45,316 matches
-
zboruri cu pasageri sunt recomandate anvelope de peste 4000 m³. Pasagerii sau încărcătura sunt transportați într-o nacelă care conține și o sursă de căldură, cel mai adesea un arzător orientat spre interiorul anvelopei, care eliberează flăcări de până la 6 m lungime, cu scopul de a încălzi aerul interior. Combustibilul utilizat în acest scop este propan sau amestec de propan și butan. Presiunea normală de lucru este între 5-10 bari. Aerul încălzit este dirijat spre interiorul anvelopei balonului și îl face să
Balon cu aer cald () [Corola-website/Science/319862_a_321191]
-
jungle. Aceste informații, împreună cu fosilele și tehnicile moderne de datare a rocilor, i-au ajutat pe savanți să reconstituie istoria geologică a Pământului. Scara geologică împarte cei 4,6 miliarde ani de istorie a Terrei în unități de timp de lungimi diferite. Mai multe perioade geologice sunt denumite după locul în care au fost studiate rocile din acea perioadă: Jurasic, după munții Jura. Permian, după provincia Perm, din Rusia. Cambrian, după numele roman al Țării Galilor. Altele sunt numite după o caracteristică
Paleogeologie () [Corola-website/Science/319863_a_321192]
-
cerințe tehnice de nivel înalt din cauza terenului greu. În special, pe tronsonul între Mihăileni și Păltiniș trebuiau construite mai multe poduri și tuneluri. Creasta principală a Carpaților a fost traversată, la 1.012 m altitudine, prin Tunelul Ciumani (1223 m lungime). Pe partea de vest a fost construit Viaductul Caracău (cu o lungime de 264 m), aflat la 64 m înălțime față de valea străbătută. Pe partea ungară, tronsonul de la Sfântu Gheorghe la Miercurea Ciuc a fost pus la dispoziția traficului feroviar la
Calea ferată Sfântu Gheorghe–Siculeni–Adjud () [Corola-website/Science/319884_a_321213]
-
între Mihăileni și Păltiniș trebuiau construite mai multe poduri și tuneluri. Creasta principală a Carpaților a fost traversată, la 1.012 m altitudine, prin Tunelul Ciumani (1223 m lungime). Pe partea de vest a fost construit Viaductul Caracău (cu o lungime de 264 m), aflat la 64 m înălțime față de valea străbătută. Pe partea ungară, tronsonul de la Sfântu Gheorghe la Miercurea Ciuc a fost pus la dispoziția traficului feroviar la 5 aprilie 1897, iar continuarea până la graniță în localitatea Ghimeș la data
Calea ferată Sfântu Gheorghe–Siculeni–Adjud () [Corola-website/Science/319884_a_321213]
-
parte a importantei magistrale feroviare de la Brașov spre Satu Mare. De asemenea, prezintă importanță și pentru traficul de mărfuri. Începând din anul 2001, a fost transportată în fiecare zi de la Moinești la Ploiești câte o garnitură de petrol de 1 km lungime. Notă - "Prescurtări folosite în graficul liniei" :
Calea ferată Sfântu Gheorghe–Siculeni–Adjud () [Corola-website/Science/319884_a_321213]
-
MÁV) și cea română (CFR) la punctele de trecere a frontierei de cale ferată, guvernul ungar a decis să închidă legăturile rupte ale rețelei feroviare din estul Transilvaniei. Între anii 1941-1942 a fost construită o cale ferată de 47 km lungime între localitățile Sărățel (în ) și Deda (în ). Sărățel se afla pe traseul de la Dej (în ) la Bistrița (în , în ) din nordul Transilvaniei, iar Deda pe traseul care lega Târgu Mureș de Gheorgheni (în ). Chiar și în timpul celui de-al doilea
Calea ferată Deda–Sărățel () [Corola-website/Science/319882_a_321211]
-
