42,660 matches
-
ai copii și nepoți până atunci") și indiferență ("Nici n-o să-ți mai pese"). Inutil: nu mă poți crede, sigur că dacă ai să mănânci întotdeauna legume multe și o să fii atent când treci strada, o să trăiești mereu. Limbajul acestor poeme e precis ca proza și plin de suspans ca ultimele vorbe ale unui roman. Fleur Adcock nu e amatoare de finaluri fericite, dar poemele ei creează o senzație de final, poemele sunt o intrigă în miniatură. Adcock e mândră de
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
mănânci întotdeauna legume multe și o să fii atent când treci strada, o să trăiești mereu. Limbajul acestor poeme e precis ca proza și plin de suspans ca ultimele vorbe ale unui roman. Fleur Adcock nu e amatoare de finaluri fericite, dar poemele ei creează o senzație de final, poemele sunt o intrigă în miniatură. Adcock e mândră de incisivitatea versului ei. Advice to a Discarded Lover (Sfat dat unui iubit părăsit) descrie o "legătură sfârșită" în imagini cum ar fi cadavru, descompunere
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
atent când treci strada, o să trăiești mereu. Limbajul acestor poeme e precis ca proza și plin de suspans ca ultimele vorbe ale unui roman. Fleur Adcock nu e amatoare de finaluri fericite, dar poemele ei creează o senzație de final, poemele sunt o intrigă în miniatură. Adcock e mândră de incisivitatea versului ei. Advice to a Discarded Lover (Sfat dat unui iubit părăsit) descrie o "legătură sfârșită" în imagini cum ar fi cadavru, descompunere, viermuială. "Văd / în tine viermi scoțând capul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
întreagă mereu altfel (ceea ce face ca mișcarea să fie atât de variată, paradoxală și imposibil de definit în câteva trăsături). Afterwards (Mai apoi) descrie "împărăția" îndrăgostiților ca pe "un vid, o ne-apropiere", "tăcere" și "necunoaștere". Singurătatea e stindardul Desperado. Poemul începe să existe abia când lectorul acceptă să împărtășească dezagreabilul perceput de poet. Pentru Fleur Adcock acest sentiment e însoțit și de dezrădăcinare. Poeta nu e nicăieri acasă. În casa iubitului e nemulțumită. Pe plajă, lângă el, visează că se
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
zborul meu a venit spre mine în barul aeroportului ducând în palme ce mai rămânea din viitorul nostru comun: două pahare pe o tavă. (Send-off Plecare) Face un curaj din renunțare, iar singurătatea și dezrădăcinarea devin curând demnitate. Este ceea ce poemul Poem Ended by Death (Poem încheiat de moarte) numește "stilul meu laconic". Este vorba în fond de actul foarte Desperado de a pune capăt convenției sentimentului. The Soho Hospital for Women (Spitalul Soho pentru femei) e o imagine parcă din
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
meu a venit spre mine în barul aeroportului ducând în palme ce mai rămânea din viitorul nostru comun: două pahare pe o tavă. (Send-off Plecare) Face un curaj din renunțare, iar singurătatea și dezrădăcinarea devin curând demnitate. Este ceea ce poemul Poem Ended by Death (Poem încheiat de moarte) numește "stilul meu laconic". Este vorba în fond de actul foarte Desperado de a pune capăt convenției sentimentului. The Soho Hospital for Women (Spitalul Soho pentru femei) e o imagine parcă din poemul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
mine în barul aeroportului ducând în palme ce mai rămânea din viitorul nostru comun: două pahare pe o tavă. (Send-off Plecare) Face un curaj din renunțare, iar singurătatea și dezrădăcinarea devin curând demnitate. Este ceea ce poemul Poem Ended by Death (Poem încheiat de moarte) numește "stilul meu laconic". Este vorba în fond de actul foarte Desperado de a pune capăt convenției sentimentului. The Soho Hospital for Women (Spitalul Soho pentru femei) e o imagine parcă din poemul lui Auden despre cancer
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Poem Ended by Death (Poem încheiat de moarte) numește "stilul meu laconic". Este vorba în fond de actul foarte Desperado de a pune capăt convenției sentimentului. The Soho Hospital for Women (Spitalul Soho pentru femei) e o imagine parcă din poemul lui Auden despre cancer (Miss Gee), doar că în poemul lui Adcock poeta învinge. Se simte "beată de libertate", după ce a asistat la iradiere, teste, doctori și studenți, "surâsul expert", curaj și lașitate. Dumnezeu i-am mai dat o bucată
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
