44,692 matches
-
urmă o moștenire remarcabilă concretizată prin sute de articole științifice cât și prin îmbogățirea patrimoniului de cercetare. Adevărat formator de școală, Emanuel Diaconescu, întemeietor al școlii doctorale sucevene în Inginerie Mecanică, rămâne un reper pentru zeci de generații de studenți, ingineri, dascăli și doctori ale căror destine le-a marcat. Ca recunoaștere a meritelor în domeniul Tribologiei și Mecanicii Contactului, a fost ales să conducă destinele Asociației Române de Tribologie în perioada 1993 - 2010. Filiala din Suceava a Asociației Române de
Emanuel Diaconescu () [Corola-website/Science/307181_a_308510]
-
Contactului, a fost ales să conducă destinele Asociației Române de Tribologie în perioada 1993 - 2010. Filiala din Suceava a Asociației Române de Tribologie îi datorează în covârșitoare măsură statutul său actual. La fel de valoroasă rămâne formarea a zeci de generații de ingineri mecanici și cercetători științifici care vor duce mai departe tradiția și prestigiul școlii sucevene de Inginerie Mecanică. Renumit om de știință și profesor, a fost apreciat, respectat și admirat de studenți, cadre didactice și de întreg mediul academic românesc și
Emanuel Diaconescu () [Corola-website/Science/307181_a_308510]
-
Ilfov. A fost ales de trei ori membru al Consiliului de ordine al Baroului de Ilfov (1927-1934). A pledat, între altele, în procesele: contingentării; pașapoartelor; fraudelor de la Casa Muncii C. F. R.; fraudelor cu terenurile petroliere; spirtului metilic; fraudelor de la închisori; Milozi; inginer Motaș contra Societății de Gaz Metan; fraudelor de la Dumbrăveni (Spodheim); Găetan. A făcut parte din mai multe comisii care au elaborat proiectele de Cod penal și Codului de procedură penală, având un rol însemnat la întocmirea acestora. A fost director
Vintilă Dongoroz () [Corola-website/Science/307182_a_308511]
-
Virgiliu Niculae G. Constantinescu (n. 27 martie 1931, București - d. 31 ianuarie 2009, București) a fost un inginer român, membru titular al Academiei Române (din 1991) și președinte al acesteia în perioada 1994-1998. S-a remarcat și prin activitatea sa în mediul universitar, ca profesor universitar la Universitatea Politehnica București, fiind cunoscut drept unul dintre cei mai mari specialiști
Virgiliu N. Constantinescu () [Corola-website/Science/307207_a_308536]
-
Gheorghe I. Lahovary () a fost un inginer și scriitor român, membru de onoare al Academiei Române (din 1901). S-a născut într-o veche familie de boieri cărturari din Râmnicu Vâlcea la 1 iunie 1838. Cunoștințele elementare le-a căpătat în casa părintească de la un învățător angajat numai
George Ioan Lahovary () [Corola-website/Science/307206_a_308535]
-
la pensionul Schewitz, un liceu particular la care aveau acces copiii proveniți din familiile bogate. A fost trimis de părinții lui în Germania (1855) și a studiat la Heidelberg și la Școala Politehnică din Karlsruhe, unde a obținut diploma de inginer. După ce s-a întors în țară, în 1862, a fost numit inginer la Ministerul Lucrărilor Publice și după un timp a trecut ca inginer în cadrul Poștelor și Telegrafului, unde a devenit director general în 1873, post pe care l-a
George Ioan Lahovary () [Corola-website/Science/307206_a_308535]
-
din familiile bogate. A fost trimis de părinții lui în Germania (1855) și a studiat la Heidelberg și la Școala Politehnică din Karlsruhe, unde a obținut diploma de inginer. După ce s-a întors în țară, în 1862, a fost numit inginer la Ministerul Lucrărilor Publice și după un timp a trecut ca inginer în cadrul Poștelor și Telegrafului, unde a devenit director general în 1873, post pe care l-a deținut până în 1876. În cadrul Poștelor și Telegrafului a luat o serie de
George Ioan Lahovary () [Corola-website/Science/307206_a_308535]
-
și a studiat la Heidelberg și la Școala Politehnică din Karlsruhe, unde a obținut diploma de inginer. După ce s-a întors în țară, în 1862, a fost numit inginer la Ministerul Lucrărilor Publice și după un timp a trecut ca inginer în cadrul Poștelor și Telegrafului, unde a devenit director general în 1873, post pe care l-a deținut până în 1876. În cadrul Poștelor și Telegrafului a luat o serie de măsuri organizatorice deosebit de importante pentru acele timpuri. În 1874 a participat la
George Ioan Lahovary () [Corola-website/Science/307206_a_308535]
-
