KorAP: Find »[drukola/base=turna & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...166 167 168 ...433 >

10,815 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371

cred eu. „Dar să știi. Dacă începi să torni acum, or să te urmărească toată viața. O să-ți fie poate bine, o să ai multe avantaje, carieră frumoasă, dar o să-i ai mereu după tine. Nu mai scapi. O să trebuiască să torni mereu. Dacă îl refuzi acum, n-o să-ți facă nimic. Nici acum, nici altă dată. Hotărăște-te. Din partea mea, poți să faci ce vrei. Nu eu am făcut regulile astea.“ L-am refuzat atunci pe ceist. I-am spus că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
care se așază peste anosta încăpere cu cărți, cu vechi gazete, cu șterse fotografii. Simt cum mă preling într-o pagină de vreme, undeva într-o frază de subsol sau într-un început de pagină. Ca un fluid (metal? ceară?) turnat într-o formă, căutându-și trup în marele trup, strecurându-se în cotloane spre a se răci, spre a amorți, spre a se odihni. Sunt un fel de plumb al zețarului de demult, turnat în tiparul câtorva cuvinte, tot mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
pagină. Ca un fluid (metal? ceară?) turnat într-o formă, căutându-și trup în marele trup, strecurându-se în cotloane spre a se răci, spre a amorți, spre a se odihni. Sunt un fel de plumb al zețarului de demult, turnat în tiparul câtorva cuvinte, tot mai rece plumb, tot mai reci cuvinte, tot mai măcinată matrița gândului împietrit. Simt cum vine vârsta bătrână. Cum mă topesc, risipit în apă de timp. Eram speriat cândva de un astfel de prag la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
cunoaștem destul de bine. Am făcut parte din multe birouri de partid, din comitete sindicale, am fost la cules de porumb împreună, în câteva excursii tovărășești. Întâmplarea a făcut să-i citesc și câteva scrisori când, ca șef de sindicat, își turna unii colegi, pe motive principiale. Unul dintre puținii specialiști în tinerețea revoluționară a lui Ceaușescu. Scot o carte din geantă și citesc concentrat nevoie mare. Pagini anoste despre Iorga scrise de un profesor din Făcăeni. Un fel de poem dramatic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
alaiul ei de însoțitori. Târziu, când au început să se publice documente ale turnătorilor, când au început să se arate dosarele, am avut un fel de confirmare a faptului că, măcar în câțiva ani, am fost și eu urmărit și turnat. N-am vrut să văd cine a făcut-o sau dacă mai există și alte documente prin anumite fonduri decât cele amintite sau publicate. Aproape că-l știu pe cel care a făcut-o. Ca în poveștile cele mai tâmpite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
totul, ca o spovedanie, vouă, am să vă spun tot, totul. Că nu mai pot. Am ajuns la capătul puterilor!“ Și a început să-și descarce sufletul. Îl ascultam și scârbit, și speriat, și neîncrezător. Fusese agent de siguranță. Îi turnase întruna pe cei de la cenzură, apoi, prin ’47-’48, de teamă să nu fie arestat, s-a oferit să colaboreze în continuare cu noile autorități, pe urmă cu Securitatea. „Am turnat întruna“, plângea Trombă. „Ori pe unde am lucrat sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
și speriat, și neîncrezător. Fusese agent de siguranță. Îi turnase întruna pe cei de la cenzură, apoi, prin ’47-’48, de teamă să nu fie arestat, s-a oferit să colaboreze în continuare cu noile autorități, pe urmă cu Securitatea. „Am turnat întruna“, plângea Trombă. „Ori pe unde am lucrat sau m-am dus, am turnat. Am crezut că ajut regimul ăsta nou, ăsta care v-a crescut pe voi și vrea să vă facă oameni. Mai întâi din frică am turnat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
cenzură, apoi, prin ’47-’48, de teamă să nu fie arestat, s-a oferit să colaboreze în continuare cu noile autorități, pe urmă cu Securitatea. „Am turnat întruna“, plângea Trombă. „Ori pe unde am lucrat sau m-am dus, am turnat. Am crezut că ajut regimul ăsta nou, ăsta care v-a crescut pe voi și vrea să vă facă oameni. Mai întâi din frică am turnat, că și aveam de unde, era marfă destulă, reacțiunea era peste tot, doar să te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
turnat întruna“, plângea Trombă. „Ori pe unde am lucrat sau m-am dus, am turnat. Am crezut că ajut regimul ăsta nou, ăsta care v-a crescut pe voi și vrea să vă facă oameni. Mai întâi din frică am turnat, că și aveam de unde, era marfă destulă, reacțiunea era peste tot, doar să te uiți prin fișe și aveai cazurile gata. Din frică și oleacă de răzbunare, de ce să nu recunosc. Dar nu de mine depindea urmarea, eu doar semnalam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
lua nu numai după politică, ci și după fișe, erau destui, nu eu îi trimiteam direct, eu doar informam cine ar fi apt să fie ridicat, noi am început măreața lucrare care o să se navigheze curând, așa-i, adevărat, am turnat din convingere. Am căutat să ajut și eu, cum mă pricepeam, puțin câte puțin. Și acum? De-aș fi fost mai cu elan, m-aș fi dus atunci, când a început refacerea, chiar și pe șantiere, la Agnita-Botorca, în munți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
am verificat la statistică, de fură cu plan și metodă, și p-ăialanți, buluciții, la muncă cu ei. Și n-a început românu’ să muncească? Da’ ce muncă-i aia fără să mai furi? Nu te calicește la conștiință?!“ Își mai turnă un pahar, ridică din umeri, ca și cum îmi prezentase numai adevăruri obiective, inevitabile. „Cunosc viața, doctore. Istoria asta nu-i decât o afacere de hoții. Ceaușescu a trecut de Crăciun direct la răcituri că a vrut să-l facă pe român

