4,882 matches
-
vom confrunta vocile auzite, pentru a le recunoaște sau pentru a ne pune în măsură să le recunoaștem. De aici, cîteodată, uimirea noastră față de o persoană străină care vorbește cu aceeași voce ca și unul dintre părinții sau prietenii noștri; uimire și chiar sentimentul că-i ceva comic, ca și cum părintele nostru și-ar fi pus o mască sau străinul s-ar fi înșelat, luîndu-și o voce care nu e a lui. La fel și cînd intensitatea emisiei vocale este în dezacord
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
mort; mîngîindu-mă, îmi ceru să-i dau scorpionul, dar eu, nevoind să-l dau nimănui, începui să plîng, strîngîndu-l tot mai tare în mînă. La țipetele mele, sosi alergînd și tata, care era de asemenea acasă și care, mut de uimire, nu mai știa ce să facă pentru ca acea jivină veninoasă să nu mă ucidă, cînd zări o pereche de foarfeci. Înarmîndu-se cu ei, mîngîindu-mă, tata tăie coada și cleștii scorpionului. După ce trecu primejdia, taică-meu socoti că toată întîmplarea era
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
și una de adult, deoarece copilul s-a aflat pentru prima oară în situația unui adult. Copil fiind, toate gîndurile sale erau la nivelul unui copil. Obișnuit să considere obiectele exterioare cu ajutorul noțiunilor pe care le obținuse de la părinți săi, uimirea și teama sa provin din dificultatea de a plasa în mica sa lume ceea ce vedea atunci. Devenea adult în sensul că, ai săi nemaifiindu-i aproape, se găsea în prezența unor obiecte noi și înspăimîn-tătoare pentru el, dar care, fără
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
interior. Nu este o formă de discurs direct pe care personajul o adresează propriei persoane? Dacă este așa, atunci aceste gânduri ale eroului din Crinul din vale, de Balzac, aparțin monologului interior: În fața acestei priveliști, am fost cuprins de o uimire voluptoasă, pe care o pregătiseră dinainte plictiseala șesurilor sau oboseala drumului. Dacă femeia aceea, floare între semenele ei, locuiește un loc pe lume, iată acel loc! La gândul acesta, m-am rezemat de un nuc218... De fapt, aici este vorba
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
nu se ivească confuzii. Fundație, însă, i se spune pentru că Rege- le Ferdinand este fondatorul clădirii Bibliotecii Centrale Universitare „Mihai Eminescu”. Cu acel prilej, am avut satisfacția de a-i vedea pe francezii din Brive Ia Gaillarde uitându-se cu uimire și cu admira- ție la clădirile din acea zonă a Iașului: Universitatea, Spitalul Militar, Biblioteca. Văzându-l pe Raymond că se uită lung și interesat către clădirea Spitalului Militar, i-am explicat: - Aici a funcționat, până în anul l948, Liceul Militar
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
de boieri, un Golescu care măsoară drumurile, și un Kretzulescu doctor“ (Amintiri istorice). În aceiași ani, întors de la Paris cu diploma de inginer de mine, Ion Ghica își nemulțumea adânc familia refuzând un post de ispravnic și l punea în uimire pe marele ban Tudorache Văcărescu prin calcularea promptă a unei dobânzi: „dacă nu ești zaraf, cum de știi să socotești așa de iute?“ (Moravuri de altădată). O mătușă a lui C.A. Rosetti ar fi leșinat, zice-se, în trăsură
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
vechi de bronz, citind în răstimpuri câte un titlu, câte un nume... Cu pași uniformi mă depărtam de oraș, încet mă depărtam de lume. Când, dintr-odată, la capătul unei săli prelungi, în fața unei pânze m-am oprit fulgerat de uimire. Era tabloul unui pictor obscur, purtând un titlu ciudat: „Oglindire“. Vedeai în el o sală de muzeu, cu pânzele dormind în veche neclintire, iar la capătul sălii, în picioare, chiar eu, privind tabloul numit „Oglindire“. În el, încă o dată, o
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
Dimitrie Stelaru își literaturizează propria viață și nu ne referim aici doar la episodul în care își anunță decesul, pentru a se amuza pe seama dușmanilor din sfera literelor care deplâng în publicațiile vremii "moartea unui prieten", pentru a privi cu uimire cum rudele care nu-și amintiseră de el cât fusese "în viață", trimit pachet pentru ca prietenii să aibă din ce-i face pomană. Uimește la Dimitrie Stelaru capacitatea de a-și face rolul până la capăt, de a transgresa granița dintre
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Memorie). Acolo unde închiderea tuturor drumurilor, unde mizeria ar fi trebuit să provoace groază, dezgust, nu există decât o curiozitate manifestată ludic ("Ce curios e hoitul în amurg!", Memorie). Discrepanța dintre reacția comună la o asemenea scenă a sfârșitului și uimirea inocent jucată integrează grotescul în normalitate. Totul transmite ideea de moarte, de încremenire. S-a observat întotdeauna în cazul lui Ion Caraion capacitatea deosebită a acestuia de a da concretețe limbajului, se inovează astfel stilistic forțând limbajul să exprime starea
