5,010 matches
-
Bebelușul nu are mai mult de două sau trei luni; un puf prevestind părul de mai târziu, fin ca puful de păpădie, formează o aură În jurul craniului, care are rezistența și frumusețea unui ou. Când țipă, i se vede pulsul zbătându-i-se În adâncitura tâmplelor. — Nu, Laura, nu, puiule, mă doare, Își dojenește mama bebelușul, care o trage furios de părul lung și negru. Brusc, simt o Înțepătură când mă gândesc la Ben al meu. Și el face la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
similar cu al editorului de la Vogue. Motiv să renunț la serviciu: pentru că nu-mi mai permit să mă duc la serviciu! Când o să ajungem și la partea distractivă a vieților noastre? Bucata unde spui „A! Deci pentru asta m-am zbătut și m-am chinuit atât!“ Prânz joi????? PS: Trebuie să imprim mai mult optimism viziunii mele asupra vieții. Știu că există oameni care trăiesc Într-o sărăcie oribilă, fără Încălțăminte etc. De la: Kate Reddy Către: Debra Richardson Ei bine, sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
În aerul polar. Impulsul de a intra și de a mă tot afunda e imens. Intru acum și s-ar putea să stau o vreme acolo. Înapoi sus, mă uit ce face Momo. Are pleoapele Închise, dar ochii i se zbat ca niște fluturi de noapte. Visează, biata micuță. Îi sting veioza, iar atunci deschide ochii și-mi șoptește: —La ce te gândești, Kate? Ah, mă gândeam la ce ți-am spus la prima noastră Întâlnire. —Mi-ai spus că trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
grav și ascultându-mă cu atenție. (Ai figură de artist și știu sigur că ești artist, chiar dacă nu mi-o spui - cine altul decât un artist ar fi în stare să-ți aducă în fața ochilor, printr-un simplu desen, marea zbătându-se vie?) De câte ori te întreb ceva, te uiți la mine cu ochii tăi cenușii, de un cenușiu neverosimil, ca și cum ai fi gata să mi răspunzi, dar nu poți. Stai și mă asculți tăcut. Atent, grav, dar tăcut. Hm... Toți tac
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
într-o tru fașă și transparentă izolare). — Aseară am izbutit să-ți fac portretul. Uite l! L-a întors înspre mine, să-l văd. în aceeași clipă însă, mi-am simțit privirea încețoșată și inima a început să mi se zbată năval nic în piept. M-am lăsat moale pe pat și mi-am scos ochelarii de pe nas. Am luat batista din buzunarul de la uniformă și am început să-i șterg cu meticulozitate. — Scuză-mă, am mormăit. Sunt vlăguită, cred că
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
n-a fost foarte grav, dar, îți dai seama... Și-a rupt piciorul și e la spital acum! îți dai seama?! Despre cine e vorba? am întrebat, neînțelegând. Nu știu de ce și cum, inima îmi ieșise din piept și se zbătea afară, pe pielea mea întoarsă din nou pe dos, să se elibereze din fragilele ițe care abia o mai țineau să nu cadă. — Despre tipul ăsta de care ți-am pomenit, a continuat Geor giana grăbită și surprinsă. Edi. Nu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Plaja era pustie și vântul adia plictisit și nestatornic, împingând valurile de colo-colo și răscolind fără elan câteva movilițe de nisip. Un pescăruș solitar se plimba grav de la un capăt la celălalt al digului, ca un metronom. Valuri mici se zbăteau nevolnic, lăsând dâre de spumă albicioasă printre pietrele digului, ca niște vietăți care încercau în van să se elibereze, neștiind că dincolo de pietre e plaja și vor muri oricum asfixiate pe nisip. Oare de ce se încăpățânau să vină spre mal
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
țigări Virginia (o altă aromă care s-a pierdut). Firma deținea două sau trei prăvălii, inclusiv cea din Piccadilly Arcade, cu o clientelă distinsă, deși nu foarte stabilă. Din diverse motive - fără Îndoială nu pentru că tata nu s-ar fi zbătut -, cam prin anii ’30 firmei a Început să-i meargă din ce În ce mai prost, iar cel de-al Doilea Război Mondial a terminat-o definitiv. Însă pe vremea când eram copil, tata, ca majoritatea vecinilor, pleca zilnic la Londra În costum și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
le scoate afară, cu ceva încărcătură de minereu în ele Însă când a văzut mecanicul de pe locomotivă, cum apa vine din întunericul străfundurilor minei, către el, cu fruntea încrețită ca un taur și zbârlită toată de spumă, i s-au zbătut intestinele în el de spaimă și din cauza pericolului, mai ager decât iepurele de câmp, a desprins vagoanele, lăsându-le baltă și țâșnind pe locomotivă, a zbughit-o și tiva! afară cu ea Atunci, puhoiul cel negru și iabraș, purtând traverse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
