42,660 matches
-
ordinea logică. Era de așteptat în aceste condiții ca lectura să fie dată peste cap. Reacțiile la Ulysses și The Waste Land au fost devastatoare. Lectorii conservatori au declarat poemul lui Eliot "vaca sacră a poeziei", "piece that passes understanding" (poemul se încheie cu un cuvânt pe care Eliot îl explică prin sintagma "peace that passeth understanding"). Romanul lui Joyce a fost declarat obscen și exilat multă vreme. Abia după decenii bune de lecturi repetate a început industria comentariilor, care continuă
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Acest capitol se întoarce la lumea magică a lui Dyer, pe când acesta este pradă unui atac de gută. Deși e acum arhitect vestit, el duce o povară de amărăciune și durere, nu se poate bucura de viață. Iată un mic poem al nefericirii lui: Iar acum gândurile mele sunt suspendate și, ca pelerinii, rătăcesc și eu în arșița soarelui, mă pierd în nesfârșita irosire a vremii. Își amintește copilăria, după ciumă. E hotărât să se facă zidar. O mătușă îl găsește
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
să rămânem vii când lectura se încheie. Ultima frază explică tot: ... și apoi în vis m-am văzut dedesubt, în zdrențe; sunt iar copil, cerșind în pragul nesfârșirii. Un copil veșnic sacrificat, a cărui moarte transformă fiecare paragraf într-un poem. Mai mult decât colegii lui de generație (printre care se înscrie în frunte Graham Swift, dacă e vorba de lirism), Ackroyd este menit să fie citat. La un moment dat ne amintește de Matthew Arnold în Dover Beach: Această mundus
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
cărții este: nu poți simula și nu poți păcăli moartea. Chatterton și Philip sfârșesc prin a deveni unul și același personaj (procedeu cunoscut la Ackroyd) și lectorul se simte izolat, trădat. * * * English Music (Muzică englezească) (1992) e mai degrabă un poem nostalgic decât o narațiune. Primul motto vine din Sf. Augustin: ... cel ce poate tălmăci ce s-a văzut e mai profet decât cel ce a văzut pur și simplu. Cartea întreagă trebuie mai întâi tălmăcită. "Muzica englezească" e muzica minții
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
scrise la persoana întâia, de către Timothy Harcombe. Ele își relatează viața pe scurt și acumulează mister după mister. Capitolele cu soț cuprind visele lui Tim în clipe de transă, când alunecă în trecut, muzică, literatură, pictură veche. Unul este un poem despre scriitori de demult, altul o prelegere de compoziție muzicală, altul dezvăluie tainele picturii. Aceste capitole cu soț au uneori lungimi care pot apărea inutile intrigii, dar intriga acestui roman este de fapt chiar înțelegerea noastră: cu cât aflăm mai
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
cum sunt analizate perosnajele din interior, chiar dacă totul e relatat la persoana a treia, și fără multe incidente, lucru care ar trebui să ne dea de gândit. În poezie, Alan Brownjohn este, am putea spune, prototipul poetului Desperado, fiindcă scrie poeme albe. Acest roman despre aproape nimic, cel mult despre prima tresărire a unei iubiri pe care o părăsim total neconturată în final, este aparent alb. Așa cum scria Virginia Woolf la început de secol XX, romanul modern nu mai are nevoie
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
compania unei simple foi de hârtie și a unor eroi deliberat goliți de orice reacție în afara neliniștii stârnite de senzația de gol. Romancier alb, care scrie despre pericolul roșu cu aparentă seninătate, Alan Brownjohn reușește și aici, ca și în poeme, să ne convingă de contrariul afirmațiilor lui. Romanul există printr-o imagine virtuală: o posibilă cameră obscură a ființei noastre de lector developoează o imagine pe care Brownjohn are mare grijă să n-o trădeze cu nimic. Dacă e să
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
pauze" ale lui Pinter: fug de violență. Atmosfera pieselor lui Pinter este una de amenințare iar efectul este sentimentul spectatorului că nedreptatea, teroarea existențială nu mai pot continua. Poezia tovarășa lui Pinter din adolescență îl urmărește și azi. Unul dintre poeme (Dumnezeu, 1993) dezvăluie lupta dramaturgului împotriva refugiului sensibilității colective în credință. S-a spus îndelung că Pinter e profund de stânga, ceea ce ar implica în cele din urmă și ateismul, nevoia de a fi mai puternic decât Dumnezeu. Un poem
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
