43,803 matches
-
despre neliniștile și frumusețea sa morală, despre căutările, rătăcirile, dar și faptele lui mărețe. Acest prim film de actualitate al regizorului este o reală surpriză, însumând experiențele anterioare, dându-le o nouă dimensiune prin libertatea cu care sunt folosite mijloacele limbajului cinematografic, prin montajul viu, alert, tensionat, și mai ales prin țesătura relațiilor dintre personaje, a raportărilor neașteptate dintre ele, prin dezinvoltura interpretărilor, creațiile memorabile ale lui George Constantin, Ovidiu Iuliu Moldovan, Victor Rebengiuc sau Mircea Diaconu dând impresia că actorii
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
relativ rar, și când scriu nu mă refer cu precădere la teatru; mă refer, în general, la tipul de creație care nu mizează pe metaforă, ci pe metonimie. Nu trăiește prin licitarea imeginii, ci din viziune. Nu explorează resursele unui limbaj, ci devine, el însuși un limbaj. În finalul spectacolului, cele trei surori își rostesc, împreună, monologul final. Cuvintele se suprapun, se adună, se risipesc unele într-altele, într-un bocet ce trebuie să fie doar atât: un bocet, o plângere
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
mă refer cu precădere la teatru; mă refer, în general, la tipul de creație care nu mizează pe metaforă, ci pe metonimie. Nu trăiește prin licitarea imeginii, ci din viziune. Nu explorează resursele unui limbaj, ci devine, el însuși un limbaj. În finalul spectacolului, cele trei surori își rostesc, împreună, monologul final. Cuvintele se suprapun, se adună, se risipesc unele într-altele, într-un bocet ce trebuie să fie doar atât: un bocet, o plângere, un limbaj dezarticulat. Suntem pe o
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
devine, el însuși un limbaj. În finalul spectacolului, cele trei surori își rostesc, împreună, monologul final. Cuvintele se suprapun, se adună, se risipesc unele într-altele, într-un bocet ce trebuie să fie doar atât: un bocet, o plângere, un limbaj dezarticulat. Suntem pe o Vale a Plângerii. Cuvintele nu mai pot rămâne ele însele. Nu mai pot exprima decât o durere prea profundă ca ea să fie doar a piesei. Odată plecați ofițerii, odată încheiată sărbătoare, putem asculta șuietul amenințător
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
studii despre Tarara-bumbia. Este interjecția care rostită de Cebutîkin (Daniel Petrescu) vorbește despre celălalt tip de revărsare în gol. Despre alt tip de inerție. Vocea hârâită a lui Daniel Petrescu, chipul emaceat al actorului vorbesc despre o uzură a omenescului. Limbajul s-a deteriorat, comunicare nu mai este posibilă decât prin aceste ritmuri frânte. Așezat pe un scaun, în fața scenei, doctorul face trecerea către un public care poate percepe așa plânsetul lung, agonia celor trei surori, Olga (Irene Flamann Catalina), Mașa
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
la evoluția unui regizor, analizează și matricea germinativă a acestuia. Desigur, toată lumea știe că poetica cineastului Alexa Visarion activează pe bisectoarea dintre teatru și film, dar mai "invizibilă" a rămas metoda prin care el reușește să compati bilizeze cele două limbaje. Mergând eu însumi pe același drum, "secretul" lui Alexa Visarion m-a preocupat în mod constant, iar în 2014, realizând un teleplay după piesa Vinovatul de Ion Băieșu (pe care Alexa Visarion a pus-o în scenă în 1972 și
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
a preocupat în mod constant, iar în 2014, realizând un teleplay după piesa Vinovatul de Ion Băieșu (pe care Alexa Visarion a pus-o în scenă în 1972 și 1974, iar în 1991 a și ecranizat-o), am avut revelația: limbajul său filmic se forjează pe limbajul teatral specific dramei analitice. Ștefan Iordache Ștefan și Carmen Galin Maria Ca și Năpasta (pusă în scenă și ecranizată de Alexa Visarion în 1982), piesa Vinovatul are acel format al retrospecției analitice, al întoarcerii
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
în 2014, realizând un teleplay după piesa Vinovatul de Ion Băieșu (pe care Alexa Visarion a pus-o în scenă în 1972 și 1974, iar în 1991 a și ecranizat-o), am avut revelația: limbajul său filmic se forjează pe limbajul teatral specific dramei analitice. Ștefan Iordache Ștefan și Carmen Galin Maria Ca și Năpasta (pusă în scenă și ecranizată de Alexa Visarion în 1982), piesa Vinovatul are acel format al retrospecției analitice, al întoarcerii de la efecte către cauze (ceea ce pare
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
dramatică (specific filmului mai mult sau mai puțin teatral, nu teatrului filmat), personajele /protagoniștii cu evoluție analitică (întrupați de actori capabili să alterneze instantaneu concretețea naturalistă cu stilizarea expresionistă). Numai un regizor total, polivalent, poate pune în confluență cele două limbaje, cu o variabilitate estetică atât de mare încât orice stereotipii rețetare sunt excluse; dar, dincolo de toată această bucătărie internă, rămâne puterea lui Alexa Visarion de a se reinventa, devenirea celui mai recent film al său, Ana, explicând (ca un autoportret