este un râu în provincia Newfoundland și Labrador din Canada. El se află la est de lacul de acumulare Smallwood Reservoir care ocupă o suprafață de 6527 km² fiind situat pe coordonatele (). Fluviul are lungimea de 856 km și sprafața bazinului de colectare 79.800 km², el de curge prin Lake Melville și se varsă în Atlantic. Pe cursul râului se află "Cascada Churchill" () care are o înălțime de 75 m, aici se află o
Churchill River () [Corola-website/Science/319942_a_321271]
-
regiunea Inverness din Scoția. Împreună cu șapca cu cozoroc în față și în spate face parte din articolele de îmbrăcăminte specifice ale detectivului Sherlock Holmes. Ea provine din "haina" Inverness, o haină cu mâneci acoperită de o manta lungă, ajungând până la lungimea mânecilor. Prin anii 1870, pelerina a fost împărțită în două și o mică manta de fiecare parte a fost cusută de fiecare parte, nu și în partea din spate. În anii 1880, mânecile au fost eliminate în întregime și găurile
Pelerină Inverness () [Corola-website/Science/319951_a_321280]
-
cu o grosime care varia între 6 mm și 10 mm. Zece rachete de calibru 15 cm puteau fi lansate într-o salvă. Armamentul secundar consta într-o mitralieră MG 34. Vehiculul avea o greutate de 8,5 tone, o lungime de 6 metri, o lățime de 2,2 metri și o înălțime de 3,05 metri (2,5 metri fără lansatorul de rachete). Semișenilatul era dotat cu un motor Opel de 3,6 litri cu 6 cilindri. Autonomia era de
Panzerwerfer () [Corola-website/Science/319964_a_321293]
-
înlocuitorul vehiculului Opel Maultier, fiindcă sWS putea transporta mai multă muniție și avea o performanță superioară pe teren accidentat. Blindajul avea o grosime care varia între 15 mm și 6 mm. Greutatea vehiculului era de 13,5 tone (fără muniție), lungimea era de 6,92 metri, lățimea de 2,5 metri, iar înălțimea era de 2,07 metri (fără lansator). Semișenilatul sWS era dotat cu un motor Maybach HL42TR cu o autonomie de 300 de kilometri și o viteză maximă de
Panzerwerfer () [Corola-website/Science/319964_a_321293]
-
a împiedica unirea a doi cromozomi prin unirea neomoloagă a capetelor. De asemenea, datorită prezenței telomerilor, pierderea informației genetice în timpul procesului de replicare este minimă. Telomerii se scurtează odată cu trecerea anilor și din cauza unor maladii. Există teorii care leagă micșorarea lungimii telomerilor de procesul îmbătrânirii și de apariția unor boli specifice bătrâneții, și implicit, durata vieții individului de lungimea telomerilor. Odată cu diminuarea importantă a telomerilor, cromozomul își pierde stabilitatea și apar numeroase rearanjări cromozomice determinând moartea celulară (apoptoza), sau intrarea într-
Telomer () [Corola-website/Science/319956_a_321285]
-
genetice în timpul procesului de replicare este minimă. Telomerii se scurtează odată cu trecerea anilor și din cauza unor maladii. Există teorii care leagă micșorarea lungimii telomerilor de procesul îmbătrânirii și de apariția unor boli specifice bătrâneții, și implicit, durata vieții individului de lungimea telomerilor. Odată cu diminuarea importantă a telomerilor, cromozomul își pierde stabilitatea și apar numeroase rearanjări cromozomice determinând moartea celulară (apoptoza), sau intrarea într-o stare numită senescenta replicativa. Telomerii sunt alcătuiți din câteva mii de repetiții ale unei secvențe scurte de
Telomer () [Corola-website/Science/319956_a_321285]
-
