43,993 matches
-
planurile.Johnson va alege calea intervenției active,ce va duce la un lung așa zis "Război al mlaștinilor". Admnistrația Kennedy s-a preocupat și de problemele din Orientul Mijlociu și Apropiat: a întâmpinat probleme cu guvernul israelian cu privire la producerea de arme nucleare în Dimona, iar în 1963, administrația Kennedy a susținut lovitură de stat împotriva guvernului din Irak, condusă de generalul Abdel Karim Kassem. Anunțarea politicii noilor frontiere a lui Kennedy întărise lupta persoanelor de culoare din SUA pentru dobândirea drepturilor egale
John Fitzgerald Kennedy () [Corola-website/Science/302305_a_303634]
-
Răsăriteană, țări care au devenit state satelit în blocul sovietic. Uniunea Sovietică a fost singura superputere care putea rivaliza cu Statele Unite ale Americii. Războiul rece dintre cele două națiuni și aliații lor au dus la cursa înarmării convenționale, cursa înarmării nucleare și la cursa spațială. Până la începutul deceniului al nouălea al secolului trecut, forțele armate sovietice aveau mai multe trupe și arme nucleare decât orice altă națiune. Uniunea Sovietică nu s-a prăbușit în 1991 datorită unei înfrângeri militare ci datorită
Istoria militară a Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302292_a_303621]
-
Americii. Războiul rece dintre cele două națiuni și aliații lor au dus la cursa înarmării convenționale, cursa înarmării nucleare și la cursa spațială. Până la începutul deceniului al nouălea al secolului trecut, forțele armate sovietice aveau mai multe trupe și arme nucleare decât orice altă națiune. Uniunea Sovietică nu s-a prăbușit în 1991 datorită unei înfrângeri militare ci datorită factorilor economici și politici ("vezi și:" Istoria Uniunii Sovietice (1985-1991)). Armata sovietică era formată din cinci arme separate. În ordinea importanței oficiale
Istoria militară a Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302292_a_303621]
-
conflicte armate, așa cum au fost Blocada Berlinului din 1948-1949, sau Criza rachetelor din Cuba din 1962, în timpul căruia durii celor două părți au împins lumea până pe marginea prăpastiei războiului. Această atitudine a fost temperată nu numai de temererile unui conflict nuclear, dar și de vocile raționale ale moderaților. În timpul în care în fruntea Uniunii Sovietice s-a aflat Hrușciov, relațiile URSS-ului cu Republica Socialistă Federală Iugoslavia și cu Josip Broz Tito au fost definitiv refăcute, odată cu dizolvarea Cominformului, în 1956
Istoria militară a Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302292_a_303621]
-
după cele mai multe estimări) cam 20 de miliarde de dolari și care au provocat cam 15.000 de morți din rândurile soldaților sovietici, Gorbaciov a hotărât în 1989 să retragă trupele sovietice din Afganistan. Uniunea Sovietică a testat prima sa bombă nucleară cu numele de cod "„Первая молния - Primul fulger”" pe 29 august 1949, numai la patru ani după bombardamentele nucleare de la Hiroșma și Nagasaki, spre surpriza totală a numeroși responsabili occidentali care se așteptau ca monopolul nuclear american să dureze mai
Istoria militară a Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302292_a_303621]
-
rândurile soldaților sovietici, Gorbaciov a hotărât în 1989 să retragă trupele sovietice din Afganistan. Uniunea Sovietică a testat prima sa bombă nucleară cu numele de cod "„Первая молния - Primul fulger”" pe 29 august 1949, numai la patru ani după bombardamentele nucleare de la Hiroșma și Nagasaki, spre surpriza totală a numeroși responsabili occidentali care se așteptau ca monopolul nuclear american să dureze mai multă vreme. S-a dovedit mai apoi că proiectul atomic sovietic a primit numeroase informații datorate spionajului asupra proiectului
Istoria militară a Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302292_a_303621]
-
testat prima sa bombă nucleară cu numele de cod "„Первая молния - Primul fulger”" pe 29 august 1949, numai la patru ani după bombardamentele nucleare de la Hiroșma și Nagasaki, spre surpriza totală a numeroși responsabili occidentali care se așteptau ca monopolul nuclear american să dureze mai multă vreme. S-a dovedit mai apoi că proiectul atomic sovietic a primit numeroase informații datorate spionajului asupra proiectului atomic american - Proiectul Manhattan din timpul războiului, prima bombă sovietică fiind în mare parte o copie a
Istoria militară a Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302292_a_303621]
-
asupra proiectului atomic american - Proiectul Manhattan din timpul războiului, prima bombă sovietică fiind în mare parte o copie a bombei americane „Fat Man”. De la sfârșitul deceniului al șaselea, armata sovietică s-a concentrat pe câștigarea parității cu americanii în ceea ce privește armele nucleare. Deși sovieticii au propus mai multe planuri pentru dezarmarea nucleară, ei nu au încetat nicio clipă procesul de dezvoltare și amplasare a noi arme atomice. De-abia în deceniul al șaptelea, SUA și URSS au ajuns la un acord pentru
Istoria militară a Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302292_a_303621]
-
