4,336 matches
-
produc un moment permanent ortogonal pe o axă fixă sau dacă momentul este nul, momentul cinetic se conservă, cee ce se exprimă prin relația: formula 41 Aceasta este o integrală primă a mișcării.Pentu mișcări cu moment cinetic constant, alegând planul traiectoriei în planul formula 42, vectorul viteză areolară este paralelă cu axa formula 43, rezultă că valoarea componentei formula 44 a acesteia coincide cu valoarea scalară, prin urmare: formula 45 Combinând ultimele două relații se găsește expresia: formula 46 Această ultimă relație exprimă de fapt teorema
Viteză areolară () [Corola-website/Science/319537_a_320866]
-
arii egale în intervale de timp egale". Acesta este cazul tuturor mișcărilor libere ce au loc pe conice sub acțiunea forței centrale. Folosirea acestei teoreme este extrem de utilă (fiind o integrală primă a mișcării) pentru găsirea ecuațiilor de mișcare pe traiectorii eliptice, hiperbolice, etc. Din punct de vedere istoric, noțiunea „apare” pentru prima oară în Legile lui Kepler (a doua lege) cu privire la mișcarea orbitală a planetelor.
Viteză areolară () [Corola-website/Science/319537_a_320866]
-
pe orbite care-i face mai avantajos de atins decât suprafața Lunii din punct de vedere energetic. Colonizarea asteroizilor ar necesita habitate spațiale. Centura are materiale semnificative, cel mai mare asteroid fiind Ceres. Coloniștii ar putea avea dificultăți în controlarea traiectoriei acestora, o posibilă soluție fiind utilizarea rachetelor sau a unor „mass drivers”. Este o planetă pitică din Centură, cuprinzând o treime din masa acesteia. Fiind cel mai mare corp din Centură, Ceres ar putea fi principala bază și port spațial
Colonizarea spațiului () [Corola-website/Science/319607_a_320936]
-
orbită terestră, deasupra unui punct al Pământului (cu abateri foarte mici), fiindcă în 24 de ore acesta face și el o rotație în jurul axei sale. Bineînțeles că nu toți sateliții sunt geostaționari ("fixați"), ei putând și să baleieze (cutreiere) pe traiectorii spațiale variabile deasupra suprafaței terestre în diferite scopuri. Dacă viteza unui corp lansat (satelit etc.) devine mai mare decât prima viteză cosmică, atunci el urmează o traiectorie de cerc alungit, elipsă. În cazul limită, când punctul cel mai îndepărtat al
Zbor spațial () [Corola-website/Science/319787_a_321116]
-
nu toți sateliții sunt geostaționari ("fixați"), ei putând și să baleieze (cutreiere) pe traiectorii spațiale variabile deasupra suprafaței terestre în diferite scopuri. Dacă viteza unui corp lansat (satelit etc.) devine mai mare decât prima viteză cosmică, atunci el urmează o traiectorie de cerc alungit, elipsă. În cazul limită, când punctul cel mai îndepărtat al orbitei eliptice tinde spre infinit (∞), atunci satelitul nu mai rămâne pe o traiectorie închisă, orbitală, și urmează o traiectorie parabolică depărtându-se continuu de planeta de origine
Zbor spațial () [Corola-website/Science/319787_a_321116]
-
lansat (satelit etc.) devine mai mare decât prima viteză cosmică, atunci el urmează o traiectorie de cerc alungit, elipsă. În cazul limită, când punctul cel mai îndepărtat al orbitei eliptice tinde spre infinit (∞), atunci satelitul nu mai rămâne pe o traiectorie închisă, orbitală, și urmează o traiectorie parabolică depărtându-se continuu de planeta de origine în spațiul extraterestru. Este vorba aici de "a doua viteză cosmică". Concret, pentru a putea ieși din sfera de atracție pământeană (gravitațională) și a începe un
Zbor spațial () [Corola-website/Science/319787_a_321116]
-
decât prima viteză cosmică, atunci el urmează o traiectorie de cerc alungit, elipsă. În cazul limită, când punctul cel mai îndepărtat al orbitei eliptice tinde spre infinit (∞), atunci satelitul nu mai rămâne pe o traiectorie închisă, orbitală, și urmează o traiectorie parabolică depărtându-se continuu de planeta de origine în spațiul extraterestru. Este vorba aici de "a doua viteză cosmică". Concret, pentru a putea ieși din sfera de atracție pământeană (gravitațională) și a începe un zbor interastral este nevoie de o
