42,660 matches
-
chiar poemul, care trece din jocul de copil în jocul creației. Pretextul concret jocul de-a v-ați ascunselea duce de fapt la o afirmare a împlinirii. Textul pare nostalgic, dar nu avem de-a face cu amintirea copilăriei în poem, ci cu afirmarea ieșirii poetului din banal. Șiretlicul e descoperirea poeziei, care pune lumea în echilibru pentru poet, dar nu și pentru copiii uitați pe maidan. Aparenta nostalgie a vârstei pierdute se preschimbă în bucuria creației, care înfrânge vârsta, află
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
poeziei, care pune lumea în echilibru pentru poet, dar nu și pentru copiii uitați pe maidan. Aparenta nostalgie a vârstei pierdute se preschimbă în bucuria creației, care înfrânge vârsta, află cheia ascunsă. Sensul vieții este poezia. Martor ocular e un poem enigmatic, o întrebare de fapt. Începe la timpul trecut și se încheie cu un semn al întrebării. S-a întâmplat ceva, înțelegem, dar acel ceva e departe de "spectacolul strălucirii ori speranței". "Căderea" dintr-o zi "banală" se încheie cu
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
înțelegem, dar acel ceva e departe de "spectacolul strălucirii ori speranței". "Căderea" dintr-o zi "banală" se încheie cu o ultimă luptă pentru sens: "Icar, oare? Coborât în nisip, sare-n picioare și o ia la goană?" Întrebare fără răspuns. Poem al eșecului, al eșecului repetat, despre un Icar dintre cine știe câți au fost. E semnificativ că Brownjohn evită tragismul teatral, refugiindu-se în incertitudine. Poate că Icar a eșuat, și poate că nu. Poate e vorba de un eșec reluat, dar
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
lui Brownjohn. E un poet retractil, nu vrea cu niciun chip să fie cel care dă cu piatra ori face legea. Cititorul singur trebuie să decidă. Poetul nu poate dicta înțelesul, deși el e cel care îl sădește. Între sensul poemului și al lecturii plutește un nor de incertitudine. Ezitant și precaut, Alan Brownjohn are totuși ceva important de spus. Limpezimea lui ascunde un labirint de idei. Lectorul le descoperă tocmai când crede că s-a pierdut în incertitudini. El descoperă
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
poeziei lui Brownjohn atunci când, în final, se întreabă: E oare posibil să fie ideea atât de clară? Doar atât trebuia să văd în vers? Ei bine, în poezia Desperado răspunsul e întotdeauna, Nu. E bine să ne întrebăm în fiecare poem, Ce pune la cale limpezimea textului de După Modernism? 3.6. Ruth Fainlight: Poeta verticală Ruth Fainlight e printre poeții Desperado de primă mărime. Poemele ei sunt deschis autobiografice, dar sensul lor ține de intensitatea narațiunii și nu neapărat de faptul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Ei bine, în poezia Desperado răspunsul e întotdeauna, Nu. E bine să ne întrebăm în fiecare poem, Ce pune la cale limpezimea textului de După Modernism? 3.6. Ruth Fainlight: Poeta verticală Ruth Fainlight e printre poeții Desperado de primă mărime. Poemele ei sunt deschis autobiografice, dar sensul lor ține de intensitatea narațiunii și nu neapărat de faptul că dezvăluie viața poetei. Puternice, voluntare și în același timp pline de un lirism delicat, versurile lui Fainlight afirmă fără echivoc; poeta nu se
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
și nu neapărat de faptul că dezvăluie viața poetei. Puternice, voluntare și în același timp pline de un lirism delicat, versurile lui Fainlight afirmă fără echivoc; poeta nu se sfiește lucru rar pentru poezie, azi să vorbească în nume propriu. Poemele ei amestecă proză, poezie și dramă. Fainlight sfidează compasiunea. Ea este o fire complicată, tandră și aspră, de care ne atașăm tocmai fiindcă scrie extrem de incomod. Poetei îi place mult demitizarea (A Fairy Story Basm), aplicată atât imaginației, cât și
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
contrazice tot ce-i iese în cale, inclusiv dorința lectorului de a citi în versul următor cuvântul potrivit, sunetul pereche. Rima este supărător de previzibilă pentru această poetă care își dorește mai cu seamă să-l contrarieze pe cititor. Finalul poemului de mai sus folosește rima la modul Eliotian, cu ironie distrugătoare: Trebuie ridicat un mormânt superb: Ca amintire pentru aceste prințese, Victime ascultătoare ale destinului lui. Un monument care e încă acolo, cu toate că Palatul e demult ruine. Cavalerul a murit
