44,517 matches
-
manieră tradițională, bunicii jucând un rol mai mare în educația copiilor decât în țările occidentale. Cultura ucraineană a fost influențată și de vecinii de la vest și de la est ai țării, fapt ce se reflectă în artele plastice, arhitectură și muzică. Epoca comunistă a avut un efect puternic asupra artelor. În 1932, Stalin a impus realismul socialist ca politică de stat în Uniunea Sovietică, promulgând decretul "pentru reconstrucția organizațiilor artistice și literare". Această manieră controlată de stat a inhibat în mare măsură
Ucraina () [Corola-website/Science/297474_a_298803]
-
ce reprezintă un muzeu organizat în casa care a fost cumpărată și restaurată de el, în care a trăit și lucrat. Clădirea, care a fost construită în secolul al XVIII-lea, este compusă din șase camere. Expoziția cuprinde: mobilier de epocă, fotografii și tablouri, cărți și periodice, obiecte personale, manuscrise, documente familiale, personale, culturale și istorice, partituri muzicale, hărți. În fața casei memoriale a fost amenajat Parcul Simion Florea Marian, unde a fost amplasat bustul scriitorului. Imagini cu monumente dedicate omului de
Simion Florea Marian () [Corola-website/Science/297541_a_298870]
-
Bunicul" și "Bunica". În 1925 a Publicat volumul "Satul meu" și a scos împreună cu criticul Perpessicius "Antologia poeților de azi". În 1935 a descoperit Balcicul, destinația preferată a Reginei Maria a României, care atrăgea ca un magnet pictorii și poeții epocii, unde și-a construit o vilă. A publicat "Poeme într-un vers", influențate de haiku și tehnica poemelor într-un vers din literatura chineză și din literatura japoneză. A primit în 1936 premiul național pentru literatură și a fost ales
Ion Pillat () [Corola-website/Science/297550_a_298879]
-
angajează. În 1956 i se publică volumul "Poezii". Moare în ziua de 22 mai 1957 în locuința sa din București (cart. Giurgiului). Despre s-a spus inițial că e un poet simbolist, dar criticii au remarcat ulterior că își depășește epoca, aparținând poeziei române moderne. Se pare că pseudonimul său provine din limba latină "Bachus via", unde insemna "Calea lui Bachus", dar are legătură și cu denumirea orasului său natal, Bacău. Dacă în primul său volum, Plumb, publicat în 1916, imediat
George Bacovia () [Corola-website/Science/297545_a_298874]
-
sau care îi arată pe Odin și Sleipnir, pe Odin devorat de Fenris, pe Hyrrokkin la funeraliile lui Baldur. Istoria cea mai completă a creației universului în mitologia nordică este transmisă de admirabilul poem "Voluspa" ("Prezicerile vizionarei"), compus spre finalul epocii păgâne. Înainte, exista un haos, "o genune uriașă" din care au apărut două lumi: Niflheim, tărâmul de gheață și Muspelheim, tărâmul de foc, guvernat de gigantul Surtur. În urma întâlnirii celor două lumi în prăpastia primordială (Ginnungagap), a rezultat o creatură
Mitologia nordică () [Corola-website/Science/297539_a_298868]
-
(n. 8 decembrie 1876, comuna Ivești, județul Galați - d. 5 martie 1955, București) a fost o mare prozatoare, romancieră și nuvelistă din epoca interbelică. A fost fiica generalului Dimitrie Bengescu și a profesoarei Zoe. Studiază la Institutul de domnișoare „Bolintineanu” din București. La 20 de ani se mărită cu magistratul Nicolae Papadat. Cariera literară e amânată din pricina transferurilor soțului dintr-un oraș în
Hortensia Papadat-Bengescu () [Corola-website/Science/297555_a_298884]
-
