5,418 matches
-
dau versante relativ domoale, dar și cele mai înalte culmi cu relief ruiniform: Vîrful Cetății, Creasta Crizbav, Gîrbova, Vîrful Negru, Runcul Bogatei, Harhamul Unguresc. Ele apar, de asemenea, și în Defileul Oltului. Marnele, argilele și gresiile sînt răspîndite pe flancul vestic al Perșanilor și, fragmentar, pe cel estic. Marnele și argilele cu diverse intercalații, avînd o duritate mai mică, creează un relief monoton și domol, cu văi largi și frecvente alunecări de teren. Un astfel de peisaj se întîlnește în culoarul
Munții Perșani () [Corola-website/Science/306312_a_307641]
-
colinar, cu interfluvii largi și văi puternic adîncite și strîmte. Coloanele de bazalt de la Racoș și Comana de Sus sînt ocrotite ca monumente ale naturii. În ultima localitate apar și jaspuri. Piroclastitele și tufurile formează un relief rotunjit pe latura vestică a Perșanilor nordici și centrali. Probabil că toponimul Veneția derivă de la culoarea vineție a tufurilor. Munții Perșani se caracterizează prin altitudine și energie de relief reduse; frecvente depresiuni și înșeuări, unele utilizate din vechime ca pasuri; glacisuri și terase la
Munții Perșani () [Corola-website/Science/306312_a_307641]
-
munți. Avînd o lungime de 26 km și o lățime de 12 km, ei sînt încadrați la sud de Depresiunea Vlădeni, iar la nord de valea Oltului. Masivitatea, altitudinea și gradul de fragmentare ale acestora conturează două grupe: estică și vestică. Cea estică, mai înaltă și bine împădurită, cu înălțimi de peste 1.000 m (vârful Cetății - 1.104 m, vârful Horezu - 1.055 m, Coasta Țiganului - 1.034 m), alcătuită predominant din șisturi cristaline, corespunde nivelului suprafeței Poiana Mărului. Conglomeratele calcaroase
Munții Perșani () [Corola-website/Science/306312_a_307641]
-
m spre nord și vest, cote ce depășesc frecvent 900 m întîlnindu-se în nord doar la muntele Negru (967 m), piscul Înalt (941 m), Runcu Bogatei (902 m), iar în vest pe Gârbova (933 m) și Fețeica (931 m). Grupa vestică a munților Bogatei are altitudini mai reduse, adesea cu aproape 500 m comparativ cu cea estică, excepție făcînd doar Măgura Pleașa (873 m). Ea este formată din culmi și măguri despărțite de văi adînci 250-400 m, depresiuni strîmte sau șei
Munții Perșani () [Corola-website/Science/306312_a_307641]
-
cursul mijlociu, ce au facilitat pătrunderea așezarilor în munte. Culoarul depresionar de pe valea Bogății, fiind mai îngust, a fost utilizat doar ca pas între Brașov și Sighișoara. Față de grupa estică, unde satele au luat ființă pe rama muntoasă, în grupa vestică ele s-au stabilit mai întîi pe fundul plat al văilor și, ulterior, o parte din locuitori au coborît către Țara Oltului. Din această cauză se întîlnesc sate duble - Lupșa-Cuciulata, Comăna de Sus - Comăna de Jos, Veneția de Sus-Veneția de
Munții Perșani () [Corola-website/Science/306312_a_307641]
-
reduse (600-800 m) (vârful Pârâu Fântânii - 847 m, vârful Chingii - 815 m, vîrful Tipia Racoșului - 820 m), atingînd 900-1.000m doar către nord (vârful Ascuns - 988 m, vârful Merca - 1.002 m și vârful Dugău 1.011 m). Relieful părții vestice este format din culmi rotunjite cu versante puțin înclinate, despărțite prin largi înșeuări. Pe văile Vîrghișului, Hoghimaș și Rica se ivesc abrupturi stîncoase. Vechile suprafețe de netezire, apărute pe gresii, conglomerate și marne sînt marcate din loc în loc de maguri corespunzătoare
Munții Perșani () [Corola-website/Science/306312_a_307641]
-
1849, Primul și Al Doilea Război Mondial etc. este actual cel mai circulat pas din Carpații Orientali. Pârâul Negru: cel mai lung afleunt al Oltului din Județul Covasna. În aria Nemirei predomină climatul caracteristic al munților cu înălțimi mijlocii. Versanții vestici sunt mai umezi și mai reci față de cei estici. Se consideră ca Nemira este partia vânturilor, 40% din acestea sunt venite din vest, aducând precipitații abondente. Nemira este acoperită de păduri dense, întinse pe ambii versanți. Este caracteristică etajarea verticală
