43,475 matches
-
Grigoriu. Filmul este produs de România Film și are durata de 112 minute. Filmul are ca subiect un fapt real petrecut în 1970, incendiul navei „Poseidon” ce transporta 4.000 tone de azotat de amoniu. Abandonarea navei amenința cu extinderea incendiului a încărcăturii ceea ce ar fi putut produce distrugerea orașului Galați și a Combinatului Siderurgic. titra, la acea vreme, presa locală a Galațiului dar și cea națională. Acest dramă cinematografică, ce poate fi considerată ca un film de propagandă politică și
Explozia (film) () [Corola-website/Science/309268_a_310597]
-
chiar și-n viitor. Pericolul este iminent într-un oraș port fluvio-maritim cum este Galați și unde traficul de nave este mare. Nava „Poseidon”, înregistrată sub pavilion panamez, transportă 4.000 de tone de îngrășăminte agricole (azotat de amoniu). Un incendiu izbucnește în sala mașinilor și există pericolul ca întreaga navă să fie cuprinsă de flăcări. Înainte de a părăsi nava, sărind în apă, echipajul reușește să trimită un SOS care este recepționat la căpitănia Portulului Galați. Căpitănia Portului, Secretarul de partid
Explozia (film) () [Corola-website/Science/309268_a_310597]
-
ocupat acum de Hala Centrală. Acest lăcaș de cult a fost avariat în urma cutremurului din 1803, continuând să se slujească aici până în anul 1860, când biserica a fost închisă deoarece risca să se prăbușească. Acoperișul i-a ars într-un incendiu din 1874. În timpul Războiului de Independență, rușii au amenajat aici un depozit farmaceutic al armatei rusești. La plecarea rușilor, s-a constata că argintăriile icoanelor dispăruseră. Ca urmare a faptului că Ministerul Culturii nu s-a mai ocupat de renovarea
Biserica Bărboi () [Corola-website/Science/310582_a_311911]
-
Kinsky, anterior fiind numit Spitzgestein" (Vârf de piatră). In anul 1856 prințul Ferdinand Bonaventura Kinsky lasă să fie construit pe vârful stâncos o colibă, care a servit și ca foișor de foc. Coliba este distrusă de vreo două ori de incendii de pădure. Azi servește ca punct de belvedere pentru Böhmische Schweiz (Boemia elvețiană).
Mariina skála () [Corola-website/Science/310627_a_311956]
-
Lake Louise, un hotel cu cinci stele. Deja în anul 1890 exista aici deja un Chalet (casă de lemn) modest care ulterior a fost transformat într-un hotel cu două etaje, în anul 1924 hotelul va fi distrus de un incendiu. Ulterior este clădit hotelul de azi, de aici pornesc direct numeroase căi de drumeție.
Lacul Louise () [Corola-website/Science/310704_a_312033]
-
noi (astăzi cunoscută sub numele de Armureria Nouă) în curtea mediană. Construcția Cămării Mari la nord de Turnul Alb a început în 1688, în același loc în care se aflau vechile cămări tudoriene dărăpănate; ea a fost distrusă de un incendiu în 1841. În locul ei a fost construită Cazarma Waterloo, care se menține și astăzi și care adăpostește Bijuteriile Coroanei. O a treia curte a fost amenajată odată cu extinderea Turnului în timpul domniei lui Edward I, ca incintă îngustă care înconjura complet
Turnul Londrei () [Corola-website/Science/310681_a_312010]
-
a publicat pe prima pagină a acestui număr următoarea poezie versuri ditirambică, intitulată „Carol II Rege”: Camil Petrescu scria că: George Călinescu adăuga: Biblioteca Centrală Universitară din București deținea colecția revistei, frumos legată în piele, dar aceasta a pierit în incendiul care a mistuit Biblioteca Centrală Universitară în decembrie 1989. În prezent, în bibliotecă poate fi consultat un dublet al publicației. Un alt set complet al "Revistei Fundațiilor Regale" poate fi consultat la Biblioteca Facultății de Litere, U.B. Biblioteca Județeană
Revista Fundațiilor Regale () [Corola-website/Science/310759_a_312088]
-
al medaliei, în care prietenul se transformă într-un dușman nemilos. Mesajul metaforic este unul transparent: pe de o parte există binefacerile se asigură progresul civilizației, pe de altă parte pot apărea distrugerea și ruina aduse de războaie sau de incendii devastatoare. Avem de-a face cu un alt memento gândit și grafiat de către artistul implicat în devenirea lumii din care face parte. Începând cu planșa a șaptea, intitulată „Meditația”, trecem în segmentul transpunerii artistice a unor noțiuni cu mare încărcătură
Fred Micoș () [Corola-website/Science/310768_a_312097]
-
contemplare a peisajului românesc într-o manieră lirică și în spiritul semănătorismului, acum prin faptul că a luat el însuși parte la mizeria prizonieratului, lucrările sale sunt caraterizate de un realism crud. Deși majoritatea lor au fost distruse de un incendiu în anul 1935, în cele rămase posterității se poate vedea că acest realism nu s-a datorat numai unei corectitudini care s-ar fi ivit în interiorul artistului, ci mai ales al transformărilor pe care viața de lagăr le-a produs
