42,528 matches
-
X-lea. este considerată în mod tradițional ca prima dinastie roială a Regatului Unit al Norvegiei. Ea a fost fondată de către Harald I al Norvegiei, cunoscut sub numele de Haraldr Hårfagre (Păr-Frumos), primul rege al Norvegiei care a învins ultimele rezistențe a regilor mai mici în bătălia de la Hafrsfjord din 872. Spre deosebire de alte monarhii scandinave și anglo-saxone, Norvegia nu a fost niciodată o monarhie electivă. Cu toate acestea, în primele secole după Harald Păr-Frumos, au existat mai multe perioade în care
Dinastia Hårfagre () [Corola-website/Science/331148_a_332477]
-
al studioului. Jucătorul poate explora Parisul ocupat de naziști, unele din satele franceze și parți ale Germaniei. Culoarea este un element-cheie al jocului. Zonele ocupate de naziști sunt reprezentate în alb-negru, cu excepția irisurilor personajelor, luminilor stradale, sângelui, simbolurilor albastre ale Rezistenței franceze, dar și ale svasticelor de pe brațele naziștilor. În aceste zone, soldații germani sunt în număr mai mare, ceea ce înseamnă că Sean va fi detectat mult mai repede în ”activitățile” sale. Pentru ca districtul să fie ”reînviat”, jucătorii trebuie să slăbească
The Saboteur () [Corola-website/Science/331157_a_332486]
-
la baze militare, barăci, puncte de control, sedii și alte locuri importante strategic. În plus, francezii vor juca un rol important în bătăliile pentru zonele colorate. De exemplu, dacă Sean va intra în conflict cu un soldat nazist, aliații, precum Rezistența franceză sau chiar civilii francezi, vor sări în ajutorul lui Sean. Pe tot parcursul jocului, Sean își poate actualiza abilitățile și arsenalul via "Perks", precum acuitatea la tragerea cu pușca cu lunetă, muniția, daunele și altele. Perks-urile sunt obținute prin
The Saboteur () [Corola-website/Science/331157_a_332486]
-
sub pretextul că ar fi spion britanic. Sean reușește să scape, iar restul jocului relatează lupta lui Sean cu colonelul, încercarea de a-și răzbuna prietenul și de a o proteja pe sora acestuia, Veronique. El este recrutat de liderul Rezistenței franceze, Luc, iar agentul SOE Skylar St. Clair (care are o mică istorie cu Sean) îl ajută în lupta sa. Povestea are loc în timpul celui de-al doilea război mondial, în Franța ocupată de Germania nazistă, dar războiul în sine
The Saboteur () [Corola-website/Science/331157_a_332486]
-
guvern, la fel ca în [[Operațiunea Weserübung|Norvegia ocupată]]. Lista acesta era deschisă de [[Oswald Mosley]]. RSHA îl considera folositor pentru preluarea unor funcții de conducere și pe [[Harold Nicolson]]. OKW a făcut planuri și pentru reprimarea oricăror forme de rezistență a populației civile. După război, au apărut zvonuri despre posibilii candidați pentru postul de „vicerege” - "Reichskommissar für Großbritannien" ([[Reichskommissar]] pentru Marea Britanie), care în alte teritorii ocupate (Norvegia sau Olanda de exemplu), se bucurau de puteri dictatoriale ([[Josef Terboven]], respectiv [[Arthur
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
industrială sau culturală, iar populația rămasă ar fi urmat să fie supusă unui regim de teroare. Pentru asigurarea siguranței ocupanților trebuiau luați ostatici civili, iar pedeapsa capitală urma să fie aplicată împotriva celor care ar fi manifestat cea mai neînsemnată rezistență. Populația masculină deportată trebuia să fie folosită cel mai probabil ca [[scalv]]i industriali în diferite regiuni ale "[[Reich]]ului". Deși ar fi fost de așteptat ca deportații britanici să fie tratați cu mai puțină brutalitate decât scalvii din [[Europa
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
de acțiune-aventură dezvoltat de Dontnod Entertainment și publicat de Capcom. A fost lansat în iunie 2013 pentru Microsoft Windows, PlayStation 3 și Xbox 360. Personajul principal al jocului este Nilin, un vânător de memorii care lucrează pentru mișcarea ilegală de rezistență Errorists. La începutul jocului, mega-corporația Memorize îi șterge memoria aproape în totalitate. Cu ajutorul unui om misterios pe nume Edge, ea începe să comploteze împotriva companiei Memorize și își recuperează memoriile pierdute.
