4,793 matches
-
vitrinei doi copăcei adevărați, mesteceni, dar cu frunze artificiale atașate, dădeau întregului tablou o naturalețe dureroasă. Nu era însă nimeni dincolo de sticla vitrinei care să se bucure de acel colț de natură construit cu mare artă. În spațiul dintre această vitrină și cea următoare stătea fixat în perete un panou îngust și înalt cât întregul parter al magazinului, înfățișând o femeie tânără și zveltă în costum de baie alb. Nestor trebui să se dea câțiva pași înapoi ca să poată cuprinde cu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ta? Dar fiindcă nu întâmpină nicio reacție, încetă să mai meargă cu spatele și își văzu de drum ceva mai repejor, îndepărtându-se, în timp ce își bălăbănea brațele, pe una din ramificațiile pasajului, în penumbra de argint coclit. Nestor trecu la vitrina alăturată și, apropiindu-se din nou, se trezi față în față cu un manechin feminin. Față în față e doar un fel de a spune, fiindcă femeia-manechin de dincolo de sticlă nu-i dădea nicio atenție. Și nimănui de pe lume nu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
relaxeze femeile când, în intimitate, își pot permite să renunțe la convențiile sociale, dintre care una le cere să stea veșnic cu genunchii lipiți între ei. Dar nu era nimic impudic în atitudinea femeii-manechin, chiar dacă se expunea astfel într-o vitrină, fiindcă o fustă largă-largă dintr-un material greu îi cădea în falduri acoperindu-i picioarele până la jumătatea gambei și făcea o cută adâncă între coapse, în poală. Nestor îi observă culoarea pielii și găsi, c-un zâmbet interior, că nu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
așteptă câteva clipe să vadă dacă nu clipește. Unde privea? Nimic din lumea concretă din jur nu-i putea zugrăvi pe chip acea expresie de satisfacție senină. Cu siguranță nu-și dorea ieșirea la iarbă verde care se petrecea în vitrina alăturată. Nu-și dorea nimic din toate vitrinele de prin jur. Antebrațele ei se odihneau sprijinite de coapse, iar mâinile atârnau leneș, ușor încrucișate între genunchi. C'è tanta pace, își aminti Nestor un crâmpei dintr-un cântec la modă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Unde privea? Nimic din lumea concretă din jur nu-i putea zugrăvi pe chip acea expresie de satisfacție senină. Cu siguranță nu-și dorea ieșirea la iarbă verde care se petrecea în vitrina alăturată. Nu-și dorea nimic din toate vitrinele de prin jur. Antebrațele ei se odihneau sprijinite de coapse, iar mâinile atârnau leneș, ușor încrucișate între genunchi. C'è tanta pace, își aminti Nestor un crâmpei dintr-un cântec la modă pe vremuri, în copilăria sa. Mama îl trăgea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Urci mereu, înțelegi? La fel povestește și tata. A tot visat că urcă un drum și uite că până la urmă a ajuns cineva. E avocat. Tu crezi în vise? Chiar în capul bulevardului, la întretăierea cu Strada Principală, era o vitrină de afișaj. Sub geam găseai în fiecare luni dimineața anunțul cu noul film care avea să ruleze peste săptămână la cinematograful ARPA. Vrăjitorul din Oz, Tarzan, Omul cu o mie de fețe, Fiul regimentului. Și? îl provoca Avram Botea pe
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
întârzia la oră. Asta se întâmpla destul de rar. Dar și când se întâmpla! Puteau să sară chiar și peste o oră întreagă, pe care de obicei o petreceau într-o hărmălaie de balamuc. La fereastră, Cătălin își mută privirea de la vitrina cinematografului ARPA la atelierul foto Olteanu. Hărmălaia din spatele lui ajunsese aproape un urlet și când se întoarse îl văzu pe Dogaru călcând peste bănci și îndreptându-se spre fereastră. Își trase iute mâna de pe pervaz pentru ca noul coleg să nu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
de văzut la casa aia burgheză? Se răstea la toți deopotrivă: "Privirea înainte! Sunteți un detașament de pionieri! Nu o adunătură de neisprăviți!". Se vorbea în cartier vocile erau gâtuite de surescitare. "Seara, când se vede în casă ca-n vitrină, ea era goală pușcă nici nu știu care din ele, Marilena sau, naiba să le ia, Melisa, sau cum le-o fi zicând! și dansa pe masă în casa pedagogului! A văzut-o atâta lume!... Care din ele? Auzi ce-ntrebare!... Dansa
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Geta a recunoscut-o imediat, cu o tresărire de surpriză, tocmai în clipa când ea, după ce își căpătase peste tejghea farfurioara cu prăjitură, se întorcea să-și caute din privire un loc la una din măsuțele rotunde din colțul dintre vitrină și perete. La fel și ea, în clipa când s-a întors a dat nas în nas cu Paul. În ochi cu aceeași tresărire veselă de surpriză. Ia te uită! Ce întâlnire neașteptată! El nici nu apucase să comande, că