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Visarion a reușit, și-i exprim sincera mea admirație. Deși veți vedea doar versiunea română, acceptați o ultimă confidență: am o tandrețe particulară pentru scena dintre Răzvan Vasilescu și Dorina Lazăr: mi-a fost greu de găsit echivalentul comicului de limbaj precum și a fluidității, în franceză, dar odată dibuite, am rîs de unul singur, citind cu voce tare. Sper să îmi împărtășiți preferința. Dar, fiți pe pace, tot filmul Ana este plin de momente remarcabile! (Iulian Negulescu) Filmul lui Alexa Visarion
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
filozofică, merg ele? Ce înseamnă, în ultimă instanță, un succes pe care cinematografia nostră îl obține? încă foarte puțin. Ca un semn de progres, ne-am specializat, oarecum, în ultimii ani, prin câțiva regizori de reală aptitudine, într-un nou limbaj cinematografic nou pentru noi, nu pentru alții. Un limbaj mai aproape de o expresie internațională a filmului. Dar acest limbaj este, în capodoperele universale, o posibilitate câștigată de autori, de a exprima ceea ce îi obsedează. Pe când la noi, deocamdată, în majoritatea
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
succes pe care cinematografia nostră îl obține? încă foarte puțin. Ca un semn de progres, ne-am specializat, oarecum, în ultimii ani, prin câțiva regizori de reală aptitudine, într-un nou limbaj cinematografic nou pentru noi, nu pentru alții. Un limbaj mai aproape de o expresie internațională a filmului. Dar acest limbaj este, în capodoperele universale, o posibilitate câștigată de autori, de a exprima ceea ce îi obsedează. Pe când la noi, deocamdată, în majoritatea cazurilor, aș putea spune, acest limbaj substituie ideea, substituie
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Ca un semn de progres, ne-am specializat, oarecum, în ultimii ani, prin câțiva regizori de reală aptitudine, într-un nou limbaj cinematografic nou pentru noi, nu pentru alții. Un limbaj mai aproape de o expresie internațională a filmului. Dar acest limbaj este, în capodoperele universale, o posibilitate câștigată de autori, de a exprima ceea ce îi obsedează. Pe când la noi, deocamdată, în majoritatea cazurilor, aș putea spune, acest limbaj substituie ideea, substituie gândirea. El însuși, limbajul, se crede gândire și concept regizoral
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
pentru alții. Un limbaj mai aproape de o expresie internațională a filmului. Dar acest limbaj este, în capodoperele universale, o posibilitate câștigată de autori, de a exprima ceea ce îi obsedează. Pe când la noi, deocamdată, în majoritatea cazurilor, aș putea spune, acest limbaj substituie ideea, substituie gândirea. El însuși, limbajul, se crede gândire și concept regizoral, el însuși reprezintă atitudinea față de viață, față de om. Dar această atitudine este formală și ineficientă, după părerea mea. Filmul ca artă trebuie să fie vital, nepretențios, neestetizant
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
expresie internațională a filmului. Dar acest limbaj este, în capodoperele universale, o posibilitate câștigată de autori, de a exprima ceea ce îi obsedează. Pe când la noi, deocamdată, în majoritatea cazurilor, aș putea spune, acest limbaj substituie ideea, substituie gândirea. El însuși, limbajul, se crede gândire și concept regizoral, el însuși reprezintă atitudinea față de viață, față de om. Dar această atitudine este formală și ineficientă, după părerea mea. Filmul ca artă trebuie să fie vital, nepretențios, neestetizant, trebuie să implice, într-un înalt grad
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Așadar care sunt proiectele dumneavoastră? Voi încerca să continui acest drum deschis de Radu Penciulescu prin spectacolele: Baltagul, Richard al II-lea, Tango... Teatrul Mic trebuie să fie un teatru de substanță, încercând să transfigureze textul de idee într-un limbaj scenic viu; reprezentațiile noastre, ca și în celelalte stagiuni (împlinite!) ale teatrului, le-am dori spectacole de meditație...Va trebui să găsim dimensiuni viabile, penetrante ale teatrului, să-l facem cât mai atractiv și subtil, capabil să-și mențină menirea
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
peste 35 in străinătate .Un critic maghiar, profesor univesitar la Florența, dramaturg de prestigiu, Miklos Hubay, a afirmat că spectacolul fixează un stil național de valoare universală pentru că apropie tradiția arhaică românească de cea a teatrului antic grec, într-un limbaj de nobilă modernitate. La Ulm, în Germania, am avut chiar surpriza unei interesante observații privind politica născută în urma vizionării spectacolului nostru: " Niciodată plata pentru o vinovăție nu trebuie să fie răzbunarea. "Politica și arta prin Caragiale într-o Germanie divizată
