5,010 matches
-
1978; Orfeu și Euridice, Junimea, 1986; Inițieri, Timpul 1999; Înălțarea mai sus de sine, Cugetarea, 2002. Catrenele din Valea Vinului, Cugetarea, 2002. Meditații orfice, Cugetarea, 2003. Vitraliile Bunei Vestiri, Cugetarea, 2004, Învierea preludiilor, Panfilius, 2007. Poezii, Panfilius, 2009, Tratat de uimire, Panfilius, 2010. Cântec infinit, Antologie poetică, Princeps 2011. Pe pagini de eter, Panfilius, 2012. Ecouri din transposibil, Panfilius, 2014. Corezonanțe orfice George Popa-Leonida Maniu, Panfilius, 2014. Aforisme: Însemnările unui oaspete al luminii, ed.I, Timpul, 1998, ed. II, Panfilius 2006
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
miezul unei nuci. Eu nu mănânc astăzi. Deci, tu crezi că omul a fost creat de Dumnezeu? Da! Eu cred ce mi-a spus bunica. Țăranco! o apostrofă George, îmbufnat că nu reușise să o convingă. Angelina îl privi cu uimire, nu-i venea să creadă că vărul său îi spusese așa cu intenția de a o jigni, dar rămase calmă și-i răspunse cu mândrie și demnitate: Mai bine țărancă decât maimuță! după care făcu un stânga-mprejur cu rotire
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
Dodin este un magician recunoscut, care pune-n plămada reprezentațiilor sale germenele neperisabilului... Și fiindcă trupa este responsabilă și plină de gratitudine față de Soartă. Revenind la emoție, mărturisesc că marele om de teatru parcă vorbește cu cuvintele mele : „Teatrul fără uimire, fără emoții, nu este teatru.[...] CÎnd lucram la Paris, Încă se mai juca Indiile galante, un spectacol care necesita sute de costume. Eu aș fi fost fericit numai cu trei, dacă aș fi implicat emoțional publicul”(p.52). E vorba
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
tuturor galaxiilor catalogate, Între timp s-a încèrcat Andromeda, galaxie spiralatè, îi explic despre ce e vorba, ea ascultându-mè cu o expresie de fascinație pe chip, uitându-se când la mine când la imaginea ordonatè de pe ecran și cred cè uimirea din privirea ei verde-pe-albastru sau albastru-pe-verde, încè nu m-am decis, n-ar fi mai mare nici dacè i-aș spune cè vin de undeva de pe o planetè din M31, Cum e cu putințè?! se minuneazè ea, Eu fècând sè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
tot ce se gèsește pe Internet despre apariția miraculoasè din Guadalupe, dar, de aici, din fișierul vizitatorului nocturn al calculatorului meu nu pot deschide nimic, link-urile lui sunt inhibate, îmi propun sè caut mai tarziu pe google, Analizez cu uimire cele trei coloane ale aparițiilor misterioase, nici n-aș fi crezut că Iisus Cristos și Fecioara Maria sè fi vizitat atât de des pèmântul și sè se fi arètat oamenilor aproape în mai toate zonele globului! Și totuși, oamenii, ingrați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
asta! Sè fug de o femeie care mè privește în felul acesta?! Ca si cum m-ar fi regèsit dupè un timp nesfârșit de cèutèri! Angel! Matei, nu mai ține seama de nimic! Angel mi-o spune, sè nu mai țin seama, uimirea mea, you must go on, trebuie sè mergi înainte, dè drumul iubirii, ți-a spus și Ilarie, You can have anything you want, Matei! Just ask for it! Cere și ți se va da! Thank you, Angel! Ce m-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
adevèrat, s-au dezbrècat mai întâi la chiloți spionându-se reciproc, apoi, considerând cè nu era de ajuns pentru a îndeplini tot ceea ce și-au propus și-au dat jos și chiloții, goi, amândoi pe covor, s-au observat cu uimire și curiozitate unul pe celèlalt, incapabili de a mai face vreo mișcare, fata stând cu picioarele adunate sub ea, iar Matei, cu genunchii îndoiți și adunați sub bèrbie, apoi Matei și-a amintit cè mama l-ar fi informat cè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
Cu farmecul luminii reci Gândirile străbate-mi, Revarsă liniște de veci Pe noaptea mea de patimi. Și de asupra mea rămâi Durerea mea de-o curmă, Căci ești iubirea mea de-ntîi Și visul meu din urmă". Hyperion vedea de sus Uimirea-n a lor față; Abia un braț pe gât i-a pus Și ea l-a prins în brațe... Miroase florile-argintii Și cad, o dulce ploaie, Pe creștetele-a doi copii Cu plete lungi, bălaie. Ea, îmbătată de amor, Ridică
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
