5,116 matches
-
Începusem să intuiesc totala nepăsare activă cuprinsă în solicitările ei cele mai directe : imaginați-vă un far la țărmul mării, noaptea, pe vreme de furtună; pe când nebuna Paznică a farului trimite semne către toate navele, corabia ignorată a fiecăruia se zbate singură în beznă. Secunda de lumină nu mai arată stâncile... O vagă legătură cauzală mă făcea totuși să cred în efectele benefice ale unui anumit comportament asupra căruia n-am să insist ca să las fiecăruia plăcerea de a-l regăsi
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
prima mână ale blocajului își avea sursa tocmai în trista și conjuncturala mea nevoie de explicații... Mă aflam în situația unui înotător ostenit care luptă să-și scoată din valuri un frate gata să se înece pe când fratele acela se zbate și-l trage după el, inconștient, spre moarte... * În stomacul unui bărbat care avea obiceiul să înghită tot ce-i cădea în mână, chirurgii au descoperit 300 de monezi și 200 diferite obiecte metalice. 7. Poate că nu înșir decât
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Simplitatea erorii te împiedică și te doboară la pământ. Așa pățim și noi : ne poticnim, orbiți de transparențe. Încearcă și tu mai la dreapta sau mai la stânga, pe unde ți se pare că n-ar fi nimic...“. Dar el se zbătea furios, își apăra cu îndârjire traiectoria înverșunată, izbea cu aripile și cu piciorușele geamul, încerca să-l spargă, se încăpățâna să treacă dincolo, prin el. Când a căzut amețit, pentru a nu știu câta oară, am vrut să-l ajut
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Îi scrijelesc cu gheara de cocoș hieroglifa secretă a lunii pe pîntece. Mercurul din termometru Își izbește coada grea de somon, iscînd vîrtejul Înaltei febre. Aud loviturile de topor ale proniei prin tratatele de medicină, În timp ce vena sihastrei tinereți se zbate pe tîmpla infirmierei ― mă răstoarnă, scoțîndu-mi argintul din oase și răstignindu-mă de-a-ndoaselea crucii, Într-un tîrziu... Nebunii Îmi bolborosesc numele, mă năpădesc răscrucile, În curtea cimitirului mormintele au intrat În călduri. Femeile ușoare ale orașului Își leapădă puii dinaintea
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
poemul grohăi ca un Dumnezeu satisfăcut. Asta e sigur... Mă răsturnasem și eu odată-n pat cu una din alea pe care femeie cu greu poți să o numești, atît de firavă c-o dezbrăcă doar răsuflarea mea, i se zbătea tot sînul stîng necreștinat, de-a trebuit să-l Încrucișez cu limba. Răzbea o mare durere din miezul ei, iar sînul stîng i se zbătea ca pleoapa. Așa s-a nimerit să mă răstorn În pat cu o femeie cu
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
poți să o numești, atît de firavă c-o dezbrăcă doar răsuflarea mea, i se zbătea tot sînul stîng necreștinat, de-a trebuit să-l Încrucișez cu limba. Răzbea o mare durere din miezul ei, iar sînul stîng i se zbătea ca pleoapa. Așa s-a nimerit să mă răstorn În pat cu o femeie cu sînul stîng mult deocheat, așa s-a nimerit, să iau de unde-i mult prea mult și să pun acolo unde-i puținul, o faptă demnă
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
că totuși nu ne tragem din sămînță." O, naștere! cum ne Înveți tu că o parte a pendulului se Înveșnicește pe spinările noastre... E limpede acum În aer. Comedianții nu mai aruncă flăcări pe gură. Doar vena mea se mai zbate pe tîmpla buhăită de nesomn, doar trupul meu aleargă, sub sentința remușcării, pe străzile pustii ale orașului. Din cînd În cînd mă Înghiontește durerea În icoanele cu epoleți, unde Dumnezeu plînge-n tranșee. Limba Îmi clămpănește-n gură un cîntec de
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
că totuși nu ne tragem din sămînță." O, naștere! cum ne Înveți tu că o parte a pendulului se Înveșnicește pe spinările noastre... E limpede acum În aer. Comedianții nu mai aruncă flăcări pe gură. Doar vena mea se mai zbate pe tîmpla buhăită de nesomn, doar trupul meu aleargă, sub sentința remușcării, pe străzile pustii ale orașului. Florile se ofilesc, apele devin carnivore. E limpede acum În aer. Și metafizica Își recîștigă dreptul de a ține doliu după transparență. E
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
