44,517 matches
-
ogivă), edificiile cresc foarte mult pe verticală. Utilizarea stâlpilor înalți și a ferestrelor ample dau construcților un aspect mai zvelt. Exemple: Depășirea de către europeni a culturilor mai avansate în epocile anterioare, cum erau cele din Orient, a avut loc în epoca Renașterii. În Europa, nobilimea și păturile bogate au început să-și construiască palate confortabile și case impunătoare, în locul castelelor reci și fortificate din evul mediu. A evoluat stilul de construcție pentru clădirile cu etaje. Datorită îmbunătățirii tehnologiei de fabricare a
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
Pompeii și Herculaneum conduc la reconsiderarea valorilor antichității greco-romane. De asemenea, se manifestă un curent ce se opune excesului decorativ, exuberanței barocului și rococo-ului și se ajunge la un stil sobru, sever, în deplină concordanță cu filozofia rațională a epocii luminilor. Mari edificii ca Palatul Versailles, Teatrul Odeon, Panteonul francez, Domul Invalizilor, biserica Église de la Madeleine sunt modele ale acestui stil. În cadrul neoclasicismului englez putem menționa în primul rând Catedrala Sf. Paul și alte edificii ca: palatele regale din Greenwich
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
de stiluri ce puteau fi reproduse fidel sau cu modificări. Neogoticul apărut în Anglia, a alimentat interesul față de ideile romanice din Evul Mediu. Neogoticul a dobândit o semnificație religioasă și națională. Clădirea Parlamentului a împrumutat un stil dintr-o altă epocă, însă folosit de o maniera diferită față de contextul ecleziastic. Coloanele structurale din fier și stâlpii nu sunt vizibili privitorului. A apărut în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, preluând detalii de la stilul gotic dar într-o viziune modernă
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
așa cum descria încă din secolul al XI-lea Petru Damian (în lucrarea “Cartea Gomorei”). Istoricii explică că obiceiul închinării copiilor (“child oblation”), practica prin care un copil de 5 (și mai tarziu 12 ani) era dat în Evul Mediu și epoca premoderna unei mănăstiri pentru a fi crescut și format călugăr/călugărita, nu făcea decât să complice endemica homosexualitate de circumstanță din mănăstiri (dacă e să-l credem pe Petru Damian) cu pedofilie. Românul memoriu Călugărita al lui Denis Diderot, a
Asceză () [Corola-website/Science/317139_a_318468]
-
nu făcea decât să complice endemica homosexualitate de circumstanță din mănăstiri (dacă e să-l credem pe Petru Damian) cu pedofilie. Românul memoriu Călugărita al lui Denis Diderot, a cărei concepție și urzeala chiar se datoreaza unui caz real din epoca, în care o tânără obligată la călugărie de părinți cere autorităților anularea declarației de legământ, descrie și el consecințele nefaste (o soră a scriitorului a murit nebună în mănăstire) ale călugăriei pentru femei, cea mai banală fiind, din nou, homosexualitatea
Asceză () [Corola-website/Science/317139_a_318468]
-
dar probabil că năvălirea tătarilor (1241) ar fi silit pe locuitori să se mute în partea de sud-est, Fundoaia, sub dealul Cetățuia. În locul numit Siliștea a fost descoperit un valoros material cucutenian, precum și ceramică aparținând culturii Nova, cultură de la sfârșitul epocii bronzului (sec. 14-12 î.Hr.). Deși nu există date certe, tradiția locală consideră că biserica veche de lemn din Rădășeni a fost ctitorită de Ștefan Tomșa al II-lea (1611-1615, 1621-1623). Cronica parohiei precizează următoarele: "„Alungat din tronul Moldovei de Constantin