meu laconic". Este vorba în fond de actul foarte Desperado de a pune capăt convenției sentimentului. The Soho Hospital for Women (Spitalul Soho pentru femei) e o imagine parcă din poemul lui Auden despre cancer (Miss Gee), doar că în poemul lui Adcock poeta învinge. Se simte "beată de libertate", după ce a asistat la iradiere, teste, doctori și studenți, "surâsul expert", curaj și lașitate. Dumnezeu i-am mai dat o bucată de viață și poezia ei se umanizează. The Chiffonier (Șifonierul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
vreau pe mama. Diferența dintre versurile agreabile și cele dezagreabile e mare. Fleru Adcock e o poetă morocănoasă, care refuză dulcețurile sensibilității. Ea îl mustră pe lector și scrie fiecare vers de parcă ar fi ultimul adică întărindu-se pentru ultimul poem, gonind superficialul printr-o concentrare a inteligenței. The Keepsake ( Amintirea) amintește de poemul lui Eliot Portrait of a Lady (Portretul unei doamne), cu versul final, " Și am eu oare dreptul să zâmbesc?" Adcock omite rânjetul personajului eliotian și mărturisește că
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Adcock e o poetă morocănoasă, care refuză dulcețurile sensibilității. Ea îl mustră pe lector și scrie fiecare vers de parcă ar fi ultimul adică întărindu-se pentru ultimul poem, gonind superficialul printr-o concentrare a inteligenței. The Keepsake ( Amintirea) amintește de poemul lui Eliot Portrait of a Lady (Portretul unei doamne), cu versul final, " Și am eu oare dreptul să zâmbesc?" Adcock omite rânjetul personajului eliotian și mărturisește că nu se poate "opri din plâns". Poemul fuge și de muzica eliotiană. Există
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
inteligenței. The Keepsake ( Amintirea) amintește de poemul lui Eliot Portrait of a Lady (Portretul unei doamne), cu versul final, " Și am eu oare dreptul să zâmbesc?" Adcock omite rânjetul personajului eliotian și mărturisește că nu se poate "opri din plâns". Poemul fuge și de muzica eliotiană. Există rimă (a-e, b-d, c-f) dar ea cade pe cuvinte premeditat neînsemnate, minimalizate cu ironie. Rima e deconstruită cu inventivitate. Rimează silabe cu desinențe, nume proprii cu cuvinte la întâmplare. Eliot se revolta
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
proprie, la fel cum Joyce refăcea stilul și construcția romanescă. Adcock pur și simplu disprețuiește vechea convenție poetică, deși în paralel o folosește pentru a arăta că oricine o poate mânui. Jocul acesta tehnic nu merge bine deloc cu ideea poemului moartea unui prieten apropiat dar lui Adcock îi place să-și șocheze lectorul, să-l ia prin surprindere. Poeta respinge compasiunea, fie a autorului pentru eroi, fie a lectorului pentru text. Dorește totuși o comuniune a lecturii cu creația, așa cum
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
o comuniune a lecturii cu creația, așa cum o doresc toți autorii Desperado. Ajunge la această comuniune pe ocolite, deconstruind rima, sentimentul, tandrețea, orizontul de așteptare. The Telephone Call (Telefonul) e o excelentă descriere a felului cum vede Adcock rolul poetului. Poemul e o loterie care nu oferă milionul de lire, ci experiența acestui milion. Nu e pentru prima oară că poeta ne șoptește că speranța poemului e mai bună decât orice bucurie reală, că lectura e mai presus decât viața: M-
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
The Telephone Call (Telefonul) e o excelentă descriere a felului cum vede Adcock rolul poetului. Poemul e o loterie care nu oferă milionul de lire, ci experiența acestui milion. Nu e pentru prima oară că poeta ne șoptește că speranța poemului e mai bună decât orice bucurie reală, că lectura e mai presus decât viața: M-au întrebat "Ești așezată? Da? Aici Loteria Universală", au zis. "Ai câștigat, Premiul Special Ultra-super Global. Ce-ai face cu un milion de lire? De
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Nu operăm cu bani. Operăm cu experiențe. Ai trăit sau nu o experiență unică? Extraordinară? S-o ții minte? Ea e premiul. Felicitări de la noi toți de aici de la Loterie. O zi bună!" Apoi au închis. În acest tip de poeme Desperado poemul isteț e o distanță minimă între limbajul poeziei și al conversației, fiindcă poetul vrea de fapt să le identifice. Poemul de față folosește doar clișee conversaționale de cea mai inexpresivă speță. Poezia vine din suprapunerea acestor clișee peste
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
cu bani. Operăm cu experiențe. Ai trăit sau nu o experiență unică? Extraordinară? S-o ții minte? Ea e premiul. Felicitări de la noi toți de aici de la Loterie. O zi bună!" Apoi au închis. În acest tip de poeme Desperado poemul isteț e o distanță minimă între limbajul poeziei și al conversației, fiindcă poetul vrea de fapt să le identifice. Poemul de față folosește doar clișee conversaționale de cea mai inexpresivă speță. Poezia vine din suprapunerea acestor clișee peste intensitatea experienței