Arthur Verona () [Corola-website/Science/308778_a_310107]
-
un aspect indian, dar care adăpostește un interior de inspirație chinezească, și marele său dig, cu parcul de distracții. West Pier, un alt dig, creat în 1866, a fost interzis publicului în 1975, apoi distrus în 2003 din cauza a două incendii, a căror cauză rămâne necunoscută. Localitatea Brighthelmston a devenit o stațiune termală importantă în secolul al XVIII-lea și a reprezentat o destinație celebră pentru turiști imediat după apariția căii ferate în 1841. Brighton a cunoscut apoi o creștere demografică
Brighton () [Corola-website/Science/308868_a_310197]
-
în mare și explodează odată cu bombele pe care le transporta. Printr-o ranversare și un semitonou, Agarici revine la atac, trăgând în avionul din dreapta, care cade. Apoi atacă și al treilea inamic, care se îndreaptă spre sol, deși nu are incendiu la bord. Probabil că echipajul a ales prizonieratul... În acel moment, al doilea avion lovit de Agarici este luat în primire și de artileria antiaeriană română. Celelalte două avioane sovietice au dispărut în acest timp, abandonând misiunea, iar Agarici a
Horia Agarici () [Corola-website/Science/308908_a_310237]
-
au fost stropite cu benzină și li s-a dat foc. Construcția din lemn s-a aprins repede. Sub presiunea celor aflați înăuntru, ușile hambarului au fost dărâmate. Cei care, cu hainele în flăcări, au încercat să se salveze din incendiu, au fost împușcați. În clădirea în flăcări a pierit marea majoritate a sătenilor, dintre care 75 de copii sub 16 ani. Întreaga așezare a fost de asemenea incendiată și distrusă. Două fete, Maria Fedorovici și Iulia Klimovici, au reușit să
Masacrul de la Hatîn () [Corola-website/Science/308946_a_310275]
-
lucrări care au fost menționate în Catalogul din 1870 cu numerele 42 - 43. A obținut cu această ocazie medalia a II-a pentru portret. Dacă lucrarea "Orfeu și Euridice" cu care a concurat pentru obținerea bursei este astăzi pierdută din cauza incendiului din anul 1885 de la Școala de Belle Arte, au rămas picturi din perioada studenției sale și mai ales o schiță de compoziție religioasă executată în anul 1870. Despre acestea se poate spune că prin ele transpare un artist stăpân pe
Sava Henția () [Corola-website/Science/308924_a_310253]
-
și picturi. Roma este un exemplu pentru întreg imperiul roman și în ceea ce privește preocuparea permanentă pentru amenajearea spațiilor publice. Urbanismul a determinat în Imperiul Roman emiterea de legi imperiale având ca subiect așezarea caselor particulare, a edificilor publice, legi pentru evitarea incendiilor sau pentru păstrarea curățeniei. Conform planului de urbanism al Romei și celelalte orașe se dezvoltă în jurul unor spații publice(forumuri) puse în valoare în construcții monumentale, imounătoare iar străzile fiind construite și dispuse în funcție de aceste nuclee. În orașele romane, se
Artă antică () [Corola-website/Science/309714_a_311043]
-
iar biserica a fost transformată în necropolă regală. Datorită restituției proprietăților nobiliare, la sfârșitul secolului 17, strălucirea de odinioară a insulei a început să se stingă. Acest proces a fost compensat de mutarea curții regale în palatul Wrangel, în urma unui incendiu care a distrus castelul regal în 1697. La mijlocul secolului 18, după ce curtea și-a restabilit reședința în castelul regal, Riddarholmen a rămas sediul unor importante instituții ale țării. Ultimul palat a fost cumpărat de oraș, apoi de stat, la începutul
Riddarholmen () [Corola-website/Science/309754_a_311083]
-
în 1697. La mijlocul secolului 18, după ce curtea și-a restabilit reședința în castelul regal, Riddarholmen a rămas sediul unor importante instituții ale țării. Ultimul palat a fost cumpărat de oraș, apoi de stat, la începutul secoului 19. În 1802, un incendiu a distrus o parte din palate, ceea ce a condus la măsuri radicale de protecție pe insulă, chiar cu prețul demolării unuia din palate și a desființării cimitirului din jurul bisericii. Acesta din urmă a lăsat loc actualei piețe în 1810. În
Riddarholmen () [Corola-website/Science/309754_a_311083]
-
franciscan, alături fiind ridicate și clădirile mănăstirii, în jurul unei curți interioare. După reformă, biserica a devenit protestantă. În secolul 16 i s-a adăugat turnul, al cărui coif ascuțit și zvelt a dat o trăsătură definitorie imaginii orașului. În urma unui incendiu, în 1835, coiful a fost distrus. El a fost înlocuit cu o structură traforată din fier forjat în 1839, ce pare să fi anticipat turnul Eiffel. Încă de la începutul său, lăcașul a fost ales drept necropolă regală. Donatorul și patronul