telomerilor, cromozomul își pierde stabilitatea și apar numeroase rearanjări cromozomice determinând moartea celulară (apoptoza), sau intrarea într-o stare numită senescenta replicativa. Telomerii sunt alcătuiți din câteva mii de repetiții ale unei secvențe scurte de ADN (la om având o lungime de 3 până la 20 kilobaze, plus încă 100-300 kilobaze asociate telomerului care sunt situate între telomer și restul cromozomului). Structura exactă a telomerilor nu este cunoscută, depinzând de secvențele de baze. La vertebrate, inclusiv omul, secvență repetată este TTAGGG, la
Telomer () [Corola-website/Science/319956_a_321285]
-
Păianjenul viespe (lat. "") este o specie de păianjeni țesători sferici. Este cel mai des întâlnit păianjen din genul "Argiope" din Europa, inclusiv România. Corpul acestui păianjen este alungit, masculul ajungând până la 6 mm lungime, iar femela până la 25 mm. Prosoma are nuanțe argintii - albe. Culoarea opistosomei reprezintă o succesivitate a dungilor transversale galbene și negre. Această pigmentație îi oferă un camuflaj, păsările confundând păianjenul cu o viespe. Unele cercetări au demostrat că dungile pestrițe
Argiope bruennichi () [Corola-website/Science/319972_a_321301]
-
sau pietrarul negru cu creastă albă (Oenanthe leucopyga) este o pasăre din categoria păsărilor-pietrar, din familia Muscicapidae. De lungime 17 - 18 cm, locuiește în Deșertul Sahara, Peninsula Arabică și Irak. Se poate întâlni și în țările din vestul Europei. Pasărea se hrănește cu insecte. Este remarcabil modul în care își construiește cuibul. Acesta este prevăzut cu un veritabil sistem
Pietrarul cu creastă albă () [Corola-website/Science/320006_a_321335]
-
lungă de zbor 797 km/h Altitudine maximă de operare 13.716 m MOTOARE 3 × Garrett TFE731-3-1C turbofan Turboventilatoare Putere 16.5 kN GREUTATE Neechipat 9.150 kg Decolare maximă standard 17.600 kg DIMENSIUNI Anvergură aripii 18.86 m Lungime 18.52 m Înălțime 6.98 m Suprafață aripii 46.8 m² G=17248daN S=2b*c=18.86*2.4=46.8m2 kg/m3 V0=797km/h Conform FAR23, pentru categoria normală: - factorul de sarcină ia valori între ; - factorul
Dassault Falcon 50 () [Corola-website/Science/315944_a_317273]
-
de struguri mari și uneori chiar foarte mari. Astfel, pe un butuc se poate ajunge până la 8-10 kilograme, iar pe hectar, în anii foarte favorabili, până la circa 40.000 kg. Strugurii au în medie 170 g și ajung la o lungime de 16-18 cm, de formă cilindrică, ușor aripați. În general, acești struguri sunt foarte compacți, la maturitate boabele, presându-se între ele, devin deformate și turtite lateral. Pe partea expusă la soare, boabele sunt verzi-gălbui, slab rumenite, cu numeroase puncte
Plăvaie () [Corola-website/Science/315955_a_317284]
-
a început cu exerciții împotrivă vântului, urmat cu sărituri de pe o scândură de sărituri în grădina lui. Din vara anului 1891 a început să exerseze pe „aeroporturi”, mai întîi pe un deal de lîngă Werder, (la Derwitz), unde ajungea la lungimi de zbor de 25 m. Din anul 1892 - 1984 Lilienthal a construit mai multe piste de decolare. În Berlin la Lichterfelde, una chiar de 15 m înălțime. În apropierea localității Neustadt, a ajuns o lungime de zbor de pînă la
Otto Lilienthal () [Corola-website/Science/315992_a_317321]
-
la Derwitz), unde ajungea la lungimi de zbor de 25 m. Din anul 1892 - 1984 Lilienthal a construit mai multe piste de decolare. În Berlin la Lichterfelde, una chiar de 15 m înălțime. În apropierea localității Neustadt, a ajuns o lungime de zbor de pînă la 250 m. În total, Lilienthal a construit în viața lui cel puțin 21 de "aparate de zbor", printre care și acelea cu aripi mobile. Din anul 1894 unul dintre aeroplanele lui era produs în serie