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ascultătoare ale destinului lui. Un monument care e încă acolo, cu toate că Palatul e demult ruine. Cavalerul a murit pe câmpul de luptă. Legenda lor: înnecată fatalist în sânge De un basm care încă plânge. Poeta este Verticală până în pânzele albe. Poemele dezvăluie o morală perfect verticală și un simț al valorilor și relațiilor care nu admite compromisul. Onestitatea e dusă până la extrem. Onestitatea față de cuvânt, la fel: Sunt eliberată de limbaj, Scap prin cuvinte; Nu au volum, Nu se cer locuite
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
evreu abia la urmă. Feminitatea este suportul de mijloc care aduce echilibru și putere, menținând dreaptă puntea ființei. The Other (Celălalt) vorbește despre "lupta cu propria mea fire". Ruth Fainlight este o luptătoare. Ea împinge cuvântul până la ultima margine, încarcă poemul cu suflet până la refuz. O acuzație care nu poate fi adusă poziei ei este aceea de superficialitate. Și aceea de conversaționalism. Scrie clar și fiecare vorbă are un rol ferm. Fiecare vers are o economie perfectă, nicio literă nu e
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
poate fi adusă poziei ei este aceea de superficialitate. Și aceea de conversaționalism. Scrie clar și fiecare vorbă are un rol ferm. Fiecare vers are o economie perfectă, nicio literă nu e așternută la întâmplare. The Fall (Căderea) e un poem care se încheie cu o rimă sonoră. Începe cu "Odată ce începi să cazi, cazi mereu", vers care amintește oarecum de John Donne ("Iubirea e lumină ce crește cât se poate / Iar prima clipă ce nu-i creștere e noapte" Lecture
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
rădăcina revine la viață din zăpadă (Eliot, "răscolind / Rădăcini tocite, cu ploaia de primăvară") se risipește în cele din urmă: "Știu că mă voi trezi". Ruth Fainlight se trezește pentru a înfrânge spaima. Deadheading the Roses (Decapitarea trandafirilor) e un poem care se luptă cu îmbătrânirea, cu moartea. Când taie floarea, poeta simte că înfruntă "destinul", care transformă "splendoarea" în sămânță, "disprețuind frumusețea / de dragul viitorului". Gestul simplu de a tăia câțiva trandafiri din grădină devine o parabolă a existenței. Ruth Fainlight
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
a tăia câțiva trandafiri din grădină devine o parabolă a existenței. Ruth Fainlight reinvetează mitul. Gesturi nevinovate, automate, dezvăluie un tipar necunoscut. Foarte hotărâtă să spună ce are de spus, Fainlight respinge conversația întâmplătoare și își construiește inteligența cu rigoare, poem cu poem, gând cu gând, până ce ne dăm seama că am citit mai mult decât un șir de poeme: toate volumele ei la un loc sunt o radiografie a modului cum vede ea viața și omul în univers. T.S. Eliot
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
câțiva trandafiri din grădină devine o parabolă a existenței. Ruth Fainlight reinvetează mitul. Gesturi nevinovate, automate, dezvăluie un tipar necunoscut. Foarte hotărâtă să spună ce are de spus, Fainlight respinge conversația întâmplătoare și își construiește inteligența cu rigoare, poem cu poem, gând cu gând, până ce ne dăm seama că am citit mai mult decât un șir de poeme: toate volumele ei la un loc sunt o radiografie a modului cum vede ea viața și omul în univers. T.S. Eliot îl numea
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
un tipar necunoscut. Foarte hotărâtă să spună ce are de spus, Fainlight respinge conversația întâmplătoare și își construiește inteligența cu rigoare, poem cu poem, gând cu gând, până ce ne dăm seama că am citit mai mult decât un șir de poeme: toate volumele ei la un loc sunt o radiografie a modului cum vede ea viața și omul în univers. T.S. Eliot îl numea pe Yeats "poetul vârstei de mijloc înainte de toate". Cu o generație mai târziu, Ruth Fainlight moștenește obsesia
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Eu nu izbutesc de câte ori scot petecul de oglindă din geantă, ori mă uit pe furiș la mine în vitrine, chipul reflectat e întodeauna un șoc. It Must (Trebuie) e o conversație despre pierderea tinereții și păstrarea simțului umorului. Un alt poem, Divination by Hair (Ghicitul în păr), pune mare preț pe ironie în acest context. Eroina poemului își smulge firele albe în fața oglinzii. Poeta vede gestul ca "jalnic și ridicol" ("jalnic" amintește iar de Yeats, de Sailing to Byzantium: "Un om
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
mine în vitrine, chipul reflectat e întodeauna un șoc. It Must (Trebuie) e o conversație despre pierderea tinereții și păstrarea simțului umorului. Un alt poem, Divination by Hair (Ghicitul în păr), pune mare preț pe ironie în acest context. Eroina poemului își smulge firele albe în fața oglinzii. Poeta vede gestul ca "jalnic și ridicol" ("jalnic" amintește iar de Yeats, de Sailing to Byzantium: "Un om în vârstă e jalnic, / O haină-n zdrențe pe un băț..."). Încercarea de a arăta mereu