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
nu mai au darul de a impune textului registrul sublim. Înlocuirea peisajului lacustru romantic cu imaginea bălții reprezintă o schimbare de perspectivă. E o sugestie a nemișcării, dar reprezintă și o ideea de nesemnificativ, o imagine capabilă doar să stârnească uimirea nicidecum admirația. Balta presupune nu doar nemișcare, ci și mucezire, prindere în mrejele morții. Lipsește de aici prezentarea lunii ca divinitate nocturnă atotstâpânitoare, totul este supus trecerii, degradării, și luna nu face excepție. Semnele maleficului proliferează ("logodnica delirului", "răsărind demonic
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
la cunoaștere, la tărâmul misterelor se face contra unei sume derizorii, "i-am dat doi lei ca să mă lase să privesc luna/ și să pătrund în tainele misterului". Distanțarea ironică implică și o anumită poză a inocenței, se joacă surpriza, uimirea, e o pregătire a unui orizont de așteptare și o înșelare a lui, " N-aș fi putut să-mi închipui vreodată/ că ce-am văzut există în realitate!..." Exclamația dublată de punctele de suspensie îndeplinește tocmai acest rol de a
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
aceasta începe să depășească barierele unei mentalități colective și să fie acceptată ca parte a societății, și caracterul procesual al actului religios. Defilarea circului pare să fie inițial mai aproape de convoaiele funerare, are ceva din solemnitatea acestora, dar și din uimirea mistică pe care o presupune actul religios. Clovnul este și el asociat cu imaginea morții, prin gesturile sale spasmodice uneori. Să nu uităm nici apropierea de bufon, suprapus adesea peste simbolismul morții, pornind de la conceptul că moartea este cea care
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
citim aci e, însă, numai o parte a recapitulărilor sale, probabil cea mică. Existent, pentru cei mai mulți, doar în afara lor, golul e resimțit de cei sensibili în interior, în „inimă”, în „suflet”, în „stomac”. E, adesea, produsul fricii, al deznădejdii, al uimirii. Deși vechi (le găsim în Biblie), golul produs de frică (emoție) și frica de gol sînt senzații care variază, ca frecvență și intensitate, de la o epocă la alta. De pildă, în literatura de dinainte de Bacovia, cuvîntul (îndeosebi cu sens figurat
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
alți poeți cu calități de instrumentiști. Bacovia lua „note”, adică făcea însemnări, care aveau un ton, nu aranja portative. Apropo, nu-i ciudat oare că printre manuscrisele și desenele sale nu e nici o frîntură de portativ? Am și o altă uimire: de ce cineva care „a făcut” muzică n-a fost văzut niciodată printre melomani, într-o sală de concert? Fie și la Bacău, unde „se făcea” muzică: de exemplu cvartetul doctorului V. Crăciunescu. Corect ar fi deci să spunem că, pentru
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Și nici cititori. Acum preferată pare a fi vara, care înseamnă vacanțe, trupuri dezgolite, lejeritate. Toamna e un anotimp grav. Numai cineva care a avut barem o dată senzația de declin biologic vibrează cu adevărat la venirea ei. Toamna încep marile uimiri și marile neliniști. Vrînd-nevrînd, îți pui aceleași întrebări ca și poetul în finalul unui Pastel: „Și spune-mi de ce-i toamnă/ Și frunza de ce pică?” Iar răspunsurile le cauți nu în vreun manual științific, ci în sufletul tău. „De iubire
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Uitarea și indiferența pentru marii noștri literați le-am dăruit de mult și Iuliei Hasdeu./ Am încercat (prin acest articol - n. m.) să zguduim puțin uitarea. Poate vor veni vremuri pentru care asemenea genii să nu mai fie prilejuri de uimire...” („Iulia Hasdeu”, în „Presa”, 2, nr. 24, 8 mai 1933, p. 2) Scriind despre fiica marelui lingvist de la Cîmpina, Agatha se gîndea, desigur, și la Bacovia, în legătură cu care a avut permanent ideea că e un „geniu al liricii romînești” nedreptățit
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
ghetoul evreiesc din cartierul Lower East Side din New York City. Din păcate, șoarecele lui captiv, care trage răvașele, selectează unul mai degrabă potrivit pentru un public romano-catolic decât pentru unul evreu: - Ce înseamnă? au întrebat mai multe fete, pline de uimire. Vrăjitorul nu voia să le spună. - Șoricelul e ăla care știe ce vrea ea să zică, a răspuns acesta. - Cine îți scrie bilețelele? a întrebat fata cea băgăcioasă. - Nu sunt scrise, sunt tipărite. Pleellii - pleellii - li. - Poate le-ai cumpărat
