42,790 matches
-
nu prevedea necesitatea ca cele trei puteri să "acționeze la unison". Londra, însă, nu împărtășea preocuparea Washingtonului pentru aplicarea Articolului 38. Încă din decembrie 1947, britanicii arătaseră că nu aveau de gînd să se folosească de Articolul 38 pentru a rezolva o "problemă ideologică"420. Uneori, Londra privea drepturile omului ca pe o chestiune "ideologică" și ezita să insiste asupra ei în virtutea faptului că ținea de tratat tocmai din cauza "slabelor perspective" de înfrîngere a opoziției sovietice 421. În aprilie 1948, Departamentul
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
și partidul avea un efectiv de circa 750.000 de membri 430. Drepturile omului și implementarea Tratatului Pe 15 martie 1949, se încheia perioada de 18 luni, în care, conform Articolului 37 al Tratatului român, șefii de misiune trebuiau să rezolve toate problemele "acționînd la unison". Însă Articolul 38, care se referea tot la șefii de misiune, nu avea un termen limită. La începutul anului 1949, în Ungaria, Bulgaria și România s-au înregistrat cîteva incidente legate de persecuțiile religioase și
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
a mai trimis o notă diplomatică Bucureștiului. Întrucît România refuza să menționeze vreo măsură de remediere a violărilor drepturilor omului, Washingtonul a ajuns la concluzia că există un "diferend" "privind interpretarea și aplicarea Tratatului". Și cum problema nu putuse fi rezolvată prin negocieri bilaterale, Statele Unite se hotărîseră să lase problema în competența reprezentanților britanici și sovietici din București, conform prevederilor Articolului 38 al Tratatului 434. Acesta le acorda celor trei șefi de misiune un răstimp de două luni pentru rezolvarea problemei
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
vizitei era acela de a atrage investiții americane. Și avînd în vedere că tratamentul pe care Bucureștiul îl acorda companiilor americane lăsa mult de dorit, erau puține șanse ca guvernul să sprijine investițiile particulare 558. Pînă cînd România nu-și rezolva problema revendicărilor cu Statele Unite, guvernul nu avea să sprijine investițiile americane din România. Această lipsă de sprijin nu afecta, însă, și problemele alimentare ale României. După îndelungi dezbateri în cadrul Cabinetului Comitetului pentru Probleme Alimentare de Război, pe 17 februarie 1947
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
sufereau de foame, din Moldova. În afară de aceasta, el a autorizat vînzarea unor cantități suplimentare de grîu și porumb, pentru a preveni o nouă foamete 559. De fapt, Truman avea îndoieli în privința politicii sale. El nota că deși se străduiește să rezolve problema foametei, este "aproape imposibil să faci ceva pentru oameni", pentru că au "un guvern așa de mîrșav". Îl deranja mai ales faptul că guvernul român trimisese 28.000 de tone de alimente în URSS, în vreme ce Statele Unite expediaseră în Moldova 7
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
anului 1947 a întrecut orice așteptări 566. Malaxa a ridicat și problema altor achiziții, precum cumpărarea de țevi pentru o conductă de gaz Ploiești-București. El a încheiat cu o "pledoarie pătimașă", prin care ruga America să ajute România să-și rezolve problemele. Și cea mai importantă dintre acestea era "lupta împotriva comunismului". Așa cum armatele aveau nevoie de hrană, țăranii români aveau nevoie de tractoare și îngrășăminte, pentru a fi niște "luptători eficienți împotriva dezvoltării comunismului"567. Intrarea în vigoare a Tratatului
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
interesul Congresului pentru sancțiunile comerciale lua noi proporții pe măsură ce prima pagină a ziarelor americane era invadată de articole despre luptele din Coreea. La începutul anului 1951, congresmenii conservatori au ajuns la concluzia că Administrația nu implementează Amendamentul Cannon. Pentru a rezolva această problemă, aceștia au înaintat Camerei Reprezentanților două proiecte de lege, H.R. 162 și H.R. 1939, ambele menite să interzică exportul de bunuri de consum din Statele Unite către Uniunea Sovietică, Europa de Est și China comunistă. Legea avea să interzică, de asemenea
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
a devenit mai flexibil, vînzarea de bunuri de consum către România este neîntemeiată. În viziunea Departamentului, "noua direcție" era un semn că economia statelor-satelit este în impas. Deci nu era normal ca Statele Unite "să-i ajute pe comuniști să-și rezolve problemele". Mai mult decît atît, nu e deloc ușor să faci comerț. Guvernul nu era dispus să se angajeze în negocieri bilaterale, iar cei din sectorul privat se fereau de comerțul cu Blocul Sovietic 740. Pe de altă parte, Washingtonul
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
