42,528 matches
-
logistică era pe cale să devină disperată, așa că deschiderea operațiunilor de transport prin portul Antwerp era cea mai mare prioritate. Pe 12 septembrie 1944, Armata I canadiană aflată sub comanda generalului-locotenent Guy Simonds a primit ordinul de curățare a punctelor de rezistență germane de pe malurile râului Scheldt. Armata I canadiană era compusă din Corpul II canadian, care cuprindea și Divizia I blindată poloneză, Diviziile de infanterie 49 și 52 și Corpul I britanic. Canadienii trebuiau să ducă la bun sfârșit patru operațiuni
Campania Liniei Siegfried () [Corola-website/Science/333475_a_334804]
-
-a de infanterie canadiană a organizat un atac pe două direcții. Astfel, Brigada a 7-a de infanterie canadiană a traversat Canalul Leopold, iar Brigada a 9-a de infanterie canadiană a lansat un atac amfibiu spre punga germană. În ciuda rezistenței puternice a germanilor, Brigada a 10-a de infanterie canadiană a reușit traversarea Canalului Leopold, iar Brigada a 8-a de infanterie canadiană a înaintat spre sud, deschizând o cale de aprovizionare a trupelor care atacau punga germană. "Operațiunea Vitality
Campania Liniei Siegfried () [Corola-website/Science/333475_a_334804]
-
ale "Blitzkriegului". Totuși, orașul ar fi fost prima localitate germană atacată de forțele terestre aliate și, din acest motiv, avea o semnificație deosebită pentru ambele tabere. Hitler a dat personal ordine pentru întărirea garnizoanei orașului, care a rezistat atacurilor aliate. Rezistența germană a forțat comandamentul aliat să își regândească strategia. Unii istorici, printre ei fiind și americanul Stephen E. Ambrose, au afirmat că asediul orașului Aachen a fost o greșeală. Luptele au intrat într-un impas, aliații și-au oprit înaintare
Campania Liniei Siegfried () [Corola-website/Science/333475_a_334804]
-
Meuse de la Verdun și Commercy. După doar cinci zile, situația critică a aprovizionării a blocat Armata a 3-a, permițându-le forțelor germane, care se aflaseră până atunci în retragere, să se regrupeze și să își organizeze puncte întărite de rezistență în regiune. În scurtă vreme, situația Armatei a 3-a s-a îmbunătățit și a atacat oarșul Metz, parte a Liniei Maginot și unul dintre cele mai puternic fortificate orașe din Europa Occidentală. Orașul nu putea fi ocolit deoarece mai
Campania Liniei Siegfried () [Corola-website/Science/333475_a_334804]
-
considerată ca o locație propice pentru organizarea de atacuri împotriva flancului trupelor americane și a digurilor râurilor din zonă. Pentru îndepărtarea unei asemenea amenințări, americanii au declanșat pe 19 septembrie 1944 o operațiuni de curățare a pădurii de elementele germane. Rezistența germană a fost mai puternică decât se așteptaseră americanii. Germanii au fost favorizați de terenul împădurit, care împiedica desfășurarea trupelor și tehnicii militare americane. Dacă planificatorii americani apreciaseră că va fi o operațiune de câteva săptămâni, în fapt luptele au
Campania Liniei Siegfried () [Corola-website/Science/333475_a_334804]
-
apropiau de malul vestic al Rinului. Diviziile lui von Rundstedt care rămăseseră pe malul vestic la Rinului au fost înfrânte una câte una și 280.000 de militari au căzut prizonieri. După pierderea unui număr atât de mare de prizonieri, rezistența germană împotriva atacului german din februarie-martie 1945 a fost foarte costisitoare. Pierderile germane totale s-au ridicat la aproximativ 400.000 de oameni. Aliații au traversat Rinul în patru puncte: După traversarea Rinului, aliații au înaintat rapid spre interiorul Germaniei
Campania Liniei Siegfried () [Corola-website/Science/333475_a_334804]
-
