44,517 matches
-
se întindeau dincolo de Dunăre ajungând până la râul Bug. Limba și obiceiurile tracice sunt în prezent dispărute. Ramura științei care se ocupă cu studiul Traciei și al tracilor se numește tracologie. Separarea tracilor din masa populațiilor indo-europene s-a petrecut în epoca bronzului, în momentul în care s-au individualizat grecii și ilirii. Cele mai timpurii izvoare ce îi menționează pe traci sunt poemele homerice, Iliada și Odiseea, scrise în sec. IX i.e.n. de către Homer. Acestea fac referire la războiul troian din
Traci () [Corola-website/Science/297450_a_298779]
-
ilirii. Cele mai timpurii izvoare ce îi menționează pe traci sunt poemele homerice, Iliada și Odiseea, scrise în sec. IX i.e.n. de către Homer. Acestea fac referire la războiul troian din 1200 i.e.n., un conflict dintre ahei și troieni de la sfârșitul epocii bronzului. În acest război se menționează că au participat câteva populații tracice: arcași peoni de pe Axios, ciconi , frigieni și misieni ca aliați ai troienilor. În secolul al XII-lea i.en., izvoarele asiriene menționează o populație nouă așezată în Anatolia
Traci () [Corola-website/Science/297450_a_298779]
-
maghiar. Ilustrative în acest sens sunt ruinele Catedralei Catolice din Baia. Sub influența arhitecturii gotice, bisericile ortodoxe din Moldova au preluat elemente gotice caracteristice, precum ancadramentele ferestrelor și portalurilor, contraforții etc., care au participat la sinteza stilului moldovenesc constituit în epoca lui Ștefan cel Mare. În Anglia, la începutul secolului al 19-lea, goticul cunoaște o re-evaluare și o nouă recunoaștere, de fapt o "renaștere" denumită "gotic renăscut" (conform termenului original folosit în engleză, "") sau "neogotic", producând clădiri memorabile, dintre care
Arhitectură gotică () [Corola-website/Science/297479_a_298808]
-
fizică a sfântului Ierusalim printr-o clădire de o verticalitate și liniaritate impunătoare. Astfel, fațada bazilicii a fost designată efectiv de Suger, în timp ce nava a fost adăugat sute de ani mai târziu. Către mijlocul secolului al XII-lea, în plină epocă de dominație a romanicului, își face apariția un nou stil în arhitectură. Numele i-a fost dat de oamenii veacului al XVII-lea, care disprețuiau această artă, văzută ca o artă "barbară", "gotică" de la numele celor mai cunoscuți "barbari" ai
Arhitectură gotică () [Corola-website/Science/297479_a_298808]
-
mitologiile locale (egeeană, pelasgă), ca și miturile dispersate ale unor populații mărunte, despre care nu mai știm decât ce oferă tot miturile grecești, de ex. frecvența pomenirii traiului troglodit al arcadienilor. Probabil de acolo și persistența până într-o anumită epocă a sacrificiilor umane, ca și a fetișismului (zeii înșeși au fetișuri); de asemeni, supraviețuirea animismului, în nenumăratele "Nimfe, Dryade, Hamadryade, Naiade, Oceanide" ș.a. Erau stăruitoare și tradițiile "totemice", aduse din fondul aric comun sau împrumutate de la populațiile locale: Hera era
Mitologia greacă () [Corola-website/Science/297482_a_298811]
-
colocvial "pajură". În numismatică, pastila monetară se numește "flan", iar diferitele metale sau aliaje sunt desemnate prin abrevieri: AE pentru cupru, AR pentru argint, AV pentru aur, OR pentru "orichalcum" (aliaj auriu de cupru și zinc, adică alama, folosit în epoca romană pentru monedele numite "sestertius" respectiv "dupondius"), Bill pentru "bilon" (aliaj cupru - argint în care metalul predominant este cuprul). În text, orientarea axei reversului față de axa aversului se reprezintă convențional fie prin săgeți poziționate adecvat, fie prin analogie cu poziția
Monedă () [Corola-website/Science/297478_a_298807]
-