Otto Lilienthal () [Corola-website/Science/315992_a_317321]
-
două strâmtori, ultima dintre ele necesitând o muncă de peste 40 de ore pentru a putea fi depășită. Sunt interceptate Complexul Sălilor Mari, Gal. Meandrului și Rețeaua Paralelă. În august 1988 are loc prima acțiune de cartare, masurandu-se 300 m lungime și -104 m denivelare. În iulie 1989 se realizează topografia întregului sector cunoscut la acea dată. Concomitent încep derocările la capătul Sălii cu Aragonite (-77), reușindu-se depășirea și a acestui ultim obstacol în august 1991. În 1992 se ajunge
Peștera V5 () [Corola-website/Science/318886_a_320215]
-
la acea dată. Concomitent încep derocările la capătul Sălii cu Aragonite (-77), reușindu-se depășirea și a acestui ultim obstacol în august 1991. În 1992 se ajunge la un sifon situat la cota -273 m până unde se măsoară o lungime de 1446 m. În luna august, 2008 se face joncțiunea între "V5" și o alta peșteră din apropiere, Frigiderul lui Gigi, creând o arie explorabila, în galerii, care însumează, estimativ, mai mult de 50 km și care se întinde, practic
Peștera V5 () [Corola-website/Science/318886_a_320215]
-
de endocarst, de la galeriile verticale spălate, pline cu șepte, marmite lingurițe . la cele orizontale, largi, populate cu toate speleotemele. Sunt prezente scurgerile parietale stalactite. stalcmite, coloane, gururi Sunt descoperite și unicate. Clusterite cu cristale aciculare de aragonit de 25 cm lungime. Există aici galeri uscate și galeri active, săli de mari dimensiuni sau galeri strâmte, greu de parcurs. În V5 se află cea mai voluminoasa sala de peșteră din România, sala Paul Matoș lungă de 415 m și 1,2 milioane
Peștera V5 () [Corola-website/Science/318886_a_320215]
-
fost mai puțin solicitant din punct de vedere tehnic și a fost construit în parte pe la începutul secolului al XX-lea, construit pe linie ferată îngustă. Pe porțiunea de la Lunca Ilvei la Floreni au fost construite nouă tuneluri, cu o lungime totală de 2.38 km și 191 poduri cu o lungime totală de 1.51 km. La 18 decembrie 1938 calea ferată a fost pusă în folosință. În anul 1940, calea ferată nou-construită a devenit în mare măsură inutilă pentru
Calea ferată Ilva Mică–Floreni () [Corola-website/Science/318905_a_320234]
-
fost construit în parte pe la începutul secolului al XX-lea, construit pe linie ferată îngustă. Pe porțiunea de la Lunca Ilvei la Floreni au fost construite nouă tuneluri, cu o lungime totală de 2.38 km și 191 poduri cu o lungime totală de 1.51 km. La 18 decembrie 1938 calea ferată a fost pusă în folosință. În anul 1940, calea ferată nou-construită a devenit în mare măsură inutilă pentru România, din cauza faptului că prin Dictatul de la Viena nordul Transilvaniei fusese
Calea ferată Ilva Mică–Floreni () [Corola-website/Science/318905_a_320234]
-
și viitorul poate ne va oferi minus 800 metri sau chiar minus 1000 metri adâncime. Avenul are o dezvoltare de 853 metri și o extensie reală de 631 metri. Acesta este format dintr-o înșiruire de 12 puțuri verticale, cu lungimi variind între 17 și 69 de metri, legate cu pasaje de galerii suborizontale. Pe verticală se pot distinge două porțiuni distincte - una superioară, până la strâmtoarea de la -288 metri, unde verticalitatea este mare datorită dezvoltării de-a lungul faliei și una
Avenul de sub Colții Grindului () [Corola-website/Science/318903_a_320232]