Eagle", a eșuat pe țărm și a fost atacată de cavaleria franceză; într-o întâlnire deosebit de neobișnuită, unul dintre călăreți a fost tras jos de un marinar cu un cârlig de barcă, înainte ca șalupa să fie repusă pe apă. Rezistența s-a topit pe măsură ce atacul a continuat iar marinarii englezi au putut să abordeze și să incendieze celelalte mari nave. Al doilea atac a început la ora 5am pe data de 24 mai atunci când Rooke și-a trimis din nou
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
și cu ajutorul imediat al navelor "Charles" și "Greyhound", ambele cu vâsle, marinarii englezi au reușit să abordeze și să incendieze toate cele șase nave. Marinarii francezi și trupele de pe uscat erau la acel moment demoralizați și abandonaseră navele opunând puțină rezistență în fața atacului determinat al englezilor. Acest episod a fost văzut de către Iacob al II-lea, care privea din tabăra sa de la Marsaline; a fost atât de impresionat încât a remarcat, cu lipsa de tact care îl caracteriza, "„Numai englezoii meu
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
Luptele pentru apărarea Fortăreței Brest au avut loc între 22-29 iunie 1941. Aceasta a fost una dintre primele bătălii ale Operațiunii Barbarossa. Rezistența oposă de unitățile Armatei Roșii din garnizoana fortăreței Brest împotriva Wehrmacht-lui a depășit așteptările atacatorilor iar, după încheierea luptelor conflictului mondial a fost transformată de propaganda sovietică într-un simbol al rezistenței eroice a poporului și armatei sale împotriva invadatorilor
Apărarea Fortăreței Brest () [Corola-website/Science/329994_a_331323]
-
fost una dintre primele bătălii ale Operațiunii Barbarossa. Rezistența oposă de unitățile Armatei Roșii din garnizoana fortăreței Brest împotriva Wehrmacht-lui a depășit așteptările atacatorilor iar, după încheierea luptelor conflictului mondial a fost transformată de propaganda sovietică într-un simbol al rezistenței eroice a poporului și armatei sale împotriva invadatorilor. În 1965, fortăreața a primit titlul de Fortăreață Erou, echivalentul celui de Oraș Erou, pentru rezistența îndârjită din 1941. Regiunea Brest a fost locul de desfășurare a bătăliei de la Brześć Litewski, în timpul
Apărarea Fortăreței Brest () [Corola-website/Science/329994_a_331323]
-
iar, după încheierea luptelor conflictului mondial a fost transformată de propaganda sovietică într-un simbol al rezistenței eroice a poporului și armatei sale împotriva invadatorilor. În 1965, fortăreața a primit titlul de Fortăreață Erou, echivalentul celui de Oraș Erou, pentru rezistența îndârjită din 1941. Regiunea Brest a fost locul de desfășurare a bătăliei de la Brześć Litewski, în timpul căreia orașul și cetatea sa au fost cucerite de germani în timpul invadării Poloniei. Germania Nazistă și Uniunea Sovietică semnaseră însă în 1939 în un
Apărarea Fortăreței Brest () [Corola-website/Science/329994_a_331323]
-
al infanteriei germane împotriva fotăreței a avut loc la doar o jumătate de oră după începerea bombardamentului de artilerie. Soldații sovietici nu au reușit să formeze un front continuu defensiv, în schimb s-au apărat în mai multe puncte de rezistență - cel mai important fiind fotăreața. Majoritatea apărătorilor au fost încercuiți în fortăreață. În ciuda avantajului oferit de surpriza atacului, încercările infanteriei germane de cucerire a fortificațiilor au eșuat, iar sovieticii le-au produs pierderi importante - peste 280 de soldați germani au
Apărarea Fortăreței Brest () [Corola-website/Science/329994_a_331323]
-
