41,971 matches
-
biblioteci din Calcutta. Dintre acestea, cea mai importantă și mai interesantă a fost biblioteca Ministerului de Interne, care conținea mai multe cărți ce aparținuseră anterior bibliotecii East India College din Fort William și bibliotecii East India Board din Londra. Utilizarea bibliotecii a fost limitată însă la funcționarii superiori ai guvernului. În 1903, Lordul Curzon de Kedleston, vicerege al Indiei, a avut ideea de a deschide o bibliotecă pentru uz public. El a observat că ambele biblioteci — Biblioteca Imperială și Biblioteca Publică
Biblioteca Națională a Indiei () [Corola-website/Science/337081_a_338410]
-
East India College din Fort William și bibliotecii East India Board din Londra. Utilizarea bibliotecii a fost limitată însă la funcționarii superiori ai guvernului. În 1903, Lordul Curzon de Kedleston, vicerege al Indiei, a avut ideea de a deschide o bibliotecă pentru uz public. El a observat că ambele biblioteci — Biblioteca Imperială și Biblioteca Publică din Calcutta — erau subutilizate din cauza restricțiilor sau a lipsei de facilități. Astfel a decis să combine bogatele colecții ale celor două biblioteci. Biblioteca nou formată, denumită
Biblioteca Națională a Indiei () [Corola-website/Science/337081_a_338410]
-
India Board din Londra. Utilizarea bibliotecii a fost limitată însă la funcționarii superiori ai guvernului. În 1903, Lordul Curzon de Kedleston, vicerege al Indiei, a avut ideea de a deschide o bibliotecă pentru uz public. El a observat că ambele biblioteci — Biblioteca Imperială și Biblioteca Publică din Calcutta — erau subutilizate din cauza restricțiilor sau a lipsei de facilități. Astfel a decis să combine bogatele colecții ale celor două biblioteci. Biblioteca nou formată, denumită Biblioteca Imperială, a fost deschis oficial pentru public pe
Biblioteca Națională a Indiei () [Corola-website/Science/337081_a_338410]
-
Board din Londra. Utilizarea bibliotecii a fost limitată însă la funcționarii superiori ai guvernului. În 1903, Lordul Curzon de Kedleston, vicerege al Indiei, a avut ideea de a deschide o bibliotecă pentru uz public. El a observat că ambele biblioteci — Biblioteca Imperială și Biblioteca Publică din Calcutta — erau subutilizate din cauza restricțiilor sau a lipsei de facilități. Astfel a decis să combine bogatele colecții ale celor două biblioteci. Biblioteca nou formată, denumită Biblioteca Imperială, a fost deschis oficial pentru public pe 30
Biblioteca Națională a Indiei () [Corola-website/Science/337081_a_338410]
-
Utilizarea bibliotecii a fost limitată însă la funcționarii superiori ai guvernului. În 1903, Lordul Curzon de Kedleston, vicerege al Indiei, a avut ideea de a deschide o bibliotecă pentru uz public. El a observat că ambele biblioteci — Biblioteca Imperială și Biblioteca Publică din Calcutta — erau subutilizate din cauza restricțiilor sau a lipsei de facilități. Astfel a decis să combine bogatele colecții ale celor două biblioteci. Biblioteca nou formată, denumită Biblioteca Imperială, a fost deschis oficial pentru public pe 30 ianuarie 1903 în
Biblioteca Națională a Indiei () [Corola-website/Science/337081_a_338410]
-
de a deschide o bibliotecă pentru uz public. El a observat că ambele biblioteci — Biblioteca Imperială și Biblioteca Publică din Calcutta — erau subutilizate din cauza restricțiilor sau a lipsei de facilități. Astfel a decis să combine bogatele colecții ale celor două biblioteci. Biblioteca nou formată, denumită Biblioteca Imperială, a fost deschis oficial pentru public pe 30 ianuarie 1903 în Metcalfe Hall. Această clădire fusese anterior locuința guvernatorului general; Wellington, Cornwallis și Warren Hastings au locuit în clădire, iar ultimul dintre ei a
Biblioteca Națională a Indiei () [Corola-website/Science/337081_a_338410]
-