Munții Nemira () [Corola-website/Science/306307_a_307636]
-
văi adânci și culoare largi, Munții Postăvaru se detașează din depărtare ca o unitate montană impunătoare, deși altitudinea lor maximă nu depășește 1.800 m. Depresiunea Brașovului, prin compartimentele sale, Depresiunea Bârsei și „golful” Zărneștilor formează limita lor nordică și vestică. Contactul cu depresiunea are o formă sinuoasă, fiind pus în evidență printr-o denivelare bruscă de 200-400 m, întreruptă adeseori de unele văi largi care pătrund adânc în munte. Poala nordică a muntelui este înconjurată de orașul Brașov și de
Masivul Postăvarul () [Corola-website/Science/306311_a_307640]
-
latitudine nordică și meridianele 24°36'10" și 25°08'40” longitudine estică. Limita septentrională corespunde văii superioare a Someșului Mare (între confluența cu Pîrîul Măria și cea cu Anieșul), iar, în continuare, spre vest, abruptul sudic al Rodnei. Limita vestică urmărește linia care trece prin culmea de dealuri - Vf. Frăsiniș (932 m), Vf. Mărcuș (1 042 m) - ce închid către apus Depresiunea Sîngeorz - intersectează valea Someșului la vest de confluența cu Ilva, urmăreste și întretaie valea Strîmba și ajunge în
Munții Bârgău () [Corola-website/Science/306309_a_307638]
-
cu climă continentală moderată, supusă adeseori advecției aerului polar maritim, cu o activitate frontală frecventă. Iarna predomină invaziile de aer de natură polar-maritimă sau maritimă-arctică din nord-vest, iar vara cele de aer cald, temperat-maritim, din sud-vest. Datorită influenței cu precădere vestice, amplitudinile termice diurne și anuale sînt mai mici decît cele din partea estică a țării, situate la același latitudine. Prezența culoarelor depresionare și a depresiunilor condiționează apariția unor anomalii, în sensul manifestării inversiunilor termice. Datorită fragmentării accentuate a reliefului, sînt foarte
Munții Bârgău () [Corola-website/Science/306309_a_307638]
-
și cel deluros, mai blînde (așa se explică prezența viței de vie chiar în imediata vecinătate a muntelui, la Livezile, Viișoara, Sărata), unde, în genere, climatul trebuie sa fie submontan, răcoros și umed. Spațiul montan, cu expoziție față de circulația predominant vestică, favorizează cumularea unor importante cantități de precipitații anuale, a căror medie atinge 1000 mm, iar pe culmile înalte peste 1400 mm, nebulozitatea medie depășind 6 zecimi. Climatul munților mijlocii se caracterizează prin variații moderate ale temperaturii aerului, cea anuală menținîndu-se
Munții Bârgău () [Corola-website/Science/306309_a_307638]
-
roci mai dure, așa cum sunt cele două defilee ale Bistriței de la Izvorul Muntelui și de la Straja, în gresia eocena de Tărcau, primul servind și construcției barajului pentru lacul de acumulare al hidrocentralei „Stejarul”. Orografic se prezintă că o culme principala (vestică) mai înaltă, cu o asimetrie generală între flancul vestic (înclinare de 19-20 grade) și flancul estic (14-15 grade). "Culmea principala" este lungă de aproximativ 70 km, fiind orientată pe axa nord-vest-sud-est, culminând cu numai două vârfuri peste 1 500 m
Munții Stânișoarei () [Corola-website/Science/306306_a_307635]
-
Bistriței de la Izvorul Muntelui și de la Straja, în gresia eocena de Tărcau, primul servind și construcției barajului pentru lacul de acumulare al hidrocentralei „Stejarul”. Orografic se prezintă că o culme principala (vestică) mai înaltă, cu o asimetrie generală între flancul vestic (înclinare de 19-20 grade) și flancul estic (14-15 grade). "Culmea principala" este lungă de aproximativ 70 km, fiind orientată pe axa nord-vest-sud-est, culminând cu numai două vârfuri peste 1 500 m: vârful Bivolul (sau Halauca) 1 530 m și Batca