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
felia de tort pe care mi-o adusese. Nu mă va observa. Voi trece în sufragerie și mă voi așeza pe scaunul meu, la capătul canapelei pe care pernele încă mai erau răsturnate, așa cum stătuse ea între ele. Îmi voi turna un pahar de vin și, ridicându-l, voi face gestul de a ciocni cu toți cei de față, întrebând: — Ei, nu cântă nimeni? Orbul, din cotlonul lui, tresare. Își anină albul toiag de un raft al bibliotecii, scotocește în buzunarul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601

Înfățișare sumbră și un aer oarecum descurajat. — Teribil aer funerar ne aduceți, don Tomás, comentă Fermín. Veți accepta din parte-ne măcar o cafeluță, nu-i așa? N-am să spun nu, zise Tomás, cu reticența lui obișnuită. Fermín Îi turnă o ceașcă din amestecul pe care Îl ținea În termos și care emana o suspectă aromă de Jerez. — E vreo problemă? am Întrebat eu. Tomás ridică din umeri. Nimic nou. Azi e ziua de naștere a tatei și am preferat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
Uneori, clima asta catalană ne mortifică pe noi, cei din sud. — Pot să vă ofer un pahar cu apă? Întrebă preotul, consternat. — Dacă luminăția voastră nu vedeți nici un inconvenient... Și poate și o ciocolățică, pentru treaba cu glucoza... Sacerdotul Îi turnă un pahar cu apă, pe care Fermín Îl sorbi cu aviditate. — N-am decît bomboane cu eucalipt. Vă convin? — Dumnezeu să vă răsplătească. Fermín Înghiți un pumn de bomboane și, pe dată, păru să-și recupereze Întru cîtva culoarea. Băiatul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
așa. — Binecuvîntată inocență mai ai, Daniel. Crezi pînă și În ZÎna Măseluță. Iar de nu, iacătă un exemplu: baliverna asta despre Miquel Moliner pe care ți-a debitat-o Nuria Monfort. Mi se pare mie că lihnita aia ți-a turnat mai multe gogoși decît L’Osservatore Romano. Acuma reiese că e căsătorită cu un prieten din copilărie de-al lui Aldaya și Carax, ca să vezi dumneata cum stau lucrurile. Și, pe deasupra, mai avem și povestea cu Jacinta, doica cea bună

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
la New York, cîteva rezultate ale noii invenții numite cinematograf și Împărtășea opinia răposatei Marisela că prin camera de luat vederi se absorbeau suflete, al subiectului filmat și al spectatorului. Urmînd această linie de raționament, Îl Însărcinase pe Fructuós Gelabert să turneze metri după metri de peliculă pe coridoarele de la „Îngerul negurii“, În căutarea unor semne și viziuni de pe lumea cealaltă. PÎnă la momentul respectiv, În pofida numelui de botez al tehnicianului aflat la cîrma operațiunii, Încercările se dovediseră infructuoase. Totul s-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
el. Un milionar nebun, singur și obsedat de capturarea unor hectoplasme constituia o victimă cum nu se poate mai nimerită. Prin urmare, Îi dădu dreptate și Îl Îndemnă să-și continue demersul. Vreme de cîteva săptămîni, Gelabert și oamenii lui turnară kilometri Întregi de peliculă, ce avea să fie revelată În diferite tancuri, conținînd soluții chimice de lichid revelator diluate cu Aromas de Montserrat, un vin negru sfințit În parohia Ninot, și tot soiul de vinuri spumante de Tarragona. Între două

