42,790 matches
-
desăvârșire singular. Faptul că el a ignorat datoriile față de stat, foncierea, dar și banca, și datoria către Aristide, la care s-au adăugat taxele de internat ale lui Nicolae, plecat la școală la Târgu Secuiesc, așteptând ca timpul să le rezolve pe toate, reprezință o alunecare sigură spre destrămarea familiei. El speră să se mai petreacă un miracol precum acela al ștergerii datoriilor către o bancă față de care era dator În urma Împropietăririi din 1921. Unii țărani au plătit, alții, nu, și
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
de zăpadă. Nae Cațavencu se impune ca personaj central apoi, ca să se reliefeze conflictul fundamental, asigurând În felul acesta unitate În acțiunea piesei. Conflictul se nuanțează prin perechea FarfuridiBrânzovenescu și se complică odată cu apariția lui Agamiță Dandanache. Aici autorul a rezolvat În chip original conflictul, așa cum a afirmat că „l-a ales pe Agamiță Dandanache pentru că e mai prost decât Farfuridi și mai canalie decât Cațavencu”. (v. P. Misir) Ghemul de complicații se rostogolește și se Îngroașă plecând de la așa zisa
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
existent, un nou proiect de plan pentru anii viitori, incluzând și JIM adoptat la începutul anului 2005. Dezvoltarea comunităților locale. Această paradigmă s-a axat pe modul cum pot fi susținute comunitățile locale să dezvolte procese de autoorganizare pentru a rezolva problemele lor și, în mod special, pentru a ieși din starea de „înapoiere”. Preocuparea pentru dezvoltarea comunitară a apărut în mod special în cazul țărilor sever și cronic subdezvoltate în care fragilitatea sistemului economic oferă pentru majoritatea comunităților un deficit
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
este soluția problemelor, ci e problema însăși”. Soluția crizei este „dezmembrarea statului”, micșorarea rapidă a acestuia, economia trebuind să fie eliberată de jugul impozitelor și al reglementărilor. S-a presupus că economia, intrată într-un ciclu rapid de creștere, va rezolva ea însăși problemele sociale mult mai eficient decât statul bunăstării. După mai puțin de un deceniu de politică neoliberală a dat semne de criză. Eliberată de presiunea impozitelor și a reglementărilor, economia nu a dat semne de creștere miraculoasă, cum
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
mai puțin de un deceniu de politică neoliberală a dat semne de criză. Eliberată de presiunea impozitelor și a reglementărilor, economia nu a dat semne de creștere miraculoasă, cum se prevăzuse. Pe de altă parte, economia nu a reușit să rezolve problemele sociale, sărăcia crescând din cauza creșterii polarizării economice. Statul bunăstării, în loc să se micșoreze, s-a menținut. Critica statului bunăstării s-a dovedit însă a fi solidă. El este risipitor, slab eficient și, mai ales, sursă a corupției. Unele noi prinicipii
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
educație, asigurări sociale etc. Ce este o problemă socială? Problema socială este un fapt/proces social, o componentă importantă a realității sociale, mai ales a dinamicii sociale. Colectivitățile își formulează continuu „probleme” pe care și le pun pentru a le rezolva. Dinamica societății reprezintă un proces de formulare a unor probleme și de soluționare a lor. A înțelege schimbarea socială înseamnă în mare măsură, a înțelege procesul social de formulare a problemelor și a efortului social de soluționare a lor. În
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
de criză multiplă În fine, „realiștii”, sesizând aspectele critice care însoțesc modernizarea, au admis, în cele din urmă, că dezvoltarea nu decurge mecanic din modernizare și că, din contră, aceasta îmbracă forma crizelor multiple pe care societățile trebuie să le rezolve mai întâi și abia după aceea pot spera să intre într-o fază de dezvoltare propriu-zisă. Partizanii paradigmei tranziției au trebuit, sub presiunea situațiilor „necanonice”, adică proprii unor situații diferite de cele pentru care au fost elaborate teoriile modernizării, să
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
viziune, în condițiile în care conceptul de modernizare este utilizat pentru a desemna inclusiv trecerea de la societăți puternic fragmentate la societăți integrate, de tipul și de forma „națiunilor moderne”, „crizele modernizării”, pe care lumea a treia ar trebui să le rezolve pentru a trece într-un stadiu de dezvoltare propriu-zisă (pragul „decolării”, cu termenul lui Rostow), sunt: „criza identității naționale pe durata transferului loialității dinspre grupurile primare spre națiune; criza legitimității politice a noilor state; criza penetrării (dificultatea implementării politicilor guvernului
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
identifica elementele constante și deci definitorii. Unul dintre acestea este expansiunea. De-a lungul întregii sale istorii, capitalismul s-a extins continuu. Când nu a mai găsit spații „goale” în care să își exporte societatea ca atare, a trebuit să rezolve două noi probleme. Întâi, pe cea a expansiunii în civilizații necapitaliste, denumită în prezent „globalizare”. Apoi, pe cea a tranzițiilor. Soluțiile consacrate istoric reprezintă două etape succesive ale unui singur proces: expansiunea organizării capitaliste a societății la nivel mondial. Globalizarea
