5,174 matches
-
tălmăci lui Tefnaht, dar acesta nu răspunse. Crezând că n-a fost auzit, sclavul mai întrebă o dată, iar Tefnaht îi făcu semn să tacă. Sclavul însă născoci un răspuns: - Bătrânul e obosit... cred că doarme. - Auta, zise Tefnaht (și Auta tresări), am văzut cu ce ați venit. Nu amețești în ea? - Nu, stăpâne. Mai curând amețesc pe corăbii. În văzduh nu sunt valuri. - Și nu cade? întrebă preotul din nou. - Nu, stăpâne, plutește ca fulgul și se lasă pe pământ mai
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
luntre, pe unul din scaune, ședea o frumoasă femeie rome, de neam după înfățișare, cu trupul scund și subțire, îmbrăcată în mătase de culoarea fagurilor proaspeți, cu părul negru retezat pe frunte și sprijinit pe umeri. Când intrară ceilalți, femeia tresări și se ridică. - De ce numai Auta s-o fi răpit pe Nefert? Eu dacă vin din stele n-am voie?! spuse cârmaciul vesel. Mi-am găsit o zeiță pe care am s-o iau cu mine în cer. Numai că
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
mai vorbise niciodată cu el. Renunță la acest gând, rugându-se ca cineva să-i aducă vestea cea bună despre el. Era o dimineață mohorâtă cu ceață deasă, picau ultimele frunze, căzând câte una pe capota trabantului, făcând-o să tresară, cuprinsă fiind de gânduri sumbre. Ce surprize îți face viața, se gândi ea, așa într-un moment să fiu smulsă din carapacea mea, unde liniștea mea era deplină. Practic și la urma urmei, ce aș putea avea eu cu acest
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
Angela”, își zise Eva în gând. O ploaie torențială întunecase totul de jur împrejur, deși încă mai erau câteva ore bune până la lăsarea nopții. Foarte des cerul era brăzdat de fulgere, tunetele asurzitoare îl făcu pe Radu Brădescu să tresară pe bicicleta care aluneca prin noroi, se întorcea din câmp, vântul nici el nu se lăsa mai prejos aplecând capacii bătrâni. Deodată, pe marginea drumului observă trabantul Ramonei. Distanța de la care-l privea nu-i permitea să vadă dacă ea
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
Ioana se bucură de razele călduțe deoarece simți răcoarea dimineții. Ea ațipi mereu, de la un moment dat adormise. Ionuț se simțea nu numai obosit dar și puțin abătut. Șoseaua era de-a dreptul liberă, ațipi și el, ca apoi să tresară ca ars. în timp ceși continua drumul avea o inimă rea, simțindu-se copleșit de tristețe. Pleoapele îi erau grele ca plumbul, închizându-le mereu. La Singiorgiu de pădure ațipise de-a binelea. De această dată somnul i-a fost
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
noi tot cu necazurile noastre. Oile nu-ș ce au, da-s cam betege... Dădu bice cailor, după ce-l anunță: - Vezi că tat-tu nu-i acasă. Tânărul învățător se-ntoarse-n loc, urmărind cu privirea căruța hodorogită, plină cu cânepă. Tresări. Dar mama, mama o să-l recunoască? Se liniști pe loc. Cum să nu, o mamă nu-și uită niciodată copilul. Ea cum o mai fi? Sănătoasă, sau spetită de muncile grele, fără ajutorul lui în gospodărie? Răsuflă ușurat, doar îi
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
în jos, adâncul întunecat imitându-l. Era tare încântat de ecou, credea că nimeni nu mai știa ce fenomene ciudate se produceau acolo, în întuneric. Gândea că-i va uimi pe toți cu descoperirea lui. Ridicându-se de deasupra fântânii, tresări deodată atent. Apăruse pe drum o fetiță de vreo unsprezece ani, cu o băsmăluță colorată. Purta o fustă lungă, creață și o bluză scurtă din stambă, cu mâneci largi. Era una dintre puținele colege de la școală, a cărei prezență o
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
curtea casei, că uda florile din grădină și-și hrănea câinele, că la amiază îl aștepta soția, cu masa pusă. După amiaza își scotea copiii la plimbare apoi seara, adormea cu o carte în mână. Revenit brusc la realitata imediată, tresări, se ridică în picioare privind atent spre soldații din zona încredințată lui. Intră și el în apă. Tot malul Siretului era împânzit de soldații care făcuseră baie, iar hainele celor din apă erau aranjate ordonat, în grămăjoare. Deodată auzi un
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