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
spre prăvălia lor, de-a lungul magazinelor de pe Fortune Green Road înspre Quadrant, devenise pentru ea a o doua natură. Când ajunse la magazin, acesta arăta la fel ca întotdeauna și se afla exact în același loc pe bulevard, cu vitrine de o parte și de alta. De data aceasta, pe când Carol intra printr-una dintre ușile laterale ale magazinului, tiza ei ieșea val-vârtej pe cealaltă, fugărind un tânăr din categoria alcoolicilor nedoriți. Nu mai ai ce căuta pe-aici! șuieră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
iresponsabilitate brutală. Cealaltă Carol îl luase pe nepregătite și izbutise să-l dea afară. Dar acum își revenise din surpriză și tocmai își ducea mâna la șliț. Carol stătea lângă Ted Wiggins. Ambii erau înmărmuriți și asistau la scenă de parcă vitrina magazinului ar fi fost un ecran, iar ei plătiseră bilete să o vadă. Deși abia începuse să se obișnuiască să se sprijine de tejghea, cu o mână în buzunarul de la blugi, Carol învățase destul de repede să-și folosească degetele ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
apropie de vreun deznodământ previzibil. În loc să fie intimidată sau scârbită de deversare, Cealaltă Carol arunca la rândul său o ploaie de invective. Bărbatul se clătină confuz sub tirul verbal, dar nu înainte ca un jet de urină toxică să boteze vitrinele magazinului și pantalonii proprii. Stând în spatele lui Carol, Ted Wiggins își strecură mâna în deschizătura dintre coapsele ei înfășurate în blugi. Încremeni pentru o clipă, imaginându-și consecințele gestului său, apoi, cu o mișcare decisă, degetele i se strânseră în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de sus a fațadei spitalului. Ce ironie perversă, se gândise el, să le oferi acestor bolnavi priveliștea unor decorațiuni care evocă propriile lor descuamații. Îi aminteau de vaginul său; asemănarea îl atrăsese. Se sprijini, încercând să-și păstreze echilibrul, de vitrina de la Poons Restaurant, dar se retrase imediat. Câteva bucăți din specialitatea casei, pastramă de rață, erau expuse în vitrină. Carnea portocalie, aplatizată și oasele ascuțite îi aminteau de Juniper. Lipsa capului și poziția înclinată îi aminteau de el însuși. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
care evocă propriile lor descuamații. Îi aminteau de vaginul său; asemănarea îl atrăsese. Se sprijini, încercând să-și păstreze echilibrul, de vitrina de la Poons Restaurant, dar se retrase imediat. Câteva bucăți din specialitatea casei, pastramă de rață, erau expuse în vitrină. Carnea portocalie, aplatizată și oasele ascuțite îi aminteau de Juniper. Lipsa capului și poziția înclinată îi aminteau de el însuși. Nu putuse să nu intre ca să ceară permisiunea de a folosi toaleta. Aparatul de aer condiționat Vent-Axia gemea, iar afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
-și apropie oamenii. Își privi în ochi noile organe genitale, le evaluă profunzimea, roșeața și văzu cum feminitatea îl îmbia. Numai că, după doar o oră, aflat în Piccadilly, bietul de el fusese cuprins și zguduit de o nouă epifanie. Vitrina de la Lillywhites dădea direct în cea de la Boots. În spatele geamului era o expoziție de colanți și alte desuuri femeiești, la ofertă. În spatele celuilalt geam era o expoziție cu echipament pentru rugby. Aranjamentul de la Boots conținea un frumos picior de plastic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de plastic, de culoarea caramelului, îmbrăcat în chestiile acelea care erau o adevărată încântare la atingere. În jurul său, parcă împrăștiate cu o ură pătimașă, se aflau alte accesorii din categoria ciorapilor și colanților, alcătuind un colaj senzual pe catifeaua din vitrină. Expoziția de alături era stabilă și virilă. Conținea și ea un picior de plastic lipsit de trup, numai că, în timp ce amputarea piciorului feminin atrăgea inexorabil ochiul spre locul unde membrul tăiat ar fi trebuit să se îmbine cu fofoloanca moale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de clădiri și magazine de vizavi, către Clubland. În jurul piciorului se găseau centuri de susținere, suspensoare, șosete, jartiere, bentițe, tricouri, alte șosete, toate aranjate frumos pe gazonul sintetic. Care dintre ele mi se adresează? se întreba Bull, trecând de la o vitrină la alta și mutându-și privirea de la piciorul feminin