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
mai târziu va trebui să aleg între a fi cheală sau căruntă. Yeats spumega de furie, Eliot jelea, Fainlight surâde. Trist dar inteligent, accentul ei cade pe gând, iar inteligența nu are vârstă. De la Modernism la Desperado, tragedia a părăsit poemul și spaima surdă a devenit o tovarășă de fiecare clipă: Fiindcă moartea a fost întotdeauna ca o mamă sau bunică, una din ele, cineva familiar acum, că mă apropii de vremea părului cărunt, mă tem de mască mai mult decât
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de țeasta de sub ea. Again (Iar) e un alt joc de-al lui Fainlight cu basmul. Prințul, "care a fost cândva broască țestoasă" și a rămas cu prințesa până la adânci bătrâneți (noțiune pe care poeții Desperado o desființează), redevine broască. Poemul se întreabă: ce va face prințesa? Zâna nu mai e invocată. Cititorul simte din forța interioară a acestui poem că singurul răspuns posibil este surâsul tandru. Poeta încheie astfel: "Să reînceapă toate". Când bătrânețea se apropia, Yeats a făcut ceea ce
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
fost cândva broască țestoasă" și a rămas cu prințesa până la adânci bătrâneți (noțiune pe care poeții Desperado o desființează), redevine broască. Poemul se întreabă: ce va face prințesa? Zâna nu mai e invocată. Cititorul simte din forța interioară a acestui poem că singurul răspuns posibil este surâsul tandru. Poeta încheie astfel: "Să reînceapă toate". Când bătrânețea se apropia, Yeats a făcut ceea ce îndemna Dylan Thomas mai târziu, adică nu a intrat "cu blândețe în noapte". Când încărunțește și trupul se apropie
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
blândețe în noapte". Când încărunțește și trupul se apropie de schelet, Fainlight își strânge puterile într-o flacără. La lumina ei, mâna continuă să scrie mult după ce viața s-a scurs, sau cel puțin aceasta este impresia lăsată de aceste poeme despre apropierea neființei. Iubirea nu e tocmai tema esențială a poeziei lui Ruth Fainlight cum nu e nici pentru alți autori Desperado, prozatori sau poeți dar tandrețea este cu siguranță. În ce o privește pe Ruth Fainlight (cât se desprinde
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
am împlinit douăzeci și unu de ani. La stânga, de mai multe luni încoace, de la moartea ei, inelul mamei: inelul de logodnă cumpărat de el acum jumătate de veac, și pe care mi l-a dat mie după înmormântare. Dacă examinăm limbajul acestui poem (al oricărui alt poem de Fainlight), îl descoperim copleșitor de clar, aristocratic, cu povești și amintiri, cu imagini puternice, exprimând cu mult curaj spaima, sfâșierea, irecuperabilul. Ruth Fainlight face poezie din simplitatea însăși, și scrie cu intensitatea unui suflet veșnic
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ani. La stânga, de mai multe luni încoace, de la moartea ei, inelul mamei: inelul de logodnă cumpărat de el acum jumătate de veac, și pe care mi l-a dat mie după înmormântare. Dacă examinăm limbajul acestui poem (al oricărui alt poem de Fainlight), îl descoperim copleșitor de clar, aristocratic, cu povești și amintiri, cu imagini puternice, exprimând cu mult curaj spaima, sfâșierea, irecuperabilul. Ruth Fainlight face poezie din simplitatea însăși, și scrie cu intensitatea unui suflet veșnic la pândă. Simte că
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
fără lacrimi) începe prin a invoca tandrețea: "Plângi ușor?" Uneori. Întotdeauna pentru ceea ce se cheamă sentiment ieftin. Mai ales când se regăsesc îndrăgostiții, se împacă frații, revine fiul sănătos acasă la mamă, soțul și soția surâd alături. Istorisirile clasice. Dar poemul se încheie cu mânie "fără lacrimi", fiindcă e nevoie de mai mult decât compasiune, trebuie să învățăm să luptăm, mai ales cu "aroganța și cruzimea". Și cuvintele le tratează cu oarecare mânie. Mânia se îndreaptă spre poemele bâlbâite, care nu
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Istorisirile clasice. Dar poemul se încheie cu mânie "fără lacrimi", fiindcă e nevoie de mai mult decât compasiune, trebuie să învățăm să luptăm, mai ales cu "aroganța și cruzimea". Și cuvintele le tratează cu oarecare mânie. Mânia se îndreaptă spre poemele bâlbâite, care nu comunică nimic pentru că nu au curajul să folosească limbajul cum trebuie. Mânie stârnită de poeții care disprețuiesc nevoia lectorului de limpezime, de accesibilitate în scris. Fainlight are un imens respect pentru cititori. Chiar înainte de tandrețe, resimte mânia
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]