în punctul adecvat, nu curge nici o picătură de sânge, iar pacientul nu simte nici un fel de durere acută. Dacă ați introduce un ac ascuțit într-un vas de sânge sau într-un nerv, v-ar curge sânge imediat sau ați tresări de durere, așadar perspectiva occidentală convențională asupra acupuncturii nu poate fi susținută. Dr. E. Biancini, un susținător entuziast al acupuncturii chineze, explică natura electrică a terapiei prin acupunctură după cum urmează: Acum câțiva ani, împreună cu răposatul doctor Dimier, un renumit electroterapeut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
care s-au dat jos din spatele unei mașini, având bâte de baseball. Au raportat la poliție, dar nu s-a făcut nici o arestare. — Crezi că poate una din bandele astea rasiste l-au dilit pe colorat? Întreabă Gus. Amanda Drummond tresare. Toal pare obosit. Asta n-o putem ști. Se poate să fie o coincidență. Oricum, incidentul probabil că Îi stăruia În minte tipului pe când urca treptele spre North Bridge. Și mai surprinzător În cazul ăsta că n-a fost deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
se cojește de pe ele. Eczema mea se Înrăutățește ca un rahat, zău așa. Prea multe gânduri murdare. Prea multe locuri nasoale. Dar nu acum. Ce moacă micuță și drăguță pe ea. Își pune Încet gura În jurul vârfului pulii mele și tresare. — Asta e scumpete, asta e. Suge-mă așa cum Îl sugi și pe prietenul tău... pune limba aia la treabă... ești o gagicuță frumoasă, știi asta? Atinge-mi coaiele. Atinge-mi nenorocitele de coaie cu mâinile! Îi ordon eu. Fata lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
pește și am plecat la mașină. Nicio vorbă. Tăcuți, am pornit spre casă, eu gândind că o putere supremă m-a ajutat să-mi văd din nou soția și copiii. Au trecut de atunci foarte mulți ani și încă mai tresar prin somn. Prin această povestire aduc un omagiu lui Traian, care a plecat de mult într-o călătorie fără sfârșit. Virgil nu va fi un străin pentru mine, iar când ne vom întâlni toți trei într-o altă lume, vom
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
vedem În mod normal. Rotunjimea frunzelor de nufăr rezonează cu rotunjimea lunii, deși culorile lor Întunecate și Întunecimea apei În zori relaționează cu Întunecimea care dispare pe măsură ce ziua Înaintează. Dar parcurgînd versurile descoperim partea de dedesubt a frunzelor de nufăr tresărind În alb, la lumina lunii din zori, ca o ciudată vedenie În Întunecimea din preajmă. Vedem tresărirea În mișcarea frunzelor de nufăr, apoi În ultimul vers simțim răcoarea și atingerea unei adieri. Se ridică oare răcoarea din rezonanța cu ceea ce
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
minusculul obiect sau fapt declanșator, haiku-ul nu există. Nu mai trebuie adăugat decît că, În mod paradoxal, cutia de rezonanță este simultan, ca În versurile lui Blaga, și o surdină: Strîns ținută sub surdinăca o pîlpîire de lumină inima tresare. Și răspunde-n Ursa Mare. Caracterul anteic al haiku-ului Prin faptul că este legat de imagini concrete și senzoriale și că, oricît de complexă ar fi construcția și interpretarea sa simbolică, el rămîne mereu În atingere nemijlocită cu realitatea
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
șoapte / și o bufniță cuvînt.” De-acum comunicarea, care se proptea În cîrjele cuvintelor, devine superfluă și poate Începe cuminecarea. De-acum Înțelegem cu inima, și ea ținută Însă sub surdină. “Strîns ținută sub surdinăca o pîlpîire de lumină inima tresare. Și răspunde-n Ursa Mare.” De-acum orice tremur de geană și orice pîlpîire, orice atingere sau tresărire au un răsunet incalculabil, nebănuit, de cutremur. Căci ele se petrec pe harfa tîlcurilor, printre corzile tainelor și răzbat miraculos pînă În
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
lor gest de surprindere, pentru că oricum nu-și pot exprima sonor neliniștea. cad ghinde - melcii pe vîrful tălpilor Iar cei ce simt iminența căderii cortinei, deși ar avea cum să-și exprime vocal Îngrijorarea, reduși Într-un fel la tăcere, tresar la fiecare pocnet de ghindă. Intersecție galbenul toamnei - la răscruce blocată toată suflarea Două lucruri sînt ilustrate extrem de clar În acest poem: structura alegorică a haiku-ului și tehnica ghicitorii folosită În acest caz. Pentru a dezlega șarada și a
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
cad legănat tămîind străvechiul gorgan Ceea ce a constituit punctul de plecare al poemului a fost contemplarea frunzelor În cădere. Departe de a fi o cădere accelerată și zgomotoasă, ca aceea a ghindelor sau a castanelor, care te pot face să tresari cînd liniștea prea mare este curmată brusc, aceea a frunzele are o anume lentoare și un balans aparte care te duc cu gîndul la abandon. M-am gîndit deci la o modalitate de a fi, de a se comporta a