Biserica de lemn din Rădășeni () [Corola-website/Science/317140_a_318469]
-
Biserica "Sfântul Nicolae" din Bălinești este o biserică ctitorită de logofătul Ioan Tăutu în perioada anilor 1494-1499 în satul Bălinești din comuna Grămești (județul Suceava). Această construcție este un monument reprezentativ al epocii lui Ștefan cel Mare (1457-1504). Biserica "Sf. Nicolae" din Bălinești a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2015, având codul de clasificare . Biserica din Bălinești este înălțată pe un teren mai înalt, care domină valea
Biserica Sfântul Nicolae din Bălinești () [Corola-website/Science/317167_a_318496]
-
anul 2015, având codul de clasificare și fiind alcătuit din: Biserica a fost ridicată în anul 1779 de șetrarul Tudorache Bașotă. Deasupra ușii de la intrare se află o inscripție săpată în lemn cu caractere chirilice, în fermecătorul grai local de epocă, cu următorul text: "„Această sfăntă beseric[ă] esti făcută de dumnalui șătrarul Tudurachi Bașuta, care să cinstești hramul Adormire Preasfinti Născatori de Dumnizeu, în zile mări sale Costandin Muruz, Vo[i]vod, în an 1779 august 1”". Pereții bisericii au
Mănăstirea Zosin () [Corola-website/Science/317186_a_318515]
-
ale școlii românești de muzică, dar și prestigioși invitați din lumea concertistica internațională. Printre aceștia, se pot amintim următorii, Un aspect important de remarcat este repertoriul vast al ansamblului, prin cerință de a fi cuprinse genurile muzicale reprezentative ale tuturor epocilor, de la muzică barocului la lucrări ale contemporaneității. Totodată, mai mult decât oricare formație de profil simfonic, Orchestră Națională Radio răspunde misiunii difuzării creației componistice naționale. Formația este ansamblul cu cel mai mare număr de prime audiții ale compozitorilor români, promovând
Orchestra Națională Radio () [Corola-website/Science/317196_a_318525]
-
Epoca de Aur a Islamului (în arabă: حضارة عربية إسلامية), cunoscută și ca Renașterea islamică reprezintă perioada cuprinsă între secolele al VII-lea și al XIII-lea, ajungând chiar până în secolul al XVI-lea, după unii autori. În această perioadă, artiști
Epoca de aur a islamului () [Corola-website/Science/317215_a_318544]
-
tacticilor avansate, a cavaleriei bazate pe cai și cămile. Conducătorii islamici erau foarte toleranți cu popoarele cucerite și stimulau convertirea la credința islamică. Araba, devenită limbă comună pentru diferitele grupuri etnice ale imperiului, permitea răspândirea rapidă a cunoștintelor și ideilor. Epoca de Aur a Islamului începe în secolul al VIII-lea, odată cu venirea la putere a Abbasizilor (care au domnit de la mijlocul secolului al VIII-lea, până la jumătatea secolului al XIII-lea) și în special în timpul califatului lui Al-Mamun, fiul lui
Epoca de aur a islamului () [Corola-website/Science/317215_a_318544]
-