zburând în jurul lor. Jonglerii stau cu un genunchi în pământ și le aruncă peste cap, de la unul la altul, încât ai impresia că o fac la întâmplare; mulțimea își ține respirația, se trage un pas înapoi, apoi izbucnește în aplauze. Uimire absolută! E amuzant să le vezi pe toate pipițele astea, adesea cinice, educate în spiritul pragmatismului media, cum stau și se holbează ca niște copii proști. Mă uit spre Daisy și-l văd pe Lewis că o cuprinde cu brațul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Finn, care în mod clar era bulversat de chestiunea cu logodna. Despre ce a fost vorba? De ce nu m-ai sunat aseară să-mi spui? Îi explic cum stă treaba cu Barney, Finn și Vanessa. Davey cască ochii mari de uimire. La dracu’! zice. — Da, situația e destul de gravă. — Să ia o astfel de hotărâre fără să-l anunțe pe Finn... —Știu. Tocmai aflase că sunt împreună. N-avea nici măcar cea mai vagă idee că aveau de gând să se logodească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
ă? Sunteți depășiți de situație? Lăsați un mesaj la Rebecca - exesanonymous@hotmail.com pentru a participa la întâlnirile Ex-ilor Anonimi. Veți putea discuta cu persoane care au probleme asemănătoare și vă înțeleg. Nu mai stați pe gânduri!“ Sunt mută de uimire, dar și de furie. Am creat adresa asta de mail ca să nu ai de-a face cu toți ciudații care vor să afle unde stai sau unde lucrezi. Te va ajuta să-i ții la distanță pe demenți. —Davey! reușesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
mea nu-și mai poate lua ochii de la mine, ci mă tot privește, nevenindu-i să creadă ce frumoasă sunt. Probabil că mi-aș aminti mai mult din ce-a spus el dacă n-aș fi fost complet năucă de uimire, de agitație, de fericire. Dar știu că la sfârșit a zis că i-a fost foarte greu în seara asta pentru că-i tot venea să se întindă peste masă și să mă atingă, să mă ia de mână și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
fetițelor de bani gata. Mai bine nici că se putea, așa că am de gând să profit de ocazie. Am eu ac de cojocul tău, dacă te folosești de numele Vanessei ca să mă ameninți, scorpie ce ești! —Vanessa? o întreb cu uimire batjocoritoare. E cumva și casa ei? Noi știam că e casa părinților lui Finn, șeful nostru, care ne-a invitat aici. Daisy, draga de ea, îi dă lovitura de grație. —Tu trebuie să fii prietena Vanessei, cea cu care voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
până în talie, bluza îngustă ridicată peste umeri, iar Barney, fără cămașă, nu mai știe cum să-și încheie mai repede șlițul. Fețele le sunt întoarse spre ușă, încremenite în aceeași expresie de vinovăție și panică. Daisy are gura căscată de uimire. Vanessa se află la celălalt capăt al piscinei, lângă casă, dar pare că își dă seama de cele întâmplate. Scapă din mână tot ce culesese din bazin și se uită șocată la logodnicul ei și la prietena lui Finn, prinși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
negând, inventând, închegând fiecare pas, hotărâre, abordare, șlefuite și așezate cu grijă, în creuzetul amestecurilor de imagini care aveau să-i închege teoremele și să-i cristalizeze postulatele existenței. Un singur lucru nu putea să-l facă: să-și reprime uimirea. Traversă substanța curcubeică a lui Rolando, până în pragul ușii, unde domnea nucleul cornului posterior. Axonii țâșneau ca niște mustăți prin pereți, semn că brăzdatul era acasă. Ocoli în grabă pe nesuferit și traversă orbește, fără să se asigure la intersecție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
în ochii alesului joaca de-a v-ați ascunselea devenind incitantă pentru vânător dar pasibilă de greșeli; și atunci când tulburarea ajungea la scala posibilei renunțări la luptă, începea din direcția ei pânda, expunându-și milimetru cu milimetru nurii cosmetizați, mimând uimirea și refuzul moale la agresivitatea nesățioasă a motanului în călduri, acceptul în trepte al complimentelor și avansurilor cu o tactică învățată de la Mama ei, până la cota de atenție, fără a fi depășită și cea de pericol, pentru ca apoi, nestingherită, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