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
atât mai mult interes să-și dramatizeze viața. Invers, cu cât o operă simbolizează mai mult, cu atât artistul poate lipsi de pe scenă. În schimb, cu cât opera captivează mai puțin, cu atât persoana artistului trebuie să ne facă să tresărim; și să adauge în existența lui ezoterismul teatral care nu mai emană din lucrare. Acestea sunt vasele comunicante ale lui trans. "I × C = constantă", așa ar suna legea lui Mariotte pentru elementul simbolic. Cu cât imaginile sunt mai sărace, cu
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
am scurtat zilele și șansele altora, vrând doar noi să avem parte de ele. Moment zero când și pentru cele cinci simțuri ale noastre sunt traumatizante, nu doar pentru suflet. Dacă, în mod normal, a căzut o sticlă pe ciment, tresare întreg sistem nervos, dar când la două străzi de Noel cădea un bloc de cinci etaje... urlete, țipete, răgete, zgomot, huieli, vuieli, trosnituri, cărămizi zburând, pereți rupându-se, cabluri electrice căzând, ape țâșnind... Infernul declanșat. Toate acestea doar în câteva
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
pomenea strigând: „Trage... trage, Antoane! Uite-l vezi... e Suru, îl vezi?!“ și arăta insistent cu ciomagul undeva în neant... Dacă nu-i nimeni în jur, să i-l arate pe lup.... vorbește singur... „El e... Suru, îl vezi...!“ Apoi, tresare trăgând cu urechea către pădure, ca jivinele la pândă... „Ia, ascultă! murmura el abia șoptit, îi auzi cum foșnesc?... Anuuca... Anuuca...!, îi auzi cum o cheamă?! șoptește el, eu ochiul cenușiu, lărgit mult,.. ca să prindă foșnetul frunzei, apoi continuă... „Fagii
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ucidă. - Nu mai căta „lupu‟ sur“, boierule... c-o murit dimult!“ îi spunea fostul hăitaș moșierului, când pornea în pădure pe urmele lupului, și, hâtru cum era, pe loc îi veni o idee: „ - Chiar, domnia ta l-ai ucis, boierule!“ Moșierul tresări, ca trezit dintr-un somn adânc. ... Da, măi Fa... Fanachi, că bine zâci... recunoștea el cu mândrie că a ucis lupul care intrase demult în legendă pentru faima lui. ... Da, măi, așa-i, eu l-am ucis! repetă el tot
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
de afară se porni din nou, parcă, mai înverșunată, plesnind în geamuri și-n pereți. Dintr-o dată, un ăuit prelung și mârâitul lui Pârvu din coteț, - unde era închis noaptea, împotriva lupilor-, tulbură liniștea nopții, îl făcu pe Anton să tresară. Prin ceardac se auziră pași ușori, prelingându-se Anuca, fata pădurarului 49 pe sub geam. Baba Săftica, neclintită, n-o scăpa din ochi pe tânăra femeie. A auzit și ea ăuitul lupului, și pașii prin ceardac, dar n-a întors capul
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
gângurind ceva. Pădurarul rămase fără glas, nu-și putea dezlipi ochii de pe fețișoara aceea, cât un pumn de mică, pe care luciau doi ochișori ca două mărgeluțe albastre. O privea îndelung și nu-i venea să creadă că-i adevărat. Tresări când văzu luminița ochilor ce-i surâdeau Anuca, fata pădurarului prietenește și valul de bucurie... oceanul clocotitor vuind în strâmta temniță a acelui trupușor... Cine ar ști să deslușească în el... ar vedea lumi tăinuite în beznă, nebuloase care se
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ei pentru el a învins durerea trupească. În timp ce pădurarul își frământă mintea, ce să facă, ce să facă, s-o ducă cu sania la Fălciu, ori la Bârlad. - Îi târziu, Antoane, îi prea târziu! scânci femeia, cu răsuflarea grea. El tresări, la răspunsul ei gândului său, cum l-a călcat pe gând. - Îi târziu, repetă ea... nu mai am vreme... vorbi femeia cu răsuflarea grea. Lasă-mă, să-ți spun acum, înainte de a mă înfățișa dinaintea lui Dumnezeu, care poate, îmi
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
să fii sănătoasă... acu‟ lasă, Axinia. Lăcrimile îi curgeau șiroaie pe obraz. Cine ar fi recunoscut în omul codrilor, puternic, cu nervii tari, stăpâniți, care cu o lovitură de cuțit spinteca un mistreț, fără ca un nerv din făptura lui să tresară, ori, fără să clipească, ucidea un cerb... Cine ar fi crezut că în inima lui ascunde o floare atât de fragilă... atât de gingașă...! Clopotele de la Schitul din deal se auziră, ca bătăi de inimă, dăngătul lor, adus pe pale
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]