a deschide o bibliotecă pentru uz public. El a observat că ambele biblioteci — Biblioteca Imperială și Biblioteca Publică din Calcutta — erau subutilizate din cauza restricțiilor sau a lipsei de facilități. Astfel a decis să combine bogatele colecții ale celor două biblioteci. Biblioteca nou formată, denumită Biblioteca Imperială, a fost deschis oficial pentru public pe 30 ianuarie 1903 în Metcalfe Hall. Această clădire fusese anterior locuința guvernatorului general; Wellington, Cornwallis și Warren Hastings au locuit în clădire, iar ultimul dintre ei a avut
Biblioteca Națională a Indiei () [Corola-website/Science/337081_a_338410]
-
pentru uz public. El a observat că ambele biblioteci — Biblioteca Imperială și Biblioteca Publică din Calcutta — erau subutilizate din cauza restricțiilor sau a lipsei de facilități. Astfel a decis să combine bogatele colecții ale celor două biblioteci. Biblioteca nou formată, denumită Biblioteca Imperială, a fost deschis oficial pentru public pe 30 ianuarie 1903 în Metcalfe Hall. Această clădire fusese anterior locuința guvernatorului general; Wellington, Cornwallis și Warren Hastings au locuit în clădire, iar ultimul dintre ei a avut acolo un duel cu
Biblioteca Națională a Indiei () [Corola-website/Science/337081_a_338410]
-
fusese anterior locuința guvernatorului general; Wellington, Cornwallis și Warren Hastings au locuit în clădire, iar ultimul dintre ei a avut acolo un duel cu un membru al comitetului guvernamental. "Gazette of London" a consemnat: "Ea este destinată să fie o bibliotecă de referință, un loc de muncă pentru studenți și un depozit de materiale pentru viitorii istorici din India, în care, în măsura posibilului, să poată fi găsită și citită în orice moment fiecare lucrare scrisă despre India." După independență, Guvernul
Biblioteca Națională a Indiei () [Corola-website/Science/337081_a_338410]
-
de muncă pentru studenți și un depozit de materiale pentru viitorii istorici din India, în care, în măsura posibilului, să poată fi găsită și citită în orice moment fiecare lucrare scrisă despre India." După independență, Guvernul Indiei a schimbat numele Bibliotecii Imperiale în cel de Biblioteca Națională, iar colecția a fost mutată din zona Esplanade în Belvedere Estate. Pe 1 februarie 1953 Biblioteca Națională a fost deschisă către public. În 2010, Ministerul Culturii, proprietarul bibliotecii, a decis restaurarea clădirii bibliotecii de către
Biblioteca Națională a Indiei () [Corola-website/Science/337081_a_338410]
-
un depozit de materiale pentru viitorii istorici din India, în care, în măsura posibilului, să poată fi găsită și citită în orice moment fiecare lucrare scrisă despre India." După independență, Guvernul Indiei a schimbat numele Bibliotecii Imperiale în cel de Biblioteca Națională, iar colecția a fost mutată din zona Esplanade în Belvedere Estate. Pe 1 februarie 1953 Biblioteca Națională a fost deschisă către public. În 2010, Ministerul Culturii, proprietarul bibliotecii, a decis restaurarea clădirii bibliotecii de către Archaelogical Survey of India (ASI
Biblioteca Națională a Indiei () [Corola-website/Science/337081_a_338410]
-
găsită și citită în orice moment fiecare lucrare scrisă despre India." După independență, Guvernul Indiei a schimbat numele Bibliotecii Imperiale în cel de Biblioteca Națională, iar colecția a fost mutată din zona Esplanade în Belvedere Estate. Pe 1 februarie 1953 Biblioteca Națională a fost deschisă către public. În 2010, Ministerul Culturii, proprietarul bibliotecii, a decis restaurarea clădirii bibliotecii de către Archaelogical Survey of India (ASI). În timp ce făceau inventarul în clădirea bibliotecii, inginerii restauratori au descoperit o încăpere necunoscută anterior. Camera de la parter
Biblioteca Națională a Indiei () [Corola-website/Science/337081_a_338410]
-
