4,573 matches
-
oamenii deveneau metafore contemporane poemului într-o dungå de clopot rostit și ceasul solar se întorcea în umbrele timpului. Atât de ușor ca o lespede diafanå de suspin că un munte de aer împungând påmântul Un zbor de umbrå de vultur så fluture se pornește mereu când oamenii isi scuturå de noapte câteva șoapte de zori
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1640]
-
o pereche de pantofi maro, cu toc, banali. Fără cercei, doar cu un inel pe al patrulea deget de la mâna dreaptă și fără nimic la gât. Tom a șovăit să îi pună întrebarea, dar ar fi vrut să știe dacă vulturul mare, tatuat pe umărul stâng mai era la locul lui - sau poate, într-un efort de purificare, de epurare a tuturor urmelor vieții ei trecute, se supusese dureroasei proceduri de îndepărtare a păsării ornamentate, multicolore. Nu încăpea îndoială că Aurora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
dantelate. Nu știu dacă Stanley e insensibil la comportamentul altora sau doar exagerat de discret, dar nu a făcut încă nici un comentariu cu privire la tăcerea fetei. Dar, la zece minute după ce ne așezăm la masă, fiica sa directă, cu ochi de vultur, începe să pună întrebări. Ce are? face ea. Nu știe să vorbească? — Ba bineînțeles că știe, îi răspund. Doar că nu vrea. — Nu vrea? repetă Honey. Cum adică? — E un test, îi explic, scoțând pe gură prima explicație care îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
o încurajez deloc, a lăsat să-i scape răspunsul. Totul a început când am întrebat-o dacă mai avea tatuajul. Rory a pus furculița jos, a zâmbit larg și a întrebat: — De unde știi de el? — Mi-a spus Tom. Un vultur mare, pe umărul drept, nu? Ne-am întrebat dacă l-ai scos, dar Lucy n-a vrut să ne spună. — E la locul lui. Mare și frumos ca întotdeauna. — Și David a fost de acord? Nu tocmai. Vedea în el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
spatele tichiei este desenată vechea stăpână a drumului șamanic. Pieptarul xelmi simbolizează cele trei lumi, cu lumea terestră, încadrată de celelalte două lumi astfel: în partea superioară, lumea de sus, ale cărei reprezentări conțin figurații metalice ale spiritelor locuitoare, respectiv vulturi, corbi, lebede și gâște; în partea inferioară, reprezentarea lumii subterane, cu animalul - mamă, cufundări și cu cele două stăpâne ale râului. La tungușii din Transbaikalia, pieptarul uruptum, care este piesa de căpătâi a costumului, pentru că șamanul poate executa ședințe doar
Costumele ?amanilor ?ungu?i by Dan Cristian R?caru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83573_a_84898]
-
creiere nu au hublouri interioare. Rațiunea ar putea dubla divinitatea din noi. Învingătorii transformă orizontul în balustradă. Există o filozofie a baricadei. Dar și una pentru siestă. Numai inteligența ne poate ajuta să ne pipăim limitele. Omul - un amalgam de vulturi și de cârtițe. Farmecul vieții stă, în primul rând, în căutare. De la joc pornește procreația. Uneori și creația. De mii de ani se străduiesc filosofii să pună în ecuație nefericirea lumii. Gratiile celulelor pot deveni telescoapele nemărginirii. Necunoscutul nu este
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
frații Grimm”.A fost prima mea faptă frumoasă din acest mileniu. Prima gaură făcută în cer de omul contemporan este cea din stratul de ozon. La echilibru ecologic se poate ajunge și prin rechinism. După ce descoperă deliciile somnului în captivitate, vulturul refuză zborul. Unii s-au întors în copaci. Dar cu automobilul. Nici natura și nici poporul nu și-au semnat capodoperele. Suntem teribil de poluați. Nici animalele de pradă nu ne mai mănâncă decât în situații extreme. Ne străduim să
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Cele mai crunte datorii le am față de pozele mele din copilărie. Se pare că scopul suprem al viitorului va fi confortul. Prea multe potăi ridică piciorul pe idealurile noastre. Sunt și idealuri care se țin cu degetul de nas. Colivia vulturului e cerul. Trebuie să-i găsim nașterii o consolare. Migălesc aforisme cu disperarea pușcăriașului care roade gratiile celulei. Poți deveni vultur și de scârba muștelor. În orice om s-ar putea planta o speranță. A fi și a avea. Două
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Prea multe potăi ridică piciorul pe idealurile noastre. Sunt și idealuri care se țin cu degetul de nas. Colivia vulturului e cerul. Trebuie să-i găsim nașterii o consolare. Migălesc aforisme cu disperarea pușcăriașului care roade gratiile celulei. Poți deveni vultur și de scârba muștelor. În orice om s-ar putea planta o speranță. A fi și a avea. Două vorbe? Nu, două lumi. Imediat după Revoluție, oamenii transformă idealurile eroilor căzuți în cârnați. A rămas cerul prea mic. Trebuie să