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
secțiuni ale capitolului au caracter social: „Ocuparea forței de muncă”, „Politica socială” și „Coeziunea economică, socială și teritorială”. Deși s-au făcut pași importanți în direcția promovării intereselor sociale comune la nivelul statelor membre, rămân, fără îndoială, multe lucruri de rezolvat. Constituția Europeană promovează o viziune a Europei în care politica socială este orientată spre asigurarea bunăstării și a calității ridicate a vieții pentru toți cetățenii (Social platform, 2004, p. 2). Odată votată, Constituția Europeană va înlocui principalele tratate ale Uniunii
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
importantă în structurarea politicii regionale este reprezentată de introducerea conceptului de coeziune economică și socială prin adoptarea Actului Unic European, în 1986. Se recunoștea practic faptul că disparitățile dintre regiuni au cauze structural economice și că statele nu-și pot rezolva singure aceste probleme. În mod surprinzător, discrepanțele cele mai mari între regiuni apar în interiorul statelor celor mai dezvoltate. În 1989 apare Community Support Framework (Cadrul de Sprijin Comunitar - CSC), care presupune administrarea fondurilor la nivel european. Se acordă, astfel, prioritate
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
pentru creșterea durabilă. În tabelul 1 avem o sinteză a distribuției beneficiilor pentru diferite tipuri de sprijin comunitar. Tabelul 1. Beneficiarii avantajelor politicii de dezvoltare regională a UE Tipul sprijinului Beneficiarii avantajelor 1. Țările sărace cu resurse inadecvate pentru a rezolva problemele lor de dezvoltare nu pot fi lăsate cu propriile mecanisme, pentru că riscă să se îndepărteze de nivelul mediu al UE PIB/locuitor și aceasta amenință coeziunea cu restul Europei. Țara care primește ajutor 2. Furnizarea internațională a ajutorului regional
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
din România și s-au indicat principiile, obiectivele și instituțiile necesare dezvoltării regionale. Printre criteriile de care s-a ținut cont în delimitarea regiunilor se numără vecinătatea geografică și existența unor disparități economice între județe care ar urma să fie rezolvate prin implementarea unei politici regionale. Studiile imediat următoare au scos în evidență existența unor disparități importante între nivelurile de dezvoltare în mediul urban și în cel rural, precum și diferențe semnificative de dezvoltare între regiuni și județe și chiar și în cadrul
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
acestor proiecte. Mult timp, practicienii dezvoltării (dar și cercetătorii din științele sociale) au privit cultura ca fiind ceva static și o voce provenită din trecut (Rao, Walton, 2004b). Mai degrabă decât a fi privită ca un mod practic de a rezolva probleme cotidiene, cultura este considerată ca „tradiție”, adică un registru în care sunt depozitate elementele simbolice și cele legate de identitate. Atunci când vorbesc de cultura unui grup, cei mai mulți oameni se gândesc la artifacte, muzică, limbaj, mâncare, patrimoniu, simboluri, mituri și
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
de reducere a sărăciei - deși este foarte clar că fondurile sociale reprezintă instrumente importante în combaterea sărăciei, marginalizării și în promovarea oportunităților egale pentru o reală incluziune socială, în jurul acestor fonduri s-a format totuși imaginea idilică de „instituție care rezolvă totul”, creând așteptări mult prea mari, mai ales referitor la eradicarea sărăciei structurale. Fondurile sociale operează în medii naționale care nu întotdeauna vizează reducerea sărăciei sau redistribuția mai egalitară a veniturilor, guvernele centrale fiind câteodată animate mai degrabă de dorința
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
a bunului public Familiile care sunt grupate în blocuri de apartamente fac față unor probleme comune, dincolo de cele individuale, probleme care afectează calitatea vieții pentru fiecare, în diverse grade. Acoperișurile degradate, țevile sparte sau murdăria din spațiile comune pot fi rezolvate doar prin implicare colectivă, ceea ce înseamnă la nivel minimal contribuția la plata facturilor colective. Scările au și alte caracteristici care le fac atrăgătoare pentru studiile de genul celor de față: au granițele clare, care rezolvă una dintre preocupările formulate de
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
din spațiile comune pot fi rezolvate doar prin implicare colectivă, ceea ce înseamnă la nivel minimal contribuția la plata facturilor colective. Scările au și alte caracteristici care le fac atrăgătoare pentru studiile de genul celor de față: au granițele clare, care rezolvă una dintre preocupările formulate de Ostrom (Ostrom și Ahn, 1991) pentru astfel de instituții și dispun de regulamente formale care stimulează autoorganizarea și autoguvernarea. Potrivit Legii nr. 114 din 1996 privind locuința, problemele vecinătăților sunt rezolvate în cadrul asociațiilor de locatari
