5,154 matches
-
picioarelor, dar tot pustiu locul, bîjbîie gesturi de confuzie bahică pe sticlă, de afară miros de hoit prin definiție și, primenirea aerului, dispare și mirosul, luna nouă, abisul ei, știi că abia te-ai cățărat înapoi după atît abis-Hecate! ce uimește la un oraș și-i dovedește inutilitatea: faptul că are o limită în spațiu! altfel trenul face referire și la cîmp, mirosul nemilos de vită bălegată înainte de Lețcani, poftim, dragilor, locurile de alături! prin retragerea în colț, previzibil, întîrzie să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
vreme bună, pe lângă faptul că se culcă la o oră decentă, și asta pentru a arăta bine în ziua următoare. Faceți și voi la fel, măcar timp de o săptămână, bineînțeles nu și într-un anotimp rece, și veți fi uimite de rezultate. În anotimpurile reci este recomandat să aerisim măcar de 3 ori pe zi încăperile. Ne putem folosi de natură mai mult decât credem în scopul de a trai bine, de a ne simți bine, și de a arăta
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
Petricca, un adevărat înger al Bisericii lui Dumnezeu în toată această acțiune. Această chestiune se află în afara subiectului nostru și nu am voit să o atingem decât din mers, deși ar merita să fie tratată mult mai amplu. Ceea ce ne uimește și mai mult este că Pr. Petricca, ocupat și aproape absorbit de o problemă de o așa mare responsabilitate, nu evita să se intereseze, și cu rezultate destul de liniștitoare, și de Misiunea din Valahia și Moldova al cărei Prefect era
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
române înaintea întâlnirii șefilor celor două delegații, care era stabilită pentru ora 13.00, urmată de prânzul oficial. Am solicitat vizită urgentă la șeful Secției Relații Externe a C.C. al P.C. din Cuba, care ne-a primit și a fost uimit de situația creată prin netransmiterea propunerii Părții române; acesta a plecat imediat la ședința conducerii cubaneze, în frunte cu Fidel Castro Ruz. Ședința menționată s-a prelungit cu o oră, depășindu-se ora programată pentru întâlnirea delegațiilor română și cubaneză
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
totuși, originarul, nemijlocitul, principiul etc.) se va deschide și se va arăta cu de la sine putere ca sine însuși și ne vom încânta privirile cu "forma" sa aplecată ca o umbră peste toate "lucrurile" (însele); dar și peste noi, cei uimiți de toate acestea, derutați, cumva, de întrebările care nu-și găsesc un răspuns firesc, sau de-a dreptul încarcerați în acel orizont al neputinței metodologice de a înainta către adevăr, având însă, nefiresc, o puternică senzație de certitudine asupra diverselor
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
aici în privința logicului, a logos-ului formal, a judicativului; fără a fi implicat deja gândul unei negații sau al unui salt către domeniul unui alt tip de autoritate "formală". Într-un astfel de orizont poate lucra cu folos conștiința întrebătoare, uimită de nefamiliaritatea "obiectului" arătat înlăuntrul său, conștiința care a descoperit problema "temeiului tuturor lucrurilor" și îl îndreaptă spre concept pe cel-ce-nu-se- află-printre-lucruri, căci acesta este temeiul în prima lui apariție, și îl numește nimic, pentru că, într-un fel, chiar asta
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
impresionează și îți dă siguranță. Siretul era apa noastră de scaldă. Nu aveam o apă tot atât de cristalină ca Ozana lui Creangă dar era, în unele momente, un adevărat fluviu. La picioarele podului oamenii prindeau pești mari, crapi și somni. Eram uimiți noi, cei din clasa I-a, când în Siret a fost prins un somn mare, mai mare decât Doamna Învățătoare. Când am ajuns să citesc cartea Amintiri din copilărie a marelui povestitor Ion Creangă, îmi imaginam scena desfășurării evenimentelor pe
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
a descoperi noi și noi specii de plante, însă nu se orientează și către structurile lor interne, către procesele fiziologice care le sunt atât de caracteristice. Unii botaniști de excepție din universitățile și institutele de cercetare ale lumii te pot uimi prin vastele cunoștințe de sistematică a plantelor, folosind nomenclatura binară în nominalizarea speciilor. Ne-am putea întreba, fără să fim răutăcioși: și altceva ce mai știu? Oamenii din pădurile tropicale ale Amazoniei sau băștinașii din Australia nu folosesc nomenclatura binară
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
