44,692 matches
-
părăsit piața din cauza introducerii consolelor bazate pe microprocesor. Inginerul de televiziune Ralph Baer a conceput ideea de televizor interactiv în timp ce construia un televizor pentru compania Loral, în The Bronx, New York. A explorat ideea în continuare în 1966, când a fost inginer șef și manager al diviziunii de design a echipamentului la Sanders Associates. Baer a creat un joc video simplu numit "Chase", cu doi jucători, care putea fi afișat pe un televizor standard, în care două puncte se urmăreau reciproc pe
Istoria consolelor de jocuri (prima generație) () [Corola-website/Science/307063_a_308392]
-
in peste 150 lucrări, studii și comunicări publicate singur sau în colaborare, în țară și în străinătate; dintre cărți: Minerale și roci sedimentare (1977, 1981, 2005); Petrografia rocilor sedimentare (1979, în colab.); Texturi și structuri sedimentare (1983, în colab.); Manualul inginerului de mine (1984, în colab.) și Petrologie sedimentară (1988); Geologie- Manual (1991, în colab.); Sedimentologie și petrologie aplicată în strategiile de explorare a hidrocarburilor (1995); Sedimentologie și petrologrie sedimentară (1998); Dicționar de geologie (1998, 2007, în colab); Curs interactiv de
Nicolae A. Anastasiu () [Corola-website/Science/307078_a_308407]
-
(n. 14 noiembrie 1951, Iași) este un inginer român, membru corespondent (1993) al Academiei Române. Profesor Membru corespondent al Academiei Române Senior member, IEEE Discipline predate (recent): Programare avansată, Sisteme inteligente, Sisteme bazate pe cunoștințe și sisteme expert, Electronică Medicală, Procesarea imaginilor și a semnalului vocal, Sisteme fuzzy și neuro-fuzzy
Horia-Nicolai Teodorescu () [Corola-website/Science/307094_a_308423]
-
(n. 19 august 1941, Hunedoara - d. 29 aprilie 2005, București) a fost inginer chimist, profesor la Catedra de Chimie Organică din Institutul Politehnic București (Universitatea POLITEHNICA din București), membru titular al Academiei Române (2000) și președintele Secției de Științe Chimice a Academiei Române (2002-2005). Este descendent pe linie paternă dintr-o veche familie de transilvăneni
Mircea Desideriu Banciu () [Corola-website/Science/307086_a_308415]
-
D Banciu a fost absolvent al Facultății de Chimie Industrială, Institutul Politehnic București, în anul 1962, specialitatea Tehnologia Compușilor Organici, fiind șef de promoție. În februarie 1969 și-a susținut teza de doctorat, „Reacții solvolitice ale derivaților dibenzocicloalcanilor”, devenind doctor inginer în specialitatea Tehnologia medicamentelor și produselor farmaceutice (conducător științific academician prof. Ecaterina Ciorănescu-Nenițescu). A efectuat un stagiu post-doctoral la Universitatea Köln din Gemania cu profesorul Emanuel Vogel. În Catedra de Chimie Organică a Facultății de Chimie Industrială ( în prezent Facultatea
Mircea Desideriu Banciu () [Corola-website/Science/307086_a_308415]
-
(n. 25 noiembrie 1930, Râmnicu Vâlcea) este un inginer geofizician român, membru corespondent (1991) al Academiei Române. Este membru al Academiei de Științe Tehnice din România, secția Ingineria Petrolului, Minelor și Geonomiei, membru titular și fondator al Academia Oamenilor de Știință din România (2007). De asemenea, în 2012 a fost
Dorel Zugrăvescu () [Corola-website/Science/307071_a_308400]
-
de Astronomie" din Belgia, membru al "Societății Internaționale "Știința"" din Rusia, membru al "Societății Române de Geofizică", membru al "Societății Geofizicienilor Europeni", președinte al Secției de Fizica Globului din "Societatea Română de Fizică", membru de onoare al "Asociației Generale a Inginerilor din România", membru de onoare al "Societății Inginerilor Constructori din România".
Dorel Zugrăvescu () [Corola-website/Science/307071_a_308400]
-
Știința"" din Rusia, membru al "Societății Române de Geofizică", membru al "Societății Geofizicienilor Europeni", președinte al Secției de Fizica Globului din "Societatea Română de Fizică", membru de onoare al "Asociației Generale a Inginerilor din România", membru de onoare al "Societății Inginerilor Constructori din România".
Dorel Zugrăvescu () [Corola-website/Science/307071_a_308400]
-
(n. 22 septembrie 1943, București) este un inginer și fizician român, membru al Academiei Române (m.c. 9 martie 1991 / m.t. 7 iulie 2009). La 27 aprilie 2010 este ales Vicepreședinte al Academiei Române iar la 8 aprilie 2014 a fost ales președinte al Academiei Române. A urmat Liceul „I.L.