Remember Me (joc video) () [Corola-website/Science/331199_a_332528]
-
în iunie 1217. Mai târziu în același an, el a fost recunoscut ca rege la Gulating în Nergen și la Haugating. În timp ce susținătorii lui Skule se îndoiau cu privire la strămoșii regali ai lui Haakon, au renunțat în cele din urmă la rezistența deschisă asupra cadidaturii sale. Pentru ca disputa ar fi putut duce la împărțirea grupului birkebeiners, au stabilit ca Skule să devina regentul lui Haakon în timpul minorității sale. Mama lui Haakon, Inga, a fost nevoită să demonstreze paternitatea fiului ei într-un
Haakon al IV-lea al Norvegiei () [Corola-website/Science/331244_a_332573]
-
în iunie 1217. Mai târziu în același an, el a fost recunoscut ca rege la Gulating în Nergen și la Haugating. În timp ce susținătorii lui Skule se îndoiau cu privire la strămoșii regali ai lui Haakon, au renunțat în cele din urmă la rezistența deschisă asupra cadidaturii sale. Pentru ca disputa ar fi putut duce la împărțirea grupului birkebeiners, au stabilit ca Skule să devina regentul lui Haakon în timpul minorității sale. Mama lui Haakon, Inga, a fost nevoită să demonstreze paternitatea fiului ei într-un
Casa de Sverre () [Corola-website/Science/331247_a_332576]
-
în comutație reglează fie tensiunea de ieșire, fie curentul comutând elemente ideale de stocare, precum inductoarele și condensatorii, în și din diferite configurații electrice. Elementele ideal de comutare (de exemplu, tranzistorii care operează în afara modului lor activ) nu au nicio rezistență atunci când sunt "închise" și nu transporta niciun curent, atunci când sunt "deschise" și astfel convertoarele pot funcționa, teoretic, cu o eficiență de 100% (de exemplu, tot curentul de intrare este livrat sarcinii; niciun curent nu este irosit sub formă de căldură
Sursa de alimentare în comutație () [Corola-website/Science/331254_a_332583]
-
iulie 1319 și a fost aclamat ca rege ereditar al Norvegiei la adunarea din Haugating în Tønsberg în luna august a aceluiași an. Magnus a fost declarat rege la vârsta de 15 ani, în 1331. Acest lucru a provocat o rezistență în Norvegia, unde o lege din 1302 făcea clar faptul că regii trebuie să aibă vârsta de 20 de ani, urmând o revoltă a lui Erling Vidkunsson și a altor nobili norvegieni. În 1332, regele Christopher al II-lea al
Magnus al IV-lea al Suediei () [Corola-website/Science/331296_a_332625]
-
numele de ‘’jocurile Håtuna’’, Birger a fost luat prizonier de către frații săi, pe moșia regală Håtuna din Uppland și dus la Castelul Nyköping. Magnus a fost declarat rege la vârsta de 15 ani, în 1331. Acest lucru a provocat o rezistență în Norvegia, unde o lege din 1302 făcea clar faptul că regii trebuie să aibă vârsta de 20 de ani, urmând o revoltă a lui Erling Vidkunsson și a altor nobili norvegieni. La data de 21 iulie 1336, Magnus a
Casa de Bjalbo () [Corola-website/Science/331297_a_332626]
-
de cancer la stomac la 42 de ani, fiul său în vârstă de 14 ani nu era nepregătit pentru domnie. Luat din grija femeilor de la șase ani, băiatul învățase să se distreze făcând sporturi dure, exerciții militare și teste de rezistență autoimpuse. Când împlinise 11 ani, îi murise mama; în același an împușcase primul urs. Curând a hotărât că nu era bărbătește să folosească arme de foc împotriva urșilor și s-a folosit doar de o furcă. În afară de un flirt, nu
Casa Palatinate-Zweibrücken () [Corola-website/Science/331300_a_332629]
-