Riddarholmen () [Corola-website/Science/309754_a_311083]
-
nobiliar ridicat în secolul 17 în Stockholm. El a fost construit de mareșalul Carl Gustaf Wrangel după planurile arhitectului Nicodemus Tessin cel bătrân. Lucrările s-au terminat în 1660. Marea parte a valoroasei sale decorații s-a pierdut într-un incendiu 1694. După ce castelul regal „Trei Coroane” a fost devastat de un incendiu în 1697, familia regală a renovat și s-a mutat în palatul Wrangel, care a servit drept casă și curte regală timp de mai bine de o jumătate
Riddarholmen () [Corola-website/Science/309754_a_311083]
-
mareșalul Carl Gustaf Wrangel după planurile arhitectului Nicodemus Tessin cel bătrân. Lucrările s-au terminat în 1660. Marea parte a valoroasei sale decorații s-a pierdut într-un incendiu 1694. După ce castelul regal „Trei Coroane” a fost devastat de un incendiu în 1697, familia regală a renovat și s-a mutat în palatul Wrangel, care a servit drept casă și curte regală timp de mai bine de o jumătate de secol. După mutarea familiei regale în noul castel regal, în 1754
Riddarholmen () [Corola-website/Science/309754_a_311083]
-
precum și un tavan pictat. În 1763 palatul a fost cumpărat de profesorul David von Schultzenheim care a înființat la parterul clădirii prima maternitate din Suedia. Palatul a fost achiziționat de stat în 1775 pentru a cuprinde Colegiul Amiralității. După un incendiu în 1802 i s-a adăugat un etaj și a fost extins pe fețele laterale. Administrația Marinei Suedeze a rezidat în această clădire până în 1916. Palatul comunică astăzi cu fostul palat Cruus și este sediul Kammarrätten. Kammarrätten incorporează o parte
Riddarholmen () [Corola-website/Science/309754_a_311083]
-
parte din ansamblul de clădiri al curții regale, având comunicare directă cu casa regală, aflată în palatul alăturat. În palatul Cruus au locuit prinții și curtenii. În 1756 palatul a fost cumpărat de stat pentru "Kammarkollegiet" și "Kammarrevisionen". După un incendiu devastator în 1802, a fost în cea mai mare măsură demolat. O parte a fost păstrată, fiind incorporată în 1804 într-o nouă construcție, ridicată pentru a primi Kammarrätten. Aceasta este prima clădire de birouri din capitala Suediei, ridicată după
Riddarholmen () [Corola-website/Science/309754_a_311083]
-
localitate cu aproximativ 80 de ani în urmă spre a fi lăcaș de închinăciune puținelor familii care locuiau aici. Biserica era datată cu aproximație din secolul XVIII. În anul 1955, biserica a fost renovată cu banii strânși de la enoriași. În urma incendiului din data de 14 septembrie 2010, biserica a fost în mare măsură distrusă, reprezentantul ISU Sălaj estimând că biserica a ars în proporție de 80 la sută. Biserica nu figura pe noua listă a monumentelor istorice. Primele informații cu privire la această
Biserica de lemn din Vârteșca () [Corola-website/Science/309841_a_311170]
-
definitivarea construcției într-un interval atât de scurt. Biserica a fost amplasată în mijlocul satului, pe o ridicătură din imediata apropiere a drumului principal. Împrejmuită cu un gard solid de piatră, asemenea unei fortărețe, a putut fi apărată de devastări și incendii. Edificiul poartă caracteristici arhitectonice originale, fiind conceput în stilul tradițional românesc din Nordul Transilvaniei, pe un plan simplu, cu încăperile dispuse în lungime. Pronaosul a avut în tavanul drept intrarea la turnul cu clopote și la loja corului, dar ulterior
Biserica de lemn din Răstoci () [Corola-website/Science/309844_a_311173]
-
averilor mănăstirești, domeniile și bunurile mănăstirii trec în proprietatea statului. Mănăstirea Probota este desființată, iar biserica "Sf. Nicolae" devină biserică parohială a satului. Clădirile din complexul monahal încep să se degradeze, iar chiliile și locuințele domnește sunt mistuite de un incendiu de la începutul secolului al XX-lea. Resturile rămase sunt furate de săteni și folosite pentru construcția de case sau anexe gospodărești. După decenii în care a stat în uitare, Mănăstirea Probota a revenit în atenția publică în 1904, când s-
Mănăstirea Probota () [Corola-website/Science/309291_a_310620]
-
perioada 1996-2001 au fost identificate nouă construcții ruinate aflate în diverse stadii de conservare și datând din etape diferite. Clădirile ruinate au avut următoarele funcțiuni: La începutul secolului al XX-lea, chiliile mănăstirești din incintă au fost mistuite de un incendiu. În prezent, din aceste clădiri nu au rămas decât niște ruine și niște beciuri care au început să fie restaurate. În anul 1993, după reînființarea mănăstirii, s-au construit corpuri de chilii, clădiri administrative și spații de cazare pentru pelerini
Mănăstirea Probota () [Corola-website/Science/309291_a_310620]