5,887 matches
-
Hotar. Bistrița murmură între plutele înșirate la amândouă malurile. Poenile și răriturile pe de laturi. În fund la obârșie, neguri, și lucirile portocalii ale soarelui. Un lătrat de câne, undeva un plâns de copil, mugete de viței, sunetul arcurilor unei trăsuri. Scovarză. Acesta a fost un băiat pe care l-am cunoscut în gimnaziu. Era în urma mea, băiat bun. A isprăvit 4 clase gimnaziale, pe urmă a fost notar, a făcut falșuri, a fost condamnat și azi a ajuns un fel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
doi lăutari vioară și cobză și subprefectul primește grav felicitările preotului. Băieți de ovrei teribili și entuziaști. Spectacol ridicol și grimasant, pe când, de pildă, capra și plugușorul se desvoltă măreț și epic în aceleași locuri. La un accident răsturnare de trăsură soția se scoală din șanțul șoselei, prinde în brațe pe bărbatu-său Georges și începe să-l întrebe cu disperare, țipând: Unde-i Georges? Georges? Unde-i Georges? La țară, la vie, notarul, om impresionabil, aduce știrile telefonice foarte spăriat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
umplu. Es femeile și bărbații de pretutindeni dela serviciile lor. Se grăbesc spre casă. Tramvaiele și-au sporit vagoanele; autobusele, trenurile aeriene, metropolitanele sunt pline. Și automobilele de piață aleargă fără încetare. Numai aproape de noi, la colțul străzii Frederick, două trăsuri de piață, cu cai bătrâni și birjari somnoroși așteaptă toată ziua mușterii și birjarii dormitează iar caii rod paie tocate mărunt din niște tingiri. Am văzut cea mai veche stradă din Berlin. Are la capătul dincoace o inscripție dela 1830
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
-mi întindă o cutie de chibrituri, pe care o plătesc fără s-o iau. Cerșește mascat. Asară, la cafenea, a venit unul care a lăsat niște publicații în schimbul unei contribuții voluntare pentru binefacere. Pare un pastor protestant. Văd necontenit, în trăsuri dimineața și pela prăvălii, pesemne pentru vegetarieni, niște plante un fel de strujeni de-a doctorului Mironescu de care-mi spunea el c-a mâncat pela restaurante de vegetarieni. Birjarii cei bătrâni cu cai bătrâni și droște vechi care stau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pecând pretorul vorbea, s-a râdicat pe gard ș-a zis spre oameni: "Fraților, dv. să n-ascultați decât ce or zice domnii dela Blaj." Oamenii au murmurat, prim-pretorul, nesimțindu-se bine și în siguranță, s-a suit în trăsură ș-a plecat. Dar în noaptea sfintei învieri, pecând preotul cel bătrân făcea sfânta slujbă, băiatul lui, aruncându-și ochii la ferestre, a văzut baionete și puști de honvezi. A vrut să iasă afară și n-a putut. Curând a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
-i spuie numele. Era vorba de Ronetti-Roman, autorul celebrei piese Manasse. Dimineața înainte de plecare toți ofițerii eram adunați la un loc și așteptam ordinul de pornire. Iată că un camarad de-al nostru, sublocotenentul L... de rezervă, sosește într-o trăsură cu doi cai frumoși, însoțit de un tânăr brun, foarte simpatic. Se coboară amândoi și atunci, făcându-se prezintările, aflu că Ronetti Roman locuia în Hârlău și tânărul tovarăș al sublocotenentului L... e fiul autorului lui Manasse. Stând de vorbă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
partea rămasă a armatei, regele se așeză în tabără dincoace de pădure. Când se lumină de ziuă, dădu poruncă să intre tunurile și bagajele în pădure și să o ia înainte. Urmară trupele regelui și regele însuși, tras într-o trăsură, căci era bolnav de friguri. Cealaltă parte a armatei venea după rege fără arme și fără nici o ordine, ca în cea mai desăvârșită pace”. Când bagajele regești au ajuns la jumătatea drumului, „iată palatinul Ștefan cu o ceată de pedestrași
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Toate cișmelele fetei - când s-a dus - curge toate. Când a venit cu mireasa și când s-a-mbrăcat și când a suflat ea pe gură numai pietre scumpe și diamant - ziceai că ia pădurea foc. Când a venit cu mireasa-n trăsură, cișmelile toati-uscate. Nu mai curgea dă loc. Și le-a dat o sete mare la toț’ nuntașii” (Voia - Dâmbovița). În același registru al secătuirii de vitalitate trebuie pus și motivul balaurului care blochează accesul comunității la sursa de apă; lipsită
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
copilariei și apoi trăirile și visurile tinereții care mă legaseră atât de mult. Ne urcăm cu bagajele în birjă și suntem gata de plecare. Credinciosul nostru câine presimte că ceva neobișnuit se petrece. Latră și schelălăie într-una, alergând de jur împrejurul trăsurii. Plecăm, și el ne petrece, încă câteva străzi, lătrând mereu, după care se oprește cu privirea îndreptată spre noi, care ne tot îndepărtăm. Îl mai vedem cum se întoarce abătut. Am aflat mai târziu, că era văzut rătăcind pe strazile