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
risipesc... Teatru în acea perioadă era de înaltă valoare Ciulei, Pintilie, Esrig, Penciulescu, Crin Teodorescu, Valeriu Moisescu... Și de atunci nu mă interesează hegemonia conceptului regizoral în afara unui suport moral, etic. Sunt atras de ceea ce se poate împlini într-un limbaj specific, expresiv pentru a naște un dialog între ființă și lume, un dialog înăuntrul ființei, între cunoscut și necunoscut, o răspâtie a solitudinii și a solidarității. Am fost întrebat de multe ori "Cine te-a format?". M-a format Eminescu
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
românești din perioada comunismului, probabil cu excepția familiei „conducătorului iubit”. Se spunea că dacă se întâlnesc patru persoane și discută, una va informa securitatea despre discuția ce avusese loc. Limba oficială, de lemn, fără acoperire în realitate, era însoțită de un limbaj nonverbal congruent: oamenii nu se priveau în ochi, privirile directe erau evitate, precum și întrebările sau afirmațiile clare, directe. Minciuna, corupția, furtul soluționau situații ce păreau fără ieșire în cotidianul restrictiv și coercitiv al ultimilor ani ai lui Ceaușescu. Oamenii au
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
Tismăneanu, 2005, p. 442). Pentru procurarea din comerț a bunurilor necesare, oamenii se așezau la cozi interminabile, indiferent de anotimp, începând cu ora 4 dimineața, în vreme ce magazinele se deschideau la ora 7,00 sau 8,00 dimineața. Se dezvoltase un limbaj specific și am putea spune o „cultură”a cozilor. Teama de a nu fi stat degeaba la coadă ore în șir și de a pleca fără produsul dorit, care se putea epuiza până ajungeai la tejgheaua unde se vindea produsul
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
dimensiuni: intrapsihic, finalizată cu percepția de către subiect a semnalului corporal; interpersonal, când este exprimată de pacient și descifrată de medic în relația cu pacientul. Consecința firească a comunicării durerii de către pacient, către personalul medical este căutarea răspunsului adecvat. Durerea ca limbaj Așadar durerea poate fi văzută ca un limbaj, o exprimare a unei stări de perturbare a stării de sănătate, un mesaj pe care corpul îl trimite creierului determinând conștientizarea de către individ a unei stări de pericol. Conștientizarea durerii atrage după
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
semnalului corporal; interpersonal, când este exprimată de pacient și descifrată de medic în relația cu pacientul. Consecința firească a comunicării durerii de către pacient, către personalul medical este căutarea răspunsului adecvat. Durerea ca limbaj Așadar durerea poate fi văzută ca un limbaj, o exprimare a unei stări de perturbare a stării de sănătate, un mesaj pe care corpul îl trimite creierului determinând conștientizarea de către individ a unei stări de pericol. Conștientizarea durerii atrage după sine exprimarea ei de către individ, în căutarea unui
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
unui ajutor, fie a unui sprijin moral, fie a unui ajutor de specialitate. Exprimarea durerii de către individ ține de natura socială a ființei umane, de faptul că existăm în relație și în dependență față de celălalt. Dar „există întotdeauna la nivelul limbajului ceva care se află dincolo de conștient”(Lacan, 1977). Personalul medical este solicitat să răspundă durerii exprimate de pacient în complexitatea relației dintre ei. De regulă, întâlnirea lor are loc tocmai datorită durerii resimțite de pacient. Pacientul formulează un mesaj, prin
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
intenționată sau nu, dar generând întotdeauna consecințe nefaste imediate și de durată asupra dezvoltării lui, considerate holistic. Consecințele, diferite de la un copil la altul, impun „reparații”atât din punct de vedere legal, cât și din punct de vedere medico-psihosocial. în limbajul de specialitate violența suferită de copilul-victimă se exprimă prin: abuz, neglijare, maltratare, molestare, hărțuire, exploatare. Abuzul și neglijarea copilului se reunesc în conceptul de maltratare. Termenul de maltratare se regăsește în legislație în sintagma: „tratamente rele aplicate minorului”. Deși consecințele
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
necesare, și adulții din jur au nevoie de educație. în lipsa unei pregătiri pentru intervențiile cu situații de abuz sexual al copilului, chiar și profesioniștii pot întâmpina dificultăți, începând cu momentul în care trebuie să asculte povestea abuzului relatată de copil. Limbajul și povestea pot pune în dificultate și crea o stare de disconfort unui profesionist nepregătit în domeniul abuzului sexual. Mesajele de bază în educația preventivă a adulților sunt: credeți ceea ce spune copilul, chiar dacă pare dificil de crezut; asigurați copilul că
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]