stat multinațional comun: despre marele spațiu economic comun, despre libertatea de mișcare a persoanelor, despre drepturile civile, despre jurisdicția și administrația care erau moderne pentru acele vremuri și despre emanciparea graduală a păturilor mai sărace ale populației. După confuziile din epoca interbelică, după antisemitismul și rasismul în creștere, după cel de-al Doilea Război Mondial, după Holocaust și mulți zeci de ani de dictatură comunistă, aceste realizări au putut fi judecate și valorizate în moduri mult mai variate decât mai înainte
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
mai vorbite și învățate limbi din lume, fapt observat și în România. Strămoșul comuna al tuturor limbilor germanice este cunoscută sub numele de proto-germanică (sau germana comună), care a fost vorbită aproximativ din prima jumătate a mileniului 1 î.Hr. în timpul Epocii Fierului, în partea nordică a Europei. Proto-germanica, împreună cu toate limbile care au derivat din aceasta, este caracterizată de un număr de proprietăți lingvistice unice. Cea mai renumită dintre acestea este schimbul de consoane, cunoscut și sub numele de Legea lui
Limbi germanice () [Corola-website/Science/296679_a_298008]
-
cunoscute dintre aceste caracteristici sunt: Alte caracteristici importante sunt: Se crede că toate limbile germanice au apărut dintr-o limbă ipotetică proto-germanică, asemănătoare între ele datorită Legii lui Grimm și a Legii lui Verner. Asta a avut loc probabil în timpul Epocii de Fier preromane, din nordul Europei, după circa 500 î.Hr.. Proto-germanica a fost cel mai probabil vorbită după 500 î.Hr., iar limba proto-nordică după secolul al II-lea, care mai târziu încă este destul de asemănătoare cu proto-germanica reconstruită. Conform datelor
Limbi germanice () [Corola-website/Science/296679_a_298008]
-
în timpul Renașterii, cultura italiană a înflorit, producând cărturari, artiști și polimați ca Leonardo da Vinci, Galileo, Michelangelo și Machiavelli. Exploratorii italieni ca Marco Polo, Columb și Vespucci au descoperit noi rute către Orientul Îndepărtat și către Lumea Nouă, contribuind la epoca marilor descoperiri pentru europeni. Totuși, Italia a rămas fragmentată în numeroase state aflate în război unele cu celelalte de-a lungul întregii Epoci Medievale, ceea ce le-a făcut să cadă ușor pradă marilor puteri europene, ca Spania, Franța, și apoi
Italia () [Corola-website/Science/296633_a_297962]
-
Polo, Columb și Vespucci au descoperit noi rute către Orientul Îndepărtat și către Lumea Nouă, contribuind la epoca marilor descoperiri pentru europeni. Totuși, Italia a rămas fragmentată în numeroase state aflate în război unele cu celelalte de-a lungul întregii Epoci Medievale, ceea ce le-a făcut să cadă ușor pradă marilor puteri europene, ca Spania, Franța, și apoi Austria. Italia va intra astfel într-o lungă perioadă de declin până la jumătatea secolului al XIX-lea. După diferite tentative nereușite, războaiele și
Italia () [Corola-website/Science/296633_a_297962]
-
italiană a fost dominată de relațiile dintre împărații Sfântului Imperiu Roman și papalitate, majoritatea orașelor-state italiene implicându-se în conflict, fie de partea primului (ghibelinii) fie de partea celei de a doua (guelfii) după cum le convenea pe moment. În această epocă haotică, în Italia a apărut o instituție caracteristică ei, . Dat fiind vidul de putere produs de fragmentarea teritorială extremă și de lupta dintre Imperiu și Sfântul Scaun, comunitățile locale au căutat să-și afirme autonomia pentru a restaura legea și
Italia () [Corola-website/Science/296633_a_297962]
-
au devenit mai realiste, apărând și interesul pentru ilustrarea volumului și perspective în Italia cu Cimabue și discipolul său Giotto. Ei sunt considerați a fi cei mai mari doi maeștri ai picturii în cultura occidentală. Mulți afirmă că a fost epoca de aur a sculpturii, întinsă de-a lungul perioadei dintre secolul al XIV-lea și jumătatea secolului al XVII-lea, cu o importantă influență în afara granițelor Italiei moderne. În Italia, artiști ca Paolo Uccello, Fra Angelico, Masaccio, Piero della Francesca
