarea intelectualilor" români. Dacă tânărul Cioran trăia cu disperare drama românismului într-un context istoric ce părea favorabil, Theodor Codreanu trăiește, la aceeași intensitate, drama de a vedea adeverindu-se temerile tânărului eseist interbelic. Ceea ce se cere înainte de toate lămurit este

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
constatare a lui Theodor Codreanu este că au intrat în acest joc al puterii chiar elitele, care erau datoare să lupte pentru ideea națională. Pe urmele lui Julien Benda și ale lui Jean Sévilla, eseistul nu ezită să vorbească despre trădarea intelectualilor și chiar despre terorism intelectual, în cazul unor figuri de prim-plan precum Z. Ornea, Gabriel Liiceanu, Andrei Pleșu, H.R.-Patapievici sau Nicolae Manolescu. De aici distincția pe care autorul o face între "disidenți" și "rezistenți", din a doua

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
diagnozelor") supunându-l pe "bolnavul exemplar" (cf. Ilina Gregori), devenit cobai, unui tratament inadecvat (cura mercurială, dubla eroare a dr. Iszac etc.). Și, nu în ultimul rând, evidențiază aranjamentele de culise tentativele de descotorosire de inflexibilul gazetar conducând la moarte civilă: trădarea unor carpatiști măsluirile lui Titu Maiorescu în propriu-i jurnal, cabala francmasonică etc. Cartea lui Theodor Codreanu, rod al strădaniilor exploratorii întinse pe câteva decenii se citește pasional, ca un veritabil roman polițist; dar dincolo de spectaculos, de fidelitatea față de o

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
problema basarabeană devine piatra de încercare pentru existența poporului român." (p. 58) Argumentele lui Theodor Codreanu țin de jurisprudența europeană. Autorul invocă "teoria dublului binom", a drepturilor și datoriilor pe care le au statele. Mai mult, el sugerează ideea unei trădări naționale, pe care ar fi dat-o la iveală Eminescu, încurcând astfel planurile Rusiei: "Rusia simțea că singurul opozant față de pretențiile ei prădătoare este presa, nicicum diplomația și guvernul din România, care, oricum, prin natura lucrurilor, trebuia să lucreze tăcut

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
interpretare cabalistică, autorul sugerează că 28 ar fi o cifră nefastă atât pentru Basarabia, cât și pentru Eminescu, al cărui destin s-ar lega, în chip subtil, de destinul provinciei. Pe baza unor coincidențe (28 mai 1812 anexarea Basarabiei prin trădarea lui Dimitrie Moruzi, 28 iunie 1883 "ruinarea" lui Eminescu și 28 iunie 1940 invadarea Basarabiei de către trupele sovietice), Theodor Codreanu insinuează existența unor legături între cele trei momente, idee care mi se pare o pură coincidență. Specularea ei nu aduce

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303

și până la moarte, omul a fost și este obișnuit a fi supravegheat (acasă - de părinți, pe stradă - de ceilalți, la școală - de profesori, la serviciu - de șef ș.a.m.d.). Omul face spionaj și observare, de la om se obține, prin trădare, speculații, constrângere sau neglijență. Orice om este atras spre a obține avantaje cât mai multe, cu un minimum de efort. Omul trebuie utilizat, exploatat, supravegheat sub toate aspectele lui. În domeniul informativ trebuie descoperite, cultivate și exploatate toate cunoștințele, însușirile

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
execuție a problemelor de prevenire, informare și urmărire reveneau Poliției politice a Prusiei, care dispunea de secții, împărțite în centre de informații la nivelul regiunilor și județelor. Acestea se ocupau de un spectru larg al infracțiunilor, din care nu lipseau trădarea de secrete militare, încălcarea legilor privind armele și munițiile și acțiunile subversive contra republicii. Poliția din Marea Britanie „diferă cu totul de cea a continentului European”, atât din punct de vedere al structurii, cât și din cel al atribuțiilor. Efectivul total

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
putea primejdui existența, precum și supravegherea conviețuirii pașnice a locuitorilor. Din punct de vedere al informării, Poliția de siguranță trebuia să supravegheze: - străinii, mai ales aceia care nu-și pot justifica scopul călătoriei sau șederii; - autohtonii asupra cărora planează suspiciuni de trădare sau acte subversive; - asociațiile de orice fel (obiective, conducere, subvenții, etc.); - întruniri, manifestații, serbări publice; - organizațiile iredentiste, extremiste și teroriste; - presa, mai ales cea minoritară „care caută pe toate căile ca să ne discretizeze în fața străinătății”. Culegerea de informații are la

