4,773 matches
-
familia și se întâlnește cu Joxer - noul personaj al serialului - un plimbăreț și un fel de Păcală - îndrăgostit nebunește de însoțitoarea Xenei, Gabrielle. Xena ajunge dintr-o dată o mare eroină, participând și la Războiul Troian. Xena se va întâlni cu zeița dragostei -Afrodita, războinicul Ares și Hades, zeul morților. În sezoanele 2 și 3, ni se dezvăluie tinerețea Xenei - care o arată ca fiind o ucigașă crudă, dar care are un copil, pe Solan care este ucis mai târziu de fiica
Xena, Prințesa războinică () [Corola-website/Science/312815_a_314144]
-
în stăpânire de un demon, pe nume Dahak. Gabrielle o naște pe Hope, care crește din ce în ce mai repede, si ajunge să semene leit cu ea, numai că este rea, dar în final, Xena o înfrânge. Xena se va întâlni și cu zeița Afrodita și cu Ares, iar într-un episod apare Poseidon, zeul mării. Este cel mai emoționat sezon. Xena și Gabrielle ajung în India, unde se înfruntă cu o demoniță ce o posedă pe Gabrielle. În final, cele două îl întâlnesc
Xena, Prințesa războinică () [Corola-website/Science/312815_a_314144]
-
un spirit protector alături de îngerul Callisto și îl vor proteja pe copilul nenăscut. Xena se întâlnește cu Hercule - actorul Kevin Sorbo este arătat pentru prima dată cu părul scurt, iar Xena este pe cale să nască. După ce Hercule se împacă cu zeița Hera, Zeus vrea să-l ucidă pe copilul nenăscut, de teama amurgului zeilor prevestit de ursitoare. În timp ce Xena naște, Zeus se află la căpătâiul Xenei, cu fulgerul ucigător în mână, dar Hercule îl ucide pe Zeus cu coasta lui Cronos
Xena, Prințesa războinică () [Corola-website/Science/312815_a_314144]
-
îl ucide pe Zeus cu coasta lui Cronos, Zeus fiind primul zeu ucis, deși mai înainte el însuși a înghițit-o pe Hera, din cauza trădării. Copilul fiind fată, este numit Eve. Xena mai trece prin diverse aventuri - se confruntă cu zeița Atena, înlocuitoarea lui Zeus, iar Xena este apărată de Ares. Xena se deghizează chiar în Cleopatra ucisă de curând de un șarpe și se preface că este îndrăgostită de Antoniu. Gabrielle îl ucide într-o bătălie pe Brutus, iar Xena
Xena, Prințesa războinică () [Corola-website/Science/312815_a_314144]
-
regele iadului, care e înlocuit de Satana/Lucifer, Odin regele zeilor scandinavi, aproape că îl ucide pe Arhanghelul Mihail. Xena, pierzându-și puterile de-a ucide zeii, le ajută pe amazoane, care sunt aproape exterminate de către Bellerophon, fiul lui Artemis, zeița protectoare a amazoanelor și pe centauri, care sunt aproape toți omorâți de către Belach , fiul lui Borias, de asemenea îl înfruntă pe Caligula într-o întrecere în stil Ben Hur, Xena și Gabrielle ajung în viitor, în sec.21, fiind clonate
Xena, Prințesa războinică () [Corola-website/Science/312815_a_314144]
-
cupru care acoperă un schelet de fier. Monumentul are o greutate de 225 tone, culoarea statuii prin oxidarea cuprului a devenit verde. Soclul are o formă de stea fiind construit din piatră. În interiorul său se află un muzeu. Statuia reprezintă zeița libertății care stă cu un picior pe lanțul rupt al sclaviei. Zeița ține în mâna stângă o tablă cu inscripția adică, 4 iulie 1776 data când a fost ratificată Declarația de independență a Statelor Unite ale Americii. În mâna dreaptă zeița are o
Statuia Libertății din New York () [Corola-website/Science/310878_a_312207]
-