unei frunze de salcie și greutatea de câteva grame. Se pare că primele monede propriu-zise au fost bătute în Asia Mică, în secolul VII î.Hr., dintr-un aliaj natural de aur și argint numit "electrum" (prescurtat EL în numismatică). În epoca antică dar și mai târziu monedele de valoare mai ridicată se băteau din argint sau din aur, acestea având valoare intrinsecă prin metalul prețios conținut. În consecință, monedele din metale prețioase erau acceptate și aveau valoare și pe alte piețe
Monedă () [Corola-website/Science/297478_a_298807]
-
cantități, unele cunoscând apoi o circulație largă. Neavând valoare intrinsecă, acceptarea pe anumite piețe se făcea după contramarcarea monedelor, adică imprimarea cu ajutorul unui poanson a unui element figural relevant (capul/bustul unui zeu - capul Demetrei este specific orașului Callatis în epoca elenistică etc.) sau a unei litere sau grup de litere (cum ar fi TOM pentru orașul Tomis în perioada ocupației romane). Contramarcarea s-a aplicat mai rar și monedelor din metale prețioase. În Evul Mediu tehnicile de fabricație a monedelor
Monedă () [Corola-website/Science/297478_a_298807]
-
necunoscuți sub acest aspect, s-a confirmat sau revizuit datarea unor evenimente istorice etc. Monedele sunt un ajutor prețios pentru arheolog, permițând datarea absolută sau relativă a nivelurilor de locuire evidențiate pe parcursul explorării siturilor arheologice prin metode specifice. Și în epoca modernă și contemporană moneda este un instrument social-politic indispensabil oricărei economii. Mii de persoane în primii ani ai României comuniste au făcut închisoare și mulți au murit din cauza monedelor de aur numite "cocoșei" sau a deținerii de valută. Aurul, sub
Monedă () [Corola-website/Science/297478_a_298807]
-
cum ar fi ministru al instrucțiunii publice și cultelor (1891-1898), ministru de finanțe (1904-1907), ministru de externe (1912-1914) și în cele din urmă, președinte al Consiliului de Miniștri (1921-1922). S-a făcut remarcat prin calitățile sale oratorice, căpătându-și în epocă porecla de "„Tăchiță Gură de Aur”". Take Ionescu a activat și în presă, conducând sau colaborând la publicații cum ar fi "Românul", "Epoca", "La Liberté Roumaine", "Dreptatea", "Timpul", "Constituționalul", "Conservatorul", "La Roumanie", "Acțiunea", "Universul" și "Evenimentul". Între 1883-1898 a fost
Take Ionescu () [Corola-website/Science/297438_a_298767]
-
președinte al Consiliului de Miniștri (1921-1922). S-a făcut remarcat prin calitățile sale oratorice, căpătându-și în epocă porecla de "„Tăchiță Gură de Aur”". Take Ionescu a activat și în presă, conducând sau colaborând la publicații cum ar fi "Românul", "Epoca", "La Liberté Roumaine", "Dreptatea", "Timpul", "Constituționalul", "Conservatorul", "La Roumanie", "Acțiunea", "Universul" și "Evenimentul". Între 1883-1898 a fost corespondentul ziarului Times la București. Take Ionescu a fost un susținător al intrării României în Primul Război Mondial, de partea Antantei. De activitatea
Take Ionescu () [Corola-website/Science/297438_a_298767]
-
Take Ionescu și gruparea „Dizidența” s-a menținut pe o linie antiguvernamentală, fără însă a se alia cu opoziția conservatoare. La 15 noiembrie 1887, acasă la Take Ionescu, a avut loc întrunirea de constituire a ceea ce s-a numit în epocă „Opoziția Unită”, având ca scop imediat răsturnarea guvernului Ion Brătianu. Aceasta era o adunătură eterogenă formată din opozanții liberali de toate nuanțele (Take Ionescu, Fleva, Arion, Djuvara, Lecca), foștii junimiști trecuți de partea lui Lascăr Catargiu (frații Negruzzi, Vasile Pogor
Take Ionescu () [Corola-website/Science/297438_a_298767]
-