independență, Guvernul Indiei a schimbat numele Bibliotecii Imperiale în cel de Biblioteca Națională, iar colecția a fost mutată din zona Esplanade în Belvedere Estate. Pe 1 februarie 1953 Biblioteca Națională a fost deschisă către public. În 2010, Ministerul Culturii, proprietarul bibliotecii, a decis restaurarea clădirii bibliotecii de către Archaelogical Survey of India (ASI). În timp ce făceau inventarul în clădirea bibliotecii, inginerii restauratori au descoperit o încăpere necunoscută anterior. Camera de la parter pare să nu aibă nici o deschidere de vreun fel. Arheologii ASI au
Biblioteca Națională a Indiei () [Corola-website/Science/337081_a_338410]
-
numele Bibliotecii Imperiale în cel de Biblioteca Națională, iar colecția a fost mutată din zona Esplanade în Belvedere Estate. Pe 1 februarie 1953 Biblioteca Națională a fost deschisă către public. În 2010, Ministerul Culturii, proprietarul bibliotecii, a decis restaurarea clădirii bibliotecii de către Archaelogical Survey of India (ASI). În timp ce făceau inventarul în clădirea bibliotecii, inginerii restauratori au descoperit o încăpere necunoscută anterior. Camera de la parter pare să nu aibă nici o deschidere de vreun fel. Arheologii ASI au încercat să caute o trapă
Biblioteca Națională a Indiei () [Corola-website/Science/337081_a_338410]
-
mutată din zona Esplanade în Belvedere Estate. Pe 1 februarie 1953 Biblioteca Națională a fost deschisă către public. În 2010, Ministerul Culturii, proprietarul bibliotecii, a decis restaurarea clădirii bibliotecii de către Archaelogical Survey of India (ASI). În timp ce făceau inventarul în clădirea bibliotecii, inginerii restauratori au descoperit o încăpere necunoscută anterior. Camera de la parter pare să nu aibă nici o deschidere de vreun fel. Arheologii ASI au încercat să caute o trapă în zona de la primul etaj (care formează tavanul camerei), dar nu au
Biblioteca Națională a Indiei () [Corola-website/Science/337081_a_338410]
-
că această încăpere ar fi fost o cameră de pedeapsă utilizată de către Warren Hastings și de alți oficiali britanici sau un loc de păstrare a comorilor. În ianuarie 2012, cu toate acestea, nu există informații publice suplimentare cu privire la această cameră. Biblioteca Națională este situat pe Belvedere Road în Alipore, Calcutta. Ea este deschisă între 9 am și 8 pm în toate zilele lucrătoare și între 9.30 am și 6.00 pm sâmbăta, duminica și în sărbătorile legale. Accesul către principala
Biblioteca Națională a Indiei () [Corola-website/Science/337081_a_338410]
-
în Alipore, Calcutta. Ea este deschisă între 9 am și 8 pm în toate zilele lucrătoare și între 9.30 am și 6.00 pm sâmbăta, duminica și în sărbătorile legale. Accesul către principala sală de lectură (Bhasha Bhavan) a Bibliotecii Naționale este strict controlată. Vizitatorii trebuie să aibă un permis de acces pentru sala de lectură. Ei trebuie să completeze un formular de înscriere (disponibil pe situl Bibliotecii Naționale), iar acesta să fie atestat de un funcționar guvernamental. Permisele pentru
Biblioteca Națională a Indiei () [Corola-website/Science/337081_a_338410]
-
în sărbătorile legale. Accesul către principala sală de lectură (Bhasha Bhavan) a Bibliotecii Naționale este strict controlată. Vizitatorii trebuie să aibă un permis de acces pentru sala de lectură. Ei trebuie să completeze un formular de înscriere (disponibil pe situl Bibliotecii Naționale), iar acesta să fie atestat de un funcționar guvernamental. Permisele pentru cititori sunt eliberate numai între orele 11.00 am și 1.00 pm și între 3.00 pm și 4.00 pm, de luni până vineri, cu excepția sărbătorilor
Biblioteca Națională a Indiei () [Corola-website/Science/337081_a_338410]
-
cunoscuți scriitori, denumiți "clasicii literaturii sovietice". În anii 1960-1980 Hudlit a fost principala editură din URSS în domeniul literaturii clasice, ca număr de cărți tipărite și ca tiraj. Astfel, în anii 1967-1977 au fost publicate 200 de volume din seria "Biblioteca de literatură universală". Fiecare volum (inițial într-un tiraj de 300.000 de exemplare, din 1973 — 303.000 de exemplare) conținea o prefață, note și ilustrații. Seria "Biblioteca de literatură universală" s-a suprapus cu seria "Biblioteca clasică", fondată în