225 tone, culoarea statuii prin oxidarea cuprului a devenit verde. Soclul are o formă de stea fiind construit din piatră. În interiorul său se află un muzeu. Statuia reprezintă zeița libertății care stă cu un picior pe lanțul rupt al sclaviei. Zeița ține în mâna stângă o tablă cu inscripția adică, 4 iulie 1776 data când a fost ratificată Declarația de independență a Statelor Unite ale Americii. În mâna dreaptă zeița are o făclie cu flacăra aurită. Pe capul zeiței se află o coroană împodobită
Statuia Libertății din New York () [Corola-website/Science/310878_a_312207]
-
Statuia reprezintă zeița libertății care stă cu un picior pe lanțul rupt al sclaviei. Zeița ține în mâna stângă o tablă cu inscripția adică, 4 iulie 1776 data când a fost ratificată Declarația de independență a Statelor Unite ale Americii. În mâna dreaptă zeița are o făclie cu flacăra aurită. Pe capul zeiței se află o coroană împodobită cu șapte fascicole de lumină și 25 de ferestre. Are o înălțime fără soclu de 46,5 m (92, 99 m cu tot cu soclu) și reprezintă o
Statuia Libertății din New York () [Corola-website/Science/310878_a_312207]
-
pe lanțul rupt al sclaviei. Zeița ține în mâna stângă o tablă cu inscripția adică, 4 iulie 1776 data când a fost ratificată Declarația de independență a Statelor Unite ale Americii. În mâna dreaptă zeița are o făclie cu flacăra aurită. Pe capul zeiței se află o coroană împodobită cu șapte fascicole de lumină și 25 de ferestre. Are o înălțime fără soclu de 46,5 m (92, 99 m cu tot cu soclu) și reprezintă o femeie acoperită de un drapel care ține în mâna
Statuia Libertății din New York () [Corola-website/Science/310878_a_312207]
-
de bun venit pentru toată lumea: americanii care se întorc în țară, vizitatori și imigranți. Sculptorul care a făurit statuia este Frederic Auguste Bartholdi. Gustave Eiffel (cel care a realizat Turnul Eiffel) a creat armătura Statuii Libertății. Statuia din cupru, reprezentând Zeița Libertății, a reprezentat un cadou pentru Statele Unite din partea Franței, ca simbol al prieteniei dintre cele două națiuni. Piedestalul statuii a fost construit de Statele Unite. Oficial, statuia a fost dată Statelor Unite ale Americii la 4 iulie 1884, transportată de fregata "Isere" și montată
Statuia Libertății din New York () [Corola-website/Science/310878_a_312207]
-
este primul simbol american pentru emigranții care sosesc cu vaporul și trec mai întâi prin Ellis Island. Simbolizează libertatea care luminează toată lumea; a devenit rapid emblema Statelor Unite și unul dintre simbolurile cele mai cunoscute ale libertății și democrației. Pe capul zeiței, coroana este împodobită cu șapte fascicole de lumină simbolizând cele șapte mări și continente, și are 25 de ferestre care simbolizează cele 25 de nestemate ale lumii. Scuptorul Frédéric Auguste Bartholdi, cel care a proiectat monumentul, nu a vrut să
Statuia Libertății din New York () [Corola-website/Science/310878_a_312207]
-
și procreare. sunt însă, sub forma în care au fost cunoscute în Europa, un fenomen tipic civilizației elene, chiar dacă au luat ființă prin contaminarea cu sfera religiilor orientale. Formele inițiatice tipice acestor mistere au apărut pentru prima oară în cadrul venerării zeiței agrare Demetra. Continuatorele moderne ale misterelor sunt diversele societăți și loje secrete, precum cele ale francmasonilor, iluminaților, cercurilor esoterice etc. Aceastea au în comun cu misterele antichității venerarea cultică a unui principiu divin, o bogată practică rituală care presupune inițierea
Religiile de mistere () [Corola-website/Science/310882_a_312211]
-