politic fără caracter și onoare, spunând despre el că "„așa cum nici talentul nu justifica toate încarnațiunile, nici frumusețea nu justifică toate prostituțiunile."” Un portret realizat cu metodele și mijloacele științei grafologiei îi face sociologul Henri Stahl, care a lucrat în epocă în calitate de șef al stenografilor de la Camera Deputaților. În viziunea sa, Take Ionescu era "„un temperament mânat de o ambiție arzătoare, dominatoare, protegiuitoare, de o rară putere de inițiativă, impulsivă, nerăbdătoare, iritabilă, autoritară. Un om de talent, cu o minte practică
Take Ionescu () [Corola-website/Science/297438_a_298767]
-
noastră politică modernă.”" Tudor Arghezi a fost unul dintre cei mai virulenți critici ai takismului, despre care afirma că "„induce murdărie, stricăciune, boală, contaminare [...] este un hemoroid jenant și murdar sanghinolent.”" T"akismul e o chestiune de psihologie socială a epocii noastre, și am zice chiar o nevroză, care se va înregistra în istoria politică a țării, în felul filoxerei în agricultură. N-am cunoscut încă de la 1907 încoace un singur om lipsit de merite și flămând de situații și de
Take Ionescu () [Corola-website/Science/297438_a_298767]
-
vedeau în el posibilitatea de a izbuti în viață, indiferent cum și prin ce mijloace. "„Din toate părțile alergau tineri, care, în urma făgăduelilor ce li se dădeau, se vedeau cât de curâd prefect, primari, deputați, miniștri!”". A rămas celebră în epocă afirmația solemnă pe care unul dintre membrii noului partid a făcut-o la o adunare electorală când "„dând violent cu bastonul în dușumeaua localului, el scoase din ființa lui surescitată o frază în care takismul culminează : «Cînd o să venim la
Take Ionescu () [Corola-website/Science/297438_a_298767]
-
printr-o linie de feribot la Edipsos și prin două poduri construite peste strâmtoarea Evripos la Chalkis : Divizarea "naturală" a Eviei a determinat în paralel și o divizare "tripartită socio-culturală" a insulei în trei provincii, care s-au cristalizat pe la mijlocul Epocii de Bronz (2000 -1600 î.Hr. ) o dată cu colonizarea preistorică (cca. 2000 î.Hr.) a insulei de către trei grupuri de populații ce s-au stabilit fiecare în altă zonă a insulei : Cele trei grupuri de coloniști stabilite aici au dezvoltat culturi diferite a
Evia () [Corola-website/Science/297489_a_298818]
-
lucreze în laboratorul unui chimist renumit pe atunci, T.J. Pelouze. Aici îl întâlnește pe tânărul chimist italian Ascanio Sobrero, care cu trei ani în urmă inventase nitroglicerina, un lichid exploziv deosebit de puternic și de instabil. Nitroglicerina a fost considerată în epocă mult prea periculoasă pentru a putea fi folosită în practică, datorită faptului că putea provoca explozii la variații mici de temperatură sau presiune. Alfred era însă interesat de posibilitatea folosirii ei în construcții și începe să lucreze la elaborarea unor
Alfred Nobel () [Corola-website/Science/297507_a_298836]
-
Bitola participă la înfrățirea orașelor pentru a promova bunele relații internaționale. Bitola este înfrățit cu: Zona Bitola este foarte bogată în monumente din perioada preistorică. Două dintre cele mai importante sunt "Veluška Tumba", și "Bara Tumba" lângă satul Porodin. Din Epoca cuprului sunt așezările din "Tumba" lângă satul Crnobuki, "Shuplevec" în apropierea satului Suvodol și "Rid Visok" lângă satul Bukri. Epoca bronzului este reprezentată de așezările "Tumba" lângă satul "Kanino" și de așezările cu același nume din apropierea satului Karamani. Există artefacte
Bitola () [Corola-website/Science/297488_a_298817]
-
în monumente din perioada preistorică. Două dintre cele mai importante sunt "Veluška Tumba", și "Bara Tumba" lângă satul Porodin. Din Epoca cuprului sunt așezările din "Tumba" lângă satul Crnobuki, "Shuplevec" în apropierea satului Suvodol și "Rid Visok" lângă satul Bukri. Epoca bronzului este reprezentată de așezările "Tumba" lângă satul "Kanino" și de așezările cu același nume din apropierea satului Karamani. Există artefacte importante de metal din perioada antică, din necropola de la "Crkvishte" lângă satul Beranci. Un cercel de aur datând din secolul