vodă să cerceteze „jaloba” lui Manolachi spune: „Și eu încăși am hotărît a nu mai ceri nimică nici unul la altu , ce să fie paci între dînșii. Și am dat această mărturie la mîna prefectului”. Vezi tu cum sunt oamenii? Se zbat și se bat pentru lucruri trecătoare, dar mai puțin pentru suflet. Uite cum și aceste dughene pe care le vedem aici pe Ulița Mare în fața „bisericii ungurești” nu mai sunt cele din 1755, făcute de Manolachi teslarul... Din ce pricină
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
a pus mâna streașină la ochi și, după o scurtă cercetare a uliții, a întins mâna spre o ogradă frumoasă, cu livadă și un șir de dughene așezate șnur cu fața la uliță. Din tot ce am văzut am priceput de ce se zbătea Marica Covrigoaia să fie stăpână pe cele două dughene... Când m-am săturat să admir gospodăria Măricuței, bătrânul mi-a făcut semn să pornim mai departe...Din loc în loc, mă face atent : „Ia privește la casa asta” sau „Am să
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
Ce blândă-i noaptea când se sfârșește în noi haotic! Frunzele valsează zbătându-se să nu cadă dintr-un cer răsturnat în altul. Vântul se scurge cotrobăind spasmodic visele impersonale ale clienților din magazinul de mărunțișuri. Te caut în buzunărelul din colț... e plin, încărcat de cuvinte speriate țâșnind de-a valma valsând
Dans haotic by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83734_a_85059]
-
spume! Scrâșnea afânat Verde Împărat! În magazinul de abțibilduri se vindeau la solduri iubiri veșnic noi aflate la concurență cu însetatele buze, flămânde de-atâtea bunătăți, dornice de mulțumiri ricoșate în timp! Elipsele cu centrele asimetrice, intersectate pe nicăieri se zbăteau îndrăcite prin grădina împărătesei în ținută prea elegantă. În infinitul ușor depărtat și-n opoziție continuă ai pus la copt acoperind prăpăstiile, o vânătă și-un ardei gogonat, rătăciți împreună în spuza fierbinte risipită-ntr-o clipă indusă voit, cutreierând
Dans haotic by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83734_a_85059]
-
vreun fel în evoluția meteorologică sau în cea politică a lumii, sau măcar în evoluția propriei ei vieți, nimeni nu înțelegea că nu poți lupta împotriva destinului, că viața noastră e o succesiune de întâmplări fără sens, că atunci când te zbați crezând că vei ordona ceva în propria viață, ba crezi că ești chiar răspunzător pentru ea, te trezești că dă o stupizenie peste tine, un fleac pe care nu-l poți controla, dar care îți dă toată viața peste cap
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Năsăud să vândă flori, că în zadar a învățat atâta amar de școală dacă a ajuns în rând cu țigăncile. Șocată, s-a ascuns după o căpiță de fân și a izbucnit încă o dată într-un plâns cu sughițuri. Se zbătea ca o apucată, dar totul îi ieșea pe dos. Am ajuns în sfârșit la Ștefi. O casă modestă, lipită de pământ, dar când am intrat înăuntru am avut o mare surpriză. Casa era luminoasă, extrem de spațioasă și foarte bine aranjată
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
face frică, omul de deasupra ei face gesturi pe care nu le înțelege, ea se uită la el, la ei, îi spun vorbe pe care nu le înțelege, deodată simte cum cel de deasupra ei o pătrunde, o doare, se zbate, mirosul acela urât îi pătrunde în corp, închide ochii, vrea să fugă de aici, hoitul de deasupra ei miroase urât, o lovesc, vrea să o ia la fugă dar nu poate, zarva din jurul ei e tot mai mare, altă siluetă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
părul adunat într-o coadă la spate, cărunt pe jumătate, un păr gros, o șuviță albă de un lat de palmă îi pornește din frunte, privire maiestuoasă, Zinzin se apleacă peste vioară ca peste marginea unui pod, sub ea se zbat ape mâloase, podul se rupe în două, ea stă suspendată de o scândură gata să se surpe, o s-o înghită apele mâloase, închide ochii, vrea să se arunce, arcușul trece febril peste strune, vioara țipă în tăcerea din sală, pianul
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
respirația împuțită, o hăcuiesc, ea vrea să scape din încleștare, o dor măruntaiele, o dor rărunchii, murdăria se revarsă în ea ca o flegmă, o îneacă, Alex plânge în hohote, urlă, se uită la el, nu simte nimic, el se zbate, plânge, scrâșnește din dinți, se uită la el cu o privire albă, se ridică, se îmbracă și pleacă furios, ea se târăște în pat, nu mai are putere să ajungă la duș, adoarme aproape instantaneu, visează un câmp înflorit, câmpul