mai importantă a fost "Legea contabilității statului". Pentru răspândirea culturii în rândurile populației a înființat "Societatea pentru Învățătura Poporului Român", al cărei președinte a fost timp îndelungat și care a avut un impact deosebit în public. O inițiativă importantă a inginerului G. Lahovari, ca secretar general al Societății Geografice, a fost intenția de a publica o serie intitulata DICȚIONARELE GEOGRAFICE ALE PROVINCIILOR ROMÂNE ÎN AFARA DE REGAT, din care nu a reușit să publice decât DICȚIONARUL GEOGRAFIC AL BASARABIEI. În introducerea la
George Ioan Lahovary () [Corola-website/Science/307206_a_308535]
-
Corneliu Miklosi (n. 5 martie 1887, Covăsânț, Arad, d. 10 august 1963, Timișoara) a fost un inginer român, membru titular al Academiei Române din anul 1955. Cariera didactică și-a desfășurat-o între anii 1939 - 1963 la Universitatea Politehnica Timișoara, În 1939 ca șef de lucrări, în 1940 ca profesor suplinitor, iar din 1942 ca profesor titular. În
Corneliu Micloși () [Corola-website/Science/307208_a_308537]
-
(n. 17 martie 1877, Galați - d. 1 septembrie 1948, București) a fost un inginer hidrotehnist și electrotehnician, membru de onoare al Academiei Române (1945). A fost profesor la Școala Politehnică din București. A proiectat și a condus lucrări de alimentare cu apă și de canalizare a diferite orașe, ca Pitești, Tulcea, Turnu-Măgurele, Brăila, etc. A
Dionisie Germani () [Corola-website/Science/307220_a_308549]
-
(n. 15 noiembrie 1911, Călărași, d. 15 aprilie 2008) a fost un inginer român, membru titular al Academiei Române și fost președinte al filialei Timișoara. A absolvit în 1929 liceul "Știrbei Vodă" din Călărași iar în 1934 Școală Politehnica de la Berlin - Charlottenburg. Lucrează ca inginer constructor la uzinele din Reșița. În perioada 1935-1948 introduce
Dan Mateescu () [Corola-website/Science/307218_a_308547]
-
1911, Călărași, d. 15 aprilie 2008) a fost un inginer român, membru titular al Academiei Române și fost președinte al filialei Timișoara. A absolvit în 1929 liceul "Știrbei Vodă" din Călărași iar în 1934 Școală Politehnica de la Berlin - Charlottenburg. Lucrează ca inginer constructor la uzinele din Reșița. În perioada 1935-1948 introduce în România noi metode de proiectare a structurilor pentru podurile metalice învățate în Germania. Aceste noi metode au fost introduse într-o serie de poduri de cale ferată, construite pe apele
Dan Mateescu () [Corola-website/Science/307218_a_308547]
-
1935-1948 introduce în România noi metode de proiectare a structurilor pentru podurile metalice învățate în Germania. Aceste noi metode au fost introduse într-o serie de poduri de cale ferată, construite pe apele Someș, Jiu, Siret. Pe langă poduri metalice, inginerul Mateescu colaborează la proiectarea Uzinelor Malaxa, hangare de avioane Băneasa, Brașov și Cluj, hale metalice industriale pentru uzina din Bocșa și Reșița, precum și Palatul C.F.R. din București. Ocupă în timp diverse funcții de conducere: șeful ateleriului de proiectare de la UCM
Dan Mateescu () [Corola-website/Science/307218_a_308547]
-
trasarea poziției unui punct prin coordonate polare spațiale. O contribuție deosebită a avut-o Galileo Galilei (1564-1642) care a perfecționat luneta (1609), ce permite vizarea la distanță, pe care matematicianul Johann Pretorius a atașat-o planșetei, perfecționată mai târziu de inginerul Marioni din Udine. Invențiile ulterioare - a vernierului (1631), a micrometrului (1638), a sistemului de colimare prin lunetă (1669), a nivelei cu bulă de aer (1704) au condus la realizarea primului teodolit în accepțiunea modernă a noțiunii, construit de Rowley (1704
Teodolit () [Corola-website/Science/307215_a_308544]
-
Germania), Carl Zeiss realizează primele microscoape și apoi aparatură topografică, compania dezvoltându-se continuu și devenind cea mai importantă din Europa, cu reprezentanțe la Jena și, după 1945, la Oberkochen, preluate în anii 2000 de firma americană Trimble. În Elveția inginerul Heinrich Wild, plecat de la Zeiss, înființează în 1921 firma Wild Heerbrugg, care a produs, sub acest nume, instrumente până în 1990, când a fuzionat cu o altă firmă elvețiană de prestigiu - Kern, fiind preluate apoi de compania Leica, cunoscută după producția
Teodolit () [Corola-website/Science/307215_a_308544]
-
doctorat la Viena cu profesorul Friederich Kainz, lucrare susținută în România ("Formele deschise în artă"). Mai târziu devine profesor la Liceul Național din Iași iar apoi profesor de estetică la Universitatea din București. În 1951 se căsătorește cu Angela Pappu, inginer chimist, iar în 1956 li se naște unicul fiu Vlad-Ion Pappu, cunoscut eseist. La 15 decembrie 1961 este arestat, fiind acuzat de "înaltă trădare" și condamnat la opt ani de închisoare. I se confiscă averea și face închisoare la Bacău