Bitola () [Corola-website/Science/297488_a_298817]
-
de pronunțare: Pronunția askenază este mai frecventă în rândurile credincioșilor așkenazi ortodocși. Pronunția sefardă este uzitată astăzi în Israel în ambele rituri : așkenaz și sefard. Unii evrei în Israel și în diaspora pot stăpâni liturghia în ambele graiuri (pronunțări). În epoca modernă, începând cu secolul al XIX-lea, limba ebraică este supranumită „ebraica contemporană”, „ebraica israeliană”, „noua ebraică” ("ivrit hadashá"). Ebraica contemporană a păstrat multe caracteristici ale graiului sefardic, dar s-a îmbogățit considerabil cu neologisme numeroase (mai ales din domeniul
Limba ebraică () [Corola-website/Science/297509_a_298838]
-
Consiliile vizigotice de Toledo. Toledo, o dată a servit drept capitală vizigotică a Spaniei, începând cu Liuvigild (Leovigild), și a fost capitală, până ce Maurii au cucerit Iberia în secolul alVIII-lea. Sub Califatul din Cordoba, Toledo s-a bucurat de o epocă de aur. Această perioadă extinsă este cunoscută sub numele de La Convivencia, adică de coexistența unor evrei, creștini și musulmani. Sub conducerea arabă, Toledo a fost numit Tulaytulah (în arabă : طليطلة). Pe 25 mai 1085 Alfonso VII din Castilla a recucerit
Toledo () [Corola-website/Science/297506_a_298835]
-
Comunității Autonome Castillia-La Mancha, după o votare în 7 decembrie 1983. Până la alegeri, guvernul regional a însărcinat pe Jose María Barreda să conducă un proces de informare a populației, instituțiilor politice și asociațiilor culturale. Toledo a ajuns la apogeu în epoca de califat islamic. Istoricul P. de Gayangos scrie: Oamenii de știință musulmani din această epocă nu au fost întrecuți în lume. Poate că în rândul lor au fost mai eroice fapte din Toledo. . Vechiul oraș este situat pe un vârf
Toledo () [Corola-website/Science/297506_a_298835]
-
a însărcinat pe Jose María Barreda să conducă un proces de informare a populației, instituțiilor politice și asociațiilor culturale. Toledo a ajuns la apogeu în epoca de califat islamic. Istoricul P. de Gayangos scrie: Oamenii de știință musulmani din această epocă nu au fost întrecuți în lume. Poate că în rândul lor au fost mai eroice fapte din Toledo. . Vechiul oraș este situat pe un vârf de munte cu 150 de grade vedere, înconjurat pe trei laturi de o cotitură a
Toledo () [Corola-website/Science/297506_a_298835]
-
kraina" înseamnă "țară". Cele mai vechi așezări umane de pe teritoriul Ucrainei datează din preajma anului 4500 î.e.n., perioada de înflorire a culturii Cucuteni, din neolitic, într-o arie largă ce acoperă părți din Ucraina de astăzi, precum și întreaga regiune Nipru-Nistru. În timpul epocii fierului, teritoriul a fost locuit de cimerieni, sciți și sarmați. Între 700 î.e.n. și 200 î.e.n. a făcut parte din Sciția. Mai târziu, au fost fondate colonii grecești, romane, și bizantine, cum ar fi Tyras, Olbia și Hermonassa, începând cu
Ucraina () [Corola-website/Science/297474_a_298803]
-
era compusă din câteva cnezate (principate) guvernate de cnejii înrudiți din dinastia Rurik. Cnezatul Kievului, cel mai prestigios și influent din toate principatele, a devenit subiectul rivalităților între rurikizi, fiind premiul cel mai de preț în lupta lor pentru putere. Epoca de Aur a Rusiei Kievene a început cu domnia lui Vladimir cel Mare ("Volodîmîr", 980-1015), care a îndreptat Rusia spre creștinismul bizantin. În timpul domniei fiului acestuia, Iaroslav cel Înțelept (1019-1054), Rusia Kieveană a atins apogeul dezvoltării culturale și al forței
Ucraina () [Corola-website/Science/297474_a_298803]