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Felicitări de la noi toți de aici de la Loterie. O zi bună!" Apoi au închis. În acest tip de poeme Desperado poemul isteț e o distanță minimă între limbajul poeziei și al conversației, fiindcă poetul vrea de fapt să le identifice. Poemul de față folosește doar clișee conversaționale de cea mai inexpresivă speță. Poezia vine din suprapunerea acestor clișee peste intensitatea experienței. Emoția poetică crește și în final contrazice așteptările lectorului. Suspansul e tot intervalul cât se contruiește emoția. Finalul dezumflă așteptarea
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
clișee conversaționale de cea mai inexpresivă speță. Poezia vine din suprapunerea acestor clișee peste intensitatea experienței. Emoția poetică crește și în final contrazice așteptările lectorului. Suspansul e tot intervalul cât se contruiește emoția. Finalul dezumflă așteptarea: "Operăm cu experiențe". Eroul poemului ca și lectorul aștepta o avere, o viață de lux și plăcere. Nu primește însă decât "o zi bună". Poeta amuțește. Împărtășim frustrarea eroinei (mai mult durere, de fapt durere pentru toate șansele ratate în viață), dar poeta refuză să
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Poeta amuțește. Împărtășim frustrarea eroinei (mai mult durere, de fapt durere pentru toate șansele ratate în viață), dar poeta refuză să compătimească. Noi o facem (lectorul trebuie să ajungă la o comuniune cu textul), dar e pe riscul nostru. Toate poemele lui Adcock sunt astfel de riscuri solitare, acte de bravură ridiculizate. Din ce în ce mai multe romane Desperado se apleacă asupra vârstei de mijloc, își iau intriga din îmbătrânire și nu din iubire. E un semn Desperado faptul că poezia readuce vârsta de
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
din iubire. E un semn Desperado faptul că poezia readuce vârsta de mijloc în prim plan, că spune clipei, " Rămâi, ești așa de frumoasă". Acesta este complexul Faust al poeziei Desperado, iar pentru Fleur Adcock el poate fi ilustrat de poeme cum ar fi Kissing (Sărut). Maternitatea a fi mamă dar și bunică e de asemenea o temă predilectă a poetei. Încearcă de obicei să fie neutră, desființează sentimentalismele, însă nu poate ascunde că, mai mult decât orice, copiii îi stârnesc
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
poate ascunde că, mai mult decât orice, copiii îi stârnesc emoție. În Counting (Numărătoare) își amintește momentul nașterii. Cuvintele sunt albe sau ironice. Cu cât tonul e mai uscat, cu atât e mai hazoasă descrierea nou născutului, cu atât e poemul mai atașant, iar Adcock cu siguranță că știe ce face: se preface neutră, când, de fapt, stilul ei e o infinită mângâiere. Folosește un timp trecut impersonal, ocolește cu grijă intensitatea poetică tradițională, încheie cu două propoziții descurajant de scurte
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
timp trecut impersonal, ocolește cu grijă intensitatea poetică tradițională, încheie cu două propoziții descurajant de scurte: "Se face mare. Are copii frumoși". Sentimentul încheie astfel un cerc. Mama devine bunică, fiul are un copil la rândul lui. Counting e un poem morocănos despre o femeie care nu se poate împiedica să-și iubească propriul copil nou-născut, în ciuda faptului că știe prea bine istoria nesfârșită a acestui sentiment comun omului și necuvântătoarelor. E un poem scris de un ochi care se dezaprobă
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
copil la rândul lui. Counting e un poem morocănos despre o femeie care nu se poate împiedica să-și iubească propriul copil nou-născut, în ciuda faptului că știe prea bine istoria nesfârșită a acestui sentiment comun omului și necuvântătoarelor. E un poem scris de un ochi care se dezaprobă, dar se și simte triumfător. Miracolul s-a repetat, nu contează a câta oară. Unele poeme au o narațiune și limbajul e cel al prozei, ignorând total intensitatea poeziei. Alte poeme concentrează sensul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
în ciuda faptului că știe prea bine istoria nesfârșită a acestui sentiment comun omului și necuvântătoarelor. E un poem scris de un ochi care se dezaprobă, dar se și simte triumfător. Miracolul s-a repetat, nu contează a câta oară. Unele poeme au o narațiune și limbajul e cel al prozei, ignorând total intensitatea poeziei. Alte poeme concentrează sensul și nu folosesc povestirea. From the Demolition Zone (Din aria de demolări) e un astfel de poem cu o teză de demonstrat. El
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]