au continuat pentru încă două zile. Până în dimineața zilei de 24 iunie 1941 muriseră peste 380 de germni, iar peste 4.000 de soldați ai Armatei Roșii căzuseră prizonieri. Pe 25 iunie 1941, germanii luptau să elimine focarele locale de rezistență din citadelă. Până pe 26 iunie, cea mai mare parte a fortificațiie Kobrin (cu excepția fortului răsăritean) fusese cucerită. Comandantul Diviziei a 45-a germane, generalul Fritz Schlieper, a notat în raportul către Înaltul Comandament Datorită faptului că infanteria nu a reușit
Apărarea Fortăreței Brest () [Corola-website/Science/329994_a_331323]
-
lunii august, când Hitler și Mussolini au vizitat regiunea. Singura dovadă existentă a unei rezisțe sovietice după 29 iunie 1941 este un raport cu privire la un schimb de focuri pe pe 23 iulie cu un „Oberleutnant” sovietic și capturarea lui ulterioară. Rezistența apărătorilor fortăreței nu a afectat în mod semnificativ succesele inițiale ale germanilor, Wehrmachtul înaintând rapid în teritoriul sovietic conform planurilor, lăsând fortăreața încă necucucerită mult în spatele liniei frontului. Luptele de la Brest nu au fost cunoscute publicului larg sovietic până în 1957
Apărarea Fortăreței Brest () [Corola-website/Science/329994_a_331323]
-
s-au refugiat la Amman ca oaspeți ai emirului hașemit al Transiordaniei,Abdallah I. La 2 mai 1941 Marea Britanie a lansat o ofensivă împotriva rebelilor irakieni. La 26 mai, ziarul New York Times a relatat că Abd al-Ilah a chemat la rezistență pe toți conducătorii tribali și religioși arabi împotriva regimului pro-german instalat la Bagdad. El s-a adresat in mod specific poporului irakian, armatei și poliției cerându-le să îndeplinească „această sarcină dificilă”. La 2 iunie „Guvernul de apărare națională” al
Abd al-Ilah () [Corola-website/Science/330014_a_331343]
-
externe si nu a fost luat prin surprindere de opoziția din cadrul armatei. În cursul loviturii de stat, cand palatul regal a fost împresurat de militarii rebeli, Abd al-Ilah nu a încercat să fugă, a ordonat gărzii regale să nu opună rezistență, și a pus să se ridice steagul alb pe clădire, in speranta ca se va permite familiei regale să părăsească țara (cum a fost, de pildă, în Egipt). A fost omorât în curtea palatului regal, cu mama sa, prințesa Nafisa
Abd al-Ilah () [Corola-website/Science/330014_a_331343]
-
până la 4 septembrie 925. Când Eduard a murit în iulie 924, Athelstan a fost acceptat de către Mercia ca rege. Fratele său vitreg, Ethelweard a fost conducător în Wessex, dar a murit la câteva săptămâni după tatăl lor. Athelstan a întâlnit rezistență în Wessex timp de mai multe luni și nu a fost încoronat până în septembrie 925. În 927, el a cucerit ultimul regat viking rămas, York, făcându-l primul domnitor anglo-saxon al întregului regat al Angliei. În 934, el a invadat
Casa de Wessex () [Corola-website/Science/331034_a_332363]
-
Said Nursi. Asociația avea ca scop să contracareze propaganda anti-islamică și să dezvolte relații între statele islamice și Imperiul otoman. În acest timp Anatolia este ocupată de forțele învingătoare din Primul Război Mondial și poporul turc își începe mișcarea de rezistență. M. Akif participă la rezistență și pleacă în Anatolia la Balıkesir unde, la 6 februarie 1920, ține o predică înflăcărată. Fiind un foarte bun orator M. Akif ține mai multe discursuri și predici în Anatolia. Redacția revistei Sebi-ul Reșad devine
Mehmet Akif Ersoy () [Corola-website/Science/331068_a_332397]
-
scop să contracareze propaganda anti-islamică și să dezvolte relații între statele islamice și Imperiul otoman. În acest timp Anatolia este ocupată de forțele învingătoare din Primul Război Mondial și poporul turc își începe mișcarea de rezistență. M. Akif participă la rezistență și pleacă în Anatolia la Balıkesir unde, la 6 februarie 1920, ține o predică înflăcărată. Fiind un foarte bun orator M. Akif ține mai multe discursuri și predici în Anatolia. Redacția revistei Sebi-ul Reșad devine un centru de comunicare al