suferit-o bibliotecile, de la simple depozite de manuscrise la adevărate biblioteci publice în sensul modern al cuvântului, centre de știință și educație, de unde se răspândeau ideile și teoriile, unde aveau loc întâlniri pentru discuții și polemici. O altă caracteristică a Epocii de Aur a Islamului o constituie existența unui număr mare de savanți, comparabili cu acei oameni ai Renașterii (ca Leonardo da Vinci), adică erudiți multidisciplinari. Printre aceștia s-au remarcat: Al Biruni, Al-Jahiz, Al-Kindi, Avicenna, Geber, Al-Idrisi, Avenzoar, Alhazen, Ibn
Epoca de aur a islamului () [Corola-website/Science/317215_a_318544]
-
bisturiul, forcepsul, ața chirurgicală (catgut), moara de vânt, inocularea, vaccinarea împotriva variolei, stiloul, metode de decodificare a mesajelor cifrate, pictura pe sticlă, sticla de cuarț, covorul persan, astrolabul sferic. Toate acestea semnlau un nivel științific și tehnologic superior Europei acelei epoci. Pe măsura creșterii gradului de urbanizare, orașele musulmane se dezvoltă tot mai mult împreună cu infrastructura aferentă de alimentare cu apă potabilă, prevăzută cu canalizare, băi publice. Speranța de viață a crescut foarte mult. Astfel, dacă în lumea greco-romană media de
Epoca de aur a islamului () [Corola-website/Science/317215_a_318544]
-
plecare avem teoriile lui Ptolemeu, pe care savanții și astronomii arabi le-au perfecționat. Astfel Alhazen aduce chiar critici și completări celebrei Almagest. De altfel, primele traduceri în arabă ale celebrei "Almagest" datează din secolul al IX-lea. In această epocă, lucrarea ar fi fost pierdută pentru europeni. Europa occidentală a redescoperit "Almagest" pornind de la versiunile traduse din arabă. Astfel, o traducere latină a fost realizată de Gérard de Crémone, provenind de la un text din Toledo. Se fac studii asupra modelului
Epoca de aur a islamului () [Corola-website/Science/317215_a_318544]
-
Al-Khujandi construiește un observator astronomic lângă Teheran prin intermediul căruia calculeză înclinarea eclipticii. În Persia, Omar Khayyam întocmește o serie de tabele în scopul reformării calendarului. Un alt mare observator este construit la Istanbul, unde activează Taqi al-Din. Savanții musulmani ai epocii medievale sunt numeroși: Al-Battani, Al-Kindi, al-Hasib al-Misri (Abu Kamil), Ibn Yahyă al-Maghribī, Al-Razi, Ibn Al-Haytham, Al Biruni, Al-Sufi, Nasir al-Din al-Tusi, Al-Kashi, Qăḍīzăda al-Rūmī, Ulugh Beg, Taqi al-Din, Al-Sijzi. De o deosebită importanță a fost Școala de la Maragheh. În Bagdad
Epoca de aur a islamului () [Corola-website/Science/317215_a_318544]
-
Firdoùsi. Teoriile și modurile muzicale elaborate în lumea arabă sunt strâns legate de matematică (teoria proporțiilor), de astronomie și astrologie (conform principiului etic care stabilește corelațiile dintre diversele părți ale universului). De asemenea, muzica intervine și în actul terapeutic. Declinul Epocii de Aur debutează încă din perioada lui al-Mu'tasim, când începe să se producă o disipare a puterii monarhice. În 1258, mongolii au invadat Imperiul Islamic distrugându-i capitala. Marile realizări ale islamului au fost continuate de Spania musulmană, Egipt
Epoca de aur a islamului () [Corola-website/Science/317215_a_318544]
-
tasim, când începe să se producă o disipare a puterii monarhice. În 1258, mongolii au invadat Imperiul Islamic distrugându-i capitala. Marile realizări ale islamului au fost continuate de Spania musulmană, Egipt și ulterior de Europa, dar, pentru spațiul arabic, "epoca de aur" se încheie.