de putere în Scania în 1139 și a încercat să cucerească tronul, până când Eric l-a învins și l-a ucis în 1141, în apropiere Helsingborg. În timpul războaielor civile, slavii de vest au precheziționat coasta daneză fără să întâmpine multă rezistență. Eric l-a sprijinit pe Magnus cel Orb și pe Sigurd Slembe în războaiele civile norvegiene. În 1146, Eric a abdicat de la tron, fiind singurul și unicul rege danez din istorie care a făcut asta, motivele fiind necunoscute. S-a
Casa de Estridsen () [Corola-website/Science/331281_a_332610]
-
Asachi, și Gazeta de Transilvania, tipărită de George Barițiu. Un interes deosebit din partea vizitatorilor îl stârnesc și celelalte obiecte expuse în muzeu: ornamentele tipografice, inelele sigiliare, xilogravurile, valoroasele legături de carte și tiparnița din secolul al XVIII-lea, piesa de rezistență a expoziției. Clădirea muzeului este declarată monument istoric, având .
Muzeul Tiparului și al Cărții Vechi Românești () [Corola-website/Science/331342_a_332671]
-
Asachi, și Gazeta de Transilvania, tipărită de George Barițiu. Un interes deosebit din partea vizitatorilor îl stârnesc și celelalte obiecte expuse în muzeu: ornamentele tipografice, inelele sigiliare, xilogravurile, valoroasele legături de carte și tiparnița din secolul al XVIII-lea, piesa de rezistență a expoziției. Clădirea muzeului este declarată monument istoric, având .
Muzeul Scriitorilor Dâmbovițeni () [Corola-website/Science/331341_a_332670]
-
țesături vechi românești. Se remarcă mobilierul din sufragerie, bogat sculptat, plafonul din lemn sculptat în motiv stelat, patul din dormitor înconjurat cu piese realizate prin intarsie de sidef, bucătăria cu obiecte de uz-casnic și gospodăresc folosite în epocă. Piesa de rezistență o constituie Icoana de la Ierusalim, datată la 5 iunie 1819, ce a aparținut hagiului Prodan. Principala piesă de mobilier din dormitor este patul, înconjurat de piese realizate prin intarsie de sidef. Bucătăria de iarnă păstrează un bogat inventar de obiecte
Muzeul „Casa de târgoveț din secolele al XVIII-lea - al XIX-lea” (Hagi Prodan) () [Corola-website/Science/331364_a_332693]
-
Engelhardt, de profesiune medic, colaborator din afara Serviciului Tehnic al CED, proiect însușit sub conducerea lui Sir Charles A. Hartley. De-a lungul vremii, construcția a suferit unele modificări de aspect exterior și interior, fără să-i fie afectată structura de rezistență inițială. După anul 1989, Farul Mare de la Sulina a fost restaurat de Ministerul Culturii și Cultelor, iar din anul 2003 a intrat în administrația ICEM Tulcea. Clădirea are valoare istorică și a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din 2004
Muzeul „Farul Sulinei” () [Corola-website/Science/331379_a_332708]
-
direct, o seamă din partiturile manuscris sau tipărite din opera compozitorului, programe și afișe de concert care aduc în prim plan, prezența creației sale în viața muzicală în țară și peste hotare. În vitrine sunt prezentate printre alte piese de rezistență, “Simfonia Ploieșteană”- lucrare de excepție dăruită de compozitor orașului său natal în anul 1961, cele două capodopere vocal simfonice “Oratoriul Bizantin de Crăciun” și “Oratoriul Bizantin de Paști”, Triplul concert pentru vioară, violoncel, pian și orchestră, ultima creație din prestigioasa
Muzeul Memorial „Paul Constantinescu” () [Corola-website/Science/331370_a_332699]
-
a fost cea în care au fost reprezentate în ceară bisericească personaje mitice, religioase și personaje din filme, aduse de la Sankt Petersburg. Figuri precum Moise, Buddha, personajele din trilogiile "„Stăpânul inelelor”" și "„Harry Potter”" au încântat privirile vizitatorilor. Piesa de rezistență a expoziției a fost reprezentarea în mărime naturală a tabloului "„Cina cea de Taină”". Pictura originală împodobește unul din pereții Bisericii "Santa Maria delle Grazie" din Milano. În data de 18 aprilie 2013, Muzeul Național al Bucovinei din Suceava și