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
început să apară noi instrucțiuni pe acest palier. La 19 februarie 1945 au fost difuzate noile norme contrainformative, sub denumirea de Instrucțiuni asupra modului cum trebuie să se procedeze în acțiunea de urmărire, cercetare și exploatarea cazurilor de spionaj sau trădare pe teritoriul țării, semnate de șeful Marelui Stat Major, generalul Constantin Sănătescu, și șeful Secției II-a, colonelul Aurel Runceanu. După încheierea celui de-al doilea război mondial în Europa (8/9 mai 1945), Secția a II-a și-a

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
din 1924, când a fost ales în conducerea P.C.R. În august 1926 a devenit membru în Biroul Politic și secretar cu probleme organizatorice pe țară dar, fiind arestat de Siguranță, a devenit informator în schimbul eliberării. Tovarășii săi i-au reproșat trădarea și, ori de câte ori erau obligați să raporteze la Moscova situația mișcării, se refereau la „trădarea” lui Cucu și la implicațiile extrem de negative pe care acesta le-a adus Partidului Comunist român. Spre deosebire de Secția Politică, cea Militară avea un scop exclusiv, acela

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
membru în Biroul Politic și secretar cu probleme organizatorice pe țară dar, fiind arestat de Siguranță, a devenit informator în schimbul eliberării. Tovarășii săi i-au reproșat trădarea și, ori de câte ori erau obligați să raporteze la Moscova situația mișcării, se refereau la „trădarea” lui Cucu și la implicațiile extrem de negative pe care acesta le-a adus Partidului Comunist român. Spre deosebire de Secția Politică, cea Militară avea un scop exclusiv, acela de a fi un serviciu de informații militar pentru Balcani. În fruntea Secției a

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
specializată a armatei, mai bine documentată și cu mai multă experiență, a fost considerată obligatorie pentru a avea reușite în domeniu. Pentru a întări capacitățile de protecție a statului, a fost adoptată, la 10 iunie 1930, Legea contra spionajului și trădării în timp de pace. Intențiile bune ale legiuitorilor s-au lovit de imposibilitatea transpunerii acestora în practică, în principal din cauza crizei economice care a impus o drastică reducere de fonduri, mai ales asupra instituțiilor bugetare. Din acest motiv, în 1930

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
execuție prin observare, prevenire și urmărire, iar în secțiile de poliție își aveau sediul și centrele de informații cu raza de acțiune la nivel regional. Centrul informativ aflat la Poliția din Berlin avea misiunea de a instrumenta cazurile de înaltă trădare, scurgerea de secrete militare, abaterile contra republicii, nerespectarea regimului armelor etc. În ce privește Poliția britanică, ofițerul român a constatat că aceasta „diferă cu totul de cea a continentului european”, având un efectiv de 56.045 funcționari. O altă analiză a locotenentului-colonel

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
au fost: acțiunile comuniste, sectante stiliste și legionare. Aceleași, împreună cu manifestările revizioniste ungare, bulgare și sovietice s-au dovedit a pune în pericol siguranța internă și externă a statului, în principal prin activități subversive, identificându-se cazuri concrete de propagandă, trădare și spionaj. În privința îndeplinirii sarcinilor profesionale de către funcționarii D.G.P., inspectorul Bârzescu a raportat că acțiunea de supraveghere și culegere de informații „cu personal redus, nepregătit și mijloace insuficiente” nu putea conduce la rezultate pozitive. O acțiune informativă reușită implică „sacrificii

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
însă pe timp de război acestea nu puteau fi decât „dezastruoase”. „A sta cu mâinile încrucișate - menționează în încheiere studiul Serviciului Secret - și a privi deci cu nepăsare la ruinarea temeliilor statului nostru este o crimă de cea mai înaltă trădare pentru care nu poate exista nici o scuză”. O altă direcție importantă a Serviciului a fost obținerea, traducerea și recenzarea unor lucrări care, într-o formă sau alta, au abordat spațiul românesc. Casa de editură „La Prora” din Milano a publicat

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
din funcție pe unul din cei mai buni prieteni, generalul Schleicher. În altă ordine de idei, personajul a arătat că în Germania se pregătea o revoluție „«de sus» împotriva regimului național-socialist”, care ar fi fost a treia, precedentele eșuând din cauza trădării unor participanți. În caz de reușită a schimbării regimului de la Berlin, noul guvern intenționa restaurarea dinastiei de Hohenzollern, amânarea și chiar renunțarea la crearea unui stat ucrainean sub influență germană și „încetarea oricărei acțiuni sau amenințări împotriva României”, cu condiția

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]