din somn, a dat alarma printre știuleți, Căpcăunu ședea drept în fața noastră, cu ochii arzând, cu mâinile încrucișate pe piept. Și cum totul se sfârșise, l-am urmat docili, cu tot negrul chinurilor în suflet, înspre școală. * * * S trigătele de uimire ale morților ne-au întors privirile către oraș. Altul decât cel cunoscut, reinventat de mongolul Cargobot, cu ajutorul calculelor lui Ghiborț și înnobilat cu frumusețe arhitecturală de Bau. Ori somnul intrase oblic în noi, ori noi alunecasem pe gheața copilăriei încropită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ritm îndrăcit, tăcerea era de granit, pentru că în fața noastră, ridicat în două labe, uriaș cât un bivol, stătea un șobolan gras și lucios și tocmai sus un cap cu o coroană de aur, pe care se răsfrângea ecoul fricii și uimirii noastre, prăbușirea în neant a speranțelor și bucuriilor de libertate: era Căpcăunu! Și, mânându-ne ca pe o turmă de șobolani murați în apele spaimei, am ajuns prin tunelurile verticale în păduricea de lângă Siret. Șobolanoidul, aruncat cu forța, ateriză acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
blocând cu trupul lui blond toate intrările în oraș. Trupul se lățea, căpăta volum, spicele erau înspăimântătoare nu prin înălțime, ci prin zvârcolire, fără ca vântul să le atingă. Împietrit, la rândul său, între blocuri și pe sub streșini, nu atât de uimire, cât de spaima nemărginirii mișcate de o forță necunoscută entropiei sale. Se spune că au îngropat Orașul. Abia dacă se familiariza cu noua stare. Se spune că elicopterele survolau pădurea de grâu fără să zărească printre valuri vreun semn de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
posibil fond din care și-ar putea însuși ceva; exclusă și sămânța acestui proiect. Văzând, n-ar fi simțit cum, în timp ce muntele crește, este tot gol, tot mai încet în fapte și că tot dă și nu primește nimic. Încercând uimirea, se înfiripă întrebarea, se tulbură privirea, născându-se revolta. În clipa aceea muntele dispare și tu ești îngrozitor de îmbrăcat în aceeași goliciune simplă, dar mort. Un singur lucru trebuia să facă romanul inedit: personajul să poată găsi soluții pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
în mama Ministrului! Ai armele pe care le vrei! Tot ce vrei. Absolut tot! Numai o bombă cu hidrogen sau nucleară să nu ceri. Le-am vândut acum un an jumătate. Când a văzut ce ochi mari am făcut, de uimire, a continuat cu indiferență: Ce vrei? Rusul le-a vrut, eu i le-am dat. Gata! S-au vândut. Cozrat are obiceiul de a vorbi mult. În general, își exprimă gândurile. Gândește cu voce tare. Constantin Velail mi-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
se apropiau de ținta sa. Corvium îl ciopârți din două mișcări pe locotenent și trecu lama neagră prin trădător chiar atunci când era pe cale să tragă și ultimul cartuș. Se simțea ciudat de împlinit. Govar își căscă ochii a surpriză și uimire. Nu-i venea să creadă că avea înfiptă în el o bucată de metal rece și că în curând avea să moară. Gura i se lăsă în jos, dar nici un cuvânt nu reuși să iasă din gâtlejul său. Corvium o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
specifice cu ajutorul învățăceilor. Datorită emoției (iată că și dascălul nostru putea fi emoționat), a montat greșit o secțiune, iar poligonul obținut semăna mai degrabă cu un pelican cu ciocul spre cer, decât cu un trapez... Încremeniți în bănci, priveam cu uimire ciudata arătare care nu se potrivea la formă cu nici o figură învățată anterior. Când sosi întrebarea „Ce figură am obținut?”... o liniște adâncă se prelungi nefiresc, căci puterile înțelegerii noastre erau pe deplin depășite... Atunci el și-a privit figura
ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Loredana Ţară () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_583]
-
prima prin ce tremolo trecuse tânăra actriță, cusut, antibiotice, pauză. Regizorul n-a aflat niciodată de străin. Gazdele știau bine expresia cu formarea gurii ei cu buze senzuale, s-au uitat mai mult la fața grădinăresei, care rămăsese mută de uimire, era un șoc pentru ea, înțepenise la un pas în fața scaunelor, își dusese mâna absolut țărănește la gură și nu clipea. Maestrul, uitându-se la reacția femeii - e mereu atent să vadă cum reacționează oamenii, el aude și vede altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
persoana respectivă să asculte ce-i spun. Să mă trateze cu un gram de respect și să nu-mi spună s-o „las baltă“, când eu nu fac decât să mă strofoc să fac puțină conversație... Jack mă privește cu uimire sinceră. — Emma, s-a Întâmplat ceva ? — Da. S-a Întâmplat ! M-ai ignorat toată seara, asta s-a Întâmplat ! — Exagerezi. — Ba nu exagerez deloc ! Ai fost pe pilot automat. Din clipa În care a Început să-ți sune telefonul... — Uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]