purtat de sforul apei negre l-a tras cu el Cu ochii căscați de groază l-am urmărit, privindu-l neputincioși pe Cărare, cel căruia i se spunea "francul și pasul", fiind scump la mers, cum se ducea, înaintând vijelios, zbătându-se între buștenii întunecați, tot mai departe și mai departe Și așa răcnea săracul, de să te ferească Bunul Dumnezeu! și așa se ducea pe apa neagră ca Moartea și noi cu nimic nu mai puteam să-i sărim în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cât un sac de făină și încleștându-mă de ea cu amândouă căngile și ca să n-o scap, mi-am înfipt și dinții în ea. Atunci, pâinea dând un țipăt sfâșietor, m-am trezit cu Ali Străilaș în brațele mele, zbătându-se să scape din strânsoare și îmbrâncindu-mă, să cad peste marginea geamblacului sondei și alta nu Ci eu, luându-mi, ca fript, mâinile, de pe el, mi-am șters năluca, luându-mi-o de pe ochi cu degetele, prinzându-mă țeapăn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
fi cel cu păcătosul gând de a-i răpi fecioria tinerei rătăcite printre ruine. Ridicându-și cu hărnicie mâinile lor de mame, de soții, de surori sau de simple tovarășe de muncă, iau parte fermă și fățișă pramatiei, ce rămăsese zbătându-se în căngile de oțel ale campionului de lupte greco-romane, crezându-l preacinstitul logodnic sau nobilul cavaler al fetei cu rotulele bronzate, un oropsit al vieții și un osândit al nedreptei întâmplări. Drept pentru care, bietele confecționere civile de uniforme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Konrad Gyorgy, zice Szivesen. Adică: Cu plăcere. Și asta nu e tot. Fiindcă Își dă seama ce tâmpenii spune, Cătă simte că se sfârșește pe picioare. Pe frunte i se adună broboane de sudoare, simte că În stomac i se zbate un bolovan. E normal, Își spune, nu mănânc nimic, beau Pepsi și fumez. Bolovanul se umflă, Îi umple pântecele. Cătă simte că explodează. Și chiar o face. Trage un pârț răsunător, de se oprește pendula-n perete. Ori, mai degrabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
În cânepă, ăia doi Îl țineau de grumaz. Futu-ți soarele tău, mă batjocorești tu pe mine!? Cu capra, mă, cu capra!? Apoi, stai tu capră, futu-te să te fut! Leac zice că n-a reușit. Vânjos, s-a zbătut și a reușit să scape. S-a ferit o vreme de flăcău, nu putea ști dacă data viitoare n-o să-i reușească. Dar ăluia i-a trecut destul de repede supărarea. Și-a găsit o fată, avea cu ce se lăuda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
fiindcă Mile Spătaru se anunța ca independent susținut de comunitatea helvetă, dar și fiindcă noi apucaserăm să prindem gustul vieții la țară și al hranei organice, doar cocaina viciind un program de viață cât se poate de naturist. Ne-am zbătut o lună de zile, am cheltuit o grămadă de bani, n-a ieșit Însă cine știe ce, dacă nu ținem seama de faptul că Mile Spătaru a primit totuși peste două mii de voturi, o reușită la care nu ne așteptam. Dar, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
niște bocanci, nu și corpul. Parcă și ceva zdrențe de stofă kaki. Este tot ce mai rămăsese din tatăl fetiței. Revine tocmai când un sanitar încearcă să transporte copila la spital, dar aceasta, cu mâinile încleștate pe tocul ușii, se zbate puternic și urlă îngrozitor. Cu mare greutate câteva femei reușesc să o liniștească, apoi o duc la una dintre mașinile salvării. Un agent sosește cu ordinul pentru Marius ca, împreună cu ceilalți militari, să se deplaseze către Gara de Nord, pentru a da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
se rotește în căutarea țintei. Dar nu mai are timp pentru finalizare. Cu un bubuit sec, încasează în plin o lovitură care lasă în urma ei o gaură imensă în partea frontală a blindajului. O siluetă umană, adevărată torță vie, se zbate încercând să iasă afară din cușca de metal incandescent. Instantaneu, armele partizanilor încep să scuipe foc și moarte. Defileul se transformă intr-un haos infernal. Grenadele zboară, exploziile amplifică panica, nemții aleargă bezmetici, numai pentru a fi secerați fără ca măcar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