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
au granițele clare, care rezolvă una dintre preocupările formulate de Ostrom (Ostrom și Ahn, 1991) pentru astfel de instituții și dispun de regulamente formale care stimulează autoorganizarea și autoguvernarea. Potrivit Legii nr. 114 din 1996 privind locuința, problemele vecinătăților sunt rezolvate în cadrul asociațiilor de locatari, care sunt constituite, în cazul blocurilor, din una sau mai multe scări. Fiecare scară își poate constitui propria asociație de locatari separându-se de o asociație mai largă. Asociația este văzută ca o instituție autonomă a
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
construcțiilor - mai vechi de 20 de ani în cele mai multe dintre cazuri - și în noile standarde de confort care au apărut odată cu modernizarea țării. Există, desigur, un anumit grad de specificitate referitor la problemele pe care fiecare scară trebuie să le rezolve, dar problema noastră aici este capacitatea comunităților de a le face față. O problemă metodologică este determinată de compoziția socială care se poate presupune a fi eterogenă a scărilor de bloc. Într-adevăr, unele blocuri sunt locuite de oameni săraci
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
profesii, ea rămânând o simplă activitate funcționărească, redusă la simple ajutoare financiare pentru cei în nevoie. Sistemul specializat de servicii de asistență socială s-a degradat treptat din cauza unui proces de subdezvoltare cronică, presupunându-se că problemele individului pot fi rezolvate automat doar printr-un mecanism administrativ. Încă din primii ani ai tranziției, au fost gândite, în mediul academic și de cercetare, multiple forme de „terapii individuale și sociale” care să atenueze efectele nedorite ale trecerilor rapide de la un sistem la
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
mediului, de consumul de droguri etc. Acestea au demonstrat că unele probleme nu își au rezolvarea doar în creșterea economică și au incitat discuții despre ce ar însemna o dezvoltare socială eficientă și prin ce mecanisme sociale ar putea fi rezolvate aceste probleme. De asemenea, fiecare sistem sanitar adoptat în Europa se dovedește a avea avantajele și punctele sale slabe, o acoperire 100% a populației cu servicii sanitare la un înalt nivel calitativ nefiind încă posibilă. Starea de sănătate, serviciile de
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
de către factorii de decizie a dimensiunilor sociale care corelează în acest model este necesară pentru a se putea face previziuni pe termen lung și a se ști în ce punct trebuie acționat pentru a se obține rezultatele dorite. Dezvoltarea economică rezolvă multe dintre problemele societăților sărace: aduce o îmbunătățire a sănătății populației și a calității serviciilor de sănătate oferite. Pe de altă parte, experiențe de succes ale unor țări au demonstrat că și unele tipuri de politică socială, precum o strategie
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
domeniu. Astfel, problemele de dezvoltare și sănătate ale unor societăți mai puțin dezvoltate pot afecta indirect și societățile dezvoltate. Poluarea în creștere a mediului este, de asemenea, un astfel de problemă, cu un impact global asupra sănătății și dificil de rezolvat pe termen scurt. Aceste tipuri de probleme au generat strategii comune de cooperare regională, între țări, cu sprijinul unor organizații globale, precum Organizația Mondială a Sănătății sau regionale, precum foruri ale Uniunii Europene, cu obiectivul de a găsi soluții pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
acestuia de lung termen. Cea mai mare parte a populației rurale are mai puțin acces la serviciile publice de sănătate, multe dintre sate neavând nici măcar unități de asistență primară (medic de familie). Schimbările din sistemul sanitar de după 1996 nu au rezolvat problemele de acces ale acestor grupuri la asistența primară și nici multiplele probleme legate de dotări cu tehnică medicală la nivel european. Investițiile s-au făcut cu precădere în continuare în sectorul spitalicesc, ducând la menținerea polarizării în oferta unor
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
mame și copii nou-născuți la asistență medicală, al calității reduse a serviciilor oferite, precum și al gradului redus de educație sanitară. România a ales, în reformarea sistemului medical public, modelul asigurărilor de sănătate. Modificările ultimilor ani din sistemul medical nu au rezolvat problemele serviciilor oferite, sistemul din momentul de față, despre care voi vorbi pe parcursul materialului, fiind unul hibrid, după părerea unor specialiști din sistem, punând chiar sub semnul întrebării nevoia de trecere la asigurări sociale de sănătate. Trebuie precizat faptul că
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]