Zbor spațial () [Corola-website/Science/319787_a_321116]
-
printr-un punct de coordonate formula 9 într-un spațiu cu formula 10 dimensiuni, numit "spațiul fazelor". Evoluția în timp a sistemului, reprezentată analitic prin dependența de timp a variabilelor canonice, are ca reprezentare geometrică o curbă continuă în spațiul fazelor, numită "traiectoria" punctului reprezentativ. Întrucât starea sistemului, la orice moment, este complet determinată dacă este cunoscută starea sa la un moment anterior, rezultă că traiectoria în spațiul fazelor este complet determinată de unul din punctele ei și prin fiecare punct din spațiul
Mecanică statistică () [Corola-website/Science/319326_a_320655]
-
dependența de timp a variabilelor canonice, are ca reprezentare geometrică o curbă continuă în spațiul fazelor, numită "traiectoria" punctului reprezentativ. Întrucât starea sistemului, la orice moment, este complet determinată dacă este cunoscută starea sa la un moment anterior, rezultă că traiectoria în spațiul fazelor este complet determinată de unul din punctele ei și prin fiecare punct din spațiul fazelor trece o singură traiectorie. Legea conservării energiei are și ea o reprezentare geometrică simplă: traiectoria punctului reprezentativ este în întregime conținută într-
Mecanică statistică () [Corola-website/Science/319326_a_320655]
-
sistemului, la orice moment, este complet determinată dacă este cunoscută starea sa la un moment anterior, rezultă că traiectoria în spațiul fazelor este complet determinată de unul din punctele ei și prin fiecare punct din spațiul fazelor trece o singură traiectorie. Legea conservării energiei are și ea o reprezentare geometrică simplă: traiectoria punctului reprezentativ este în întregime conținută într-o suprafață de energie constantă, care e o varietate formula 11-dimensională în spațiul fazelor formula 10-dimensional, având ecuația (2). Pentru un sistem în echilibru
Mecanică statistică () [Corola-website/Science/319326_a_320655]
-
sa la un moment anterior, rezultă că traiectoria în spațiul fazelor este complet determinată de unul din punctele ei și prin fiecare punct din spațiul fazelor trece o singură traiectorie. Legea conservării energiei are și ea o reprezentare geometrică simplă: traiectoria punctului reprezentativ este în întregime conținută într-o suprafață de energie constantă, care e o varietate formula 11-dimensională în spațiul fazelor formula 10-dimensional, având ecuația (2). Pentru un sistem în echilibru termodinamic, punctul reprezentativ în spațiul fazelor nu se poate îndepărta la
Mecanică statistică () [Corola-website/Science/319326_a_320655]
-
pe întreg spațiul fazelor satisface condiția care rezultă din regula de sumare a probabilităților și exprimă certitudinea că punctul reprezentativ se află în spațiul fazelor. Din teorema lui Liouville rezultă că densitatea de probabilitate este constantă de-a lungul unei traiectorii în spațiul fazelor; se spune că ea e o "integrală primă" a ecuațiilor canonice. Un sistem hamiltonian admite formula 33 integrale prime care nu depind explicit de timp, una dintre ele fiind energia, adică hamiltoniana (2). Densitatea de probabilitate va fi
Mecanică statistică () [Corola-website/Science/319326_a_320655]
-
parametri externi constanți) numai de energie, în mecanica statistică se postulează că funcția de distribuție depinde de variabilele canonice numai prin intermediul funcției hamiltoniene: Boltzmann a arătat că acest postulat se verifică în cazul sistemelor care posedă proprietatea de "ergodicitate": oricare traiectorie în spațiul fazelor se apropie oricât de mult de oricare punct al suprafeței de energie constantă pe care se află în întregime această traiectorie. Mecanica statistică reprezintă un punct de vedere diferit, față de termodinamică, asupra valorilor mărimilor mecanice macroscopice la