la cel masculin. Cine sunt eu? se văita fostul redactor de divertisment, iar turiștii americani i se înghesuiau în spate în pardesie Burberry nou-nouțe, întrebându-se dacă nu cumva se bucură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Lillywhites. Numai că, în ciuda acestei recunoașteri decisive și aparent mature a naturii sale duale, Bull se trezi încă o dată plângând în după-amiaza aceea rece, de data aceasta în față la King’s Cross Station. Se aplecase pentru a privi prin vitrina de la Wendy Burgers și se uitase la masa umană care circula pe peronul gării. Vagabonzii și drogații se asociau în grupuri și spărgeau rândurile de navetiști și muncitori. Ploaia de primăvară continua să cadă din cerul murdar. Bull respira greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
fața lui, mustața, deși tunsă scurt, era foarte vizibilă, în rest era bărbierit cu mare grijă, a așteptat până m-am așezat, apoi, încet, a venit lângă mine, s-a postat în fața scaunului, sprijinindu-se de unul din dulapurile cu vitrină, în spatele lui se distingeau bine mulajele colorate, din material plastic, ale inimii și organelor interne, pe astea noi încă nu le învățasem, anatomia fiind materie de-a șaptea, și atunci Vasököl mi-a spus că nu-i nevoie să mint
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
viață trebuie să știi să pierzi. Cadoul De câte ori îl vedeam pe bunicul meu, avea pieptul plin de decorații, avea atât de multe, că nu-i mai încăpeau pe haină, și în afară de cele pe care le purta, mai avea acasă, în vitrina în care-și păstra și trofeele câștigate la trageri, cel puțin de două ori pe-atâtea, iar când bunicul se apleca să mă pupe, decorațiile se ciocneau între ele, zăngănind. Nu-mi plăcea când mă pupa, fiindcă avea fața unsuroasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
tractor, explodează cu atâta forță încât găuresc până și asfaltul, de-aia aveam de gând să cumpăr chibrituri, cel puțin patru-cinci cutii, dar la cofetăria de unde obișnuiam să cumpăr, nu ne mai serveau de când pusesem, împreună cu Szabi, o fumigenă sub vitrină, și toate prăjiturile devenite necomestibile au trebuit aruncate, pentru că toate prinseseră un puternic miros de cauciu ars de la fâșiile unei anvelope de tractor și de la cojile unor mingi de ping-pong din care confecționasem bomba, de-aia, deci, trebuia să merg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
nu așa se procedează, o să le arate el cum trebuie procedat, și s-a aplecat și a smuls cu amândouă mâinile capacul de fontă al unui canal și l-a ridicat și, pe deasupra capetelor celorlalți, a dat cu el de-azvârlita-n vitrina cea mai mare. Geamul uriaș de sticlă groasă s-a făcut țăndări, pârâind, stivele de bulion de roșii și de conserve de pește în ulei, așezate în piramidă, s-au rostogolit în toate părțile, înăuntru oamenii se-mpingeau urlând, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
nasol decât ce îmi face Frank Telefon, indiferent despre ce ar fi vorba. E mai nasol decât ce-mi face Selina, indiferent despre ce ar fi vorba. E mai nasol decât ceea ce eu însumi îmi fac... Întorcându-mă de la o vitrină, și de ce trebuie întotdeauna să se întâmple așa - m-am trezit în fața unei femei înalte de aproape doi metri, cu părul roșcat, o pălărie pleoștită și un voal verde care îi înfășură gâtul. Prezența ei zveltă era deliberată, provocatoare. Mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Un chelner se prezentă grăbit, aducându-i o farfurie cu supă fierbinte. Meadowbrook îi răsturnă conținutul incandescent în propria-i poală, slobozind un urlet atât de inuman, încât pisica restaurantului (o persană adormită, apatică) țâșni ca un kamikaze printr-o vitrină aterizând printre cioburile împrăștiate prin hol. Apoi se duse la closet, unde rămase vreo douăzeci de minute, după care se întoarse cu pași lipăiți, ticăind și țăcănind ca un contor Geiger. În acest moment am remarcat că avea doar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
făcut. Nu te-ai săturat de atâta băutură? — Da. Sunt sătul. M-am săturat de ea de ani de zile... Da, sunt. Douăzeci de minute mai târziu stăteam afară, pe asfaltul poros. Vizavi, în fața noastră, se desfășura șirul sclipitor de vitrine ca panglica unui film - Manhattan-ul și micile lui concerne: spălătoria Thai, o marochinărie, un magazin cu delicatese („Lonnie’s - Pentru Un Sandvici Mai Bun“ - „Fără microunde“ - „Ne pare rău. Am închis“), pădurea unui florar, un magazin cu bibelouri Zen, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]