bombă sovietică fiind în mare parte o copie a bombei americane „Fat Man”. De la sfârșitul deceniului al șaselea, armata sovietică s-a concentrat pe câștigarea parității cu americanii în ceea ce privește armele nucleare. Deși sovieticii au propus mai multe planuri pentru dezarmarea nucleară, ei nu au încetat nicio clipă procesul de dezvoltare și amplasare a noi arme atomice. De-abia în deceniul al șaptelea, SUA și URSS au ajuns la un acord pentru oprirea amplasării de arme nucleare în Antarctica și pentru oprirea
Istoria militară a Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302292_a_303621]
-
mai multe planuri pentru dezarmarea nucleară, ei nu au încetat nicio clipă procesul de dezvoltare și amplasare a noi arme atomice. De-abia în deceniul al șaptelea, SUA și URSS au ajuns la un acord pentru oprirea amplasării de arme nucleare în Antarctica și pentru oprirea testării armelor nucleare în atmosferă, spațiul cosmic și sub apă. Până la sfârșitul deceniului al șaptelea, URSS-ul a ajuns la paritate cu SUA în cazul anumitor categorii de arme strategice și, în aceste condiții, s-
Istoria militară a Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302292_a_303621]
-
au încetat nicio clipă procesul de dezvoltare și amplasare a noi arme atomice. De-abia în deceniul al șaptelea, SUA și URSS au ajuns la un acord pentru oprirea amplasării de arme nucleare în Antarctica și pentru oprirea testării armelor nucleare în atmosferă, spațiul cosmic și sub apă. Până la sfârșitul deceniului al șaptelea, URSS-ul a ajuns la paritate cu SUA în cazul anumitor categorii de arme strategice și, în aceste condiții, s-a arătat disponibilă să discute limitele desfășurărilor acestor
Istoria militară a Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302292_a_303621]
-
și un tratat de limitare a rachetelor antibalistice. Tratatele SALT erau privite în occident ca o oficializare a conceptului „de distrugere mutuală asigurată” (sau de „intimidare reciprocă”). Atât SUA cât și URSS își recunoșteau vulnerabilitatea reciprocă la distrugerea cu arme nucleare, indiferent care era puterea care ar fi declanșat războiul atomic. Un al doilea tratat SALT (SALT II) a fost semnat în iunie 1979 la Viena. Printre alte prevederi, tratatul stabilea limitele superioare ale stocurilor de rachete baistice cu lansare de pe
Istoria militară a Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302292_a_303621]
-
SALT II nu a fost niciodat ratificat de Senatul Statelor Unite în mare parte datorită "destinderii" de la sfârșitul deceniului al optulea și începutul celui de-al nouălea. La un moment dat, URSS-ul a menținut cel mai mare arsenal de arme nucleare din lume. În conformitate cu estimările Natural Resources Defense Council, acest arsemal a atins un vârf de aproximativ 45.000 de capete nucleare în 1986. Aproximativ 20.000 din acestea erau arme nucleare tactice, reflectând doctrina sovietică care favoriza aceste arme în
Istoria militară a Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302292_a_303621]
-
începutul celui de-al nouălea. La un moment dat, URSS-ul a menținut cel mai mare arsenal de arme nucleare din lume. În conformitate cu estimările Natural Resources Defense Council, acest arsemal a atins un vârf de aproximativ 45.000 de capete nucleare în 1986. Aproximativ 20.000 din acestea erau arme nucleare tactice, reflectând doctrina sovietică care favoriza aceste arme în cazul unui război în Europa. Restul de aproximativ 25.000 de arme erau rachete nucleare strategice. Aceste arme erau considerate atât
Istoria militară a Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302292_a_303621]
-
-ul a menținut cel mai mare arsenal de arme nucleare din lume. În conformitate cu estimările Natural Resources Defense Council, acest arsemal a atins un vârf de aproximativ 45.000 de capete nucleare în 1986. Aproximativ 20.000 din acestea erau arme nucleare tactice, reflectând doctrina sovietică care favoriza aceste arme în cazul unui război în Europa. Restul de aproximativ 25.000 de arme erau rachete nucleare strategice. Aceste arme erau considerate atât ofensive cât și defensive. Cu excepția notabilă a lui Hrușciov (și
Istoria militară a Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302292_a_303621]
-
de aproximativ 45.000 de capete nucleare în 1986. Aproximativ 20.000 din acestea erau arme nucleare tactice, reflectând doctrina sovietică care favoriza aceste arme în cazul unui război în Europa. Restul de aproximativ 25.000 de arme erau rachete nucleare strategice. Aceste arme erau considerate atât ofensive cât și defensive. Cu excepția notabilă a lui Hrușciov (și poate a lui Gorbaciov), liderii sovietici, începând cu sfârșitul deceniului al treilea, au pus accentul pe producția militară în loc de industria civilă. Înalta prioritate acordată
Istoria militară a Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302292_a_303621]
-
de recrutare și scăderea capacităților industriale din noile republici independente, a dus la un declin dezastruos al capacității de luptă a forțelor armate ale republicilor postsovietice, în deceniul care a urmat prăbușirii Uniunii Sovietice. Cea mai mare parte a arsenalului nuclear al fostei URSS a fost moștenită de Rusia. O parte redusă a stocului de arme nucleare a fost obținută de Ucraina, Belarus și Kazahstan, dar toate armele atomice au fost trasferate în Rusia până în 1996. Uzbekistanul, o fostă republică sovitică