Mecanică statistică () [Corola-website/Science/319326_a_320655]
-
a arătat că acest postulat se verifică în cazul sistemelor care posedă proprietatea de "ergodicitate": oricare traiectorie în spațiul fazelor se apropie oricât de mult de oricare punct al suprafeței de energie constantă pe care se află în întregime această traiectorie. Mecanica statistică reprezintă un punct de vedere diferit, față de termodinamică, asupra valorilor mărimilor mecanice macroscopice la echilibru. În termodinamică, valoarea oricărei mărimi mecanice este univoc determinată dacă sunt cunoscute valorile unui număr restrâns de parametri de stare independenți de timp
Mecanică statistică () [Corola-website/Science/319326_a_320655]
-
mecanica cuantică, o coordonată formula 152 și impulsul conjugat formula 153 nu pot avea simultan valori bine determinate; ele sunt doar statistic determinate, cu abateri pătratice medii care se supun relației de incertitudine unde formula 156 este constanta Planck redusă. Noțiunea clasică de "traiectorie" (în spațiul configurațiilor sau în spațiul fazelor) își pierde sensul. Spațiul fazelor nu mai e bine definit: el devine o îngrămădire de celule imprecis delimitate, cu volum de ordinul formula 157, unde formula 158 este numărul gradelor de libertate. Preluând și postulatul
Mecanică statistică () [Corola-website/Science/319326_a_320655]
-
un scenariu probabil. Fără modulul lunar, accidentul ar fi fost cu siguranță fatal. Avarierea lui "Odyssey" a făcut aselenizarea imposibilă. În schimb, s-a putut folosi gravitația Lunii pentru a asigura întoarcerea pe Pământ. Apollo 13 fusese inițial pe o traiectorie de întoarcere liberă, care ar fi avut ca rezultat automat întoarcerea pe Pământ fără pornirea vreunui motor, dar aselenizarea la Fra Mauro impunea părăsirea traiectoriei de întoarcere liberă de la începutul misiunii. Revenirea la traiectoria de întoarcere liberă necesita o modificare
Apollo 13 () [Corola-website/Science/315505_a_316834]
-
folosi gravitația Lunii pentru a asigura întoarcerea pe Pământ. Apollo 13 fusese inițial pe o traiectorie de întoarcere liberă, care ar fi avut ca rezultat automat întoarcerea pe Pământ fără pornirea vreunui motor, dar aselenizarea la Fra Mauro impunea părăsirea traiectoriei de întoarcere liberă de la începutul misiunii. Revenirea la traiectoria de întoarcere liberă necesita o modificare semnificativă care s-ar fi putut rezolva cu o ușoară aprindere a propulsoarelor modulului de serviciu, dar starea acestora era necunoscută. Din același motiv nu
Apollo 13 () [Corola-website/Science/315505_a_316834]
-
Apollo 13 fusese inițial pe o traiectorie de întoarcere liberă, care ar fi avut ca rezultat automat întoarcerea pe Pământ fără pornirea vreunui motor, dar aselenizarea la Fra Mauro impunea părăsirea traiectoriei de întoarcere liberă de la începutul misiunii. Revenirea la traiectoria de întoarcere liberă necesita o modificare semnificativă care s-ar fi putut rezolva cu o ușoară aprindere a propulsoarelor modulului de serviciu, dar starea acestora era necunoscută. Din același motiv nu s-a putut nici întoarce astronava direct spre Pământ
Apollo 13 () [Corola-website/Science/315505_a_316834]
-
modificare semnificativă care s-ar fi putut rezolva cu o ușoară aprindere a propulsoarelor modulului de serviciu, dar starea acestora era necunoscută. Din același motiv nu s-a putut nici întoarce astronava direct spre Pământ. După îndelungi discuții, revenirea la traiectoria de întoarcere liberă s-a efectuat cu sistemul de propulsie pentru coborâre al modulului lunar, la câteva ore după accident. Motorul de coborâre a fost pornit din nou la două ore după pericynthion (cea mai mare apropiere de Lună) pentru