poeme (Dumnezeu, 1993) dezvăluie lupta dramaturgului împotriva refugiului sensibilității colective în credință. S-a spus îndelung că Pinter e profund de stânga, ceea ce ar implica în cele din urmă și ateismul, nevoia de a fi mai puternic decât Dumnezeu. Un poem ca cel ce urmează ne dezvăluie fața ascunsă a polemistului și iconoclastului: Dumnezeu a căutat în străfundul sufletului lui o vorbă Să binecuvânteze viețuitoarele de sub el. Dar oricât a căutat Cerând duhurilor să trăiască iar Nici o muzică în odaie Și
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
nici o pagubă dacă nu sunt conștient. Ceea ce nu e tocmai adevărat fiindcă, după cum mărturisește el însuși, Pinter citește multă poezie, iar preferații lui sunt Philip Larkin, WB Yeats, TS Eliot. Chiar el spune: Am mereu versuri în minte. Despre un poem de șapte versuri spune că l-a scris în nu mai puțin de treisprezece variante. Adesea afirmă că iubește cu aceeași ardoare textele dramatice la care nu lucrează mai mult de trei variante și pe cele poetice. Lucrul cu limbajul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
pe Pinter de dependența de critică. Cu puțin noroc, poate devine abstinent, învață să râdă iar și scrie chiar și o piesă bună. Nu putem să nu ne amintim de reacțiile adverse stârnite de Tărâm pustiu la apariție, în 1922. Poemul a fost numit "vaca sacră a poeziei engleze" și alte atribute virulente, ceea ce nu i-a scăzut valoarea cu nimic, dar nici nu i-a convins pe detractori ca începea o epocă nouă. Se deduce indirect din acest atac că
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
gând să-mi văd de treabă, să-mi scriu piesele și să fiu cuminte. Sunt decis să rămân o minte independentă și politică în același timp. Capitolul 3 Poezie 3.1. T.S. Eliot: Intensitatea lirică modernistă Tărâm pustiu (1922) e poemul veacului, așa cum Ulysses (1922) de Joyce este romanul veacului. Țara pustie (tradusă de Ion Pillat) a început să fie citită de poeții români abia după anii '70, dar de atunci încoace, ca și în Anglia, ea nu încetează să obsedeze
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
a început să fie citită de poeții români abia după anii '70, dar de atunci încoace, ca și în Anglia, ea nu încetează să obsedeze. Eliot e nu numai un mare poet, dar și un curent în sine. La începuturi, poemul, care se încheie cu cuvântul "shantih", tradus de Eliot în Note ca peace (pace) that passeth understanding (care depășește înțelegerea), a fost calificat de criticii iritați drept piece (bucată) that passeth understanding. Între timp înțelegerea criticii și a lecturii s-
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
facă aproape toate cărțile scrise după al Doilea Război Mondial. The Waste Land nu este numai un început pentru Stream of Consciousness în poezie, nici numai un premergător al hibridizării genurilor, care e ultima modă la acest început de mileniu. Poemul creează și starea de spirit livrescă, însoțită de ironia parodiei, dar și de pioșenia și umilința în fața istoriei literare. Eliot citise mult când a scris The Waste Land, și voia în același timp să spună "știu că nu sunt singurul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
fel ca T.S. Eliot, și plecat de acolo cu câțiva ani înaintea lui, a fost primul care a recunoscut geniul lui Eliot și l-a întâmpinat cu căldură în literatura modernistă, introducându-l în mediul literar englez. Eliot îi dedică poemul, numindu-l "il miglior fabbro". Ceea ce a făcut de fapt Pound a fost să-i dea lui Eliot o lecție de concentrare poetică, împingându-l să lase deoparte lungimile inutile firului central al poemului. Pound l-a învățat un procedeu
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
mediul literar englez. Eliot îi dedică poemul, numindu-l "il miglior fabbro". Ceea ce a făcut de fapt Pound a fost să-i dea lui Eliot o lecție de concentrare poetică, împingându-l să lase deoparte lungimile inutile firului central al poemului. Pound l-a învățat un procedeu poetic, un principiu fundamental. Drept care Eliot a creat ceea ce unii au numit "vaca sacră" a poeziei engleze, pe când Pound a rămas oarecum în urmă ca popularitate. Narațiunea de care vorbeam este de fapt aventura
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
vorbește la persoana întâia. Recurgând la tehnica punctului de vedere, la monologul dramatic și la monologul interior, Eliot descrie o lume stearpă, lipsită de viața, de apa emoției adevărate, și încercarea de a evada din ea. Încercarea e sortită eșecului. Poemul se eliberează nu prin fugă, ci prin creație. Eliot e mulțumit că a pus în imagini ce îl apăsa. Aceste imagini sunt cel mai adesea obsedante (grădinile, Maria, apa și reînvierea, marea, oasele, copiii pierduți, nebunia) și unesc fragmentele poetice