Istoria militară a Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302292_a_303621]
-
al capacității de luptă a forțelor armate ale republicilor postsovietice, în deceniul care a urmat prăbușirii Uniunii Sovietice. Cea mai mare parte a arsenalului nuclear al fostei URSS a fost moștenită de Rusia. O parte redusă a stocului de arme nucleare a fost obținută de Ucraina, Belarus și Kazahstan, dar toate armele atomice au fost trasferate în Rusia până în 1996. Uzbekistanul, o fostă republică sovitică pe teritoriul căreia au staționat rachete nucleare, a fost lipsită în momentul proclamării independenței de astfel
Istoria militară a Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302292_a_303621]
-
de Rusia. O parte redusă a stocului de arme nucleare a fost obținută de Ucraina, Belarus și Kazahstan, dar toate armele atomice au fost trasferate în Rusia până în 1996. Uzbekistanul, o fostă republică sovitică pe teritoriul căreia au staționat rachete nucleare, a fost lipsită în momentul proclamării independenței de astfel de arme și a ales să semneze Tratatul de neproliferare a armelor nucleare. În afară de implicarea în anumite războaie, armata sovietică a luat parte la diferite conflicte interne din mai multe țări
Istoria militară a Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302292_a_303621]
-
au fost trasferate în Rusia până în 1996. Uzbekistanul, o fostă republică sovitică pe teritoriul căreia au staționat rachete nucleare, a fost lipsită în momentul proclamării independenței de astfel de arme și a ales să semneze Tratatul de neproliferare a armelor nucleare. În afară de implicarea în anumite războaie, armata sovietică a luat parte la diferite conflicte interne din mai multe țări, ca și la conflictele dintre diferitele țări ale lumii a treia, având ca scop principal promovarea intereselor strategice sovietice, în același timp
Istoria militară a Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302292_a_303621]
-
luat parte la diferite conflicte interne din mai multe țări, ca și la conflictele dintre diferitele țări ale lumii a treia, având ca scop principal promovarea intereselor strategice sovietice, în același timp evitând conflictul direct între supraputeri în epoca armelor nucleare, (sau, ca în cazul războiului civil spaniol, avitând angajarea într-un conflict pentru care nicio parte nu era pregătită suficient). În multe cazuri, implicarea sovietică a fost sub foma consilierilor militari, sau sub forma vânzărilor sau aprovizionării cu arme.
Istoria militară a Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302292_a_303621]
-
mare abundență se datoreaza foarte înaltei energii de legătură pe care o are heliul-4 (per nucleon) în comparație cu cele trei elemente ce urmeaza heliului (litiu, beriliu și bor). Această energie de legătură explică frecvență existenței sale ca produs atât în fuziunea nucleară, cât și în dezintegrarea radioactivă. Heliul în univers este în majoritate heliu-4 și s-a format în timpul originarului Big Bang. Cantități de heliu sunt create actualmente ca rezultat al fuziunii nucleare a hidrogenului, în toate stelele, în afară de cele foarte grele
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
explică frecvență existenței sale ca produs atât în fuziunea nucleară, cât și în dezintegrarea radioactivă. Heliul în univers este în majoritate heliu-4 și s-a format în timpul originarului Big Bang. Cantități de heliu sunt create actualmente ca rezultat al fuziunii nucleare a hidrogenului, în toate stelele, în afară de cele foarte grele, unde heliul fusionează în elemente mai grele spre sfârșitul vieții lor.(vezi versiunea recentă în lb.eng.) Pe pământ, greutatea redusă a heliului a cauzat evaporarea din norul de gaze și
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
pentru două particule utilizând regulile acesteia. Însă există metode în mecanica cuantică ce explică compoziția să, valorile determinate astfel având o eroare mai mică de 2% fațăa de cele obținute experimental. În aceste modele, electronii sunt ecranați, astfel că sarcina nucleară efectivă a fiecăreia este de 1,69 unități față de 2 unități, valoare ce reprezinta sarcina nucleară efectivă a nucleului de heliu fără a se fi luat în considerare cei doi electroni. Nucleu atomului de heliu-4, care este identic cu o
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
valorile determinate astfel având o eroare mai mică de 2% fațăa de cele obținute experimental. În aceste modele, electronii sunt ecranați, astfel că sarcina nucleară efectivă a fiecăreia este de 1,69 unități față de 2 unități, valoare ce reprezinta sarcina nucleară efectivă a nucleului de heliu fără a se fi luat în considerare cei doi electroni. Nucleu atomului de heliu-4, care este identic cu o particulă alfa, prezintă un interes deosebit deoarece sarcina să scade exponențial de la un maxim în punctul
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]