Muzeul Bucovinei () [Corola-website/Science/331377_a_332706]
-
au fost respinse de Armata de Nord. Înfrângerea în bătălia decisivă de la Oituz și respingerea trupelor sale peste graniță, a dus la decizia comandamentului central de a stopa operația și a trece la defensivă pe frontul din Carpații Orientali. Din cauza rezistenței forțelor române la Jiu, Olt, Bran, Valea Prahovei etc. acțiunea germană nu își atinge obiectivul fixat, Falkenheim ajungând la concluzia că „"încercarea, de a trece muntii odată cu inamicul, a eșuat"”. La 29 octombrie 1916, Falkenhayn decide schimbarea strategiei și concentrarea
Apărarea trecătorilor din munți în 1916 () [Corola-website/Science/334049_a_335378]
-
administratorilor din teritoriile ocupate să respecte regulamentele și să colaboreze complet cu autoritățile militare germane. Administrația militară era împărțită în "kommandanturen (comandaturi)" a căror ierarhie era în ordine descrescătoare "Oberfeldkommandanturen", "Feldkommandanturen", "Kreiskommandanturen" și "Ortskommandanturen". Pentru neutralizarea partizanilor și a membrilor Rezistenței, administrația militară a coloabarat strâns cu Gestapo, "Sicherheitsdienst" (serviciul de spionaj al SS) și cu "Sicherheitspolizei" (poliția secretă a SS). Administrația militară germană avea la dispoziția sa autoritățile și poliția franceze, care trebuiau să colaboreze cu germanii în condițiile armistițiului
Administrația germană în Franța ocupată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/334000_a_335329]
-
în Franța un număr relativ mic de trupe. Unitățile germane care luptau pe frontul de răsărit erau retrase și trimise în Franța pentru refacere și odihnă prin rotație. Odată cu trecerea timpului, asigurarea cu efective a Zidului Atlanticului și lupta împotriva Rezistenței au devenit sarcini tot mai greu de îndeplinit. Acțiunile comandourilor britanice împotriva obiectivelor germane l-au făcut pe Hitler să le condamne ca fiind în afara legilor războiului. Prin Ordinul comandoului el a decretat că membrii comandourilor nu pot să se
Administrația germană în Franța ocupată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/334000_a_335329]
-
aflați în subordinea Cominternului, care până atunci respectaseră ordinele de la Moscova și nu reacționaseră împotriva germanilor, au început să organizeze acțiuni armate împotriva ocupantului. De Gaulle l-a trimis pe Jean Moulin înapoi în Franța pentru ca să asigure legătura cu membrii rezistenței și pentru a le coordona activitatea într-o singură organizație puternică. Moulin a reușit să unifice rezitența, formând ceea ce avea să devină cunoscut drept Consiliul Național al Rezistenței ("Conseil National de la Résistance"). Moulin a fost în cele din urmă capturat
Administrația germană în Franța ocupată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/334000_a_335329]
-
trimis pe Jean Moulin înapoi în Franța pentru ca să asigure legătura cu membrii rezistenței și pentru a le coordona activitatea într-o singură organizație puternică. Moulin a reușit să unifice rezitența, formând ceea ce avea să devină cunoscut drept Consiliul Național al Rezistenței ("Conseil National de la Résistance"). Moulin a fost în cele din urmă capturat. El a murit după ce a fost torturat sălbatic de Gestapo. Se bănuiește că la torturi a participat și Klaus Barbie. În ciuda pierderilor suferite de membrii rezistenței, ei și-
Administrația germană în Franța ocupată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/334000_a_335329]