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ci prin creație. Eliot e mulțumit că a pus în imagini ce îl apăsa. Aceste imagini sunt cel mai adesea obsedante (grădinile, Maria, apa și reînvierea, marea, oasele, copiii pierduți, nebunia) și unesc fragmentele poetice, care se leagă și dau poemului coerență. The Waste Land este de o coerență uluitoare, la fel ca Ulysses, în ciuda criticilor care au accentuat răsuflarea sacadată a vocilor, afirmând că sensul total le scapă. Eliot a scris pe voci, dar a simțit și a închegat textul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
desăvârșită cu mare concentrare și bucurie a creației. Pe rând, narațiunea alunecă din ratare în ratare. În cele cinci părți călătorim alături de un protagonist ascuns și mai ales de vocile pe care le adună, de la momentul copilăriei la maturitatea deznădăjduită. Poemul exprimă răul, exorcizează ratarea, și murmură spre autoloniștire, shantih... In mod paradoxal, pornind de la întuneric, degradare hidoasă și disperare, The Waste Land aduce pace și lumină. Poemul debutează cu strigăte disperate, cadavre dezgropate, hypocrite lecteur, mon semblable, mon frère!, pentru
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ales de vocile pe care le adună, de la momentul copilăriei la maturitatea deznădăjduită. Poemul exprimă răul, exorcizează ratarea, și murmură spre autoloniștire, shantih... In mod paradoxal, pornind de la întuneric, degradare hidoasă și disperare, The Waste Land aduce pace și lumină. Poemul debutează cu strigăte disperate, cadavre dezgropate, hypocrite lecteur, mon semblable, mon frère!, pentru a se încheia în șoapta de liniște dorită, care parcă e reală odată ce e rostită. Așa cum spunea criticul Eliot, poezia "comunică înainte de a fi înțeleasă". Pornim de la
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ironizată în toată splendoarea ei. Pe scurt, simplul gând la existența femeii aduce după sine ideea de moarte, de neființă. Partea a patra îl descrie chiar pe Phlebas înecatul, parcurgând înapoi toate etapele vieții lui, ceea ce a făcut și protagonistul poemului până în acest moment. Ultima parte a poemului (Spusele tunetului) începe cu ecouri din patimile lui Cristos, pentru a se extinde la coșmarul întregii istorii a omenirii. Civilizația se prăbușește, poemul a înaintat de la prea multă realitate la imaginar, la desprinderea
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
simplul gând la existența femeii aduce după sine ideea de moarte, de neființă. Partea a patra îl descrie chiar pe Phlebas înecatul, parcurgând înapoi toate etapele vieții lui, ceea ce a făcut și protagonistul poemului până în acest moment. Ultima parte a poemului (Spusele tunetului) începe cu ecouri din patimile lui Cristos, pentru a se extinde la coșmarul întregii istorii a omenirii. Civilizația se prăbușește, poemul a înaintat de la prea multă realitate la imaginar, la desprinderea de real. După ce eroul a descoperit Tamisa
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
înapoi toate etapele vieții lui, ceea ce a făcut și protagonistul poemului până în acest moment. Ultima parte a poemului (Spusele tunetului) începe cu ecouri din patimile lui Cristos, pentru a se extinde la coșmarul întregii istorii a omenirii. Civilizația se prăbușește, poemul a înaintat de la prea multă realitate la imaginar, la desprinderea de real. După ce eroul a descoperit Tamisa și a început un pelerinaj către ultimul râu și ultimul uscat sterp, ajungem în sfârșit pe Gange, unde Tunetul, forța supremă a fertilității
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
poetul, care are dinainte marea primordială, dar nu se poate bucura de ea. El privește înapoi, într-o suită de citate care mai de care mai diferite, repetă poruncile zadarnice ale tunetului și se dă bătut. Viața nu poate câștiga. Poemul întreg este un strigăt de disperare. Iubirea a fost ștearsă de pe fața pământului și nu poate fi recuperată. Încarcerat în singurătate, vulgaritate și spaima de a se confesa, de a capitula ("înspăimântătoarea cutezanță a capitulării de o clipă" iubirea), Eliot
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de a se confesa, de a capitula ("înspăimântătoarea cutezanță a capitulării de o clipă" iubirea), Eliot și-a exprimat întreg infernul interior, strigând pe rând cu vocea lui Dante, Shakespeare și a multor altora. Ceea ce face din The Waste Land poemul epocii este intensitatea lui de operație pe viu, fără anestezia frumosului, fără ocolișuri rușinate, dar și fără confesiuni melodramatice. Eliot își amintește pas cu pas tot ce a trăit și pune pe hârtie o relatare pe atât de narativă pe cât
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]