Hudojestvennaia Literatura () [Corola-website/Science/337101_a_338430]
-
Astfel, în anii 1967-1977 au fost publicate 200 de volume din seria "Biblioteca de literatură universală". Fiecare volum (inițial într-un tiraj de 300.000 de exemplare, din 1973 — 303.000 de exemplare) conținea o prefață, note și ilustrații. Seria "Biblioteca de literatură universală" s-a suprapus cu seria "Biblioteca clasică", fondată în 1977 și limitată la operele publicate în secolele XIX—XX. "Biblioteca clasică" a fost concepută pentru a umple golurile în reflectarea istoriei literaturii universale și a avut inițial
Hudojestvennaia Literatura () [Corola-website/Science/337101_a_338430]
-
volume din seria "Biblioteca de literatură universală". Fiecare volum (inițial într-un tiraj de 300.000 de exemplare, din 1973 — 303.000 de exemplare) conținea o prefață, note și ilustrații. Seria "Biblioteca de literatură universală" s-a suprapus cu seria "Biblioteca clasică", fondată în 1977 și limitată la operele publicate în secolele XIX—XX. "Biblioteca clasică" a fost concepută pentru a umple golurile în reflectarea istoriei literaturii universale și a avut inițial în plan publicarea a 147 de cărți. Editura a
Hudojestvennaia Literatura () [Corola-website/Science/337101_a_338430]
-
300.000 de exemplare, din 1973 — 303.000 de exemplare) conținea o prefață, note și ilustrații. Seria "Biblioteca de literatură universală" s-a suprapus cu seria "Biblioteca clasică", fondată în 1977 și limitată la operele publicate în secolele XIX—XX. "Biblioteca clasică" a fost concepută pentru a umple golurile în reflectarea istoriei literaturii universale și a avut inițial în plan publicarea a 147 de cărți. Editura a publicat intensiv operele alese ale lui Lev Tolstoi și Mihail Șolohov (într-un tiraj
Hudojestvennaia Literatura () [Corola-website/Science/337101_a_338430]
-
un Lemn și Govora și condica Mănăstirii Ungro-Vlahiei. Cele 25 de cronici cu interesante date istorice, scrise cu o caligrafie artistică și împodobite cu inițiale înflorate, scene și portrete, sunt păstrate în prezent la Arhivele Statului din București și la Biblioteca Academiei Române, reprezentând un bogat material documentar. A tradus din limba slavonă " Calea împărătească a crucii Domnului" și din limba germană "Întâmplările războiului franțozilor și întoarcerea lor de la Moscva" (Buda, 1814) și "Vrednica de pomenire biruință" (Buda, 1815). Opera sa principală
Dionisie Eclesiarhul () [Corola-website/Science/337116_a_338445]
-
satul ieșean Hărpășești în familia agricultorilor Gheorghe și Maria Ursache. A urmat școala primară în satul Hărpășești (1938-1943), Liceul Național din Iași (1945-1951) și Facultatea de Filologie a Universității „Al. I. Cuza” din Iași (1952-1956). A lucrat ca bibliotecar la Biblioteca județeană „Gh. Asachi” din Iași (1956-1958), apoi ca preparator (1958-1960), asistent (1960-1969), lector (1969-1977), conferențiar (1977-1992) și profesor (1992-2001) la Catedra de Literatură română și la Catedra de Literatură comparată ale Facultății de Litere a Universității „Al. I. Cuza” din
Petru Ursache () [Corola-website/Science/337138_a_338467]
-
România - Filiala Iași. A fost recompensat cu Premiul Profesor Emeritus al Universității „Al.I. Cuza” (2001), Premiul de Excelență al Uniunii Scriitorilor - Filiala Iași (2001, 2006), Premiul opera omnia acordat de revista „Convorbiri literare” (2001), Premiul opera omnia acordat de Biblioteca „Vasile Voiculescu”, Buzău (2001). A decedat la 7 august 2013 și a fost înmormântat în Cimitirul Eternitatea din Iași. Cercetările etnologice și folcloristice ale lui Petru Ursache au fost realizate dintr-o amplă perspectivă interdisciplinar-enciclopedică, încercând să pătrundă până la rădăcinile
Petru Ursache () [Corola-website/Science/337138_a_338467]