dedicate celei de-a zecea aniversări a ONU și "spiritului" din cadrul summitului de la Geneva, atmosfera a devenit mai tolerantă. Secretarul general al Națiunilor Unite, Dag Hammarskjold voia ca la cea de-a 10-a sesiune a Adunării Generale să se rezolve problema aderării 837. La sfîrșitul lunii septembrie 1955, vicepreședintele delegației sovietice la Națiunile Unite, Vasili Kuznețov i-a atras atenția reprezentantului american Henry Cabot Lodge că are un nou "grup" de candidați, în care sînt incluși 16 dintre noii solicitanți
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
Europa și America de Sud cu care împărtășim același trecut cultural"900. Deși România s-a dovedit a fi dornică să reia tratativele cu Washingtonul, Statele Unite întîrziau să răspundă. Bucureștiul voia să discute despre viitorul comerțului, în vreme ce Departamentul de Stat dorea să rezolve probleme care-și aveau originea în trecut, inclusiv revendicări a căror valoare în dolari era triplă față de posesiunile românești din Statele Unite. În plus, Departamentul de Stat voia să înființeze o bibliotecă americană sau o sală de lectură la București, dar
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
a anunțat că suma totală care le revine "reclamanților este de aproape 60 milioane de dolari și că bunurile românești blocate în America abia dacă depășesc 20 de milioane de dolari. Washingtonul voia să înceapă tratativele cu Bucureștiul pentru a rezolva această problemă, înainte de a iniția negocierile comerciale 932. Guvernul român și-a desemnat un nou însărcinat cu afaceri la Washington, George Macovescu 933, și tratativele cu privire la revendicări au început pe 16 noiembrie 1959934. Casa Albă încerca în continuare să determine
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
Camp David 937. Deși legislația încă mai îngrădea relațiile dintre Statele Unite și Uniunea Sovietică, evoluția acesteia releva o schimbare de mentalitate a americanilor, pe care Hrușciov voia s-o încurajeze 938. Amendamentul la Legea Battle a stimulat România să-și rezolve mai grabnic problema revendicărilor. Noua legislație dădea Statelor Unite posibilitatea să ajute guvernul român să-și atingă obiectivele Noului Plan pe Șase Ani. Conținutul negocierilor rămîne secret, dar spre deosebire de tratativele purtate cu alte țări, privind soluționarea unor revendicări, care au durat
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
America să pună bazele unei "economii competitive deschise a Lumii Libere, în care forțele dezvoltării economice... să utilizeze cu maximă eficiență propriile noastre resurse..."951. Creșterea deficitului balanței de plăți era cea mai importantă problemă pe care o avea de rezolvat noua administrație. Soluția era să se extindă comerțul internațional prin diminuarea obstacolelor puse în calea acestuia. Acest obiectiv ar fi necesitat "angajarea țărilor industrializate într-un efort comun"952. Raportul lui Ball considera, de asemenea, necesară o schimbare a viziunii
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
crimă 969. Congresul își vărsa mînia asupra Administrației și a altor elemente liberale care doreau dezvoltarea comerțului în ansamblu și timpul trecea pe măsură ce se înnoia legislația. Senatul aprobase trei amendamente, iar Camera Reprezentanților, patru. În ședințe nu s-au putut rezolva toate detaliile și data de 30 iunie se apropia cu pași repezi. În ultima zi, Camera Reprezentanților și Senatul au aprobat prelungirea cu trei ani a Legii controlului exporturilor, revizuită prin amendamente. Cele mai importante dintre ele se refereau la
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
Pe 19 decembrie 1962, Nikita Hrușciov a trimis președintelui o notă prin care revenea la ideea interzicerii experiențelor nucleare pusă pentru prima dată în discuție de către prim-ministrul Marii Britanii, Macmillan, și președintele Eisenhower. Hrușciov arăta că prin criza cubaneză se "rezolvase o problemă mult mai simplă" "aceea a încetării experiențelor cu arme nucleare"973. Reacția lui Kennedy a venit cu o săptămînă mai tîrziu și în ianuarie au început negocierile între reprezentanții celor două țări, care aveau să se concretizeze în
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
o "a treia forță" în mișcarea comunistă internațională decît să se situeze de o parte sau alta1095. Pe 3 martie, premierul Ion Gheorghe Maurer a condus o delegație la Beijing, pentru a discuta cu Mao Zedong și Zhou Enlai. Neputînd rezolva diferendele în această întrevedere de o săptămînă, Maurer s-a întors la București prin Moscova 1096. El l-a informat pe Hrușciov că dezacordul nu fusese înlăturat și, după cum avea să-și amintească mai tîrziu liderul sovietic, Maurer a adăugat
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
cu produsele care nu puteau fi exportate din rațiuni de securitate națională și din cauza reglementărilor COCOM. Ambele națiuni au convenit să-și respecte reciproc drepturile și procedeele industriale și să nu reexporte nici una tehnologia celeilalte 1114. Pe 1 iunie, după ce rezolvaseră aceste chestiuni majore, Harriman și Gaston-Marin au publicat un comunicat comun prin care își făceau cunoscute principalele decizii. Comunicatul arăta, de asemenea, că ambele țări acceptaseră să soluționeze problemele consulare de bază și să negocieze un nou acord consular. Ele