DE TREI ORI ÎN REFUGIU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Eugen Şt. Holban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1710]
-
că la începutul lunii martie 1944, urmare apropierii frontului sunt obligați să plece în a doua pribegie. Rămân singur, pentru a încerca să expediez o parte din mobilă, pe calea ferată. După 20 martie 1944, mă asociez unui convoi de trăsuri și căruțe, ale unor ferme, însumi fiind cu o căruță și un cal al gospodăriei noastre, de la o mică proprietate din apropierea Chișinăului, de lângă satul Buruiana. De data aceasta am mers pe ruta Hîncești-Leușeni-Huși. Trecem din nou Prutul, oprindu-ne, însă
DE TREI ORI ÎN REFUGIU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Eugen Şt. Holban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1710]
-
om înstărit (culac), a hotărât să se refugieze în regat, dar nu singur ci cu mama mea și cu mine care aveam 9 luni. Astfel, a încărcat câteva bunuri necesare supraviețuirii într-o căruță de care a agățat și o trăsură în care ne-a instalat pe mine și pe mama mea și așa am plecat cu toții pe drumul fără întoarcere, pe data de 17 martie 1944 trecând Prutul pe podul de lemn de la Manoleasa. Bunicul a lăsat la Edineț și
O FAMILIE VICTIMĂ A STALINISMULUI. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Constantin Rusanovski () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1709]
-
sezon; 18 crăcănate; 19 tehnician care răspunde de buna funcționare a unui drum sau unei porțiuni de cale ferată; 20 grămadă mare de fân, căpiță; 21 corect, Philadelphia; 22 corect, George Topârceanu; 23 putinică cu capac, pentru păstrarea brânzei; 24 trăsură ușoară cu două sau patru roți; 25 a ghivosî, a presa cu picioarele un obiect, ființă etc cu picioarele; 26 traistă, săculeț; 27 a pune șițe de brad (scânduri subțiri, dranițe); 28 La un sanatoriu; 29 loc unde se depozitează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
îndreptate spre categoriile sărace ale populației, dar viza și edificarea unei noi ramuri a industriei locale. La toate acestea trebuie adăugată activitatea unei fabrici de cărămidă, a atelierelor care produceau hârtie pentru țigări sau a celor ce asamblau lemnărie pentru trăsurile ieșenilor cu stare. A urmat, însă, căderea economică a Iașilor. În anii următori, orașul a început să resimtă tot mai mult transformarea vechii capitale într-un colț de provincie. Impulsionarea industriilor locale, racordarea la infrastructură, deveneau condiții sine-qua-non, pentru a
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
mirii la biserică să se căsătorească, mireasa stă îngenunchiată înaintea altarului, cu fața acoperită, iar bărbatul în picioare cu căciula în cap. După terminarea ceremoniei, ies din biserică, însoțiti de rude, care merg pe jos, cântând din diferite instrumente înaintea trăsurii în care este dusă miresa, și aceasta în fiecare piață trebuie să coboare și să joace cu toți cei care o poftesc. Când mireasa este dintr-alt loc, atunci ceilalți (celelalte rude) merg călare. Când ajung la casa miresei, încep
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
tot; toată lumea se îmbolnăvea, dar nimeni nu murea. Prințul Potemkin, muncit de gândul morții (pentru că la Galați, la îmmormântarea principelui de Würtemberg (Karl, principe de Würtemberg, cumnatul marelui duce Pavel, viitorul țar Pavel I, n.a.), se urcase din greșeală în trăsura care adusese mortul în loc <de a se urca > în trasura lui, s-a îmbolnăvit, a plecat la Bârlad, la Huși (la 21 septembrie 1791, n.a.) și, în cele din urmă, s-a oprit pentru odihnă, aici, în împrejurimi. A avut
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
sobe și apeducte, chiupuri pentru bucătărie și flori, olane pentru acoperit case, cărămidă, rogojini etc. Meseriașii construiau case din cărămidă și din lemn, confecționau îmbrăcăminte și încălțăminte, produceau vase de tablă și de lemn, sobe de cărămidă și de fier, trăsuri și sănii, diverse mobile etc. La Huși funcționau două fabrici de bere, care produceau anual 6.300 litri, două mori cu aburi (în 1898 erau trei, iar la târgul Drânceni funcționa o moară), patru brutării, două simigerii, două mori cu
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
a dispune Domnia voastră efectuarea plății în conformitatea articolului din convențiune”. Asemenea dificultăți au fost semnalate și în toamna anului 1877. Astfel, la 1 octombrie 1877, prefectul județului Fălciu a înaintat Ministerului de Externe „Tabloul de numărul carelor cu boi și trăsurilor cu cai ce s-au luat din județul Fălciu și au fost întrebuințate pentru transporturile necesare Armatelor Imperiale Ruse de la intrarea lor în țară și până la 1-iul octombrie 1877, fără ca să fie despăgubite aceste transporturi. O altă direcție importantă de