Italia () [Corola-website/Science/296633_a_297962]
-
și din faptul că a fost prima ei capitală. La început, termenul „Finlanda” se referea doar la zona din jurul orașului Turku (regiune denumită și astăzi „Finlanda Propriu-zisă”). Deși s-au găsit în zonă dovezi arheologice ale prezenței umane încă din Epoca Pietrei, orașul Turku a fost înființat spre sfârșitul secolului al XIII-lea. Catedrala din Turku a fost sfințită în 1300 și, împreună cu castelul Turku și cu mănăstirea dominicană (înființată în 1249), au făcut din oraș centrul Finlandei medievale. În Evul
Turku () [Corola-website/Science/296680_a_298009]
-
paleolitic dovadă stau săpăturile de la Racovița unde s-a găsit un topor de silex aparținând culturii de prund. Fragmentele de ceramică, podoabele, uneltele, mormintele de inhumație, descoperite cu ocazia săpaturilor arheologice ne dovedesc parcurgerea prin etapele succesive ale istoriei (neolitic, epoca bronzului, epoca fierului). La începutul secolului al IX-lea, odată cu pătrunderea ungurilor pe teritoriul Transilvaniei, a început colonizarea cu sași a Sibiului. Primele fortificații au apărut începând cu secolul al XV-lea ca mod de apărare împotriva atacurilor otomane. În
Județul Sibiu () [Corola-website/Science/296668_a_297997]
-
stau săpăturile de la Racovița unde s-a găsit un topor de silex aparținând culturii de prund. Fragmentele de ceramică, podoabele, uneltele, mormintele de inhumație, descoperite cu ocazia săpaturilor arheologice ne dovedesc parcurgerea prin etapele succesive ale istoriei (neolitic, epoca bronzului, epoca fierului). La începutul secolului al IX-lea, odată cu pătrunderea ungurilor pe teritoriul Transilvaniei, a început colonizarea cu sași a Sibiului. Primele fortificații au apărut începând cu secolul al XV-lea ca mod de apărare împotriva atacurilor otomane. În anul 1486
Județul Sibiu () [Corola-website/Science/296668_a_297997]
-
Cezar în secolul I î.e.n., dar numele și-l ia de la franci, un care s-a instalat acolo începând cu secolul al V-lea. Franța este un stat unificat de mult timp și a fost una din primele țări ale epocii moderne care să încerce să experimenteze un regim democratic. Prezența omenească pe teritoriul actual al Franței datează din ; cele mai vechi urme de viață umană datează de acum circa . Pe atunci, omul se confrunta cu o climă dură și schimbătoare
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
Dar a scos în față arhaismul unui regim care părea deconectat de la aspirațiile tinerilor vremurilor sale; în ciuda demisiei, în 1969, generalului de Gaulle, s-a menținut la putere încă cinci ani, prin figura președintelui Georges Pompidou. În 1974 a început epoca post-gaullistă, după venirea în funcția de președinte a unei personalități de centru, Valéry Giscard d'Estaing. În timp ce Franța a intrat, puțin câte puțin, în criza anilor 1970, primii ani ai mandatului său au fost marcați de mai multe legi care
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
francez clasificat în lista UNESCO include atât edificii culturale religioase (cum ar fi, de exemplu, ), cât și civile (castelele din Valea Loarei), industriale (), militare ( de ) și urbane ( din Nancy, centrul istoric al Strasbourgului). Ea conține exemple de arhitectură din toate epocile, de la arhitectura romană () până la cea postbelică (), trecând prin capodoperele arhitecturii romane (Biserica din Saint-Savin sur Gartempe), gotică () și clasică (). Încă din 1840, în Franța, clădirile de interes istoric, arhitectural, patrimonial sau cultural pot fi înscrise sau clasificate de către stat ca