Ionel Valentin Vlad () [Corola-website/Science/307081_a_308410]
-
prof. M. Francon ) și la CGE, Franța (1969-1970). În 1972 a susținut teza de doctorat "Metode de prelucrare a informației în holografia convențională și în timp real" (conducător: prof. Gh. Cartianu, membru al Academiei) și a obținut titlul de doctor inginer. După terminarea studiilor a început activitatea de cercetare la Institutul de Fizică Atomică din București, în Laboratorul „Metode optice în fizica nucleară” (condus de prof. Ion Agârbiceanu, membru al Academiei), unde a realizat primul laser cu mediu activ solid din
Ionel Valentin Vlad () [Corola-website/Science/307081_a_308410]
-
(n. 27 martie 1905, Porumbacu de Sus, Sibiu, d. 17 octombrie 1960, Timișoara) a fost un inginer român, profesor universitar la Universitatea Politehnica Timișoara, membru corespondent al Academiei Române. Este considerat întemeietorul școlii românești de mașini hidraulice. S-a născut în Porumbacu de Sus, lângă Sibiu, ca fiu al lui Nicolae Bărglăzan, preot, și al Martei, născută Frîncu
Aurel Bărglăzan () [Corola-website/Science/307102_a_308431]
-
care a absolvit-o în 1928. Tot aici își susține în anul 1940 doctoratul, cu teza „Transformatorul hidraulic. Studiu teoretic și experimental”, fiind a doua persoană (după acad. Ștefan Nădășan) căreia Politehnica din Timișoara i-a decernat titlul de doctor inginer, iar subiectul tratat a făcut obiectul unui brevet de invenție. După obținerea diplomei este reținut în corpul profesoral al Școlii ca asistent la Catedra de Electrotehnică (1928-1930) și Catedra de Mașini Hidraulice (1929-1930). În 1936 devine conferențiar, iar în 1941
Aurel Bărglăzan () [Corola-website/Science/307102_a_308431]
-
(n. 24 august 1902, Bârlad - d. 19 ianuarie 1971, București) a fost un inginer energetician român de origine evreiască, membru titular al Academiei Române din anul 1963, ales și membru de onoare post-mortem al Academiei Oamenilor de Știință din România. Între anii 1921-1926 a studiat la Școala Politehnică din București, unde s-a specializat în
Martin Bercovici () [Corola-website/Science/307107_a_308436]
-
membru titular al Academiei Române din anul 1963, ales și membru de onoare post-mortem al Academiei Oamenilor de Știință din România. Între anii 1921-1926 a studiat la Școala Politehnică din București, unde s-a specializat în inginerie electromagnetică, obținând titlul de inginer electrotehnician. După absolvire, în 1927, s-a angajat la "Societatea de Gaz și Electricitate" din București, unde a lucrat timp de douăzeci de ani. După 10 ani de activitate a fost numit subdirector tehnic al întreprinderii. Activitatea sa a fost
Martin Bercovici () [Corola-website/Science/307107_a_308436]
-
la "Societatea de Gaz și Electricitate" din București, unde a lucrat timp de douăzeci de ani. După 10 ani de activitate a fost numit subdirector tehnic al întreprinderii. Activitatea sa a fost întreruptă în 1940-1944, în intervalul persecuțiilor rasiale, dar inginerul a desfășurat în acest timp o amplă activitate ca profesor și director al școlilor evreiești tehnice din România, unice într-o Europă bântuită de fasciști. "Școala Tehnică evreiască" a luat ființă la 11 decembrie 1940 cu numai patru studenți, dar
Martin Bercovici () [Corola-website/Science/307107_a_308436]
-
(n. 30 noiembrie 1919 la București - d.19 aprilie 1982 la Dijon în Franța) a fost un inginer român, membru corespondent al Academiei Române începând cu anul 1963. Studiile liceale le-a făcut la liceul Dimitrie Cantemir din București. Între 1938-1942 a făcut studiile de inginerie la Universitatea Politehnica din București, pe atunci cunoscută sub numele de Politehnica din
Corneliu I. Penescu () [Corola-website/Science/307112_a_308441]
-
București. Între 1938-1942 a făcut studiile de inginerie la Universitatea Politehnica din București, pe atunci cunoscută sub numele de Politehnica din București. După terminarea studiilor a lucrat la IREB - Întreprinderea de Rețele Electrice București, unde a avansat până la funcția de inginer șef, tatăl său fiind Directorul IREB. Din anul 1950 a continuat să funcționeze în sectorul de cercetarea-proiectare a industriei energetice din România, fiind transferat la Institutul de Studii și Proiectări Energetice (ISPE), unde a lucrat din 1950 până în 1962 și