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
imposibil. Dreptatea înseamnă punerea adevărului în brazdă. Chiar și cel care a însăilat o singură stofă vrea să schimbe ceva în lume. Sublimul nu poate fi decât bisectoarea dintre mare și cer. Vreau să plutesc pe un poem tras de vulturi. Important e să știi să-ți primenesti la timp utopiile. Performanța presupune competență dublată de tenacitate. Scopul ar trebui să înnobileze mijloacele. Idealurile împlinite devin sălcii. Scriitorul valoros are timp să fie și VIP. Scriu ca să-mi justific zăbava terestră
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
spiritului vascularizează apetitul gloriei. Intră în eternitate îndeosebi viețile cu justificare estetică. Groaza de efemer impulsionează creația. Geniile au îngemănat amurgurile cu zorii. Geniul se luptă cu morile de vânt, dar și cu clepsidrele. Geniile au în priviri fâlfâiri de vultur. Geniile sunt tulburătoare și prin zonele lor de fragilitate. Salutăm la statui chinul de până la cățărarea pe soclu. La început, valoarea se află la cheremul interpretărilor. Orice om are o țară natală. Geniile au și una universală. Dincolo de geniu e
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
o adolescență incurabilă. Misiunea geniului e să se exprime. Indiferent de mofturile și de lipsa de receptivitate a contemporanilor. Misiunea geniilor e să înalțe ștacheta contemporanilor și a urmașilor. Geniul rămâne o taină chiar și pentru purtător. Geniile sunt asemenea vulturilor. Văd bine numai de la mare distanță. Geniul transformă timpul în destin. Dumnezeu dă genii popoarelor, dar nu răspunde de valorificarea lor. Dezolant e când speranța vie e glorie moartă. Pe unii creatori timpul i-a stors așa de tare, că
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
oamenii au fost întotdeauna extrem de vigilenți. Marea plăcere a proștilor e să bulverseze ierarhiile. Ce să facă prostul cu o perucă de anonim ? Ucenicul care uită să-și insulte maestrul este lipsit de personalitate. Târâtoarele râd întotdeauna de puii de vultur care se mai izbesc uneori de stânci. Unii nu acceptă să-și bălăcească picioarele decât la izvor. Ca procent, prostia nu a mai crescut, se pare, în ultimile secole. Dar este mult mai harnică. Neavând suficient creier, proștii și-au
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
sublim artiștii. Arta și metafizica sunt cei doi lobi ai respirației celeste. Asistăm indiferenți la despărțirea artei de emoție și a civilizației de cultură. Timpul dă cu flit clasamentelor pripite din artă. Creatorii de artă au în sânge fâlfâiri de vulturi. Arta nu trebuie întinată cu chermeze patriotarde. Iubirea și arta scot stropi de sublim din sterilul vieții. Literatura este singura minciună care înnobilează. Și sensibilitățile prea mari se resping. Uitați - vă la artiști. Mass-media încearcă să suplinească arta cu tot
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
cea a mântuirii. Caut în cărți pepite estetice. Scriitorii știu că a - ți admira colegii nici zeilor nu le - a fost la îndemână. Dante și Shakespeare au ajuns printre primii la stratul valpurgic al creației. Arta autentică are alonjă de vultur. Din păcate, o parte a artei contemporane nu prea duhnește a sublim. Poezia actuală e ca muzica. Nu este obligatoriu să înțelegi ceva din conținutul ei. Oricărui cronicar de artă îi pot înmuguri gânduri de ayatolah. Cu ceai de sunătoare
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
mai mare decât în alimentația publică.. Poeții - acești pelerini ai absolutului. Arta autentică este o instigare la meditație. Muzica - acest suflu bioenergetic al vieții. Timpul dă cu flit clasamentelor pripite din artă. Creatorii de artă au în sânge fâlfâiri de vulturi. Arta nu trebuie întinată cu chermeze patriotarde. Iubirea și arta scot stropi de sublim din sterilul vieții. Literatura este singura minciună care înnobilează. Și sensibilitățile prea mari se resping. Uitați - vă la artiști ! Mass-media încearcă să suplinească arta cu tot