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
protecție juridică, precum și ajutoare privind restaurarea și întreținerea. La data de 31 decembrie 2008, în Franța existau de monumente istorice înscrise sau clasificate. Franța a dat lumii arhitecți ce au contribuit la formarea patrimoniului arhitectural francez și european în toate epocile istoriei sale, cu figuri ca în Evul Mediu, , și în Renaștere, Mansart, , Hardouin-Mansart, Gabriel și în perioadele clasică și neoclasică, , și în secolul al XIX-lea și și în epoca modernă. Dacă producțiile artistice sunt atestate în spațiul corespunzător Franței
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
contribuit la formarea patrimoniului arhitectural francez și european în toate epocile istoriei sale, cu figuri ca în Evul Mediu, , și în Renaștere, Mansart, , Hardouin-Mansart, Gabriel și în perioadele clasică și neoclasică, , și în secolul al XIX-lea și și în epoca modernă. Dacă producțiile artistice sunt atestate în spațiul corespunzător Franței actuale încă din preistorie, nu se poate vorbi despre o „artă franceză” înainte de debutul celui de al II-lea mileniu al erei noastre, în perioada când au început să se
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
puterea politică sau religioasă. Renașterea și dezvoltarea clasicismului în secolul al XVII-lea și, apoi, a neoclasicismului în secolul al XVIII-lea sunt atât expresia unei căutări a ordinii, cât și a aparatului de influențe antice și italiene; tot în epoca modernă apar figuri individuale de artiști, cum ar fi pictorii Fouquet, Poussin, La Tour, "le Lorrain", Watteau, Boucher, Chardin, Fragonard, Greuze, David, Gros și Ingres, sau sculptorii Goujon, Girardon, Coysevox, Puget și Houdon. În secolele al XIX-lea-al XX
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
Renașterea. În secolul al XVII-lea, dramaturgii , și Molière, poetul , fabulistul și neclasificabilul au menținut și au restabilit ordinea cu ajutorul rațiunii; în secolul al XVIII-lea, autorii luminilor Voltaire, și , romancierii , și Sade și dramaturgii Marivaux și au criticat societatea epocii, abordând subiecte până atunci interzise. În secolul al XIX-lea, romanul cunoaște un apogeu, cu , , , , și , dar nici celelalte genuri nu au încetat, având ca reprezentanți pe memorialistul și pe poeții , , , , și . În secolul al XX-lea, este și mai
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
de televiziune și prin cele de muzică franceză ce trebuie difuzată la radio. Începând cu Evul Mediu, Franța a fost locul cunoașterii și al descoperirilor majore. Universitatea din Paris, înființată în 1200, a fost încă de la originea sa și până în epoca contemporană una dintre cele mai importante din Occident. La 1 septembrie 2010, 56 de francezi primiseră un premiu Nobel și unsprezece au obținut medalia Fields. În secolul al XVII-lea, René Descartes a definit o metodă de obținere a cunoștințelor
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
sud. Per total suprafețele cultivate ocupă 14%, luncile 7% și suprafețele împădurite 50%. Orașe mai mari sunt: Jönköping în nord- vest, Växjö în sud și Kalmar pe coasta de est, în apropierea insulei Öland. Zona este probabil locuită încă din Epoca de piatră de către populațiile care au migrat din sud de-a lungul coastei, până în Kalmar. Numele de Småland ("țări mici") provine din faptul că regiunea era o combinație de teritorii independente: Kinda (astăzi parte din Östergötland), Tveta, Vista, Vedbo, Tjust
Småland () [Corola-website/Science/296694_a_298023]