este viu! În jocul permanent de zaruri pe care-l poartă cu Moartea dăduse din nou șase-șase. Data viitoare va fi la fel de norocos? Undeva se aude un strigăt de durere: Ajutooooor! Infirmier! Ajutooooor! Darie se oprește lângă rănitului care se zbate și țipă. Îi spune ceva care se pierde în vacarmul luptei. Un braț înarmat cu un pumnal se ridică deasupra sublocotenentului. De sus, Klein trage cu automatul către Novăceanu. Rafala mușcă din tencuiala pereților și se oprește în trupul atacatorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
om beat. Are impresia că totul se desface în interiorul său. Din spate, o mână puternică îl trage înapoi. Nu, lasă-mă! Nu înțelegi! Trebuie să ajung la ele! Urletul lui sălbatec pare pentru moment că acoperă toate zgomotele bombardamentului. Se zbate cu puterea disperării. Izbutește să scape, dar numai pentru scurt timp. O altă pereche de brațe îl prinde de umăr. Se zvârcolește, se sucește în continuare, dar puterile îl părăsesc, în piept simte zbaterea neputincioasă a unor aripi de pasăre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Liniștește-te, zice Romulus cu voce blândă ca a unei femei, dar Darie continuă să se agite înfrigurat. Vor să mă omoare! Nimeni n-o să se atingă de tine, ești în siguranță. Încearcă să-i imobilizeze brațele, dar sublocotenentul se zbate și mai aprig. Oare de unde mai găsește putere ființa asta pe jumătate moartă, acoperită cu bandaje? Ascultați! Ascultați! Vin peste noi! Picioarele i se contractă nervos, reușește să se ridice pe jumătate cu toate eforturile celor care-l țin. Buuuuum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
recentei ediții. Deși multe dintre lucrările lor ar fi firesc să facă parte din programele obișnuite ale orchestrelor filarmonice din țară, ansambluri susținute din bani publici, ansambluri care - iată, în mod regretabil - nu susțin cultura muzicală națională. Unele muzici se zbat să străpungă drumul către marele public mergând până la a flata gustul mediu, nivelele de jos ale acestuia. Altele fac dovada unor profesiuni de credință ale autorului privind comunicarea responsabilă, gravă, problematizată. Inclusiv cea de la om la om, de la conștiință la
Un moment edificator by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/8362_a_9687]
-
că umbli toată ziulica de ici- colo, dar eu ce mă fac cu copilașii ăștia, bărbate, ce să mă fac? Și cu ce să le astup gura? Că de unde am putut am cerut și m-am împrumutat și m-am zbătut deam ajuns să nu-mi mai dea nimeni niciun pumn de mălai.” ( L. Rebreanu - Răscoala) În poezia Primăvară de Lucian Blaga, iubirea, asociată cu anotimpul reînnoirii naturii, este prezentată în toată vitalitatea ei prin alternarea repetițiilor de propoziții sau de
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
cât lumea, și astfel n-am fi avut nimic de zis în privința insolenței presei evreiești daca n-ar fi găsit răsunet și canal de scurgere la noi, chiar în coloanele foii ministeriale. De aproape o lună Adunările de revizuire se zbat într-o luptă plină de dureri; cu voința strivită de concursul împrejurărilor din afară, reprezentanții independenți ai țării își frământă mintea căutând de zor o soluțiune a cestiunii izraelite de natură a concilia cerințele de principiu ale Tractatului cu interesele
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
a izraeliților. Se știe că intoleranța religioasă nu joacă nici un rol în aceasta sau cel puțin un rol foarte subordinat; dar emanciparea izraeliților e pentru Principatele dunărene o cestiune socială de cea mai mare gravitate practică. Majoritatea Camerelor române se zbate pentru a nu îndeplini art. 44 al Tratatului de la Berlin, de la care atârnă independența României, însă nu din considerațiuni confesionale: ceea ce-i împinge pe deputații români, și înainte de toate pe boieri, de a îngreuia cât se poate naționalizarea izraeliților în
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
răposatei Bănci de București organul marelui om de stat. Mărturisim că regretăm aceasta pentru dânsul. Partizani ai preceptului filozofic că "adevărul, producă scandal chiar, trebuie să se zică" și crezând sincer că, în starea de disoluție morală în care se zbate societatea noastră, adevărul spus fără încunjur rămâne singurul remediu ce i s-ar mai putea administra cu oarecare sorți de reușită, am făcut greșala de a aplica remediul acesta într-o doză prea mare, într-un chip prea pripit, fără
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]