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
României.1255 Pe 31 martie, poporul american a rămas perplex cînd președintele Johnson a anunțat la televizor că nu-și mai depune candidatura, pentru a fi reales. El voia ca în cele cîteva luni care îi rămăseseră din mandat să rezolve conflictul din Vietnam. În consecință, celelalte probleme, printre care și comerțul Est-Vest rămăseseră pe planul doi. Pe 26 aprilie, făcînd un bilanț al strategiei politice americane pentru Europa de Est, Dean Rusk și-a exprimat regretul pentru refuzul Congresului de a adopta
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
un program comercial eficient. Principala problemă era aceea că nu exista un organ însărcinat să țină sub control programul de comerț exterior american. Nixon era conștient de această problemă încă din 1969, dar n-a făcut nimic ca s-o rezolve pînă pe 18 ianuarie 1971, cînd a înființat Consiliul pentru Politica Economică Internațională (CPEI). Pe lîngă președinte, consiliul includea următorii membri: secretarii de Stat, de Finanțe, al Agriculturii, Comerțului, Muncii și Directorul Biroului de Management și Buget, președintele Consiliului de
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
între cetățean și consulul său și facilita vizitarea neîntîrziată a cetățenilor reținuți de către autoritățile țării respective 1507. La plecare, Rogers a subscris la vechea concepție a liderului român conform căreia toate țările sînt suverane și au dreptul de a-și rezolva problemele fără nici un amestec din afară. El și-a încheiat vizita transmițînd un mesaj din partea lui Nixon. Statele Unite considerau relațiile cu România ca fiind "foarte valoroase" și erau gata să facă "tot posibilul pentru ca aceste relații să prospere" în viitor
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
suspenda taxa, dar nu a putut garanta Casei Albe că acest lucru chiar se va întîmpla 1524. Pe 11 octombrie a sosit la Washington o delegație comercială sovietică, pentru a prelua problemele pe care Comisia Comercială Mixtă nu le putuse rezolva în iulie. La trei zile după aceea, sovieticii și Statele Unite au semnat un nou tratat maritim prin care se înlesnea transportul de cereale către Moscova. Pe 18 octombrie, cele două țări au semnat un acord comercial și unul de împrumut-închiriere
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
acestora, se pare că Shultz i-a convins pe sovietici că în cazul în care nu renunțau la vizele de ieșire din țară, Congresul nu intenționa să le adopte acordul comercial. Moscova a informat Casa Albă că urmează să-și rezolve, în curînd, problema taxei 1562. Încercînd, în acest timp, să cîștige sprijinul lui Wilbur Mills pentru proiectul de lege comercială al Administrației, Peter Flanigan l-a vizitat pe congresman, în februarie, acasă la el, în Arkansas. După o discuție de
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
presteze servicii pentru New York, folosind avioanele Boeing 707, recent achiziționate 1617. Ultimul acord fusese încheiat între Camera de Comerț a SUA și Camera de Comerț și Industrie din România. Prin acest acord se desemna un Consiliu Economic româno-american, care să rezolve problemele ridicate de tranzacțiile comerciale între cele două țări. Consiliul avea să se întrunească anual, cînd în România, cînd în Statele Unite 1618. Prima zi a vizitei lui Ceaușescu în Statele Unite s-a încheiat cu un dineu oficial la Casa Albă
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
fiind minim. Ceaușescu aprobase vînzarea mai curînd pentru a spori influența politică a României în Europa de Vest. Aceasta a înfuriat Departamentul de Stat, care l-a atenționat pe Barnes să nu mai vîndă porumb Bucureștiului fără aprobarea guvernului, înainte de a se rezolva problema portugheză 1702. Și totuși, această problemă nu a afectat negocierile comerciale bilaterale. Principala problemă comercială, pentru rezolvarea căreia a fost nevoie de cîteva săptămîni, era necesitatea ca România să dea asigurări privind interzicerea dumpingului produselor de pe piața americană. Neavînd
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
emigrarea. Problema era forma de "asigurare" pe care ar fi putut-o da România fără a da impresia că permite Statelor Unite să-i influențeze politica internă de emigrare. Atît Barnes, cît și Bogdan au încercat, fiecare în cadrul ambasadei sale, să rezolve problema. La mijlocul lunii aprilie, Washingtonul și Bucureștiul au găsit o soluție. România nu avea să dea nici o garanție scrisă privind procedurile de emigrare. Ceaușescu urma să-l asigure, însă, verbal, pe Ford că România va respecta prevederile Declarației Comune de
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]