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
Miquel Moliner e o pistă moartă. — Sau Nuria asta e foarte vie. — Ce sugerezi dumneata? — Deocamdată, să explorăm alte căi. N-ar fi rău s-o vizităm pe bătrînica aceea, doica cea bună din basmul pe care ni l-a turnat preasfințitul ieri dimineață. — Să nu-mi spui că bănuiești că și doica a dispărut. — Nu, Însă mi se pare că a cam sosit ceasul să ne lăsăm de izmeneli și de bătut În poartă ca și cînd am cere de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
smulgea În bătaie. Don Gustavo Barceló o luă În brațe și o duse În bucătărie, unde Începu s-o Îmbuibe cu coniac, pînă cînd sărmana abia se mai ținu pe picioare. CÎnd cuvintele servitoarei Începură să devină neinteligibile, librarul Își turnă un pahar pentru el și Îl goli dintr-o sorbitură. — Îmi pare rău. Nu știam unde să mă duc... Începui eu. — Fii liniștit. Ai făcut bine. Soldevila e cel mai bun traumatolog din toată Barcelona, zise, fără să se adreseze

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
pare rău. Nu știam unde să mă duc... Începui eu. — Fii liniștit. Ai făcut bine. Soldevila e cel mai bun traumatolog din toată Barcelona, zise, fără să se adreseze nimănui În mod deosebit. — Mulțumesc, am murmurat. Barceló suspină și Îmi turnă o Înghițitură bună de coniac Într-un pahar. I-am declinat oferta, care trecu În mîna Bernardei și dispăru printre buzele ei ca prin farmec. — Rogu-te, fă un duș și pune-ți niște straie curate, indică Barceló. Dacă te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
cu tine Însuți. — Vorbești din experiență? Fermín ridică din umeri. Nu mi-ai povestit niciodată cum te-ai Întîlnit cu Fumero, am observat eu. — Vrei să asculți o poveste cu morală? — Numai dacă vrei dumneata s-o povestești. Fermín Își turnă un pahar de vin și Îl goli dintr-o sorbire. — Amin, zise ca pentru sine. Ceea ce pot să-ți povestesc despre Fumero e de notorietate. Prima oară cînd am auzit de el, viitorul inspector era pistolar În serviciul FAI. Își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
soțul și cei doi copii, Împușcîndu-i la intrarea În casă. Nu știa de ce. CÎnd am fost În stare să mă ridic și să ies În stradă, am aflat că superiorii mei fuseseră arestați și executați la cîteva ceasuri după ce Îi turnasem. Fermín, dacă nu vrei să-mi povestești... Nu, nu. Mai bine să auzi și să știi cu cine Îți pui În joc gologanii. CÎnd m-am Întors la mine acasă, am fost Înștiințat că locuința fusese expropriată de guvern, o dată cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
o poartă de bazilică sau de temniță. Julián a scos din buzunar o sticluță și i-a deșurubat capacul. Un abur fetid a emanat din interior, Într-o spirală Înceată și albăstrie. A apucat lacătul de un capăt și a turnat acidul În gaura cheii. Metalul a țiuit ca un fier Încins, Învăluit Într-o perdea de fum gălbui. Am așteptat cîteva secunde, după care a luat o pavea de piatră dintre bălării și a spart lacătul cu cîteva izbituri. Julián

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662

pe care le dețineau cei doi. Ca să mențină lumea În echilibru, tovarășii de beție ai lui Noimann tăceau, privindu-se cu insistență ochi În ochi. Tăcerea Însă le aducea uscăciune În gât și atunci Lawrence și Bikinski erau nevoiți să toarne-n ei votcă și coniac. Alcoolul avea darul de a scoate la lumină adevărurile prime și cele ultime, care se manifestau sub forma unor degete ridicate spre tavan sau chiar a unor pumni loviți cu putere-n gol. Uneori, din cauza

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
forma unor degete ridicate spre tavan sau chiar a unor pumni loviți cu putere-n gol. Uneori, din cauza tăriei, adevărurile ultime deveneau de nesuportat atât pentru unul, cât și pentru celălalt, și Lawrence și Bikinski erau nevoiți să le dilueze turnând tăria În halbele de bere abia aduse de la bar. Atunci, făcând impact Între ele, adevărurile se umflau, acoperindu-se de o spumă albă care urca până la buze și mustăți, iar de aici picura pe masă și de pe masă pe jos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]