Edgar Papu () [Corola-website/Science/307259_a_308588]
-
locul unde, pe vremea Regulamentului Organic, funcționa "Curtea judecătorească", înălțată pe moșiile boierilor Crețulești și Golești, pe malul drept al Dâmboviței, mai precis pe terenul situat în grădina “Palatului cel mic” al Brâncoveanului. Execuția lucrărilor a fost asigurată de firma inginerului Nicolae Cuțarida. În interiorul palatului există o Sală a pașilor pierduți, întocmai ca în Palatul Universității din Iași. Impunătoarea „Sală a pașilor pierduți" numită și „Sala orologiului", ocupă un sfert din cei aproape 13.000 de metri pătrați, cât reprezintă suprafața
Palatul de Justiție din București () [Corola-website/Science/307283_a_308612]
-
capitala țării"". În ciuda dificultăților financiare ale vremii, Consiliul de Miniștri, ""conștient de însemnătatea Istoriei naturale și a educației poporului"" aprobă proiectul și suma necesară ridicării clădirii pe un teren de 23.000 m, situat la capătul Șoselei Kiseleff. Realizată de inginerul Mihail Rocco, după indicațiile lui Grigore Antipa, cu o frumoasă fațadă proiectată de arhitectul Grigore Cerchez (cu un fronton ornat cu sculpturi reprezentând Istoria Naturală, și o acvilă de bronz deasupra), clădirea este terminată în 1906. Clădirea muzeului este în
Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa” () [Corola-website/Science/307288_a_308617]
-
Londrei, construit cu mai bine de 600 de ani înainte, trebuie înlocuit. Era strâmt și uzat, blocând traficul pe râu. În 1799 s-a ținut un concurs de proiecte pentru a înlocui vechiul pod, fapt care l-a determinat pe inginerul Thomas Telford să propună un pod cu o singură arcadă de fier cu 180 de metri deschidere. Oricum, acest proiect nu a fost niciodată folosit din cauza incertitudinii cu privire la fezabilitate și la suprafața de teren necesară pentru construcție. Podul a fost
Podul Londrei () [Corola-website/Science/307340_a_308669]
-
metri deschidere. Oricum, acest proiect nu a fost niciodată folosit din cauza incertitudinii cu privire la fezabilitate și la suprafața de teren necesară pentru construcție. Podul a fost înlocuit în cele din urmă cu o structură din 5 arcade de piatră proiectată de inginerul John Rennie. Fiul proiectantului, John Rennie - fiul a construit podul la 30 de metri în amonte față de vechiul pod. Lucrările au început în 1824, iar piatra de temelie a fost pusă în batardoul de sud pe 15 iunie 1825. Vechiul
Podul Londrei () [Corola-website/Science/307340_a_308669]
-
care a rămas a fost dusă la Cariera Merrivale. Când Cariera a fost abandonată și inundată în 2003, câteva din pietrele care au rămas au fost vândute la o licitație online. Actualul Pod al Londrei a fost proiectat de compania . Inginerul șef a fost Alan Simpson , proiectul de structură a fost făcut de o echipă condusă de Michael Leeming, iar proiectul de fundație de o echipă condusă de Keith Pointing. Podul a fost construit de John Mowlem and Co în perioada
Podul Londrei () [Corola-website/Science/307340_a_308669]
-
(n. 30 iulie 1897, Trușești, Botoșani - d. 27 noiembrie 1963, București) a fost un inginer electromecanic, licențiat în drept. Consilier în Comisia prezdențială pentru refacerea econimică după primul război mondial (1948), vicepreședinte al comitetului de stat al planificării (1948-1963), vicepreședinte al ASIT (1948-1963). A fost director al Întreprinderii Franco-Române Brăila (ulterior numită Progresu Brăila), aici
Constantin Atanasiu () [Corola-website/Science/308527_a_309856]
-
Constantin Băicoianu (n. 14 octombrie 1894, Brăila - d. 1978) a fost un inginer agrozootehnist. A efectuat primele experimentări de fecundare artificială al ovine, a publicat o serie de lucrări în premieră pe această temă. A studiat și cercetat în domeniul aviculturii, a obținut rezultate în ameliorarea rasei autohtone de taurine (rasa sură de
Constantin Băicoianu (inginer) () [Corola-website/Science/308531_a_309860]
-
premieră pe această temă. A studiat și cercetat în domeniul aviculturii, a obținut rezultate în ameliorarea rasei autohtone de taurine (rasa sură de stepă). În 1917 s-a înscris la Academia de Agricultură din Cluj, unde a obținut diploma de inginer agronom în anul 1921, apoi a urmat o specializare la Paris. În anul 1922 a primit o bursă pentru specializare în Germania, la Berlin, în domeniul zootehniei. A obținut, în 1926, titlul de „doctor în zootehnie“ la „"Hochschule für Bodenkultur
Constantin Băicoianu (inginer) () [Corola-website/Science/308531_a_309860]