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
mâine cel mult poimâine vom completa numărul”, transmitea prefectul de Fălciu. Rechiziționarea s-a făcut pe anumite termene. În total, s-au rechiziționat 264.394 care țărănești. Ministerul de Război prescrise ca fiecare județ să dea pe cale de rechiziție 150 trăsuri înhămate cu trei cai, ceea ce pe toată țara însemna 4.800 trăsuri și 14.400 de cai. Pentru țărani, contribuția nu era deloc ușoară. Vitele slăbite de corvezi, de lipsa de îngrijire și nutreț, se îmbolnăveau și mureau pe drum
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
s-a făcut pe anumite termene. În total, s-au rechiziționat 264.394 care țărănești. Ministerul de Război prescrise ca fiecare județ să dea pe cale de rechiziție 150 trăsuri înhămate cu trei cai, ceea ce pe toată țara însemna 4.800 trăsuri și 14.400 de cai. Pentru țărani, contribuția nu era deloc ușoară. Vitele slăbite de corvezi, de lipsa de îngrijire și nutreț, se îmbolnăveau și mureau pe drum. Administrația și intendența militară, cu concursul autorităților și cu susținerea tuturor românilor
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
locale erau îngrijorate de faptul că nici „serviciul de incendiu” (pompieri) nu era dotat suficient: avea „5 cai plini de rapân și slabi” (subl. ns.), nouă sacale vechi, două „care de goană”, din care unul servea ca dric funebru, o trăsură, o pompă mare pentru incendiu, hamuri, felinare, mantale pentru morți, pături și saltele, toate în cea mai mare parte degradate. Problema apei potabile era una din cele mai importante probleme locale. Apa la Huși era insuficientă și de calitate inferioară
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
1919-1920, era asigurarea veniturilor, care erau obținute din taxe și impozite; alte venituri erau obținute prin valorificarea imobilelor, terenurilor și depozitelor donate de personalități înstărite ale orașului. Reține atenția o altă sursă a veniturilor: impozit asupra luxului (cei care posedau trăsuri, căruțe, biciclete sau servitori (!). Primarul N. N. Tiron era convins că orașul Huși, pentru a intra în rândul orașelor moderne, are nevoie de construcții edilitare, prin care să se asigure apa potabilă, canalizarea, iluminatul, căile de comunicație, baie comunală etc. În
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
lui Fidel; în septembrie 1976, la vizita în Angola; la vizita în Republica Dominicană 20-25 august 1998; la reuniunile ibero-americane la nivel înalt de la Guadalajara 1991 Madrid 1992, Cartagena de las Indias 1994 (când Fidel alături de Gabriel Garcia Marques, vizita în trăsură orașul vechi), din insula Maragreta, Venezuela, în 1997; în 2000, la Ciudad de Panama. Am citat doar câteva din "intențiile" planificate de-a lungul anilor. Ele au fost perfectate de specialiști ai CIA, de contrarevoluționari cubanezi stabiliți în special în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
în mocani, artileriști fără tunuri și geniu fără unelte, dar și toată populația civilă fu cuprinsă de o panică nedescriptibilă și, uneori, nejustificată. Familii întregi, cu copii și părinți bătrâni, fugeau cu orice mijloc, în trenuri (cât au circulat), în trăsuri, căruțe, călare și pe jos. Era un exod oribil, căci mulți se opreau pe drum, vitele slăbite nu aveau nutreț, oamenii nici mâncare, nici adăpost. Rămâneau sărmanii lungiți pe marginea șoselei în ploaie și noroi; vremea se înăsprise și sosea
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
amabilă cu von dem Bussche și Legațiunea germană ca să-i înșel și să-i ademenesc; 3. că voiau să lovească în familia Brătianu, de aceea vor aresta pe Lia; 4. că toată istoria automobilului era îndreptată în contra ei, crezând că trăsura aparținea lui Vintilă și fusese ascunsă la mine; 5. că pe Lia, nu pe Pia voiau să ducă la Kommandantură. În fine, se duse cu vorbe de speranță. Noi credeam că voiau să facă șantaj și că amenințările de arestare
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
și unde erau tratați ca amici, nu ca vrăjmași. De aceea, toată aprovizionarea particularilor se făcea prin contrabandă de la țară, unde, în înțelegere cu țăranii, se organizase un întreg sistem: carne în coșciuge, cu femei văitându-se după căruță, caprele trăsurilor cu dublu fund, miei înfășurați ca copii și acoperiți cu batiste pe obraz, aduși în brațe de femei. Noi mai aveam și noroc cu bunul nostru prieten Emil Petrescu; el corupsese soldații germani de la moșia lui, căra prin ei multe
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]