8,428 matches
-
armate bune și cu aliați buni. Dacă va avea armate bune, va avea întotdeauna și aliați buni, iar situația internă va fi întotdeauna sigură atunci când va fi sigură situația din afară, în cazul în care aceasta n-a fost cumva tulburată de vreo conjurație. Și, chiar dacă împrejurările externe ar începe să se strice, dacă a guvernat și dacă a trăit așa cum am spus, principele va putea oricând, dacă nu-și pierde cumpătul, să reziste oricărui atac, așa cum a făcut Nabis Spartanul
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
a trăit așa cum am spus, principele va putea oricând, dacă nu-și pierde cumpătul, să reziste oricărui atac, așa cum a făcut Nabis Spartanul, despre care am vorbit. Dar, în ceea ce-i privește pe supuși, chiar dacă situația din afară nu se tulbură, principele trebuie să se teamă că dușmanii ar putea să uneltească în taină. El se poate pune foarte bine la adăpost de o acțiune ca aceasta dacă se străduiește să nu fie urât sau disprețuit și dacă face astfel încât poporul
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
nopții, și-i zice: "Prietene, împrumută-mi trei pîini, 6. căci a venit la mine de pe drum un prieten al meu, și n-am ce-i pune înainte;" 7. și dacă dinăuntrul casei lui, prietenul acesta îi răspunde: Nu mă tulbura; acum ușa este încuiată, copiii mei sunt cu mine în pat, nu pot să mă scol să-ți dau pîini", 8. vă spun: chiar dacă nu s-ar scula să i le dea, pentru că-i este prieten, totuși, măcar pentru stăruința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
perete este cea a călugărului. Cu mâinile împreunate și privirea ridicată a rugă către cer, avea alura unui sfânt pictat în vreo biserică. Era ceasul vecerniei... Am rămas în umbra unor arbori de la intrarea în grădina chiliilor. Nu voiam să tulbur clipa de rugă a bătrânului... Așteptam primul dangăt de clopt care va vesti sfârșitul rugii de seară a călugărilor... Priveam către fereastra Zânei, unde speram să disting măcar cea mai vagă lumină. Dar... întunericul era a toate stăpânitor... Când răbdarea
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
să ajung la culcușul meu de pe malul iazului, am umblat ca un somnambul. Abia când m-am trezit cu o carte în mână am realizat că trebuie să-mi strunesc gândurile și să citesc cu atenție... Liniștea nu mi-a tulburat-o nimeni, până ce dinspre mănăstire a ajuns la mine zvon de clopot... “Uite că e ora prânzului și eu nu am simțit că mi-i foame măcar” - m-am mirat eu. “Asta înseamnă că mai ai tăria să te concentrezi
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
fac o sută și cincizeci oi domnești, și o mie de stupi țărănești, care fac o sută de stupi domnești și cinci sute de porci țărănești, care fac cincizeci de porci domnești... să se lase în pace... să nu-i tulbure cu nimic”. ― Același voievod, la 12 decembrie 1627 întărește ctitoriei sale Mănăstirea Adormirea Maicii Domnului din Iași stăpânirea asupra satelor Șipotele, din ținutul Hârlău, și Munteni, din ținutul Vaslui, ambele sate având: iazuri, mori, vii, livezi... ― Să vedem, părinte, ce
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
Ștefan Tomșa al II-lea la 27 mai 1612 tuturor slujbașilor domnești care strângeau dările către visterie, aflăm că în coasta chervăsăriei (vămii) mănăstirii Sfântul Sava “din mijlocul târgului Iași” se afla o pivniță. Drept urmare, fiule, vine porunca: “Să nu tulburați de camănă pivnița de la acea chervăsărie,... fiindcă domnia mea am miluit sfânta mănăstire cu acea chervăsărie și cu camăna de la pivnița lor... ca să fie de hrană călugărilor și de întărire sfintei mănăstiri”. ― Nu știu cam ce suprafață cuprinde “o vie
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
tău care te-a scos din țara Egiptului, este cu tine. 2. La apropierea luptei, preotul să vină și să vorbească poporului. 3. Să le spună: "Ascultă, Israele! Voi astăzi sunteți aproape de luptă împotriva vrăjmașilor voștri. Să nu vi se tulbure inima, fiți fără teamă, nu vă înspăimîntați, nu vă îngroziți înaintea lor. 4. Căci Domnul, Dumnezeul vostru, merge cu voi, ca să bată pe vrăjmașii voștri, ca să vă mîntuiască. 5. Mai marii oștirii să vorbească apoi poporului și să zică: Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85078_a_85865]
-