producând în ureche o prelungire și o întărire a acestuia. În această situație, nu mai este vorba de ecou, ci de fenomenul numit reverberație. Denumirea fenomenului „ecou” provine de la numele nimfei Echo din mitologia greacă care a fost pedepsită de zeița Hera să nu se poată exprima prin propriile cuvinte, fiind condamnată să repete ultimele cuvinte ale persoanelor pe care le auzea vorbind în apropierea sa. rile undelor ultrasonore sunt adesea utilizate la localizarea corpurilor și la determinarea poziției lor exacte
Ecou () [Corola-website/Science/310926_a_312255]
-
și golfului Argamum (azi limanul Razim) în preajma cărora se afla castrul roman "Platei Pegiae". Legendar, "Peuce" este una dintre cele trei insule din nord-vestul Mării Negre reputate a fi lăcașurile pe care Poseidon le-a scos din adâncul mării la rugămintea zeiței Thetis pentru fiul ei Achile, erou al războiului troian. Într-un poem epic despre războiul troian al lui Arctinos ("ursuzul" în grecește) din Milet, rămășițele pământești ale lui Achile și Patrocle au fost aduse de către zeița Thetis în această insulă
Insula Peuce () [Corola-website/Science/310971_a_312300]
-
adâncul mării la rugămintea zeiței Thetis pentru fiul ei Achile, erou al războiului troian. Într-un poem epic despre războiul troian al lui Arctinos ("ursuzul" în grecește) din Milet, rămășițele pământești ale lui Achile și Patrocle au fost aduse de către zeița Thetis în această insulă. Celelalte două insule posibile sunt (sau Cuciur) și mai cu precădere Insula Șerpilor (cunoscută și ca "Leuce" sau "albă", "luminoasă" în grecește), unde rămășițele unui templu antic există, pe când nici-o ruină antică nu se găsește pe
Insula Peuce () [Corola-website/Science/310971_a_312300]
-
a fost în mitologia greacă fiul lui Tezeu și al ei. Deoarece nesocotea farmecele și puterea Afroditei, zeița dragostei s-a răzbunat pe tânăr, făcând-o pe Phaedra (a doua soție a lui Tezeu) să se indragostesca de el. Respinsă de tânărul căruia îi mărturisește dragostea ai, Phaedra, de teama de a nu fi dată în vileag, îl
Hipolit () [Corola-website/Science/309512_a_310841]
-
Astarte a fost o trupă elenă de black metal fondată în anul 1995, în Atena, și formată numai din femei. Trupa a fost denumită după zeița Astarte. Astarte a fost inițial înființată sub numele de Lloth, în septembrie 1995, la Atena, Attica. Componența inițială le cuprindea pe Maria „Tristessa” Kolokouri (bas, chitară, claviaturi), care ulterior va prelua și părțile vocale, Nemesis (chitară) și Kinthia (voce, chitară
Astarte (formație) () [Corola-website/Science/309522_a_310851]
-
Psychoslaughter, bateristul trupei grecești Invocation, a fost cooptat pentru sesiunea de înregistrări a primului lor demo, "Dancing in the Dark Lakes of Evil", lansat sub titulatura Lloth în 1997. Curând după aceea, trupa și-a schimbat numele în Astarte, după zeița semitică a sexualității. Albumul lor de debut, "Doomed Dark Years", a apărut în 1998 la Black Lotus Records; alte două LP-uri au apărut la aceeași casă de discuri. După o schimbare de componență în care Nemesis și Kinthia au
Astarte (formație) () [Corola-website/Science/309522_a_310851]
-
el ar fi găsit coloane acoperite de hieroglife, în care istoria Atlantidei apărea așa cum o relatase Platon. Tot Proclus citează un text din "Etiopica" scrisă de Marcellus, care ar fi menționat că în trecut existau în Oceanul Atlantic șapte insule consacrate zeiței Persefona și alte trei insule uriașe, consacrate lui Hades, Amon și respectiv Poseidon. Insula Atlantida, consacrată lui Poseidon, era cea mai mare, și deținea supremația peste toate celelalte.. Marcellus nu a fost identificat până în prezent. Relatarea lui Platon a fost