Munții Stânișoarei () [Corola-website/Science/306306_a_307635]
-
petrol, exploatate numai la Pipirig, din 1983. Activitatea turistică este inegal repartizata, concentrându-se în principal în arealul Parcului Natural Vânători Neamț. În partea de nord, acoperirea cu servicii turistice este centrată în arealul limitrof "Drumului Talienilor" (DJ209B) - pe versanții vestici, activitate în curs de dezvoltare Accesul spre asistență medicală înspre vest, este grevat de necesitatea de a traversa culmea Carpaților Orientali spre Târgu Mureș (prin pasurile Petru Vodă și Creangă în zona nordică , respectiv prin Pângărați în zona de sud
Munții Stânișoarei () [Corola-website/Science/306306_a_307635]
-
munții se continuă - cu excepția părții de vest - cu drumuri în general modernizate în partea terminală a axialelor văilor pe distanțe variabile, continuate ulterior de drumuri forestiere accesibile în mare parte. Acestea parcurg în general văile până aproape de obârșie, în partea vestică oferind acces până pe cumpene orografice înalte Nu există drumuri publice (cu excepția unora forestiere) care să traverseze masivul dintr-un capăt în altul. Chiar și pentru cele modernizate, în ansamblu nu este foarte bună (cu excepția DN15 și a DN2G). În vest
Munții Tarcău () [Corola-website/Science/306305_a_307634]
-
la: Cu excepția rețelelor fixe, în general serviciile GSM la periferie este de bună calitate spre nord, nord-est și sud-est, mai slabă spre sud-vest și foarte slabă spre vest. În zonele interioare este aproape cvasiinexistentă - mai ales în arealul central și vestic, fiind ceva mai bine reprezentată pe culmile estice (Goșmanu-Geamăna și Munceii Bistrița-Tazlău) sau înalte cu expunere estică din zona centrală. Acoperiri ceva mai largi au Cosmote, și Vodafone, iar ceva mai puțin Orange. Prezența acestor servicii este preponderentă în mediul
Munții Tarcău () [Corola-website/Science/306305_a_307634]
-
(denumiți și Munții Baiului, denumire mai frecvent folosită) fac parte din Carpații de Curbură, fiind situați în partea vestică a acestora. Ei ocupă o suprafață de circa 300 kmp, în cea mai mare măsură cuprinsă în bazinele superioare ale văilor Prahova și Doftana. În imediata lor vecinătate trec importante artere de comunicație (pe Prahova, Doftana), se află mari centre
Munții Gârbova () [Corola-website/Science/306313_a_307642]
-
trepte care dezvoltă o diferență de nivel de 300-500 m și care în cea mai mare măsură sunt acoperiți de păduri de foioase. În sud-vest, aval de Sinaia, Prahova străbate defileul de la Posada (circa 9 km), despărțînd Munții Baiului (culmile vestice ale Gagului și Doamnelor) de Muntele Gurguiatu. Defileul tăiat în mamo-calcare are versanți abrupți (diferență de nivel 300-400 m) și bine împăduriți. Munții dintre Prahova și Doftana (în limitele amintite) sunt cunoscuți în literatura geografică și turistică prin două nume
Munții Gârbova () [Corola-website/Science/306313_a_307642]
-
pot produce concomitent ploi, ninsori și lapovițe, așa cum căderile de zăpadă sau ploile torențiale nu lipsesc din manifestările trecătoare ale stărilor vremii. Dinamica atrnosferei se implică nemijlocit în caracterizarea climatică. Poziția geografică a Munților Vrancei permite influența maselor de aer vestice, oceanice, mai umede și cu temperaturi moderate, cît și a celor est-europene, mai aride, în funcție de care stările vremii se deosebesc mai cu seamă în privința umidității și nebulozității atmosferei. Este important faptul că masele de aer oceanic, o dată ce depășesc la est
Munții Vrancei () [Corola-website/Science/306310_a_307639]