Corneliu I. Penescu () [Corola-website/Science/307112_a_308441]
-
Din anul 1950 a continuat să funcționeze în sectorul de cercetarea-proiectare a industriei energetice din România, fiind transferat la Institutul de Studii și Proiectări Energetice (ISPE), unde a lucrat din 1950 până în 1962 și unde a promovat până la poziția de inginer șef al grupului de consilieri. În activitatea sa de inginer, Corneliu Penescu s-a distins, în deosebi la ISPE, prin inteligență, inventivitate și o amplă cultură tehnică. Această inventivitate nativă a dus la obținerea unor brevete de invenție cum este
Corneliu I. Penescu () [Corola-website/Science/307112_a_308441]
-
cercetarea-proiectare a industriei energetice din România, fiind transferat la Institutul de Studii și Proiectări Energetice (ISPE), unde a lucrat din 1950 până în 1962 și unde a promovat până la poziția de inginer șef al grupului de consilieri. În activitatea sa de inginer, Corneliu Penescu s-a distins, în deosebi la ISPE, prin inteligență, inventivitate și o amplă cultură tehnică. Această inventivitate nativă a dus la obținerea unor brevete de invenție cum este cel numit "Releu de distanță de mare selectivitate pentru linii
Corneliu I. Penescu () [Corola-website/Science/307112_a_308441]
-
(n. 15 aprilie 1939, București) este un inginer și cercetător agronom român, membru titular al Academiei Române, cu realizări notabile în domeniul ameliorării grâului. Tatăl său, Nicolae A. Săulescu, un cunoscut specialist în domeniul agriculturii, i-a insuflat încă din tinerețe interesul pentru acest domeniu, în special pentru plante
Nicolae N. Săulescu () [Corola-website/Science/307128_a_308457]
-
pentru acest domeniu, în special pentru plante și ameliorarea lor. Urmează Liceul I.L. Caragiale din București, unde este absolvent cu diplomă de merit. În 1957, intră la Facultatea de Agricultură din cadrul Institutului Agronomic N. Bălcescu. În 1961 obține titlul de inginer agricol și lucrează pentru trei ani la cooperativa agricolă de la Tărtășești. În 1964 intră ca cercetător în domeniul ameliorării grâului la Stațiunea de Cercetări Agricole Lovrin. Își perfecționează pregătirea lucrând la Krasnodar alături de celebrul ameliorator rus P.P. Lukianenko. Apoi participă
Nicolae N. Săulescu () [Corola-website/Science/307128_a_308457]
-
(n. 28 februarie 1886, Buzău - d. 27 februarie 1959, București) a fost un inginer român, membru titular al Academiei Române. În 1903 este admis la Școala Națională de Poduri și Șosele obținând diploma de inginer în 1908. A studiat domeniul electrotehnicii și în străinatate. La reîntoarcerea în țară începe lucrul la atelierele CFR și Societatea
Constantin Budeanu () [Corola-website/Science/307126_a_308455]
-
(n. 28 februarie 1886, Buzău - d. 27 februarie 1959, București) a fost un inginer român, membru titular al Academiei Române. În 1903 este admis la Școala Națională de Poduri și Șosele obținând diploma de inginer în 1908. A studiat domeniul electrotehnicii și în străinatate. La reîntoarcerea în țară începe lucrul la atelierele CFR și Societatea de Tramvaie București. Curând după aceea devine director tehnic al Societății Electrice din București și în 1916 profesor de Măsurări
Constantin Budeanu () [Corola-website/Science/307126_a_308455]
-
(n. 2 aprilie 1931, Timișoara) este un profesor, inginer și chimist român, membru titular al Academiei Române. Are contribuții deosebite privind grafurile chimice și marcare izotopică. Alexandru Balaban provine dintr-o familie moldavă cu adânci rădăcini în intelectualitatea românească. Tatăl său, Teodor, născut în comuna Bălăbănești, a studiat la Politehnica
Alexandru T. Balaban () [Corola-website/Science/307131_a_308460]
-
(n. 30 martie 1913, Craiova - d. 8 martie 2011) a fost un inginer agronom român, care a fost ales ca membru al Academiei Române (corespondent - 1991 și titular - 1993). A desfășurat o activitate de pionierat prin organizarea cercetării științifice din specialitatea irigării culturilor agricole, fiind considerat drept șef de școală în domeniul îmbunătățirilor funciare
Marcu Botzan () [Corola-website/Science/307130_a_308459]