al unor specii; astfel i-a venit idea înființării Grădinii Botanice de la Jena. Plecat din Țară pe ascuns, cu valetul său, în Italia, a ajuns la Padova, unde a făcut observații susținute asupra plantelor. Urmărind creșterea unor palmieri a fost uimit de diferențierea morfologică a frunzelor pornind de la bază către vârful tulpinii. La bază se găsesc frunze simple, mai mult sau mai puțin lanceolate, în timp ce spre vârf se desfășoară în evantaie din ce în ce mai mari. Imediat a încercat să-și explice această descoperire
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
încăierându-mă cu greutățile inerente oricarui început, dar mulțumit de întorsătura luată de viață și de micile progrese obținute zi de zi, am primit la numai zece zile după intrarea în noua mea condiție un apel telefonic care m-a uimit prin absența oricărei referințe la obiect. Secretara Serviciului de Securitate din minister m-a întrebat dacă sunt liber să vin chiar atunci la o întrevedere cu șeful ei. În timp ce mă îndreptam spre biroul șefului Securității aflat în baraca vecină cu
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
ca adversari o coaliție de douăzeci de partide). "Căci", continuă Pinochet, "dacă aș fi câștigat, Statele Unite, ca și voi de altfel, m-ați fi acuzat că am falsificat rezultatele". Confesiunea neașteptată a bătrânului militar convertit în om politic m-a uimit sincer, dar fraza următoare din monologul lui m-a pus direct pe gânduri. "N-aveți nicio grijă sau, de fapt, vă propun, da, aveți de ce să fiți îngrijorați, căci sunt convins că-mi veți duce dorul, adică vă veți gândi
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
care mă copleșise în primele clipe ale revederii s-a transformat într-un amestec de sentimente de uimire și de dezamăgire realitatea fizică și umană ce se oferea treptat privilor mele trăda o schimbare profundă. De fapt, nu am fost uimit de amănuntul că în Beiuș astăzi nu trăiește niciun evreu asta o știam de mult, din auzite. Ceea ce înseamnă că nimeni astăzi nu se mai grăbește pe străzile orașului, dimineața și seara, în zi de sâmbătă sau de sărbătoare, îndreptându
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
ortul popii. Văleu, asta costă, nu glumă. Dau tot ce am dacă crapă diavolul. Donose a început să vorbească singur pe stradă, a slăbit mult și sărăcia și-a făcut apariția. M-am întîlnit cu el întîmplător și am fost uimit de transformarea sa. Ești bolnav? întreb oarecum neutru. Nu. Mă omoară însă idiotul. Ce idiot? Șeful. Dar ai fost cel mai fidel susținător al său. Am fost un prost, un tîmpit. Deci acuma nu mai ești? Ba sînt și acum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
trata ca pe un om matur și cultivat. Domnul Simirad, vă servesc cu o cafea? Sărut mîna, nu... Eu nu... Vă rog! Îmi era jenă de faptul că eram desculț și praful crea dubii asupra frecvenței spălării picioarelor. M-a uimit fragilitatea ceșcuțelor și gustul cafelei. Nu înțelegeam gusturile celor din elita românimii, dar admiram măiestria cu care erau făcute micuțele cupe din porțelan. Cum serveam cafeaua, a intrat în cameră și Vasilică. Imediat i s-a pus o ceșcuță în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Rădăuți. Încerca să facă o comparație cu pădurea aceea americană, în care era o mare unitate de tancuri și nu numai, acum dezafectată. Lucrase acolo și făcea drumul spre orașul Mobile cu mașina în fiecare zi. Ce diferență! scăpa John uimit de admirație. Aici mi-ar plăcea și mie să mor. Un brad, prea încărcat cu zăpada aurie, se scutură, provocînd un imens rug de pulbere auriu-argintie. O jivină sare la baza copacului, face cîteva salturi, se oprește și-l privește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
venindu-mi mereu în minte Topîrceanu, Creangă, Eminescu și mulți alții, care au strălucit printre muritorii de rînd ai acestor locuri. Dintre cei care viețuiesc prin aceste periferii, unii se ridică tăcuți la înălțimi și apoi se întorc strălucind meteoric, uimind lumea pentru o fracțiune de secundă sau de veac. Spre deosebire de gobăile care scurmă în drum, nesimțite și total lipsite de respect pentru demnitarul ce le onora cu prezența sa, cîinii, ființe nobile, inteligente și grijulii cu teritoriul aferent lor, salutau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
se poate nimeri și în iad, unde nu prea huzurești și de frică îl întreabă pe preot: Părinte, dacă moare un copil ca mine, unde ajunge, în rai sau în iad? În rai copilă dragă, sigur în rai, răspunde preotul uimit de întrebare. Peste cîteva zile Floricica a ieșit singură din Prut, dintr-o bulboană, renumită prin tragediile care s-au petrecut pe acolo. Locul acela a fost botezat "Bulboana Floricica". Se spune că în noaptea Învierii Floricica apare mergînd pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