Mehmet Akif Ersoy () [Corola-website/Science/331068_a_332397]
-
și pleacă în Anatolia la Balıkesir unde, la 6 februarie 1920, ține o predică înflăcărată. Fiind un foarte bun orator M. Akif ține mai multe discursuri și predici în Anatolia. Redacția revistei Sebi-ul Reșad devine un centru de comunicare al rezistenței. M. Akif este dat afară din asociație, pentru că susținea mișcarea de eliberare națională. Mustafa Kemal l-a invitat pe M. Akif la Ankara, pentru a scoate revista acolo. M. Akif ajunge la Ankara pe 24 aprilie 1920, a doua zi
Mehmet Akif Ersoy () [Corola-website/Science/331068_a_332397]
-
s-a implicat in probleme legate de politică și religie, a luptat pentru introducerea islamului în instituțiile statului și a visat la o Universitate Islamică la fel de prestigioasă ca "Al-Azhar". El a fost cel care a condus o mișcare populară de rezistență în Primul Război Mondial împotriva trupelor rusești, fiind ținut prizonier în Siberia până în anul 1916. În această perioadă a negociat, dar în zadar, rolul pe care ar fi trebuit sa-l joace islamul în dezvoltarea Turciei moderne a tânărului Mustafa
Mișcarea Nurcu din Turcia () [Corola-website/Science/331075_a_332404]
-
Taylor, după un scenariu de Laeta Kalogridis și Patrick Lussier. În rolurile principale joacă actorii Arnold Schwarzenegger, Emilia Clarke, Jason Clarke. Este al cincilea film din franciză "Terminator" și se prezintă că un reboot al seriei. În anul 2029, liderul rezistenței umane John Connor (Jason Clarke) lansează o ofensivă finală masivă la Los Angeles împotriva Skynet (inteligență artificială care s-a întors împotriva creatorilor săi umani și care controleaza roboții) ca să obțină mașină timpului. Înainte ca Rezistență să pună mâna pe
Terminator Genisys () [Corola-website/Science/331100_a_332429]
-
În anul 2029, liderul rezistenței umane John Connor (Jason Clarke) lansează o ofensivă finală masivă la Los Angeles împotriva Skynet (inteligență artificială care s-a întors împotriva creatorilor săi umani și care controleaza roboții) ca să obțină mașină timpului. Înainte ca Rezistență să pună mâna pe mașină timpului, Skynet trimite înapoi un Ț-800 în anul 1984 pentru a o ucide pe mama lui John, Sarah Connor (Emilia Clarke). Kyle Reese (Jai Courtney) se oferă voluntar să meargă înapoi în timp pentru
Terminator Genisys () [Corola-website/Science/331100_a_332429]
-
timp pentru a o proteja și pentru a asigura existența lui John. Cand Kyle plutește în câmpul magnetic al mașinii acesta primește un avertisment criptic al evenimentelor din anul 2017. Înainte ca Kyle să dispară observa cum unul dintre soldații Rezistenței îl atacă pe John. Ț-800 sosește în 1984 Los Angeles, dar este ucis de Sarah și „Gardianul” (Arnold Schwarzenegger), un model Ț-800 reprogramat. La scurt timp după ce Kyle este salvat de un Ț-1000 (Lee Byung-hun) de Sarah
Terminator Genisys () [Corola-website/Science/331100_a_332429]
-
pentru comunitatea provin de la cei care sunt ignoranți de societatea occidentală. Din punct de vedere politic, Ramadan s-a opus invaziei Irakului în 2003. El crede că măsurile luate în Irak împotriva armata Statelor Unite au fost justificate ca acte de rezistență la opresiune. A condamnat atentatul sinucigaș și violența drept tactici. Ramadan susține că terorismul nu este justificat, chiar dacă uneori este de înțeles. Ramadan s-a pronunțat împotriva legii franceze privind laicitatea și simbolurile religioase din școli. Ramadan a scris că
Tariq Ramadan () [Corola-website/Science/331110_a_332439]