Epoca de aur a islamului () [Corola-website/Science/317215_a_318544]
-
os datând de acum 70.000 de ani. Printre vestigiile celebre, putem menționa: Dar prima civilizație care a putut fi reconstituită este aceea de tip Hallstatt. Numele acestei culturi și a perioadei în care s-a dezvoltat (corespunzând tranziției din epoca bronzului în cea a fierului) provine de la localitata Hallstatt, în care s-au făcut descoperiri arheologice substanțiale. Prosperitatea acestei epoci se datorează în special exploatării minelor de sare, existente în zona actualului Salzburg. Înca din epoca bronzului, regiunea Austriei era
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
reconstituită este aceea de tip Hallstatt. Numele acestei culturi și a perioadei în care s-a dezvoltat (corespunzând tranziției din epoca bronzului în cea a fierului) provine de la localitata Hallstatt, în care s-au făcut descoperiri arheologice substanțiale. Prosperitatea acestei epoci se datorează în special exploatării minelor de sare, existente în zona actualului Salzburg. Înca din epoca bronzului, regiunea Austriei era un centru important de extracție a sării și de prelucrare a metalelor. Cei mai vechi locuitori cunoscuți ca seminție sunt
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
dezvoltat (corespunzând tranziției din epoca bronzului în cea a fierului) provine de la localitata Hallstatt, în care s-au făcut descoperiri arheologice substanțiale. Prosperitatea acestei epoci se datorează în special exploatării minelor de sare, existente în zona actualului Salzburg. Înca din epoca bronzului, regiunea Austriei era un centru important de extracție a sării și de prelucrare a metalelor. Cei mai vechi locuitori cunoscuți ca seminție sunt tauriscii, care formau un trib celtic si care au fost succedați de norici, de origine similară
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
Austriei și Prusiei asupra Franței se soldează cu înfrângere, forțele franceze capturând Țările de Jos. În timpul lui Francisc al II-lea, politica externă a Austriei poartă amprenta personalității ministrului de externe, Metternich, unul dintre cei mai importanți diplomați ai acelei epoci. Deși Imperiul Austriac se afla într-o continuă decădere, acesta luptă să mențină puterea monarhiei într-o Europă în care începea să adie vântul revoluționar al democrației. În 1795, la a treia și ultima împărțire a Poloniei, Austria dobândește o
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
de Nuți Dona, decorurile de George Voinescu, costumele de Mia Steriadi, iar direcția de scenă a fost asigurată de Nicușor Constantinescu și de B. Fălticineanu. "București 500" a fost conceput în două acte, dintre care primul redă pitorescul orașului în epocile anterioare, iar al doilea prezintă Bucureștiul contemporan. Din primul act fac parte cântecele: clopotului, al poștalionului, al surugiului, al haimanalei, al păpușarului, al Coanei Chirița, al lui Barbu Lăutaru, al Bătăii cu flori de la Șosea, al fălcii umflate, al societăților
Cea de-a 500-a aniversare a atestării documentare a Bucureștiului () [Corola-website/Science/317232_a_318561]
-
cu aspectul Hanului Gabroveni, s-a presupus atribuirea acestui edificiu operei ctitoricești voievodale din cel de-al patrulea deceniu al secolului al XVIII-lea. Deși datat de unii istorici ca fiind construit în 1739, conform cercetărilor arheologice și documentelor de epocă păstrate, Hanul Gabroveni a fost ridicat între 1804-1818 pe locuri ocupate anterior de case mai modeste realizate din cărămidă, ale căror vestigii au fost constatate în cadrul cercetărilor arheologice sub nivelul pivniței hanului. La începutul secolului XX, în perioada în care
Hanul Gabroveni () [Corola-website/Science/317258_a_318587]
-
istoric, . Cercetările lui J. Hampel și Fl. Romer din 1870, alături de săpăturile lui L. Dömötör au avut rolul de promovare și confirmare a importamței extraordinare a tell-ului de la „Șanțul Mare”. Săpăturile efectuate de Dömötör poartă puternica amprentă a începuturilor arheologiei, epocă caracterizată în principal prin amatorism, Dömötör însuși fiind profesor de desen. Începând cu 1910 situl avea să fie „exploatat” de către arheologul M. Roska. Numărându-se printre pionierii arheologiei instituționalizate, științifice, Roska este primul care a contribuit la clarificarea încadrării cronologice
Șanțul-Mare Pecica () [Corola-website/Science/317497_a_318826]
-
de către arheologul M. Roska. Numărându-se printre pionierii arheologiei instituționalizate, științifice, Roska este primul care a contribuit la clarificarea încadrării cronologice și culturale a diverselor nivelurilor surprinse aici. Săpăturile din 1910-1911, 1923 și 1924 au identificat o consistentă locuire a Epocii Mijlocii a Bronzului, cultura Mureș (denumită inițial Periam-Pecica). În rapoartele întocmite sunt menționate doar straturile Epocii Bronzului, dar și cel al Epocii Mijlocii a Cuprului (orizontul toartelor pastilate). D. Popescu sondează și el, în 1943, tell-ul, dar fără a publica
Șanțul-Mare Pecica () [Corola-website/Science/317497_a_318826]