la un liceu din Sefrou, situat la vreo 30 km de Fez și constituia ținta primei etape din lunga noastră aventură. Odată ce treceam frontiera în Maroc făceam cunoștință cu indicatorul rutier, de regulă zidit și enorm, Taza 500km. Am fost uimit de anunțul acesta de pe bornele care ne acompaniau. Ajungem la Taza, luăm masa și ne odihnim mai îndelung, convenim întreaga familie. Foamea ne dădea tîrcoale cînd mai aveam încă 100 km pînă la Taza. Mai răbdăm puțin și vom mînca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
și nu la cel calendaristic. Sînt "mangos aventureros", mi-a spus grădinarul. Interesant este faptul că pe unele crengi sînt deja fructe coapte, pe altele cresc abia acum și pe alte crengi sînt flori. O eșalonare care pe mine mă uimește, avînd în vedere experiența de anul trecut. Fructele de mango sînt foarte nutritive și au o mulțime de proprietăți curative. Numai că, deși sînt în cantități apreciabile și la prețuri nu prea mari, multă lume le privește cu jind, salivînd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
continuă compañera. O altă femeie, cu forme enorme, umple găleata. Nu este deloc frumoasă pentru noi, cei veniți din altă lume. Și ea ne dăruiește un surîs amical. Pleacă ușor cu o găleată plină și ușurința cu care se mișcă, uimește. Dar mișcările suplimentare celor necesare ne încîntă cu dexteritatea și provocarea lor. Cu ce mîndrie își poartă formele, mai mult decît generoase! Este cald în Cuba. Și o atmosferă cu umiditatea de 80%. Dar aici nu plouă. Mai mult de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Alep - însoțitorul patriarhului Macarie al Antiohiei - în 1653: „Toată lumea este de acord în a spune că nici în Moldova, nici la cazaci, nu se află vreo biserică să o egaleze pe aceasta, nici prin ornamentație, nici prin frumusețe, căci ea uimește pe vizitator. Dumnezeu s-o păstreze până la sfârșitul veacurilor.” - Vorbe frumoase spunea și turcul Evlia Celebi în 1659: „Nu-i chip s-o descrii cu limba sau cu pana. Fiind construită de curând pietrele de marmură poleită strălucesc și scânteie
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
cu produse spre gara Băcești, să se-ntâlnească cu fostul comandant de centru militar și director de școală primară și gimnazială din Pungești, învățătorul Averescu Grigore, care după ce află preocuparea ce o are acum fostul său elev și premilitar, se uimi de curajul lui de-a se lansa în afaceri comerciale la așa timpuri. - Păi bine, măi Mihăiță, tu nu știi, n-ai aflat nimic din politica puterii ocupante, nu știi ce ne așteaptă pe noi cei ce am fost cu
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
deștepții proștiiă) Prefer să-i citez pe alții, a căror deșteptăciune nu e pusă la îndoială de nimeni. Mai întâi, Paul Valéry: De câte ori (tot mai rar) mă uit la televizor și dau peste gazetari și politicieni în exercițiul funcțiunii, sunt uimit să constat că discursul autoironic e, în majoritatea cazurilor, absent. Toți se iau foarte în serios, toți adoptă ambalajul com plezenței de sine: au dreptate, sunt de partea cea bună, inflexibili, siguri de ei, țepeni, solemni, zidiți în propria lor
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
pînă acolo încît pot fi numite nepieritoare. Oare arta montării pietrelor prețioase n-a avut dintotdeauna, și nu numai în cazul coroanelor, drept principal obiect asocierea și combinarea acestor stări extreme pe care le poate lua materia ? Bijuteriile care ne uimesc și ne farmecă sînt cele care reușesc cel mai bine să îmbine soliditatea cu fragilitatea, ca acele rămurele cu frunze ușoare și tremurătoare din aur cu care se împodobeau femeile din Ur în mileniul al treilea înaintea erei noastre. S-
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
ale Americii tropicale : de o parte, populații foarte dense care nu erau cu nimic mai prejos decît noi prin organizarea lor politică, prin splendoarea orașelor și rafinamentul artelor lor ; de cealaltă, mici grupuri de țărani cu meșteșuguri rudimentare, care îl uimesc pe Montaigne în alt fel : el se minunează că, pentru a exista și a dăinui, viața în societate are nevoie de „atît de puțin artificiu și închegare omenească”. Acest contrast orientează gîndirea lui Montaigne în două direcții. Sălbaticii din Brazilia
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]