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Arta tulbură, nu demonstrează. Arta poate da sens zbuciumului. Mă tem că indiferența față de artă se poate transforma în ură. În artă, derapajele individuale se pot coagula cu timpul în școli și curente. Arta înseamnă zbor. De libelulă, ori de vultur. Instinctualii ratează arta, nu și contul în bancă. Poezia a mai pierdut câte ceva din adrenalina de altădată. În artă, toate croncăniturile obraznice se erijează în triluri. Muzica este un culoar spre sublim. Cântecul popular - o lavă aromată a gliei. Românii
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
o dovadă fizică și palpabilă a morții sale. Avioanele sfâșiau liniștea teribilă și s-ar fi spus chiar că lăsau în atmosferă un miros de benzină ce trezea amintiri. Când se îndepărtară, ieșiră să le privească se roteau ca niște vulturi în căutarea prăzii. — Bănuiesc unde mergem. N-ar fi mai bine să ne întoarcem și să încercăm să scăpăm prin celălalt loc? Targuí-ul tăgădui încet. — Faptul că bănuiesc nu înseamnă că ne vor și găsi. Și chiar dacă ne-ar găsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
efort supraomenesc. Când, în sfârșit, se trezi de tot, Gacel strânsese deja totul și fixa din nou încărcătura pe spatele celor trei animale. Cu o mișcare a capului, arătă spre al patrulea: — Trebuie s-o omorâm la noapte. — O să atragă vulturii și vulturii or să atragă avioanele. Or să ne dea de urmă. — Vulturii nu se aventurează în „pământul pustiu“ - luă un mic ibric de cositor, pe care îl umplu cu apă și i-l dădu. Aerul e prea fierbinte. Bău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Când, în sfârșit, se trezi de tot, Gacel strânsese deja totul și fixa din nou încărcătura pe spatele celor trei animale. Cu o mișcare a capului, arătă spre al patrulea: — Trebuie s-o omorâm la noapte. — O să atragă vulturii și vulturii or să atragă avioanele. Or să ne dea de urmă. — Vulturii nu se aventurează în „pământul pustiu“ - luă un mic ibric de cositor, pe care îl umplu cu apă și i-l dădu. Aerul e prea fierbinte. Bău cu poftă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
și fixa din nou încărcătura pe spatele celor trei animale. Cu o mișcare a capului, arătă spre al patrulea: — Trebuie s-o omorâm la noapte. — O să atragă vulturii și vulturii or să atragă avioanele. Or să ne dea de urmă. — Vulturii nu se aventurează în „pământul pustiu“ - luă un mic ibric de cositor, pe care îl umplu cu apă și i-l dădu. Aerul e prea fierbinte. Bău cu poftă și întinse din nou vasul, dar targuí-ul închisese deja gerba. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
nu-și revenise, hainele, vălul și turbanul, și se îmbrăcă. Când termină, se simți sfârșit. Bău din nou și se întinse la umbra jeepului, alături de corpul caporalului Osman. Adormi imediat. După trei ore, îl trezi fâlfâitul de aripi al primilor vulturi. Unii intraseră deja în măruntaiele animalului mort, iar alții începeau să se apropie timid de cadavrul soldatului. Privi spre cer. Păsările de pradă erau cu duzinile, căci se aflau chiar la marginea „pământului pustiu“ și ai fi zis că apăruseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
timid de cadavrul soldatului. Privi spre cer. Păsările de pradă erau cu duzinile, căci se aflau chiar la marginea „pământului pustiu“ și ai fi zis că apăruseră dintr-o dată, ca prin farmec, din tufișurile și arbuștii din hamada. Se îngrijoră. Vulturii zburând în cercuri pe cer se puteau vedea de la mulți kilometri și nu știa la ce distanță se afla următoarea patrulă. Cercetă nisipul. Era tare și, chiar dacă ar fi găsit în mașină târnăcoape și lopeți, nu se simțea în stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
că toate acele mișcări serveau pentru a conduce, dar că mai înainte trebuia să reușească să pună motorul în mișcare. Se aplecă și studie pe îndelete manetele mici, cheile, butoanele și indicatoarele de la bordul mașinii. Apăsă pe claxon și sperie vulturii, reuși să stropească parbrizul cu apă, pentru ca imediat această apă să fie împrăștiată într-o parte și în alta de două brațe oscilante, dar tot nu auzea doritul vâjâit al motorului. în cele din urmă, văzu o cheie într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ambreiajul, acceleratorul, cu frâna de mână, întrerupătoarele de lumini și schimbătorul de viteze și, când tocmai îl apucase disperarea, vehiculul facu un salt înainte, roțile din spate trecură peste caporalul Osman și mașina se opri la trei metri mai încolo. Vulturii bătură din aripi, nemulțumiți. Repetă procedeul și avansă încă doi metri. încercă până în amurg și, când hotărî să se lase păgubaș, nu-l despărțeau nici măcar o sută de metri de vulturi și morți. Mâncă și bău, pregăti o supă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]