Atlantida () [Corola-website/Science/309551_a_310880]
-
Domnului (15 august), era obiceiul ca membrii comunității armenești din Gura Humorului să organizeze o colectă; cu banii strânși se cumpărau vite cornute, care erau tăiate, iar carnea lor era împărțită săracilor. Acest obicei, numit Madach, era o jertfă adusă zeiței păgâne Anahit, înainte de convertirea armenilor la creștinism, dar a fost păstrat și după creștinarea armenilor. Recensământul din 1930 a numărat în această localitate doar 11 armeni dintr-o populație de 6.042 persoane. Nemaifiind armeni în oraș, lăcașul de cult
Biserica Sfinții Constantin și Elena din Gura Humorului () [Corola-website/Science/309550_a_310879]
-
era foarte vagă, sub forma unui spirit semi-material, a unei umbre sau a unei dubluri (""ekimmu""), care ar supraviețui morții trupești și care, după îngropare, ar coborî sub pământ pentru a întovărăși trupul lipsit de viață. În mitul lui Iștar, zeița dragostei și a fertilității, lumea subpământeană, în care zeița coboară în căutarea iubitului dispărut și a izvorului de "apă vie", este descrisă în culori sumbre, triste. Aceasta este un abis, o "lume fără întoarcere", un lăcaș al întunecimii, populat de
Escatologie () [Corola-website/Science/309629_a_310958]
-
unei umbre sau a unei dubluri (""ekimmu""), care ar supraviețui morții trupești și care, după îngropare, ar coborî sub pământ pentru a întovărăși trupul lipsit de viață. În mitul lui Iștar, zeița dragostei și a fertilității, lumea subpământeană, în care zeița coboară în căutarea iubitului dispărut și a izvorului de "apă vie", este descrisă în culori sumbre, triste. Aceasta este un abis, o "lume fără întoarcere", un lăcaș al întunecimii, populat de demoni. În religia Egiptului antic se întâlnește o înaltă
Escatologie () [Corola-website/Science/309629_a_310958]
-
la care este supus fiecare om după moarte este descrisă în capitolul 125 al ""Cărții morților"". Decedatul trebuie să fie în stare să-și dovedească nevinovăția în raport cu patruzeci și două categorii de păcate, greutatea inimii lui este confruntată cu imaginea zeiței adevărului și dreptății, "Maat". În caz favorabil, urmează o lungă și dificilă călătorie, înainte de a obține fericirea și siguranța în câmpiile fertile ale lui "Aalu". În acest scop, egiptenii construiau morminte sigure, care conțineau hrană și băutură, ca adăpost pentru
Escatologie () [Corola-website/Science/309629_a_310958]
-
proprietăți dezinfectante și favorizează eliminarea acidului uric. Ceaiul din frunze uscate este adjuvant în caz de insuficiență cardiacă și în bolile de ficat. Conținutul la 100 g: Vechii greci ofereau gutui la nunți, ritual care a venit din Orient împreună zeița Afrodita. Plutarh relatează ca miresele în Grecia mușcau dintr-o gutuie pentru a parfuma sărutul înainte de a intra în camera nupțială " ca primul sărut să nu fie dezagradabil" ("Întrebări romane" 3.65). Era o gutuie premiul pe care Paris l-
Gutui () [Corola-website/Science/309707_a_311036]
-
la sud de Izmir. A fost întemeiat în secolul XI î.C. de coloniști ionieni (greci), devenind în cursul timpului unul din cele mai dezvoltate centre religioase și comerciale. S-a aflat, rând pe rând, sub diferite ocupații străine. Templul zeiței Artemis din , construit în secolul VI î.C., una din cele 7 minuni ale lumii antice, a fost incendiat în anul 356 î.C., de un cetățean din Efes cu numele de Herostrat, din dorința de a deveni celebru. Orașul
Efes () [Corola-website/Science/310039_a_311368]