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
nu uite că riscă să piardă, din cauza unui ciocoi local care-și face mendrele nestingherit, sprijinul pe care îl cer la testul electoral decisiv din toamnă. Noi, cei care vom lega în această perioadă o invizibilă, dar intransigentă "horă a uimirii", nu-i vom lăsa să uite și le promitem o lecție să țină mine. 150 de ani. Le promitem să-i băgăm în... poveste. 5 februarie 2009 Citit ca atare, à la roumaine, titlul posibil al acestei notații ("Mall-ul
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
în ediția de "Opere complete" coordonată de Perpessicius - Petru Creția (la care Noica cerea ca un complement obligatoriu facsimilarea integrală a Caietelor eminesciene - astăzi accesibile la Memorialul de la Ipotești și la Muzeul Literaturii Române din Iași), au putut constata cu uimire efortul titanic de șlefuire a poeziilor și textelor sale (cu zeci de variante și îndreptări), rod al unei conștiințe meșteșugărești care, astăzi, poate părea anacronică. Dar nu este. E un exemplu de profesionalism și de patriotism responsabil care lipsește multora
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
și civilizație, în capacitatea de abstractizare a fenomenelor, mai cu seamă a celor religioase. Grecii au cuvinte de laudă la adresa lor, în special asupra modului superior în care geto-dacii tratează afecțiunile fizice și psihice și manifestă o admirație și uimire nedesmințite când abordează problema nemuririi sufletului și a vieții de după moarte. Trebuie să ne întrebăm de unde vine la greci, ei, care nu erau barbari, care-i disprețuiau pe cai care nu erau ca ei, această atitudine, dacă nu de respect
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
substantivul „surâs” este provenit dintr-un verb, „a surâde”, evident mult mai expresiv decât „zâmbet”, sinonimul lui. „Privirea ta mă arde...” „crezământ” (40), „nemurire”, „sărutare” (41), „uitării” (58), „plânsul” (59), „Înotul” (68), „privire”, „iubire” (73), „prigoniri” (78), „cântare” (82), „durerea”, „uimirea” (92) etc Chiar dacă numărul substantivelor provenite din verbele la infinitiv și supin nu este mare În textul poemului „Luceafărul”, cele existente au darul amplificării valorii expresive a textului. Ele relevă acțiuni, procese care au avut loc, cu un ecou deosebit
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
strângi de coadă până mănâncă mere pădurețe”. „Geniul humuleștean este această capacitate extraordinară de a-și lua În serios eroii, de a le retrăi aventurile, de a pune cu voluptate În fiecare propriile lui aspirații nerostite, slăbiciuni, vicii, tulburări și uimiri, adică de a crea viață... Singurele personaje negative din opera lui sunt acelea care contrazic natura, ca, de exemplu, omul spân și omul roș”. „Povestea lui Harap-Alb” este cel mai reprezentativ basm al lui Creangă, nu pentru că În el se
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
carmajin... cu codoriștea de os Împodobit cu flori tăiate și cu ghintulețe de aur”. După ce s-a uitat la cele două femei, Lică a aruncat o privire În jur și a Întrebat autoritar, cine e cârciumarul. Ana Îl privea cu uimire. Întrebat de cei trei porcari care ospătaseră dimineața și nu plătiseră, Ghița spune că un cârciumar vede și aude multe, dar trebuie să uite totul imediat. Intrând În cârciumă, ca să facă socotelile, Lică se prezintă cu agresivitate: „Eu sunt Lică
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
să se reidentifice pe sine insusi, cugetand, prin monologul interior, pe seama relației dintre viața ce se scurge foarte repede și moartea veșnică: „- Ce mare bogată avem! - Habar n-aveți câți pești mișună pe aici. - Cam câți? - Dumnezeu știe: mulți. - (Cu uimire) O sută? -Mai mulți. - Cam cât a-i număra toată viața? - Mai mulți. - Atunci, cât a număra toată moartea? - Poate, ca moartea e foarte lungă. -Ce moarte lungă avem!” Eroul este fascinat de apa mării pentru că ar putea semnifica viața
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
acest oraș i se pare ireală și fascinantă deopotrivă, fiind vădit impresionată de tot ce a trăit în aceste locuri 221. Mircea Iorgulescu scrie articolul Însemnare după o călătorie în Finlanda. Despre călătoria în Finlanda spune "că începe ca o uimire: vezi și nu crezi. Deoarece înainte de a fi o realitate Finlanda este un simbol"222. Inclusiv existența orașului Helsinki i se pare ireală, cu toate că se află acolo. La fel ca autorii articolelor anterioare, Mircea Iorgulescu aduce în discuție similitudinile care
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]