Apollo 13 () [Corola-website/Science/315505_a_316834]
-
modulului lunar, la câteva ore după accident. Motorul de coborâre a fost pornit din nou la două ore după pericynthion (cea mai mare apropiere de Lună) pentru accelerarea întoarcerii. Ulterior, a fost necesară o altă pornire de motor pentru corectarea traiectoriei. Echipajul, personalul de suport și persoanele de la controlul misiunii a avut nevoie de o ingeniozitate considerabilă în condiții de presiune extremă, pentru a asigura întoarcerea în siguranță. Multă lume a urmărit desfășurarea dramaticelor evenimente la televiziune. Întrucât se impuneau economii
Apollo 13 () [Corola-website/Science/315505_a_316834]
-
După abandonarea lui "Aquarius", modulul de comandă "Odyssey" a aterizat în siguranță în Oceanul Pacific. Echipajul era în stare bună cu excepția lui Haise care suferea de o gravă infecție de tract urinar din cauza cantității insuficiente de apă. Pentru a evita modificarea traiectoriei navei, echipajul primise instrucțiuni să oprească temporar evacuarea de urină din navă. Din cauza unei neînțelegeri, echipajul a crezut că trebuie să stocheze urina pe durata întregului zbor. Deși explozia a dus la renunțarea la misiune, aceasta s-a petrecut în
Apollo 13 () [Corola-website/Science/315505_a_316834]
-
sa "Lost Moon" (cu titlul schimbat apoi în "Apollo 13"), Lovell spune că în afara plăcii Apollo 13 și a câtorva alte piese, singurul obiect-amintire pe care îl mai are de atunci este o scrisoare Charles Lindbergh. Ca rezultat al urmării traiectoriei de liberă întoarcere, altitudinea Apollo 13 pe partea îndepărtată a Lunii a fost cu aproximativ 100 km mai mare decât altitudinea orbitală a restului misiunilor lunare Apollo. Misiunea a stabilit, astfel, recordul de altitudine pentru zborul spațial uman. Variația distanței
Apollo 13 () [Corola-website/Science/315505_a_316834]
-
secundar (Quinlan). Unele scene ale filmului s-au filmat în condiții reale de imponderabilitate, NASA permițând echipei de filmare accesul la avionul special de antrenament pentru astronauți care realizează starea de imponderabilitate timp de câteva zeci de secunde printr-o traiectorie parabolică. Jim Lovell a fost prezent pe platourile de filmare în calitate de consultant, dar și de actor: la finalul filmului apare în rolul căpitanului vasului de recuperare, nava de asalt amfibiu USS Iwo Jima LPH-2 (portretizată în film de nava-soră USS
Apollo 13 () [Corola-website/Science/315505_a_316834]
-
pe loc, aducând în acel moment moartea echipajului. Cabina echipajului, precum și propulsoarele, elemente ce aveau din construcție o constituție mai robustă au supraviețuit dezmembrării vehiculului de lansare; în vreme ce propulsoarele au fost detonate de la distanță, cabina detașata a continuat pe o traiectorie balistică, si a fost văzută ieșind din norul de gaze la Ț+75.237. La douăzeci și cinci de secunde după dezmembrarea vehiculului, ce a avut loc la (), traiectoria compartimentului echipajului a atins altitudinea maximă la . Naveta a fost proiectată să reziste
Dezastrul navetei spațiale Challenger () [Corola-website/Science/315574_a_316903]
-
în vreme ce propulsoarele au fost detonate de la distanță, cabina detașata a continuat pe o traiectorie balistică, si a fost văzută ieșind din norul de gaze la Ț+75.237. La douăzeci și cinci de secunde după dezmembrarea vehiculului, ce a avut loc la (), traiectoria compartimentului echipajului a atins altitudinea maximă la . Naveta a fost proiectată să reziste la o forță de încărcătură a aripii de 3 ori mai mare decât greutatea cu încă 1,5"(G)" factor de siguranță. Cabina echipajului în particular era
Dezastrul navetei spațiale Challenger () [Corola-website/Science/315574_a_316903]