-
dense. Rețeaua hidrografică are o distribuție radiară, încrustîndu-se deopotrivă pe ambele flancuri montane. Astfel, văile dirijate către răsărit aparțin bazinului hidrografic Siret, iar cele orientate spre apus revin bazinului Olt. Excepție face Bîsca Mare, care, deși se înjghebează pe versantul vestic, transilvan, al Munților Vrancei, este aferentă tot bazinului Siret. Data fiind disproporția considerabilă în privinta extinderii celor două flancuri muntoase vrîncene, văile orientate către est sînt cu mult mai lungi și totodată mai numeroase, în raport de cele de pe flancul
Munții Vrancei () [Corola-website/Science/306310_a_307639]
-
Orientali, în zona cristalino-mezozoică, ocupînd o suprafață de aproximativ 325 km2. Are o orientare generală nord-vest — sud-est, în această direcție măsurînd în linie dreaptă 35 km. Poziția mediană a Suhardului este dată de distanța sa egală față de limitele estică și vestică ale Carpaților Orientali, într-o zonă unde aceștia capătă lățime maximă. Drept urmare, din oricare direcție te îndrepți spre acest masiv, trebuie să străbați porțiuni însemnate aparținătoare domeniului carpatic. Masivul Suhard este cuprins între 47° 20' și 47° 34' latitudine nordică
Munții Suhard () [Corola-website/Science/306308_a_307637]
-
stabiliți în Valea Mexica, din timpul căruia a început perioada regilor azteci, și al cărui nume a fost folosit pentru numirea orașului înființat. Tenochtitlan acoperea o suprafață estimată de a fi între 8 și 13,4 km², situată în marginea vestică a lacului endoreic, ușor sărat și puțin adânc Texcoco. Capitala era conectată cu uscatul prin drumuri construite pe diguri, care conectau orașul în toate direcțiile punctelor cardinale. Digurile erau întrerupte de poduri mobile pentru a permite fluiditatea traficului acvatic. Podurile
Tenochtitlan () [Corola-website/Science/306328_a_307657]
-
Tot pe latura nordică au existat și două accese pietonale, scări de lemn, se pare acoperite, ce flancau strada. La reconstrucția scărilor in anii 1850, doar scara de pe latura estică a fost realizată integral (Burgerstiege - Scara Cetățenilor), cea de pe latura vestica fiind realizată pâna la jumătate. Tunelul se termina la sud sub Biserica Arcadelor, o clădire mai veche, transformată la începutul secolului al XVIII-lea in biserică evanghelică. Aceasta clădire beneficia de arcade atât la nivelul tunelului, căt și la nivelul
Podul Minciunilor din Sibiu () [Corola-website/Science/306329_a_307658]
-
localitățile mai mari Schaffhausen, Basel la granița cu Liechtenstein și Austria (prin landul Voralberg) până ce se varsă în Lacul Boden, lângă Constanța părăsește lacul curgând mai departe pe teritoriul Germaniei curge spre nord vărsându-se în Marea Nordului. Ronul izvorăște din partea vestică a Masivului Gotthard (Rhônegletscher) (Ghețarul Ronului) curge prin cantonul Wallis vărsându-se în Lacul Geneva, părăsește lacul lângă orașul Geneva părăsește Elveția vărsându-se pe teritoriul Franței în Marea Mediterană.Cu excepția râurilor din Engadina (ital.Engadina Grădina Innului din cantonul Graubünden
Geografia Elveției () [Corola-website/Science/306335_a_307664]
-
52,3% în mediul urban și 47,7% în cel rural. În structura etnică a populației românii dețin 89,5%, iar celelalte naționalități 10,5% dintre care lopoveni, ucrainieni, turci și tătari. Sub raport ecologic, Dobrogea de Nord constituie capătul vestic al unei catene ce se extinde spre est până în Asia Centrală, catena cu deformări în ciclurile orogenetice assyntic, caledonian, hercinic și alpin timpuriu. Datorită evenimentelor geologice îndelungate, în Podișul Dobrogei de Nord sunt patru compartimente structurale majore alcătuite din roci cristaline
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]