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
nu e loc nici în ceruri, ridică privirea, Zinzin cântă cu vioara înfiptă în claviculă, cântă amarnic, la încheietura mâinii i-au apărut stigmatele, Aide aleargă prin orașul murdar, aleargă de disperare și de sărăcie, este o ratată, s-a zbătut degeaba toată viața, o vreme a abandonat lupta crezând că își acordă un răgaz, că va găsi o soluție, dar era tot mai convinsă că toate drumurile ei erau înfundate, că nu mai are nicio ieșire, că a ajuns de
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
le scoate afară, cu ceva încărcătură de minereu în ele Însă când a văzut mecanicul de pe locomotivă, cum apa vine din întunericul străfundurilor minei, către el, cu fruntea încrețită ca un taur și zbârlită toată de spumă, i s-au zbătut intestinele în el de spaimă și din cauza pericolului, mai ager decât iepurele de câmp, a desprins vagoanele, lăsându-le baltă și țâșnind pe locomotivă, a zbughit-o și tiva! afară cu ea Atunci, puhoiul cel negru și iabraș, purtând traverse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
purtat de sforul apei negre l-a tras cu el Cu ochii căscați de groază l-am urmărit, privindu-l neputincioși pe Cărare, cel căruia i se spunea "francul și pasul", fiind scump la mers, cum se ducea, înaintând vijelios, zbătându-se între buștenii întunecați, tot mai departe și mai departe Și așa răcnea săracul, de să te ferească Bunul Dumnezeu! și așa se ducea pe apa neagră ca Moartea și noi cu nimic nu mai puteam să-i sărim în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cât un sac de făină și încleștându-mă de ea cu amândouă căngile și ca să n-o scap, mi-am înfipt și dinții în ea. Atunci, pâinea dând un țipăt sfâșietor, m-am trezit cu Ali Străilaș în brațele mele, zbătându-se să scape din strânsoare și îmbrâncindu-mă, să cad peste marginea geamblacului sondei și alta nu Ci eu, luându-mi, ca fript, mâinile, de pe el, mi-am șters năluca, luându-mi-o de pe ochi cu degetele, prinzându-mă țeapăn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
fi cel cu păcătosul gând de a-i răpi fecioria tinerei rătăcite printre ruine. Ridicându-și cu hărnicie mâinile lor de mame, de soții, de surori sau de simple tovarășe de muncă, iau parte fermă și fățișă pramatiei, ce rămăsese zbătându-se în căngile de oțel ale campionului de lupte greco-romane, crezându-l preacinstitul logodnic sau nobilul cavaler al fetei cu rotulele bronzate, un oropsit al vieții și un osândit al nedreptei întâmplări. Drept pentru care, bietele confecționere civile de uniforme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
învălmășească și îmi este foarte greu să le astâmpăr. În urma mea simt călcătură de om vlăguit. Pași târșiți. Încerc să-mi întorc privirea pentru a mă dumiri despre ce este vorba, dar nu știu de ce amân mereu acest lucru. Mă zbat între dorința de a afla cine îmi calcă pe urme și renunțare. Îmi adun totuși voința și întorc fața. Descopăr că nu e altcineva decât o bătrână, care pășește cu greutate aburcându-și mereu o traistă pe umăr. O privesc cu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
mai puțin de gândul ca acele fapte să fie scrise cu de amănuntul, dar diacul trebuie să le însemneze... Încerc s-o urmăresc pe bătrână cât pot de atent, dar pleoapele îmi devin din ce în ce mai grele și... mi se închid. Mă zbat între vis și realitate... ...Nu după multă vreme, prin fața ochilor pornesc să se strecoare imagini; la început ca niște umbre pe un perete alb, apoi capătă înfățișări adevărate de oameni și cai...Aud aievea tropot de cai, zăngănit de arme
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
așa pe neașteptate. Trebuie să fie cineva prin preajmă...Nu după multă vreme, m-a cuprins o stare de moleșeală, ca cea din preajma somnului. „Poate sunt obosit.” - am gândit eu, căutând să-mi țin atenția trează. Atâtea emoții...În timp ce mă zbăteam între vis și realitate, am auzit glas de femeie, cunoscut: „Conașule, stai liniștit și mă ascultă. Întâi vreau să-mi spui dacă îți place când te găsești în preajma lui vodă.” „De unde vorbești?” am întrebat aerul din jurul meu. „Sunt aici lângă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]