internă ce captează diverse unde... carnea vă leagă cu zonele inferioare ale lumii astrale și cu ființele ce se devoră ca animalele sălbatice. Carnea este o legătură invizibilă cu teama, cruzimea, senzualitatea, lumea animală. Oricine poate vedea spectrul, ar fi tulburat de culorile din aura dumneavoastră. În sfârșit, este o gravă responsabilitate să iei viața unui animal. Nu numai că încalcă porunca "Să nu ucizi!", ci îi fură animalului șansa de a evolua în existența prezentă. A omorî un animal e
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
700g), dar aveți grijă să nu fie mai mult de două mâini. Atunci îngerii lui Dumnezeu vă vor sluji întotdeauna și niciodată nu veți cădea în sclavia Satanei și a bolilor lui, care uneori vă fac să fiți grași. Nu tulburați munca îngerilor în trupul vostru mâncând des. Pentru că adevărat vă spun, cel care mănâncă mai mult decât de două ori pe zi face în el munca Satanei. Și îngerii lui Dumnezeu îi părăsesc trupul și în curând Satana îl va
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
4 februarie 1996 Fără a pretinde că fac o teoretizare a poeziei (au făcut-o atâția! dar poeții își văd de fantasmele lor ce le tulbură liniștea), eu cred că starea de poet ce transcrie cuvinte șoptite de daimonul creației este ceva asemănător revelației marilor preoți fondatori de religii. Cine nu reușește să se desprindă de concretețea lumii și să sugereze doar inefabilul ei, este departe
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93026]
-
deschis buzele și am început să murmurăm. Pe măsură ce înaintezi în emoție, te apropii și de sfârșitul ei. Nimic nu te poate salva. Nu există decât frumuseți trecătoare. Eternă e doar tăcerea. Concertele care întrerup tăcerea nu fac decât s-o tulbure câteva clipe ca o piatră care lovește suprafața încremenită a unui lac. Atât durează muzica. Atât durează cât și cercurile concentrice de pe luciul unui lac. Restul, da, restul e tăcere. Orice am face. Concertele sânt ca și noi. Accidente ale
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
văd cum reacționează la propunerea mea. Nu mă așteptam s-o ia în serios. Seara, acasă, am început, totuși, singur să fac un asemenea proces. Am enumerat mai întîi, pe hârtie, conștiincios, argumentele care pledau contra femeii de la frizerie: ― a tulburat liniștea unui local public; ― nimeni dintre cei de-acolo nu era, în fond, vinovat de concedierea ei; ― cei prezenți n-au făcut altceva decât s-o lase să țipe; nimeni n-a bruscat-o; și totuși, în loc să se liniștească, ea
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
dădeam cuvântul apărării, rosteam pledoaria avocatului și pe urmă deliberam. Totul în gând, bineînțeles. Uneori procesul dura câteva zile. Nu ieșeam decât ca să-mi cumpăr ceva de mâncare. Atunci evitam să mă întîlnesc cu cineva, de teamă să nu-mi tulbure raționamentele. Din pricina asta umblam pe furiș, pe lângă ziduri, ca și cum eram urmărit și mă temeam să nu fiu văzut. Dacă mă trezeam brusc în fața unor cunoscuți, o luam la fugă înapoi. Dacă îi zăream mai devreme, treceam pe partea cealaltă a
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
întorceam acasă după ce-mi făceam ceva cumpărături, pâine, brânză, lucruri care nu cereau să fie pregătite. În clipa când închideam ușa casei eram fericit. Răsuflam ușurat. Eram în sfârșit singur cu gândurile mele, cu "partida" mea. Nu mă mai tulbura nimeni, nu mai amenința nimeni să-mi încurce "mutările". Mâncam în fugă și pe urmă mă întindeam din nou în pat. Luasem obiceiul să trag storurile ca să nu mă jeneze nici lumina de-afară. Cel mai greu era când ajungeam
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
să tremur. Arătam jalnic. Iar după ce pleca îmblînzitorul, rămâneam cu ochii în gol, pironit pe un scaun sau pe marginea patului ceasuri în șir. Foarte greu mai reușeam să adorm. Între timp, găsisem printre discurile mele un cântec care mă tulburase altădată. Pe un fond, ca de tropăit de cizme, o voce de femeie cânta aceste versuri: Inamicul a intrat în oraș și noi ne-am uitat pe ferestre. Inamicul s-a oprit în piață și noi am deschis ferestrele. Inamicul
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
E greu de trăit pe un cerc, domnilor. Oriunde în altă parte lucrurile sânt cât de cât logice. Dar aici nu știi dacă mai are rost să mergi pentru a ajunge în același punct în care te afli. Asta te tulbură. Ridici din umeri și-ți spui că e totuna, poate, dacă rămâi pe loc sau îți târâi picioarele de-a lungul cercului. Dacă te revolți, faci o săritură din destin. Fie și în abis. Dar trebuie să ai putere pentru
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ai devenit dragă". Nu cred că a fost făcută vreodată o declarație de dragoste cu un ton mai obosit și mai trist. Nu m-a lăsat să comentez în nici un fel vorbele lui care, de ce să nu recunosc, m-au tulburat. Mi-a spus grăbit că va lipsi o vreme din oraș, și-a cerut scuze și a închis. N-am apucat să-l mai. Întreb ce înseamnă "o vreme". Am rămas cu receptorul în mână, îmi vuia capul și mă
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
pe niște butuci înalți și rotunzi. Cântecul nu-l auzeam. Am mai făcut câțiva pași, cu grijă ca să nu mă trădez, și am ciulit urechile. O pală de vânt m-a ajurat și ea să aud melodia, care m-a tulburat și mai rău. Era aceeași melodie, când șerpuitoare și tristă, rând insinuantă și provocatoare, izbucnind în strigăte de ură, pe care o cunoșteam foarte bine. Uneori, îmblînzitorii se opreau, lovind cobra neascultătoare cu bățul. Aveau mâinile și picioarele înfășurate în
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
că era un fel de șef. Când unul dintre îmblînzitori nu se dovedea destul de zelos și nu cânta cu destulă pasiune, îl lovea peste mână cu o nuia. Imediat, cântecul izbucnea cu o energie sporită. Era și mai trist, mai tulbure și mai înfricoșător. Iar cobra simțea parcă schimbarea. Devenea și ea mai sprintenă, mai mlădioasă și mai docilă. Îmblânzitorii păreau membri ai unei secte exotice, organizată după reguli aspre, necruțătoare, ca în toate ordinele oculte bazate pe supunere oarbă și
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ca în fața unei cobre și n-am mai îndrăznit să mă mișc. Am avut atunci impresia că buzele s-au mișcat, ca două omizi, și mă așteptam să aud un hohot de râs. Dar m-am înșelat. Nimic n-a tulburat liniștea. În schimb, eu eram parcă paralizat. Orice voință dispăruse în mine, nu mai făceam nici o mișcare și nu-mi mai puteam dezlipi privirea de ochii idolului care nu mă mai slăbeau nici o clipă. Erau cruzi și misterioși. Parcă de sub
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
auzit foarte aproape de mine sunetul arțarului din spatele gării. Și în aceeași clipă clopotul a dispărut din nou. Am deschis ochii și mi-am dat seama că visasem... Oricum, ciudată mlaștină, ce ziceți? Și încă nu observasem scena care m-a tulburat cel mai mult în ziua aceea. De fapt, un lucru banal care se poate întîmpla oriunde, însă pentru mine a însemnat mai mult decât o prelegere de filosofie. Iată despre ce este vorba. În mijlocul unei bălți, era o mică insulă
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
acum. Vă imaginați, prin urmare, uimirea cu care am auzit deodată un cuc strigîndu-și numele. Ca în copilărie, am început să număr. Cucul și-a strigat numele de patruzeci și unu de ori. Mi-am simțit inima bătând cu putere, tulburat de coincidența cu numărul anilor mei. Și, în clipa aceea, mi-am adus aminte un amănunt pe care-l uitasem demult. Când eram foarte tânăr, mama s-a dus la cineva care i-a făcut horoscopul meu. Acel cineva i-
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
care-o cântasem mă murdărise. Poate că tocmai de aceea mă lăsaseră acolo, lângă colibă, singur, ca să zdruncine ultimul rest de încredere în mine. "Ce simplu e, la urma urmei, să te degradezi, mă gândeam. Nu trebuie decât să se tulbure apa, să iasă la iveală noroiul"... Și am vrut să mă aplec, să mă privesc în luciul bălții, dar tocmai atunci am ajuns la un mal năpădit de stuf și unul dintre îmblînzitori m-a îmbrîncit din barcă. Pământul era
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
dar în zadar. De fapt, nici eu nu știu ce să cred despre povestea asta cu coliba și îmblînzitorii. Singurul lucru pe care pot să vi-l spun sigur e că, ajungând în gară, aveam sprâncenele arse. 19. Imaginea acelei femei îmi tulbura acum nopțile. O visam cum sta goală în iarbă la doi pași de mine, cum mângâia floarea și mă privea cu nerușinare. Într-o noapte, ducîndu-mă în mlaștină, am văzut-o la lumina lunii. Se spăla de noroi într-o
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]